referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Prelucrare prin deformare plastica

Categoria: Referat Fizica

Descriere:

Legea apariţiei şi echilibrării tensiunilor interne, în timpul deformării, datorită acţiunii sculelor, încălzirii neuniforme a materialului, neomogenităţii proprietăţilor fizico-chimice şi mecanice, frânarii mişcării dislocaţiilor etc., apar tensiuni interne care se opun deformării şi care tind să se echilibreze reciproc...

Varianta Printabila 


1 PRELUCRAREA  METALELOR ŞI  ALIAJELOR  PRIN  DEFORMARE
PLASTICĂ

1.NOŢIUNI   GENERALE


La baza  prelucrării  prin  deformare  plastica  a  metalelor  şi  aliajelor  stă proprietatea  de  plasticitate,  care  defineşte  capacitatea  acestora  de  a  căpăta deformaţii  permanente  sub  acţiunea  unor  forţe  exterioare.
La  prelucrarea  prin  deformare  plastică , modificarea  formei  unui  semifabricat  se face  prin redistribuirea  volumelor  sale  elementare  sub acţiunea  forţelor exterioare, prin  urmare, exceptnd  unele  pierderi  inevitabile, datorită  imperfecţiunii utilajelor, prelucrarea  are  loc  fără  ndepărtare  de  material.
Prelucrarea  prin  deformare  plastică  prezintă  o  serie  de  avantaje : obţinerea
unor  proprietăţi  mecanice  mai  bune, datorită  unei  structuri mai  omogene  şi  mai bune; consum  minim  de  material ; asigură  o  productivitate  foarte  ridicată ; conduce  la  obţinerea  unei  game  foarte  largi  de  piese,  cu  configuraţii  simple pnă  la  cele  mai  complexe , cu nu  număr  minim  de operaţii ; asigură  obţinerea unei  precizii  ridicate (mai ales la rece) cu  o  manoperă  redusă  etc.  Datorită avantajelor  sale,  prelucrarea  prin  deformare  plastică  deţine, ponderea  cea  mai mare  n  industria  constructoare  de  maşini  (peste  60%  din  piesele  componente ale  maşinilor, utilajelor  şi  instalaţiilor).
Procedeul  prezintă  şi  o  serie  de  dezavantaje  legate  de : investiţiile  mari determinate  de  necesitatea  unor  forţe  mari  de  deformare, complexitatea  utilajelor, costul  ridicat  al  sculelor   etc.




2.LEGILE  PRELUCRĂRII  PRIN  DEFORMARE  PLASTICĂ

Comportarea  metalelor  şi  aliajelor  n  timpul  deformării  plastice  respectă anumite  legi  stabilite  pe  cale  teoretică şi experimentală. Cunoaşterea  lor  este  absolut  necesară  pentru  stabilirea  unor  măsuri  practice care să conducă  la  realizarea  piesei  dorite n condiţiile unui preţ de cost  scăzut  şi a unei  produc-tivităţi mari.
                    P


h0


h


Fig. 1    Schema explicativă a legii volumului constant         




Corp  deformat



Fig. 2  Schema explicativă a legii rezistenţei  minime                                                        


Legea  volumului  constant. Făcnd  abstracţie  de  uncie  pierderi  de  material prin  ardere  şi  prin  ndesarea  materialului  cu  goluri  interioare,  se  poate  considera  că  volumul  se  păstrează  constant  n  timpul  deformării.  Semifabricatul iniţial  I, de volum V0= a0 b0 h0, sub acţiunea  forţei  P, capătă  forma  II (fig. 1)de volum V =a b h, respectndu-se  egalitatea    a0 b0 h0=abh=constant.
Legea  coexistenţei  deformaţiilor  elastice  şi  a  celor  plastice  n  timpul  deformării.  Deformarea  plastică,  de  mărime  p, este  nsoţită  ntotdeauna  de  o  deformare elastică, de  mărime  e astfel  nct  deformaţia  totală  t este   t=e +p
După  nlăturarea  cauzei  care  a provocat  deformarea,  deformaţia-elastică  dispare. Legea  prezintă  importanţă  practică  mai  ales  n  cazul   prelucrării  prin  deformare la  rece, unde  ponderea  deformaţiilor  elastice  este  mare, permiţnd  proiectarea  şi executarea  sculelor  n  aşa  fel  nct  piesa  să  rezulte cu  con-figuraţia  geometrică prescrisă.                 

Legea  minimei  rezistenţe  constă  n  aceea  că  deplasarea  punctelor  corpului  deformat  situate  pe  suprafaţa  perpendiculară  pe  direcţia  forţelor exterioare, are  loc  după  distanţa  cea  mai  mică  la  perimetrul  secţiunii,  ntre diferitele  posibilităţi  de  deplasare  ale  punctelor  Mt (fig.2), se  alege  aceea  pe  care  rezistenţa  ntmpinată  este  minimă. Legea  prezintă  o  importanţa  practica deosebita, deoarece  permite  să  se  prevadă  ce  formă  va  căpăta  un  semifabricat supus  unei  anumite  solicitări.

Legea  apariţiei  şi  echilibrării  tensiunilor  interne, n  timpul  deformării,  datorită acţiunii  sculelor, ncălzirii  neuniforme  a  materialului,  neomogenităţii  proprietăţilor fizico-chimice  şi  mecanice, frnarii  mişcării  dislocaţiilor  etc., apar  tensiuni  interne care  se  opun  deformării  şi  care  tind  să  se  echilibreze  reciproc. Aceste  tensiuni, rămase  n  piesă, se  adaugă  tensiunilor  din  timpul   funcţionării  acestora, putnd depăşi  rezistenţa  la  rupere  şi scoaterea  lor  din  funcţiune. De  aceea,  pentru evitarea  apariţiei  acestor  tensiuni  se  iau măsuri  n  vederea  diminuării  cauzelor care  le-au  produs (reducerea  frecării, alegerea  corectă  a  formei  semifabricatului, ncălzire  uniformă etc.).

Legea  similitudinii.  Pentru  aceleaşi  condiţii  de  deformare, Ia  două  corpuri geometrice  asemenea,  cu  aceleaşi  faze  structurale, aceeaşi  compoziţie  chimică şi  aceleaşi  caracteristici  mecanice,  presiunile  specifice  de  deformare  p şi p1  sunt egale  ntre  ele,  raportul  forţelor  de  deformare  F/F1  este  egal  cu  pătratul raportului  mărimilor  liniare  l  şi  l1, iar  raportul  lucrului  mecanic  necesar  schimbării formei  L/L1  este  egal  cu  cubul  raportului  mărimilor  liniare  ale corpului  deformat :   
p=p1; F/F1=(l/l1)2;L/L1=(l/l1)3.



3. INFLUENŢA  PRELUCRĂRII  PRIN  DEFORMARE  PLASTICA  ASUPRA PROPRIETĂŢILOR  ŞI  STRUCTURII  METALULUI  SUPUS  DEFORMĂRII

     Prelucrarea  prin  deformare  modifică  nu  numai   forma  semifabricatului  iniţial, ci afectează  n  mod  substanţial  proprietăţile  şi  structura  lui. Principalele fenomene  care  nsoţesc  prelucrarea  prin  deformare  plastică  sunt : ecruisarea, recristalizarea,  apariţia  structurii  fibroase, modificarea  proprietăţilor  mecanice  etc.
A.    Ecruisarea  constă  n  creşterea  rezistenţei  la  rupere rm  şi  a durităţii HB, concomitent  cu  scăderea  rezilienţei  KCU, a alungirii  relative  At   şi  a  gtuirii (proprietăţi  ce  determină  plasticitatea). Influenţa  deformării  la  rece  asupra  proprietăţilor mecanice  enumerate  mai  sus, Ia  un oţel  cu  conţinut  mic  de  carbon, se  vede  n figura 3. De  asemenea, apar  modificări  n  structură, n sensul că  grăunţii  se lungesc  şi  respectiv  se  turtesc  pe  anumite  direcţii (fig. 4, b), iar unele proprietăţi  fizice  (conductibilitatea  electrică  şi  termică  proprietăţile  magnetice) şi  chimice (rezistenţa  la  coroziune) se schimbă. O  importanţă  deosebită  o  are  influenţa  ecruisarii  asupra  plasticităţii  metalului,  pentru  că  la un anumit  grad  de  deformare, plastici-tatea  scade  n  mod  substanţial,  nct  prelucrarea  n  continuare prin  deformare  plastică  nu  mai  este  posibilă,  din  cauza  pericolului  apariţiei crăpăturilor. Restabilirea  plasticităţii  metalului  se  poate  face  prin  tratamentul termic  de  recoacere  de  recristalizare.


At,  n  %  şi  KCU  n  da ∕ cm2    36
32
28
24
20
16
12
  8
  4
                          
80
70
60
50
40
30
20
10    Rm n  N ∕ mm2
                              20       40        60         80       100
                               Gradul  de  deformare, n %
Fig. 3  -  Influenţa  deformării  la  rece  asupra  proprietăţilor  materialului  prelucrat  prin  deformare.
Unde  am  folosit  notaţiile:     KCU   
                                           HB           
                                            Rm                   
                                                                   At         


 
 

a    b
Fig. 4 -  modificarea  structurii  interne  a  materialului  supus  deformării
Din  punct  de  vedere  practic, cunoaşterea  fenomenului  de  ecruisare  ajută  la dirijarea  procesului  de  deformare  şi  permite  lărgirea gamei  de  utilizări  a  metalelor.  Astfel,  fără apariţia  ecruisării  nu ar fi  posibile  unele  operaţii  ca  ambutisarea  şi  tragerea. n  acelaşi  timp , ecruisarea  poate  fi  folosită  pentru  mărirea  anumitor  propietăţi  mecanice  ale  unor metale  şi  aliaje, cum  sunt: aluminiul  şi  aliajele  sale , cuprul,  unele  alame  şi  bronzuri, unele  oţeluri  inoxidabile (tabelul 1).
 
Fig. 5-Apariţia   structurii  fibroase
TABELUL 1. Influenţa  ecruisării asupra proprietăţilor mecanice ale unor metale şi  aliaje
Materialul    Starea    Rezistenţa  la rupere, rm [daN/mm2]    Alungirea
At[%]    Duritatea
[HB]
Cupru    Recopt
Ecruisat    20
44    45
6    38
105
Aluminiu    Recopt
Ecruisat    8
18    42
5    20
47
Alamă    Recopt ă
Ecruisată    27
38    50
15    80
140
Oţel moale    Recopt
Ecruisat    42
84    31
6    130
250
Oţel inoxidabil cu 18%  Cr ; 8%  Ni    Recopt
Ecruisat    61
182    8
5    200
650

B.Recristalizarea. La prelucrarea  prin  deformare  plastică  la  cald, odată  cu  procesul  de deformare  are  loc  şi  procesul  de  recristalizare, care  ncepe  de  la o anumită temperatură. n  cazul  metalelor  pure,  după Bocivar,   recristalizarea  are  loc  la  o temperatură            
  Trecristalizare ≈  0,4Ttopire [0K].
n  metalul  deformat  apar  centuri  de  recristalizare, n  jurul  cărora cresc  grăunţi noi, n  locul  celor  deformaţi,  iar  metalul  capătă  o  structură  cu  grăuţi  echiaxiali.  Deoarece recristalizarea  decurge  n  timp, structura  finală  a metalului  va  fi  influenţată  nu  numai  de temperatură, ci  şi  de  viteza  de  deformare.
C. Apariţia  structurii  fibroase, n urma prelucrării  prin  deformarea  plastică  la  cald  se constată  că  materialul  capătă  o  macrostructură  fibroasă, orientarea  fibrelor  fiind  n direcţia de  curgere, n timpul  deformării  plastice  grăunţii cristalini iniţiali (fig. 5, a) se deformează, lungindu-se (fig. 5, b) n direcţia de curgere. Incluziunile ne metalice existente n structură vor suferi deformări şi deplasări asemănătoare. Recristalizarea conduce la apariţia unor noi grăunţi cristalini, fără să afecteze redistribuirea incluziunilor ne me-talice, care rămn deformate şi orientate, mpărţind metalul n fibre {fig. 5, c).
D. Modificarea proprietăţilor mecanice. Prelucrarea prin deformare are o influenţă  mare şi stabilă  asupra următoarelor caracteristici : rezilienţa, gtuirea, rezistenţa la oboseală  şi  lungirea  relativă. Din cauza existenţei structurii  fibroase, aceste  proprietăţi  sunt  mai  bune  n  direcţia longitudinală dect  n direcţia  transversală. Practic, cunoaşterea  acestor  modificări  ale  proprietăţilor  mecanice  este foarte importantă  n  proiectarea  pieselor  şi  a procesului  tehnologic de  execuţie. Este  bine ca  direcţia  eforturilor  de  ntindere  şi compresiune  care  apar  n  timpul  funcţionării  piesei  să  coincidă  cu  direcţia  fibrelor, iar  direcţia  eforturilor  de forfecare  să  fie perpendiculară  pe  direcţia  fibrelor. De  exemplu, un  şurub  obţinut prin  aşchiere  are  o  macro-structură  nesatisfăcătoare, eforturile  de forfecare  din  capul  şurubului  fiind  orientate de-a  lungul  fibrelor (fig. 6, a). Acest  dezavantaj  se  n-lătură  dacă  acelaşi  şurub  este obţinut  prin  forjare  cu  refularea  capului (fig. 6, b), permiţnd   mărirea rezistenţei  de  cca 10 ori, datorită  orientării  favorabile  a fibrelor  cu  execuţia  unui  arbore  cotit (fig. 7), a  unei  supape, roţi  dinţate  etc.
 
1        



a.    Prin  aşchiere                b. Prin  deformare  plastică
                  Fig.6 Direcţia  fibrelor  n  cazul  prelucrării  unui  şurub



a.    Prin  aşchiere                           b. Prin  deformare  plastică
Fig.7 Direcţia  fibrelor  n  cazul  prelucrării  unui  arbore  cotit


4. CLASIFICAREA   PROCEDEELOR  DE  PRELUCRARE   PRIN  DEFORMARE  PLASTICĂ         
      Procedeele de prelucrare prin deformare plastică se pot clasifica după mai multe criterii :
—    după temperatura la care are loc deformarea : la rece, cnd deformarea este nsoţită de ecruisare fără recristalizare şi  la cald, cnd recristalizarea se produce complet, fără  urme de ecruisare;

 
Fig. 8. Clasificarea procedeelor de prelucrare prin deformare plastica

—   după viteza de deformare : ca viteze mici de deformare (pentru vd<10 m/s) şi cu viteze mari de deformare (pentru vd>10 m/s);
—  după natura operaţiei de deformare : de degroşare ; de prefinisare şi de finisare.
După particularităţile tehnologice se pot  clasifica conform schemei din figura 8.



5. NCĂLZIREA MATERIALELOR METALICE N VEDEREA PRELUCRĂRII PRIN DEFORMARE PLASTICA

ncălzirea  metalelor  n  vederea  prelucrării  prin  deformare  plastică  are  o mare  importanţă, deoarece  calitatea  produselor  realizate  depinde  n  foarte  mare măsură  de  alegerea  unui  regim  corect  de  ncălzire, ncălzirea  are  drept  scop reducerea  forţei  de  deformare, prin  mărirea  plasticităţii  şi  scăderea  existenţei  la curgere, reducerea  duratei  de  deformare, reducerea  gabaritului  şi  greutăţii utilajului  folosit, obţinerea  unei  structuri  care  să  asigure  o  deformare  uşoară  etc. O  ncălzire  uniformă  a  semifabricatului  şi  alegerea  temperaturii  optime  de deformare  asigură  pierderi  minime  prin  oxidare, ardere  şi  decarburare, evită  apariţia  fisurilor  şi  a  tensiunilor  termice  interne  etc.
Principalii  parametri  ai  regimului  de  ncălzire  sunt : temperatura  de  ncălzire, viteza  de  ncălzire  şi durata  ncălzirii.
a)    Temperatura de ncălzire.
Se  alege  n  funcţie  de  natura  şi  compoziţia  chimică  a  materialului  ncălzit (tabelul 2). După  cum  se  vede  n  acest  tabel  şi  n  figura 9, deformarea  se poate  realiza  ntr-un  interval  de  temperaturi  delimitat  n  partea  superioară de  temperatura  de  nceput  de  deformare Td, iar  n  partea  inferioară  de temperatura  de  sfrşit  de  deformare  Tsd , care  practic  este  ceva  mai  mare dect  temperatura  de  recristalizare TR . Ridicarea  temperaturii  de  ncălzire este  limitată  de fenomenul  de  suprancălzire,  care dă  o structură  grosolană şi  n  special  arderea  metalului. La  oţel, temperatura  de  nceput  de deformare  trebuie  să  fie cu  cca  200C mai  joasă  dect  cea  de  topire (fig. 10), pentru a evita  suprancălzirea  şi  arderea.
                    Zona  de  topire
              TT    zona  de  ardere
                                 zona  de  supra  ncălzire
             Td   
             Tsd                  Zona  de  deformare
                    
              TR

Fig.9  Alegerea  zonei  de  ncălzire  n  vederea  prelucrării  prin  deformare  plastică
                              t0C
        15280

        11450

        9100

          7210
                                                                                                    
                                   0,8                            1,7                                    % C  
Fig.10  Alegerea  zonei  de  ncălzire  n  vederea deformării  unui  oţel

Tabelul 2.  Alegerea   domeniului  de  ncălzire  şi  de  deformare  n  funcţie  de  compoziţia  chimică.
        Temperatura                                                                                                 
                      [0C]
Materialul     200    300    400    500    600    700    800    900    1000    1100    1200    1300    1400
Aluminiul                                                     
Aliaje  de  Al                                                        
Aliaje  de  Mg                                                    
Cupru                                                    
Alamă                                                    
Oţel  cu  % C  mic                                                    
Oţel  cu  % C mediu                                                    
Oţel  cu  % C  mare                                                    
Oţel  cu  Mn                                                    
Oţel  cu  Ni                                                    
Oţel  cu  Cr-Ni                                                    
Oţel  inoxidabil                                                    
Nichel                                                     
Aliaj  monel                                                    
Titan                                                     

b)    Viteza de ncălzire.
Depinde de o serie  de  factori: tipul  instalaţiei  de  ncălzire  folosite, proprietăţile fizice ale  materialului, starea  naturală  nainte   de  ncălzire,  temperatura  din  spaţiul  de  lucru  al  cuptorului, acţiunea  chimică  reciprocă  ntre  mediul  de  ncălzire  şi  material  etc. Din punct  de  vedere  economic este  de dorit  ca  viteza  de  ncălzire  să  fie ct  mai  mare, nsă  ea  este limitată  de  pericolul  apariţiei  crăpăturilor  ca  urmare  a  dilatării  diferite  a  straturilor  de  material  situate  pe  direcţia  transmiterii  căldurii.
c)    Durata ncălzirii.
Este  un  parametru  care  depinde  direct  de  cei  doi  enumeraţi  mai sus. n  principal  nsă, durata  ncălzirii  depinde  de forma  şi  dimensiunile semi-fabrcatelor, de  modul  de  aşezare  a  acestora  pe  vatra  cuptorului şi  de  tipul instalaţiei  de  ncălzire.
Pentru  toate  metodele  de  ncălzire  se  recomandă  o  prencălzire  lentă  timp de  2/3 din  durata  ncălzirii  şi  o  ncălzire  rapidă  pnă  la  atingerea  temperaturii  de  nceput  de  deformare, n  practică, pentru  determinarea  rapidă  a  duratei ncălzirii  t, n cuptoarele  cu  vatră, se  utilizează  o  relaţie  empirică  de  forma
t= K1K2d  [h],
n care:    K1 = 10...20, n funcţie de masa semifabricatului;
K2= 1. . .4,  n  funcţie  de  modul  de  aşezare  pe  vatra  cuptorului;
 d  — dimensiunea principală a semifabricatului, n m.
ncălzirea  se  realizează  n  cuptoare  de  ncălzire  cu flacără (cu  combustibil  lichid, solid  sau gazos) şi  n  cuptoare  electrice (cu  rezistenţe, prin  inducţie, cu  rezistenţă prin  contact).                                   

6. OPERAŢII  DE  PRELUCRARE  A  METALELOR  PRIN  DEFORMARE  PLASTICĂ
LAMINAREA  este  procedeul  de  prelucrare  prin  deformare  plastică, la  cald sau  la  rece, realizat  prin  trecerea  forţată  a  materialului  prin  spaţiul  dintre  doi cilindri  care  se rotesc  n  sensuri  contrare  sau  n  acelaşi  sens.
EXTRUDAREA  este  procedeul  de  prelucrare  prin  deformare  plastică  ce  constă  n  trecerea  forţată  a  materialului, datorită  mpingerii , prin  orificiul  unei  scule  cu  dimensiunile  secţiunii  transversale  mai  mici  dect  cele  ale  semi-fabricatului  iniţial.
TRAGEREA  este  procedeul  de  prelucrare  prin  deformare  plastică  ce  constă  n  trecerea  forţată  a  materialului  prin  deschiderea  unei  matriţe  a  cărei  secţiune  transversală  este  mai  mică  dect  cea  a  semifabricatului  iniţial , sub  acţiunea  unei  forţe  de  tracţiune.
FORJAREA  este  procedeul  de  prelucrare  prin  deformare  plastică  ce  constă  n  modificarea  formei  unui  semifabricat  datorită  creării  unei  stări  tensionale  n  volumul  metalului ,  prin  lovire  sau  prin  presare , nsoţită  de  curgerea  metalului pe  diferite  direcţii.
PRELUCRAREA  TABLELOR
PRELUCRAREA  ŢEVILOR

7.NORME  DE  TEHNICA  SECURITĂŢII  MUNCII   LA  FORJARE  ŞI  TRATAMENTE  TERMICE
n ncăperile unde se lucrează  cu  flacăra  deschisă  nu  trebuie  să  existe materiale inflamabile, pardoseala  să  fie  ignifugă  şi  nealunecoasă, să  existe materiale  pentru  stingerea  incendiilor. De  asemenea, trebuie  să  existe un punct  de  prim ajutor, unde să  poată  fi  tratată  o  arsură  sau  aplicat  un  pansament etc.
Prinderea  pieselor  se  va  face  avnd  pe  mini  mănuşi (de piele sau azbest) şi  prin  intermediul  unor  cleşte.
In  caz  că  radiaţiile  calorice  sunt  prea  mari  se  va  aşeza  o  perdea, paravan  ntre  sursa  de  căldură  şi  muncitor.
La  forjă  snt  obligatorii  bocancii  cu  talpă  de  lemn. Dacă  nu  se  folosesc aceştia, este  obligatoriu  ca  la  instalaţiile  electrice (motorul  ventilatorului, pompe etc.) să  se  utilizeze  podeţe  electroizolante.
Hainele  forjoriIor  vor  fi  confecţionate  din  materiale  naturale, cele  sintetice fiind  interzise.
Orice  piesă  caldă  va  fi  bine  prinsă, pentru  a  se  evita  căderea  pe picioarele  celui  ce  o  duce  sau  pe ale  unui  coleg.
Locul  de  depozitare  a  pieselor  calde  va  fi  marcat  vizibil  şi  inscripţionat.
După  terminarea  lucrului  se  vor  stinge  toate  sursele  de  foc, iar  dacă materialele  fierbinţi  nu  se  pot  răci  se  vor  lua  măsuri  ca  ele  să  nu  provoace incendii..
Echipamentul  de  protecţie  la  forjare — n  afara  bocancilor  cu  talpă  de  lemn — este  compus  din  şorţ  şi  ochelari  cu  oglindă  pentru  foc.
n  caz  de  arsură  se  administrează  un  calmant  şi  dacă  rana  nu  este  acoperită se  poate  face  un  pansament  cu  hidrocortizon, jecolan, jecozinc  sau  bioxiteracor.
Dacă arsura este de gradul II sau III (vezicule sau plagă deschisă), rănitul se va duce la un medic.
Acelaşi  lucru  se  va  face  şi  n  cazul  n  care  rana  este  acoperită  sau  ceva s-a  lipit  de  ea. Fiecare  ins  trebuie  să  aibă  grijă  deosebită  de  sănătatea  lui.                                                                          


CUPRINS
PRELUCRAREA  METALELOR  PRIN  DEFORMARE
PLASTICĂ

1.NOŢIUNI   GENERALE………………………………………………….1

2.LEGILE  PRELUCRĂRII  PRIN  DEFORMARE  PLASTICĂ………….2

3. INFLUENŢA  PRELUCRĂRII  PRIN  DEFORMARE  PLASTICA
 ASUPRA PROPRIETĂŢILOR  ŞI  STRUCTURII  METALULUI
 SUPUS  DEFORMĂRII…………………………………………………….5

4. CLASIFICAREA   PROCEDEELOR  DE  PRELUCRARE   PRIN  DEFORMARE  PLASTICĂ………………………………………………..11

5. NCĂLZIREA  MATERIALELOR  METALICE  N  VEDEREA
 PRELUCRĂRII PRIN  DEFORMARE  PLASTICĂ……………………12

6. OPERAŢII  DE  PRELUCRARE  A  METALELOR  PRIN
 DEFORMARE PLASTICĂ………………………………………………16

7.NORME  DE  TEHNICA  SECURITĂŢII  MUNCII   LA  FORJARE  ŞI  TRATAMENTE  TERMICE……………………………………………………….17

BIBLIOGRAFIE


•    Calea  Gheorghe, Tehnologie  mecanică,
Editura  didactică  şi  pedagogică , Bucureşti -1992;
•    Mihai  Voicu,  Maşini  şi  utilaje  industriale,
 Editura  didactică  şi  pedagogică, Bucureşti- 1982;
•    N. Atanasiu, Utilajul şi  tehnologia  lucrărilor  mecanice,
Editura  didactică  şi  pedagogică, Bucureşti-1992;
•    Ion  Gheorghe, Utilajul  şi  tehnologia  meseriei- Tehnologia  asamblării  
şi  montajului,
Editura  didactică  şi  pedagogică, Bucureşti-1992;
•    N. Brădeanu, Maşini  şi  utilaje  din  industria  minieră,
 Editura  didactică  şi  pedagogică, Bucureşti-1980;
•    Ştefan  Silviu  Mitrea,  Protecţia  muncii,
Editura  didactică  şi  pedagogică, R.A. -Bucureşti , 1994
Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica