referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Ontologie - Tipuri de existente si formele constiintei ca fundament al fiintei umane

Categoria: Referat Filozofie

Descriere:

Afirmînd primordialitatea existenţei sociale în raport cu conştiinţa socială, materialismul istoric subliniază, de asemenea, independenţa relativă a conştiinţei sociale faţă de existenţa socială şi existenţa unor modalităţi specifice de dezvoltare şi schimbare, proprii diferitelor forme ale conştiinţei sociale...

Varianta Printabila 


1

Ontologie “Tipuri de existenţe şi formele conştiinţei

ca fundament al fiinţării umane”.

Ştim cu toţii destul de bine că  Ontologia este domeniu central  ale reflecţiei filosofice, studierea cărora are ca scop nţelegerea reflecţiei filosofice, studierea cărora are ca scop nţelegerea ştiinţifică a ntregului spectru al realităţii: de la realitatea anorganică pnă la cea social organizată. Ea (realitatea) include att realitatea materială, ct şi cea spirituală sau mixtă. Toate fiind unificate prin prisma cunoaşterii ştiinţifice. Studierea, familiarizarea doctoranzilor cu tematica acestui curs permite depăşirea unei specializări nguste şi nlăturarea consecinţelor acesteia att prin prisma studierii generale a realităţii şi a nţelegerii raportului dintre general şi specific, ct şi prin prisma abordării pluralităţii aspectelor cunoaşterii ştiinţifice, ce deschide noi aspecte de cercetare att a “vechilor” domenii de cercetare, ct şi evidenţierea unor aspecte noi de investigaţie. Referinduma la tipuri de existenţă pot zice că toate conceptele filozofice, de oricnd şi oriunde, au postulat o existenţă, adică un anumit conţinut al lumii. Sunt cinci tipuri ale existenţei:

  • Tipul existenţial, cu mţelesul şi funcţia de a desemna faptul existenţei, al fiinţării, faptul că ceva se află, este dat.
  • Tipul atributiv sau predicativ desemnnd faptul că ceva aparţine, este atribuit unui altceva
  • Tipul definiţional care are funcţia de a desemna echivalrnţa, sinonimia, n cadrul definiţiilor, ntre definit şi definitoriu, ntre noţiunea pe care o definim şi descrierea prin care o definim
  • Tipul de incluziune desemnează faptul că o anumită mulţime este cuprinsă n sfera altei mulţimi, ca specie a genului.
  • Tipul de apartenenţă, rednd faptul că un individ este inclus ntro clasă.
  • Existenţa este  faptul de a fi, de a avea o realitate obiectivă, independent de conştiinţa celui care gndeşte sau percepe această realitate.

    Existenţa este un concept fundamental cuprinznd cu dificultate totalitatea determinărilor sale.

    Aperceptiv, existenţa este o fenomenalitate dinamică, primară, reprezentarea minimală mijlocită de simţuri. Realitatea nemijlocită a percepţiei intră nsă n starea conceptuală a 'existentei' doar prin apariţia limbajul semnificant care permite diferenţierea şi interpretarea precisă a obiectului existent.

    Doar conştiinţa face posibilă perceperea reflexivă a existenţei şi a formelor sale, prin raporturi de construcţie şi obiectivare a limbajului desemnnd realitatea obiectivă. (Desemnarea existenţei ca fiind un produs al conştiinţei individuale sau al imaginarului este punctul de vedere naiv al solipsismului.)

    n timp s-au disociat două ipoteze asupra 'existenţei realităţii', una obiectivista sau materialista, care afirmă o realitate 'existentă autonom' faţă de subiect, şi o ipoteză 'idealistă', a dependenţei realităţii de cel care o percepe şi o reprezintă.

    Două tipuri după părerea mea foarte importante sunt  existenţa socială şi conştiinţa social care se referă att la articolul dat att şi la fiinţarea umană.

    Existenţa socială şi conştiinţa socială, categorii fundamentale corelative ale materialismului istoric, care desemnează latura materială şi cea spirituală a vieţii sociale; raportul dintre ele constituie problema fundamentală a ştiinţei despre societate

    Karl Marx a distins pentru prima oară, din mulţimea relaţiilor sociale, relaţiile de producţie, ca relaţii obiective, ca element fundamental al existenţei sociale care determină, n ultimă analiză, procesele spirituale ale vieţii sociale. „Nu conştiinţa oamenilor le determină existenţa, ci, dimpotrivă, existenţa lor socială le determină conştiinţa“ (K. Marx). 

    Existenţa socială este constituită din ansamblul elementelor vieţii materiale a societăţii: cadrul geografic, densitatea populaţiei, creaţiile materiale ale oamenilor şi relaţiile materiale care se stabilesc ntre om şi natură şi ntre oamenii nşişi n procesul muncii sociale, relaţii care au, n ansamblul vieţii materiale, un rol de prim ordin şi care snt determinante, n ultimă analiză, n apariţia şi dezvoltarea conştiinţei sociale

    1

    Conştiinţa socială este constituită din ansamblul elementelor de reflectare şi apreciere a vieţii materiale: reprezentări, sentimente, mentalităţi, idei, cunoştinţe, noţiuni, convingeri, teorii ş.a. n raport cu conştiinţa individuală, conştiinţa socială este o reflectare mai multilaterală şi generalizată a existenţei sociale. Conştiinţa socială are o structură complexă, diferenţiindu-se, n plan vertical, pe nivele deosebite de profunzime n reflectarea realităţii: conştiinţa comună şi conştiinţa sistematizată, psihologia socială şi ideologia, iar n plan orizontal n mai multe forme ale conştiinţei sociale (politică, juridică, morală, estetică, ştiinţifică, filozofică, religioasă); aceste planuri se ntrepătrund, n fiecare formă a conştiinţei sociale, distingndu-se elemente de nivelul conştiinţei comune şi de nivelul conştiinţei sistematizate, teoretice, elemente de psihologie socială şi de ideologie. 

    n opoziţie cu concepţiile idealiste, care explică dezvoltarea socială prin diverşi factori ideali, materialismul istoric demonstrează că viaţa materială este factorul prim, determinant, iar viaţa spirituală este factor secund, reflectarea vieţii materiale. „Conştiinţa (das Bewusstsein) nu poate fi niciodată altceva dect existenţa conştientă (das bewusste Sein), iar existenţa oamenilor este procesul real al vieţii lor“ (K. Marx). Conştiinţa socială poate stimula sau frna dezvoltarea existenţei sociale, după cum reflectă interesele claselor progresiste sau ale celor reacţionare, după cum reflectă sau nu cerinţele obiective ale dezvoltării istorice. 

    Conştiinţa socială nu este o reflectare mecanică a existenţei sociale. Materialismul istoric subliniază interacţiunea dintre existenţa socială şi conştiinţa socială, rolul activ al conştiinţei sociale faţă de existenţa socială. Există o independenţă relativă a conştiinţei sociale faţă de existenţa socială. Pe fondul acestei independenţe relative, conştiinţa socială şi exercită acţiunea ei asupra existenţei sociale, evidenţiindu-şi funcţia sa critică, creatoare şi transformatoare.

    Formele conştiinţei sociale, termen care denumeşte generic diferite formaţiuni spirituale, diverse domenii care alcătuiesc conştiinţa socială, respectiv: conştiinţa politică, conştiinţa juridică, conştiinţa morală, arta, ştiinţa, religia, filozofia

    Formele conştiinţei sociale snt ansambluri relativ distincte de reprezentări, idei, concepţii care se deosebesc ntre ele mai ales prin obiectul specific reflectat cu precădere de ele (adică prin faptul că reflectă n mod direct zone sau domenii relativ diferite din ansamblul realităţii). Totodată, unele din formele conştiinţei sociale se deosebesc ntre ele nu att prin obiectul reflectat, adesea parţial comun, ct prin modalitatea specifică, mai mult sau mai puţin diferită, n care se realizează şi prin care se cristalizează reflectarea (concepte ştiinţifice, programe şi norme politice, imagini artistice şi opere de artă, principii şi dogme religioase, norme morale, de drept, reprezentări ale simţului comun etc). 

    Prin urmare, concomitent cu caracterul relativ distinct al formelor conştiinţei sociale, trebuie să se ţină seama şi de comunitatea lor mai mare sau mai restrnsă de obiect şi de mijloace ale reflectării, de ntrepătrunderea lor n ansamblul conştiinţei sociale. Deşi conştiinţa socială se află „n cadrul anumitor forme comune, forme de conştiinţă“ (Marx) care snt componente comune ale conştiinţei unor clase sau grupuri sociale diferite, ea se disociază n conţinuturi ideologice opuse. Aceeaşi problematică solicită n mod general conştiinţa socială ntr-o epocă istorică dată, dar răspunsurile pe care aceasta le dă poartă amprenta intereselor şi năzuinţelor unor clase sau grupuri sociale diferite. 

    n cadrul fiecăreia dintre formele conştiinţei sociale se disting cele două nivele: al conştiinţei comune şi al conştiinţei sistematizate, al psihologiei colective şi al ideologiei. Constituirea formelor conştiinţei sociale se datorează dezvoltării şi diversificării crescnde a existenţei sociale, complicării diviziunii sociale a muncii, a nevoilor sociale şi, n mod corespunzător, a formelor activităţii social-istorice a oamenilor. Existenţa socială determină, n ultimă instanţă, prin relaţiile de producţie dominante, caracterul, structura, dezvoltarea şi funcţionalitatea conştiinţei sociale.

    Afirmnd primordialitatea existenţei sociale n raport cu conştiinţa socială, materialismul istoric subliniază, de asemenea, independenţa relativă a conştiinţei sociale faţă de existenţa socială şi existenţa unor modalităţi specifice de dezvoltare şi schimbare, proprii diferitelor forme ale conştiinţei sociale. Totodată, alături de discontinuitatea provocată de schimbările din existenţa socială, n dezvoltarea diferitelor forme ale conştiinţei sociale există o continuitate, fiecare dintre ele folosind şi prelucrnd un material ideatic şi un sistem de valori moştenit din trecut. n opoziţie cu materialismul „economic“, materialismul istoric subliniază rolul activ al formelor conştiinţei sociale n dezvoltarea societăţii, rol realizat prin intermediul diferitelor laturi ale practicii sociale de care snt condiţionate şi prin care se obiectivează diversele forme de conştiinţă. 

    Existenţa formelor conştiinţei sociale ca formaţiuni spirituale relativ distincte şi nţelegerea deosebirilor de conţinut şi de formă ntre ele constituie un punct esenţial de plecare n aprofundarea cercetărilor din domeniile ştiinţelor sociale, n diversificarea educaţiei pentru cultivarea şi dezvoltarea conştiinţei.

    Referat oferit de www.ReferateOk.ro
    Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
    Horoscop
    Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
    referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica