referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Despre fericire

Categoria: Referat Filozofie

Descriere:

Astfel se ajunge la termenul de credinţa, la sentimentul de credinţa, la Rai şi Iad, la bine şi rău, fiind necesară o nouă întoarcere în timp. Oare popoarele antichităţii, crezând în zei, şi în întruchipări ale aceluiaşi intangibil Mare Anonim, în Câmpii Alizee şi Tartar, şi în acelaşi bine şi rău, nu făceau acelaşi lucru pe care noi îl facem acum?...

Varianta Printabila 


1

Despre fericire

 

 

 

n stabilirea posibilăţii, imposibilităţii sau a absurdităţii atingerii idealului fericirii au purces filosofi, clerici şi chiar oameni simpli ncă de la “nceputuri”. Afirmaţia că aceste “nceputuri” coincid cu nceputurile filosofiei ar fi o calomnie pentru ca nu se poate afirma că, discutnd despre fericire, discipolii lui Cristos o discutau din punct de vedere  filosofic.

Este un termen care, chiar şi in viziune filosofica, implică accepţiuni multiple şi totalmente diferite. Nu se poate da o definiţie exacta, pentru ca filosofia nsăşi este o ştiinţa relativa. Ceea ce nsă este comun tuturor filosofilor privind fericirea este că aceasta reprezintă un ideal urmărit, fără absolut nici o exceptie, de fiecare persoană in parte, fie ncepnd cu cel mai nverşunat pesimist pnă la optimistul cel mai pur, fie ncepnd cu omul cel mai simplu pnă la cel mai nvăţat dintre filosofi.

Dar, este oare un ideal posibil sau nsăşi definiţia de ideal ne opreşte n a vedea fericirea ca pe o certitudine?  Asta numai dacă idealul este identificat cu absolutul, intangibil şi el. Oare a tinde spre absolut, nseamnă a tinde spre fericire, şi indiferent de originea absolutului atingerea lui se va identifica iminent cu această stare de beatitudine perfectă?

Ideal, absolut, perfecţiune sunt termeni ce s-au cerut folosiţi n formularea ntrebarilor şi ncercărilor de a defini fericirea. Fiecare dintre ei se identifică rnd pe rnd cu o imposibilitate. Ori asta nu face oare din fericirea nsăşi doar o himeră pentru naivi? şi mai au măcar rostul ncercările de a defini căi ntortocheate şi impregnate de absurditate pentru atingerea ei?

Răspunsul se cere a fi afirmativ nu n speranţa unei atingeri ntrziate a acestui ideal, ci pentru menţinerea puterii noastre de a continua să trăim n deplinătatea facultăţilor noastre mintale. nchipuiţi-vă o lume n care toţi sunt conştienţi că fericirea este imposibil de atins, conştienţi de faptul că este posibilă doar atingerea unui surogat al fericirii, o lume care nu poate trăi fără certitudini şi fără speranţe, care nu suportă şi nu acceptă surogatul. Este adevărat că aveţi n imagine o lume de nebuni adnciţi n depresie, o lume care nu ştie nici măcar să zmbească?

Din acest motiv avem nevoie de filosofi ai fericirii, avem voie să ne minţim că suntem fericiţi, interzicndu-ne a vedea adevărul sau, chiar incapabili de a mai vedea adevărul datorită unui probabil pact cu el nsuşi al unui Mare Anonim, n accepţiunea blagiana,  de a ne ascunde măreţia fericirii supreme şi micimea presupusei noastre fericiri, astfel nct, n timp, am ajuns să rdem de dragul unui zmbet considerndu-l exponent nzecit al unei evidente fericiri.

            Din acelaşi motiv avem nevoie de credinţa n Cel de Sus, adică, credinţa ntr-o ntruchipare a Marelui Anonim, care ne va asigura “dincolo” o nouă fericire incomparabilă cu cea din timpul vieţii.

Astfel se ajunge la termenul de credinţa, la sentimentul de credinţa, la Rai şi Iad, la bine şi rău, fiind necesară o nouă ntoarcere n timp. Oare popoarele antichităţii, 1

creznd n zei, şi n ntruchipări ale aceluiaşi intangibil Mare Anonim, n Cmpii Alizee şi Tartar, şi n acelaşi bine şi rău, nu făceau acelaşi lucru pe care noi l facem acum? Nu şi ofereau oare singuri subfericiri legndu-se la ochi, neobligaţi de nimeni, şi mulţumindu-se să spună că mai au ntotdeauna pe fragila Sperantă? Şi creznd n Rai, Cmpii Alizee, Iad şi Tartar, n Dumnezeu şi zei nu ne-am oferit dintotdeauna o protecţie inconştienta de nebunie?

Sau sunt fericiţi doar copiii n naivitate şi cei ce nnebunesc realiznd prezenţa surogatului, ca purtndu-se copilareşte, să se simtă fericiţi? Mai suntem n măsură a-i privii cu scrba pentru că au clacat sau ar trebui să i privim cu invidie pentru că sunt cei care şi-au atins fericirea? Dar n legile ce duc spre fericire este interzisă invidia, deci nu, nu suntem n măsură să i privim astfel pentru că nici măcar nu mai realizăm scopul abandonării lor n nebunie.

Nici măcar din punct de vedere legislativ nu ni se oferă certitudinea posibilităţii de a atinge fericiea, ni se asigură doar dreptul de a ne căuta fericirea; cruntă ironie. Ni se oferă ca speranţa năframa peste ochii ce poate nu se vor deschide niciodată. Dar ne vom simţi fericiţi. Sau facnd pe ceilalti fericiţi, chiar dacă le oferim o fericire falsă, vina orbirii  este nghiţită de uitare? Nu, nu este uitată pentru că nici măcar nu mai are ce să fie uitat; timpul a rezolvat această problemă mutnd-o n inconştient.

Oricare ar fi punctul de plecare fericirea rămne totuşi un ideal intangibil. Conştienţi sau nu de intangibilitatea sa vom continua să tindem către el şi făcnd abstracţie de imposibilitate, n analogie cu

A.Camus, trebuie să ne nchipuim pe noi nşine fericiţi.

Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica