referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Spatiul romanesc

Categoria: Referat Geografie

Descriere:

România de azi este situata în zona de contact dintre Europa Centrala si Europa de Rasarit, fapt ce a lasat o amprenta specifica asupra civilizatiei românesti. Spatiul carpato-dunarean este termenul cel mai potrivit pentru a denumi aria în care au evoluat civilizatiile preistorice si istorice atestate pe teritoriul de astazi al tarii noastre...

Varianta Printabila 


1 Spaţiul  romānesc


        Ţara  noastră  este  situată  īn  emisfera  nordică,  la  intersecţia  meridianului  de  25o  longitudine  estică  cu  paralela  de  45o  latitudine  nordică,  cea  ce  īnseamnă  că  se  află  la  jumătatea  distanţei  dintre  Ecuator  şi  Polul  Nord.  Īn  Europa,  Romānia  este  aproximativ  īn  centru,  la  distanţă  egală  īntre  punctele  extreme  ale  Europei:  ţărmul  atlantic  al  Peninsulei  Iberice  īn  vest  şi  Munţii  Ural  īn  est.  Īn  schimb  este  mai  aproape  de  Marea  Mediterană,  sudul  Europei,  decāt  de  Oceanul  Arctic,  nordul  Europei.
        Vecinii  Romāniei  sunt:  -  īn  S:  Bulgaria
-    īn  S-V:  Iugoslavia
-    īn  N-V:  Ungaria
-    īn  N:  Ucraina
-    īn  E:  Moldova,  Ucraina  şi  Marea  Neagră
        Principalele  caracteristici  ale  reliefului  Romāniei  sunt  varietatea,  proporţionalitatea  şi  dispunerea  pe  trepte  concentrice.
•    Munţii  Carpaţi  ocupă  28%  din  teritoriul  Romāniei.  Ei  formează  un  inel  īn  jurul  Depresiunii  Transilvaniei.  Sunt  īmpărţiţi  īn:  Carpaţii  Orientali,  Carpaţii  Meridionali  şi  Carpaţii  Occidentali.
•    Dealurile  şi  podişurile  ocupă  42%  şi  se  īntind  īn  jurul  Carpaţilor
•    Cāmpiile  ocupă  30%.  Avem  două  cāmpii:  Cāmpia  Romānă  (īn  S)  şi  Cāmpia  de  Vest
        Romānia  de  azi  este  situată  īn  zona  de  contact  dintre  Europa  Centrală  şi  Europa  de  Răsărit,  fapt  ce  a  lăsat  o  amprentă  specifică  asupra  civilizaţiei  romāneşti.  Spaţiul  carpato-dunărean  este  termenul  cel  mai  potrivit  pentru  a  denumi  aria  īn  care  au  evoluat  civilizaţiile  preistorice  şi  istorice  atestate  pe  teritoriul  de  astăzi  al  ţării  noastre.
        Unitatea  geografică  a  spaţiului  carpato-dunărean  se  sprijină  pe  trei  elemente  importante:  Dunărea,  Carpaţii  şi  Marea  Neagră.  Proporţionalitatea  armonioasă  a  elementelor  geografice,  clima  temperată,  bogăţia  florei  şi  faunei  au  oferit  condiţii  optime  de  trai  locuitorilor  din  această  arie  geografică.  Aşa  se  explică  şi  continuitatea  de  locuire  din  cele  mai  vechi  timpuri  şi  pānă  azi,  īn  pofida  numeroaselor  migraţii  ce  au  afectat  teritoriul  ţării  noastre  pānă  īn  zorii  Evului  Mediu  şi  care  au  determinat  fluctuaţii  demografice.  
        Cāmpiile  şi  văile  rāurilor  au  permis  practicarea  agriculturii,  īn  zona  dealurilor  subcarpatice  se  creşteau  animale,  iar  din  munţi  se  extrăgeau  bogăţiile  subsolului.  Civilizaţia  Romānească  veche  a  fost  o  civilizaţie  a  lemnului.  Pădurea  a  jucat  un  rol  important  īn  istoria  romānească,  constituind  nu  numai  o  bogăţie  naturală,  dar  şi  un  adăpost  īmpotriva  năvălitorilor.  Reţeaua  hidrografică  a  Romāniei,  izvorātă  din  Munţii  Carpaţi,  constituie  un  alt  element  de  unitate,  apele  curgătoare  fiind  artere  importante  de  comunicaţie  īntre  diferitele  provincii.  Dunărea  a  fost  o  cale  de  contact  cu  regiunile  Europei  centrale,  favorizānd  circulaţia  oamenilor,  ideilor,  bunurilor  culturale  şi  materiale.
        Oamenii  s-au  simţit  īntotdeauna  legaţi  de  mediul  īnconjurător  cu  care  adesea  s-au  identificat.
        Izvoarele  istorice  şi  descoperirile  arheologice  demonstrează  faptul  că  pămāntul  romānesc  a  fost  locuit  permanent  din  vremuri  străvechi.  Firul  etnogenezei  poporului  romān  poate  fi  urmărit,  fără  īntrerupere,  timp  de  patru  milenii,  de  cānd  īn  acest  spaţiu  trăiau  tracii,  geţii  şi  dacii.
        Īn  perioada  marilor  migraţii  ale  popoarelor,  strămoşii  noştri  s-au  concentrat  mai  ales  īn  regiunile  apărate  natural,  īn  aşa-numitele  ,,ţări”:  Ţara  Oaşului,  Ţara  Maramureşului,  Ţara  Moţilor,  Ţara  Făgăraşului,  Ţara  Bārsei  etc.  Din  secolul  al  XIV-lea  pānă  īn  secolul  al  XIX-lea  romānii  au  vieţuit  īn  trei  mari  principate:  Ţara  Romānească,  Moldova  şi  Transilvania.  Deşi  aflate  īntr-o  zonă  īn  care  se  īntālneau  interesele  a  trei  mari  imperii  (Imperiul  Otoman,  Rusia  Ţaristă  şi  Imperiul  Habsburgic),  cele  trei  principate  n-au  putut  fi  īnglobate  de  acestea.  
        Oficializarea  numelui  ţării  noastre,  Romānia,  are  loc  īn  anul  1862,  după  ce  Imperiul  Otoman  recunoaşte  unirea  Principatelor  Romāne,  care  se  realizase  cu  trei  ani  mai  īnainte.
        Īn  ţara  noastră  trăiesc,  īn  prezent,  circa  22,5  milioane  de  locuitori.  Cu  această  populaţie,  Romānia  se  īnscrie  īntre  ţările  de  mărime  medie  din  Europa.            La  jumătatea  secolului  trecut  (īn  1859),  populaţia  Romāniei  număra  8,6  milioane  de  locuitori.  Īncepānd  cu  această  dată,  populaţia  ţării  cunoaşte  o  creştere  continuă  şi  relativ  echilibrată  a  numărului  locuitorilor,  cu  excepţia  perioadei  celor  două  războaie  mondiale  şi  a  anilor  imediat  următori,  precum  şi  a  ultimului  deceniu  din  secolul  al  XX-lea.    
    


1 DINAMICA   POPULAŢIEI  ROMĀNIEI
Anul    Locuitori
1859    8 600 000
1891    10 000 000
1948    15 872 000
1977    21 559 900
1992    22 810 035
1999    22 489 000
        Pe  teritoriul  ţării  noastre, populaţia  este  răspāndită  pe  toate  treptele  de   relief:  de  pe  ţărmul  Mării  Negre  şi  din  Delta  Dunării  pānă  pe  culmile  montane.  Aşezările  permanente  urcă  mai  ales  īn  Munţii  Apuseni,  unde  ajung  pānă  la  circa  1.600  m  altitudine.  Aşezările  temporare  (odăi,  sălaşe  etc.)  urcă  şi  mai  sus,  īn  toţi  munţii  noştri.
        Densitatea  medie  a  populaţiei  Romāniei  este  de  aproape  100  de  locuitori  pe  km2,  fiind  mai  mare  decāt  media  europeană.  Actuala  densitate  a  populaţiei  este  de  două  ori  mai  mare  decāt  la  īnceputul  secolului  al  XX-lea.
        Pe  cuprinsul  ţării  există  unele  diferenţieri,  determinate  de  gradul  de  favorabilitate  al  condiţiilor  naturale,  precum  şi  de  cauze  de  ordin  istoric,  economic  etc.  Astfel,  valori  ale  densităţii  populaţiei  peste  media  pe  ţară  se  īnregistrează  īn:
•    Zone  de  cāmpie,  deal  şi  podiş,  cu  bogate  şi  variate  resurse  naturale  şi,  de  regulă,  de  veche  şi  permanentă  populare;
•    Unele  depresiuni  colinare  şi  montane  joase;
•    Areale  cu  o  puternică  dezvoltare  a  industriei;
•    Zone  cu  spor  natural  mai  ridicat.
        Populaţia  ţării  noastre  este  compusă  majoritar  din  romāni  (90%),  ceea  ce  īi  conferă  Romāniei  statutul  de  stat  naţional  unitar.  Alături  de  romāni  trăiesc  mai  multe  minorităţi  naţionale,  dintre  care  mai  numeroase  sunt,  īn  prezent,  maghiarii  şi  ţiganii.
        După  religie,  cea  mai  mare  parte  a  populaţiei  Romāniei  este  creştin-ortodoxă.  Ceilalţi  credincioşi  aparţin  altor  culte  creştine  (romano-catolici,  reformaţi,  greco-catolici,  baptişti  etc.),  precum  şi  cultelor  islamic,  mozaic  etc.  ori  unor  secte  religioase.
        Īn  ultimele  decenii  se  constată  o  tendinţă  de  diminuare  a  grupei  de  vārstă  tinere  (0 – 14  ani)  şi  de  creştere  a  ponderii  populaţiei  vārstnice  (peste  60  ani).  Această  mutaţie  se  datorează,  pe  de  o  parte,  reducerii  sporului  natural,  pe  de  alta,  creşterea duratei  medii  de  viaţă  a  populaţiei  şi  semnifică  ,,īmbătrānirea”  populaţiei.
        Īndată  ce  recoltele  au  intrat  īn  hambare  şi  gerul  iernii  a īnceput  să  ,,muşte”,  viaţa  satului  maramureşean  intră  īn  lumea  magicului.  De  acuma  şi  pānă  ce  vor  apărea  primii  ghiocei,  fetele  şi  femeile  se  strāng  la  şezători  pentru  ,,a  īntoarce”  firul,  dar  şi  vorba,  punānd  la  cale  nunţile  de  după  Bobotează.
        Pe  17  decembrie,  īn  Ţara  Lăpuşului  īncepe  ,,Festivalul  datinilor  de  iarnă”,  care  dă  tonul  unui  timp  unic,  cu  urături,  colinde  şi  jocuri  cu  măşti.
        Cei  din  Sighet  se  pornesc  mai  greu,  de-abia  īn  a  II-a  zi  a  Crăciunului,  dezlănţuind  o  sărbătoare  cu  nimic  mai  prejos  de  cea  a  lăpuşnenilor.  Urătorii  din  satele  zonei  se  īntrec  īn  colinde  şi  strigători,  care  mai  de  care  mai  năstrujnice.
        Datinile  olteneşti  au  acelaşi  punct  de  plecare:  bucuria  Naşterii  Māntuitorului.  De  fiecare  an  colindătorii  īncep  să  se  strāngă  tiptil-tiptil  pe  sub  ferestrele  gazdelor  pornind  a  ura.  Răsplata  şi-o  vor  primi  atāt  īn  colaci,  mere  şi  nuci,  cāt  şi  īn  gustoşii  cārnăciori  sau  sarmale,  toate  stropite  cu  zaibăr  sau  ţuică  adevărată  de  prună.
        O  veche  datină  face  ca  īn  dimineaţa  Anului  Nou,  toate  fetele  care  ,,au  legat  parii”  de  cu  seară  să  se  grăbească  la  gard,  căutānd  să  afle  cum  le  va  fi  norocul.  Dacă  parul  estre  drept,  sănătos  şi  cu  coajă,  atunci  bucuria  lor  e  mare,  pentru  că  viitorul  soţ  le  va  fi  frumos  la  făptură,  īnalt  la  stat,  sănătos  şi  avut.  Dacă  īnsă  parul  legat  este  putregăios  şi  fără  coajă,  atunci  au  un  motiv  de  supărare:  bărbatul  le  va  fi  urāt,  bolnăvicios  şi  sărac.  Iar  dacă,  din  īntāmplare,  parul  vreuneia  a  fost  luat  de  vānt  atunci  ursitul  lor  va  murii  şi  vor  avea  parte  de  ce  e  mai  greu.
        Un  alt  obicei  obligă  femeile  din  Muntenia  şi  Oltenia  să  măture  īn  dimineaţa  Anului  Nou,  iar  praful  să  īl  sădească  la  rădăcinile  pomilor,  existānd  convingerea  că  aceştia  vor  rodi  mai  bine  īn  anul  care  tocmai  va  veni.
        Iarna  satul  moldovenesc  degajă  o  atmosferă  de  veselie  generală.  Dintre  toate  ,,Pluguşorul”  pare  a  fi  cea  mai  vestită  şi  cea  mai  frumoasă  datină.  Totul  īncepe  cu  cāteva  zile  īnainte  zile  cānd  ,,plugarii”  caută  simbriaşi,  ca  să  formeze  o  ,,echipă”  cāt  mai  competitivă.  Seara  purced  cu  uratul  şi,  īn  timp  ce  ,,solistul”  spune  Pluguşorul  lāngă  fereastră,  simbriaşii  stau  ceva  mai  departe  şi  dau  straşnic  din  bice.  Tot  darul  este  pus  la  un  loc  īn  traistă  şi  nu  se  īmparte  decāt  după  ce  au  fost  strānşi  ultimii  bănuţi.
Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica