referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Semiotica naratiunii

Categoria: Referat Filozofie

Descriere:

Revalorizarea modernă a povestirii începe cu romantismul prin cercetarea basmelor populare, care permit întoarcerea la surse, la Ur-forme( „basmul fantastic, dublet facil al mitului şi ritualului iniţiatic reia şi prelungeşte iniţierea la nivelul imaginarului” – M. Eliade, 1956: 887) şi continuă cu dezvoltare romanului ca formă literară totalizantă (M. Bakhtine, G. Lukàcs, René Girard), culminând cu analiza structurală a povestirii, infra 5.4 – 5.9...

Varianta Printabila 


1

Semiotica naratiunii

 

 

Revalorizarea modernă a naraţiunii

Filosofia contemporană (Paul Ricoeur, Mc Intyre) defineşte omul ca animal rcits a cărui unică certitudine constă n a fi narat (Notre seule certitude c'st d'etre narr – Paul Ricouer).

            Naraţiunea a existat n orice societate; ca şi metafora pare să fie peste tot. Uneori activă şi evidentă, alteori fragmentară şi ascunsă, ea subntinde nu doar ficţiunea literară sau conversaţia, ci şi proiectele cotidiene, planul unei ntreprinderi, intriga cinematografică. Producerea de naraţiuni este strategia care ne permite să facem lumea inteligibilă, fiind un model esenţial de organizare a datelor.

ntrebat fiind de o mamă care dorea să-şi ndrepte fiul către cariera ştiinţifică ce gen de texte ar trebui abordate, Einstein ar fi răspuns: basme. Simplă butadă, dar şi afirmarea valorii euristice, de catalizator al imaginaţiei pe care o poate asuma această formă de naraţiune.

„Eu cred că pentru a povesti trebuie n primul rnd să construieşti o lume, ct mai mobilată posibil, pnă n cele mai mici detalii. Dacă aş construi un fluviu şi pe malul stng aş instala un pescar, atribuindu-i un caracter irascibil şi un cazier judiciar, aş putea să ncep să scriu, traducnd n cuvinte ceea ce nu poate să nu se ntmple”(U. Eco, 1985: 27) ca n proverbul indian ”aşază-te pe malul unui fluviu şi aşteaptă, cadavrul duşmanului tău nu va ntrzia să apară”.

Intriga este deci generată pornind de la lumea posibilă a naraţiunii (actori şi evenimente): Rem tene, verba sequentur, invers dect n poezia Verba tene, res sequenter – (U. Eco 1983: 28). Personajele sunt ntr-un fel constrnse să acţioneze după legile lumii n care trăiesc(sceleratul balzacian Vautrin, martirul hugolian Jean Valjean sau asasinul orb Jorge din romanul lui Eco Numele trandafirului), iar naratorul devine „prizonier al premiselor sale”, după cum lectorul devine „prada” textului, obiect al unei experienţe de transformare induse de text, dincolo de dihotomia discutabilă opere de consum/provocare sau narativitate de masă/elită.

A interesa un public larg şi a-l face să viseze nu nseamnă neapărat a-l „lobotomiza” prin mass-media, ci poate a-l fascina şi obseda.

„Criza studiilor literare” (criza instituţională a predării/ nvăţării literaturii) nu poate fi rezolvată dect prin renunţarea la instituirea textului literar elitist ca unic obiect al teoriei literare naratologiei etc. şi acceptarea unui demers indisciplinar n cmpul discursului social „n complexitatea cacofonică a limbajelor sale, a schemelor sale cognitive şi a migrărilor tematice „(M. Angenot, 1990: 33).

Revalorizarea modernă a povestirii ncepe cu romantismul prin cercetarea basmelor populare, care permit ntoarcerea la surse, la Ur-forme( „basmul fantastic, dublet facil al mitului şi ritualului iniţiatic reia şi prelungeşte iniţierea la nivelul imaginarului” – M. Eliade, 1956: 887) şi continuă cu dezvoltare romanului ca formă literară totalizantă (M. Bakhtine, G. Lukcs, Ren Girard), culminnd cu analiza structurală a povestirii, infra 5.4 – 5.9.

Achiziţiile naratologiei structurale a anilor '70 au fost reluate de psihologia americană preocupată de mecanismele memoriei şi stocării informaţiei) psihologia cognitivă a confirmat de altfel ipotezele unui Propp şi Greimas privind existenţa constantelor narative).

Disciplinele care au contribuit la valorizarea actuală a naraţiunii nu s-au interesat de acelaşi tip de povestire: psihologia cognitivă privilegiază naraţiunea cotidiană, antropologia şi  structuralismul – basmul şi mitul, sociologia literară – romanul, iar psihiatria povestirea autobiografică.

Prelund ipoteza lui Michel Meyer conform căreia orice text/discurs este un răspuns deghizat la o ntrebare, A. Kibedi-Varga(1989: 74-84) postulează existenţa a trei mari clase de interogări narative( questionnements narratifs):

         acţiunea  (LE FAIRE)            tratată n romanul picaresc, povestirea fantastică, Bildungsroman, legendele urbane contemporane;

         existenţa (LE VIVRE) sub semnul lui ”Cum să dăm sens vieţii”, evocată de biografii, autobiografii sau naraţiuni psihiatrice;

         existenţa ca TRE (fiinţare) actualizată de seria metafizică a miturilor, basmelor, romanelor care se ntrebă şi ne ntreabă „de ce existăm”.

Identificarea patternurilor narative universale pare să ne vorbească                         

nu doar despre literatură, ci şi despre natura cogniţiei (nature of mind) şi trăsăturile universale ale culturii (cf. şi E. Branigan, 1992: 10). Emblematică pentru istoria individului( conceperea de către Ricoeur a identităţii personale ca identitate narativă) şi istoria umanităţii, povestirea prin „imensa sa capacitate mitică dă experienţelor individuale un sens general care le depăşeşte”(cf. şi A. Kibedi-Varga, 1989: 72).

 

Modelul sintagmatic al basmului. Vladimir Propp

n lucrarea devenită clasică Morfologia basmului(1928, trad rom. De Radu Niculescu, Bucureşti, Univers, 1970) Vladimir Propp centrează analiza asupra funcţiei nţeleasă ca acţiune a personajului şi definită din punctul de vedere al semnificaţiei sale pentru desfăşurarea basmului considerat ca ntreg(„ceea ce fac personajele este important; cine face un anumit lucru este o chestiune secundară”).

Supunnd analizei 100 de basme din culegerea lui Afanasiev, Propp stabileşte 31 de funcţii susceptibile să dea seama de acţiunea tuturor basmelor. Aceste funcţii se concatenează ntr-o sintagmatică ideală, după cum urmează:

Prologul – care defineşte situaţia iniţială(de fapt nu e vorba ncă de funcţie);

1.      Absenţa – unul dintre membri familiei este absent sau părăseşte casa;

2.      Interdicţia – o interdicţie adresată eroului;

3.      ncălcarea – interdicţia nu este respectată;

4.      Divulgarea – obţinerea acestor informaţii;

5.      Vicleşugul – cel rău izbuteşte să-şi nşele victima;

6.      Complicitatea involuntară – lăsndu-se păcălită, victima şi ajută inconştient duşmanul.

Aceste prime şapte funcţii constituie un fel de secvenţă pregătitoare; acţiunea propriu-zisă ncepnd odată cu funcţia a opta:

7.      Prejudicierea – răufăcătorul face un rău sau aduce o pagubă unuia dintre membrii familiei;

8.      Mijlocirea, momentul de legătură – nenorocirea sau lipsa sunt comunicate; eroului i se adresează o rugăminte sau o poruncă, este trimis undeva;

9.      Contraacţiunea incipientă- eroul se hotărăşte să nceapă contraacţiunea;

10.  Plecarea – eroul pleacă de acasă;

11.  Prima funcţie a donatorului – eroul este pus la ncercare(atacat, iscodit etc.), pregătindu-se astfel narmarea lui cu unealta zdravănă sau cu ajutorul magic;

12.  Reacţia eroului – la acţiunea donatorului;

13.  Transmiterea obiectului magic – eroul intră n posesia uneltei, armei năzdrăvane;

1

1.      Deplasarea – eroul este adus – n zbor, călare, pe jos – la locul unde se află obiectul căutării sale;

2.      Lupta – eroul şi răufăcătorul se luptă;

3.      Marcarea, nsemnarea – eroul este nsemnat;

4.      Victoria – răufăcătorul este nvins;

5.      Remedierea – nenorocirea sau lipsa iniţială este remediată;

6.      ntoarcerea eroului;

7.      Urmărirea eroului;

8.      Salvarea – eroul scapă de urmărire;

9.      Sosirea incognito – eroul se ntoarce acasă sau n altă ţară şi nu este recunoscut;

10.  Impostura – falsul erou formulează pretenţii ntemeiate;

11.  ncercarea grea – eroul este pus n faţa unei grile de ncercări;

12.  ndeplinirea – ncercarea este trecută cu succes;

13.  Recunoaşterea – eroul este recunoscut;

14.  Demascarea – răufăcătorul sau falsul erou este demascat;

15.  Transfigurarea – eroul capătă o nouă nfăţişare;

16.  Pedepsirea – răufăcătorul este pedepsit;

17.  Căsătoria – eroul se căsătoreşte şi se nscăunează mpărat.

Moment de răscruce att pentru folcloristică, ct şi pentru naratologie, modelul lui Propp a nsemnat triumful structurii asupra tematicii, basmul fiind n opinia lui Propp o „naraţiune construită pe o corectă succesiune a funcţiilor”, o matrice acţională n care ceea ce contează este stereopia predicatelor şi variabilitatea agenţilor, executanţi ai acestor predicate.

Relund distincţia lui Aristotel din Poetica dintre personaje şi acţiuni, Propp inversează relaţia ierarhică a acestor două instanţe constitutive ale povestirii; dacă n discursul literaturii culte personajele sunt esenţiale conform postulatului esenţialist-umanist al acestui tip de discurs, la Propp acţiunile devin fundamentale: „funcţiile sunt foarte puţine la număr, iar personajele sunt foarte multe. Ceea ce explică de ce basmul poate fi pe de o parte uimitor de divers pitoresc şi colorat, iar pe de altă parte, tot att de uimitor prin stereotipia, prin repetabilitatea sa… Funcţiile personajelor constituie elementele fixe, stabile ale basmului, independent de cine şi n ce mod le ndeplineşte. Ele sunt părţile componente fundamentale ale basmului”(V. Propp, 1970: 25-26).

Ceea ce contează este deci sintagmatica naraţiunii, fluxul acţiunii, programatic evidenţiat de Propp nsuşi: „nu ceea ce vor să facă personajele este important, nu sentimentele care le nsufleţesc ci, actele lor ca atare definite şi evaluate din punctul de vedere al semnificaţiei pentru erou şi al desfăşurării intrigii”(V. Propp, 1970: 26).

Ceea ce evidenţiază Propp este o matrice generativă, un model narativ susceptibil de a fi recombinat ad libitum pe baza unor conflicte, funcţii invariabile şi aplicabil doar literaturii folclorice apsihologice: ”metodele noastre sunt utile acolo unde ne găsim n faţa unor repetări la scară mare, aşa cum se ntmplă n limbă sau n folclor. Dar cnd arta devine cmpul de acţiune al unui geniu irepetabil, folosirea metodelor exacte va da rezultate pozitive numai dacă studierea elementelor repetabile va fi nsoţită de studierea a ceea ce este unic, lucru la care noi privim pnă acum ca la manifestarea unui miracol incognoscibil”(V. Propp, apud C. Segre, 1986: 108).

Modelul proppian a nsemnat indiscutabil un salt din perspectiva generalizării şi clasificării basmelor ( nu este lipsit de interes faptul că reactualizarea modelului proppian coincide cu asaltul gramaticilor generative, ambele evidenţiind o matrice generativă fundamentală. Totuşi noţiunea de funcţie nu este unicul component al basmului(C. Bremond, infra 5.5).

n Franţa, analiza structurilor narative a optat(ca urmare a adoptării modelului proppian) pentru stabilirea unui model generativ, ale cărui transformări produc suprafaţa discursivă, „textura”. Unităţile narative profunde ale acestui model „de competenţă” se referă la acţiuni tipice precum: „Plecare”, „Pedeapsă”, „Recompensă” etc. O nlănţuire a acestor unităţi funcţionale (atomi narativi) generează secvenţe elementare, n care pot fi introduse alte secvenţe elementare(după sistemul păpuşilor ruseşti – cf. basmele Şeherezadei). De fapt, n orice proces narativ trei funcţii sunt absolut obligatorii: introducerea, realizarea şi concluzia, aceasta din urmă nsemnnd neapărat un deznodămnt fericit(fără acest happy-ending basmul şi-ar pierde „eticheta”, dar şi raţiunea de a fi, pentru că nu există poveşti nefericite). „Basmul trebuie să pregătească totul pentru reuşita eroului său, ba chiar o face şi mai exemplară, ntrziind-o prin mii şi mii de necazuri şi obstacole neprevăzute. Deci, sfrşitul poveştii este literalmente finalitatea sa(ea nu are nimic altceva de spus dect acest triumf amnat după plac), acesta fiind scopul şi sensul demonstraţiei sale”(M. Robert, 1983: 103).

n orice caz, pornind pe de o parte de la un asemenea model foarte general, iar pe de altă parte de la proprietăţile stabile şi numărul finit al elementelor combinabile n basme, rezultă trei domenii de cercetare proprii analizei povestirii(analyse des rcits):

         analiza tehnicilor povestirii (cf. R. Barthes);

         analiza legilor sau regularităţilor care guvernează universul narativ (C. Bremond), a logicii acţiunii (T. Todorov) şi a relaţiilor posibile ntre personaje(E. Souriau, A.J. Greimas);

         analiza relaţiilor dintre unităţile narative şi manifestarea lor discursivă (raportul histoire-rcit-discours).

Autorul Morfologiei basmului ncepe prin a disocia funcţiile. Altfel spus segmentele recurente de acţiune, personajele pentru a defini povestirea doar prin cocatenarea funcţiilor. n momentul restituirii unităţii sintactice a lanţului sintagmatic se va lua n considerare şi rolul jucat de personaje a căror listă (agresorul, donatorul, auxiliarul, persoana căutată, mandatorul, eroul şi falsul erou) nu este independentă de cea a funcţiilor: „Numeroasele funcţii se grupează după anumite sfere. Aceste sfere corespund personajelor care ndeplinesc funcţiile.”(V. Propp, 1970: 96). Această corelare ntre povestirea evocată şi personaj, postulată deja de Aristotel n poetica sa, va fi reluată n Temps et Rcit n ipoteza genezei reciproce dezvoltarea caracterului/ desfăşurarea istoriei narate, căci dezvoltarea unui caracter este direct proporţională cu cantitatea de fapte, ntmplări relatate.

Ideea majoră a lui Propp este că funcţia se defineşte prin consecinţele sale(A este A pentru că i urmează un anume B); deci modelul său este „esenţialmente sintagmatic”(M. Tuţescu, 1980. 88). Importantă rămne descoperirea logicii povestirii, a relaţiilor de presupunere ntre funcţii, altfel de spus modelului arhetipal al basmului.

 

Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica