referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Filosofie cu concepte fundamentale

Categoria: Referat Filozofie

Descriere:

Gandirea sau constiinta de sine este cea care genereaza evidenta principiului „Gandesc, deci exist“ ca axioma a intregii filosofii carteziene, principiu al carui adevar este indubitabil. La nivelul constiintei de sine se plaseaza acea „perceptie clara si distincta“ invocata de Descartes ca sursa a certitudinii primului principiu al filosofiei sale...

Varianta Printabila 


1

Filosofie cu concepte fundamentale

-model de test-

 

I. „... esenta mea consta in aceea doar ca sunt fiinta cugetatoare. Si cu toate ca... am un corp care mi-e foarte strans legat – fiindca totusi, pe de o parte, am o idee distincta si clara a mea insumi ca fiinta cugetatoare doar, neintinsa, iar, pe de alta parte, o idee distincta a corpului ca lucru intins doar, cugetator, e sigur ca sunt deosebit cu adevarat de corpul meu si ca pot exista fara el...“.
(R. Descartes – Meditationes de prima philosophia)
I. Comentati textul pe baza urmatoarei structuri de idei:
1. Incadrarea textului in opera din care face parte si in ansamblul conceptiei autorului.
2. Relevarea intentiei autorului in legatura cu problema abordata.
3) Formularea ideii principale a textului.
4. Expunerea elementelor esentiale ale conceptiei autorului referitoare la problema abordata.
5. Evidentierea importantei filosofice a punctului de vedere formulat de autor si a influentei exercitate de acesta asupra meditatiei filosofice.
6. Prezentarea succinta a altor puncte de vedere (similare; diferite; personale).

II. Conceptul de libertate a primit din perspectiva antropologiei filosofice un nou continut, prin mutarea accentului de pe ratiune pe alte doua elemente ale personalitatii.
1. Precizati care sunt elementele pe care s-a mutat accentul.
2. Mentionati care este terenul de discutie al antropologiei filosofice.

III. „Nu exista libertate acolo unde nu sunt legi“.
1. Selectati din lista urmatoare filosoful caruia ii apartine acest punct de vedere:
a) Rousseau; b) Jaspers; c) Mill; d) Nietzsche; e) Platon.
2. Numiti curentul filosofic caruia ii apartine acest filosof.
3. Formulati succint:
– problema filosofica in jurul careia se constituie acest curent;
– pozitia pe care o contureaza.

IV. Ce note definitorii cuprinde continutul conceptului de adevar in Mitul Pesterii?

V. Textul urmator abordeaza o problema filosofica fundamentala si exprima un punct de vedere in legatura cu aceasta:
„... scopul suprem (fie ca-l avem in vedere pe al nostru, fie pe al celorlalti) este o viata lipsita pe cat posibil de durere, bogata pe cat posibil in placeri, deopotriva din punctul de vedere al cantitatii, cat si al calitatii“.
Precizati:
1. Care este problema pusa in discutie?
2. Ce punct de vedere se sustine in legatura cu ea?
3. Un punct de vedere opus.

Rezolvarea testului

René Descartes este considerat intemeietorul filosofiei moderne si al curentului filosofic numit rationalism, chiar daca elemente specifice rationalismului au aparut si in gandirea unor filosofi anteriori lui Descartes, de exemplu Platon. Principala noutate a filosofiei lui Descartes consta in modul in care el intemeiaza atat existenta in general, cat si cunoasterea pe subiectivitatea individului. Pe fondul unei istorii a filosofiei dominata de teologie, de principiul atotputerniciei si autoritatii divine, Descartes accentueaza autonomia si capacitatile specifice omului, filosofia lui fiind o etapa importanta pe calea emanciparii umane.
In acest text, Descartes abordeaza problema centrala a naturii omului si formuleaza celebra lui conceptie dualista potrivit careia omul este alcatuit din trup si din suflet, care sunt insa doua substante diferite, cu totul straine una de alta. Cele doua substante sunt independente una de alta si, pentru a intelege ce este una din ele, nu avem nevoie sa stim ce este cealalta. Totusi, cele doua substante formeaza un tot compact, un singur lucru in fiinta umana, ca si cum sufletul s-ar confunda cu trupul. Dar interactiunea dintre suflet si trup nu este o relatie de dependenta sau de cauzalitate.
Potrivit lui Descartes, esenta omului este gandirea. Aceasta caracterizeaza sufletul, si nu trupul omului, astfel incat se poate spune ca omul este totuna cu sufletul sau si ca, intr-un anumit fel, el nu este trupul sau, desi este foarte legat de acesta. Postularea gandirii ca esenta a omului are doua dimensiuni principale, una ontologica si alta gnoseologica. Pe de alta parte, gandirea (sau sufletul caracterizat de gandire) in calitatea ei de substanta autonoma, independenta devine temeiul intregii existente, chiar daca celebrul dicton: „Gandesc, deci exist“ este formulat la persoana I. Desi Descartes se exprima adesea in termeni teologici si preia idei si argumente teologice, gandirea lui reprezinta o ruptura majora fata de modul in care fiinta umana este prezentata in teologia crestina, ca o existenta subsumata existentei divine, supusa in totalitate normelor de origine divina. In plan gnoseologic, gandirea ca esenta a omului intemeiaza posibilitatea si certitudinea cunoasterii. Gandirea sau constiinta de sine este cea care genereaza evidenta principiului „Gandesc, deci exist“ ca axioma a intregii filosofii carteziene, principiu al carui adevar este indubitabil. La nivelul constiintei de sine se plaseaza acea „perceptie clara si distincta“ invocata de Descartes ca sursa a certitudinii primului principiu al filosofiei sale.

1

I.                   Raspunsul pe care Descartes l-a formulat la intrebarea: „Ce este omul?“, a marcat in mod decisiv gandirea filosofica a secolelor urmatoare. Filosofia moderna este in mare masura o filosofie a subiectivitatii si in acest sens filosofia critica a lui Kant, de exemplu, se inscrie pe linia inaugurata de Descartes. Rationalismul cartezian constituie o sursa ilustra pentru filosofia moderna europeana, chiar daca el a fost contestat de catre John Locke, de exemplu, care nega existenta unor idei innascute sau posibilitatea ca gandirea umana sa produca adevaruri certe in afara oricarei experiente. Nu in ultimul rand, trebuie mentionat rolul major al rationalismului cartezian in domeniul politic si social, in constituirea valorilor individualismului si umanismului modern. Desi incepand cu secolul al XIX-lea s-a dezvoltat o intreaga filosofie ce pune accentul pe afectivitate, vointa sau instinct, valoarea clasica a ratiunii umane nu poate fi niciodata abandonata fara consecinte grave pentru societate si individ.
II. 1. Vointa si afectivitatea.
2. Antropologia filosofica discuta temele filosofice in sfera ontologiei umanului, mutand astfel centrul de greutate din terenul ontologiei generale. Ea isi pune probleme privitoare la existenta specific umana, incercand sa ofere modele explicative ale omului si activitatii umane in general. De exemplu, in problema libertatii, antropologia filosofica nu pleaca de la necesitatea naturala, ci de la caracteristicile personalitatii umane.
III. 1. a) Rousseau.
2. Iluminismul.
3.Iluminismul s-a preocupat in special de problema omului, fiind, ca si Renasterea, unul din principalii factori de emancipare ai acestuia. Iluminismul a gandit omul dintr-o perspectiva social- politica, aceasta fiind perioada in care s-au elaborat principiile fundamentale ale statului modern. Oamenii nu pot fi liberi decat daca se supun legilor, deoarece ele sunt garantul libertatii. Pentru Rousseau chiar si in afara legilor juridice, noi ne supunem legii naturale.
IV. In viziunea lui Platon, adevarul poate fi cunoscut numai pe cale rationala. El tine de o alta lume, cea a Ideilor, lucrurile existente fiind doar copii ale acestora. Adevarul lumineaza cunoasterea precum soarele lumineaza lumea fizica. Mitul Pesterii sugereaza deosebirea enorma dintre cunoasterea falsa, pe baza de opinie, si cunoasterea rationala a ideilor, precum si distanta dintre Lumea Ideilor si lumea fizica accesibila simturilor. Socul dintre cele doua lumi si modalitati de cunoastere, declansat de intoarcerea in pestera a celui care a vazut lumina Soarelui, este provocat de atasamentul extraordinar al locuitorilor pesterii fata de aceasta lume a umbrelor in care traiesc, atasament provocat la randul lui de puterea obisnuintei si rutinei zilnice. Avertismentul continut in aceasta parabola are un continut aproape tragic, in sensul ca acel om care se abandoneaza puterii de seductie a obisnuintei si ideilor care par de la sine intelese devine o fiinta limitata, nu cu mult diferita de animale, o fiinta inferioara care isi neglijeaza adevaratele posibilitati si aptitudini. Cel care refuza sa priveasca peste limitele inguste ale lumii materiale si care este gata sa ucida pentru a ramane intre aceste limite (avertismentul lui Platon este tragic si in acest sens) ramane un sclav al simturilor sale si isi dispretuieste adevarata natura, adevarata lui esenta umana care este ratiunea. Conform filosofiei lui Platon, orice om are sadita in adancul sufletului cunoasterea, dar pentru asta e nevoie de mult curaj si multa pricepere.
V. In acest text John Stuart Mill pune problema scopului vietii. Conform filosofiei sale, numita utilitarism, Mill sustine ca fundamentul moralei este utilitatea, astfel incat o actiune este buna doar daca ea aduce fericire, prin fericire intelegandu-se placerea sau absenta suferintei. Un lucru e dezirabil doar daca el procura placere, daca este un mijloc de procurare a placerii sau daca inlatura suferinta. Mill reabiliteaza astfel epicureismul, considerand ca acesta a fost pe nedrept considerat o doctrina imorala care exalta placerile corpului.
Astfel, conform principiului utilitatii (sau al celei mai mari fericiri), scopul suprem al vietii este evitarea durerii, dobandirea placerii pe cat posibil, atat cantitativ, cat si calitativ. Pentru a sublinia superioritatea placerilor spirituale asupra celor fizice, Mill afirma ca e preferabil sa fii om, adica o fiinta cu o facultate de a se bucura superioara, deci o fiinta greu de satisfacut, decat o fiinta inferioara care se multumeste cu cea mai primitiva placere. E mai bine sa fii un om nemultumit decat un animal satisfacut, mai bine un Socrate nefericit decat un imbecil multumit. Un punct de vedere opus poate fi cel al lui Kant, conform caruia fundamentul moralei nu este utilitatea, ci datoria.

Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica