referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Ne nastem sau devenim oameni

Categoria: Referat Filozofie

Descriere:

Lumea din exterior ni se pare mare, dar încercăm să comunicăm cu cei din jurul nostru atât cât ne pricepem. Constatăm cu uimire că cei din jurul nostru ne înţeleg şi vorbesc aceeaşi limbă ca şi noi. Atunci începe integrarea noastră în comuniune, vorbind cu cei din jurul nostru, învăţând lucruri noi şi interesante...

Varianta Printabila 


1

              Ne nastem sau devenim oameni

 

Este mai mult o meditatie, decat o filosofie, dar imi apartine !

Deschidem ochii şi silabisim primul nostru cuvnt, chiar dacă acesta e doar un sunet... Atunci nseamnă că ne-am născut, am nceput să mergem pe drumul vieţii..

Dar oare ce e acest drum al vieţii ?... Este o şosea pe care mergem după ce ne naştem... Maşina care rulează pe acel drum este trupul nostru, iar benzina este sufletul... Pătrundem pe drum goi şi neputincioşi şi părinţii sunt cei care ne călăuzesc paşii... Este momentul n care nveţi cum să mănnci, cum să vorbeşti, cum să mergi... Este clipa n care jucăriile viu colorate fac parte din universul tău, momentul n care fiecare lucru din jurul tău ţi strneşte o curiozitate nemăsurată...

ncepem să facem primii paşi, lumea ntreagă ni se pare prea mare pentru noi care suntem mici, dar n acelaşi timp ni se aşterne n faţa noastră. Ne mişcăm mai de-a buşilea, mai n picioare, descoperind ncetul cu ncetul casa n care creştem... Ieşim dintre cei patru pereţi atunci cnd suntem suficient de puternici şi ştim să vorbim, să mncăm şi alte treburi fireşti omului. Primul contact cu exteriorul ni se pare brusc, avnd un impact mare asupra noastră, dar viaţa noastră ncepe odată cu mersul la cămin ori la grădiniţă.

Lumea din exterior ni se pare mare, dar ncercăm să comunicăm cu cei din jurul nostru att ct ne pricepem. Constatăm cu uimire că cei din jurul nostru ne nţeleg şi vorbesc aceeaşi limbă ca şi noi. Atunci ncepe integrarea noastră n comuniune, vorbind cu cei din jurul nostru, nvăţnd lucruri noi şi interesante.

Dar timpul se scurge şi ne trezim n clasele primare, cnd ncercăm să descifrăm tainele ntortocheate ale alfabetului şi ale scrisului. Scriem mai stingher, mai stngaci, mai urt la nceput, dar ne perfecţionăm pe măsură ce evoluăm pe scara socială, căci din clasele primare, ne putem considera integraţi n societate ! Sărim pe nesimţite n clasele gimnaziale, cnd decoperim cu uimire fascinaţia materiilor : istorie, geografie, matematică, romnă şi alte materii. Unii prindem gustul pentru istorie, fascinndu-ne tot ceea ce este nou sau ceea ce e vechi, alţii prindem gustul pentru calcule şi cte şi mai cte alte ndeletniciri...

1

De la gimnaziu, ajungem la liceu şi, de atunci, suntem şoferi pe propriul drum. ncep necazurile, ncep bucuriile, nopţi nedormite uneori, primii fiori ai iubirii... Colegi noi, lume interesantă, poveşti, bancuri, o lume n care te simţi interpret ntr-o piesă de teatru. Drumul pe care ncepi a-l parcurge nu este deloc o şosea dreaptă, ci una cu multe curbe, cu suişuri şi coborşuri, unde nu există semne de circulaţie care să te ghideze. Rulăm cu viteză mai mare sau mai mică şi cnd dăm de greu ni se pare că urcăm cea mai abruptă pantă şi ne ntrebăm cu mirare de unde a apărut ea n faţa noastră, dar o urcăm, căci nu avem o altă soluţie. Ne enervăm, obosim, dar nu ncetăm să urcăm, căci dincolo de panta aceea ştim că ne aşteaptă ceva minunat.

Cnd abandonăm ceva, simţim cum mergem cu o viteză uluitoare la vale, cobornd o altă pantă, periculos de nclinată, dar simţim că avem aripi ca să zburăm şi parcurgem şi bucata aceea de drum curioşi să vedem ce ne aşteaptă la capătul ei. De devenim trişti dintr-un motiv sau altul ne trezim brusc ntr-un tunel. E ntuneric acolo, e rece, e umezeală, ne este frică, dar vedem o lumină şi accelerăm spre ea şi cnd ieşim mai n larg, mai n lumină, rdem, căci am dat de o porţiune de drum netedă, ce ne lasă să răsuflăm uşuraţi după eforturile pe care le-am făcut...

Ne trezim la facultate, moment n care facem paşi către maturizarea noastră, dăm piept cu lumea ntreagă şi nvăţăm pentru viitorul nostru. Ne trezim apoi la casa noastră... Suntem noi nşine părinţi, avem copii pe care trebuie să-i ndrumăm pe drumul vieţii la fel de bine cum   ne-au ndrumat pe noi părinţii... Suntem, n sfrşit, maturi !...

Drumul continuă nestingherit, cu urcuşuri şi coborşuri, cu tuneluri, cu porţiuni din ce n ce mai mari de drum ntortocheat sau drept... Dar, la un moment dat, drumul se termină brusc. n faţă nu mai este nimic, dect o prăpastie... Te ntorci, vrnd să o iei inapoi, dar drumul pe care ai ajuns acolo a dispărut... Te simţi obosit, picioarele ţi se inmoaie, te aşezi jos să-ţi tragi răsuflarea, meditezi la tot ceea ce ai văzut sau ntlnit pe drumul parcurs, nchizi ochii şi eşti mai  uşor... Aceea e clipa n care ai trecut ntr-o nouă etapă, etapa imaterială, unde drumurile nu există. De atunci, trupul ncetează să se mai mişte, căci maşinii i s-a terminat benzina...

Acesta este drumul pe care l parcurgem fiecare dintre noi. El ncepe din punctul zero şi se termină ntr-un punct pe care numai Dumnezeu l cunoaşte... Ct trăim, parcurgem drumul hărăzit fiecăruia dintre noi, drum care duce spre acelaşi inevitabil sfrşit, dar care ne nvaţă ct de minunat este să fii OM !...

Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica