referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Spatiul galactic cu 6 dimensiuni

Categoria: Referat Filozofie

Descriere:

Privit astfel omul are prin similitudine o faţă electrică în care suma de proprietăţi “pi” reprezintă suma de rezistenţe electrice locale adunate în complex şi care dau o rezistenţă electrică generalizată R, măsurată la nivelul cutanat în kiloohmi. Din alt punct de vedere şi capacităţile electrice adunate dau o capacitate electrică rezultantă C şi care are valori măsurate în domeniul nanoFarazilor. De asemenea efectul diviziunii celulare poate fi regăsit şi măsurat în miliVolţi ai tensiunii electrice rezultante...

Varianta Printabila 


1

Spaţiul galactic cu 6 dimensiuni

 

   Vă supunem atenţiei n l.romnă şi n premieră mondială un text-ipoteză din domeniul filozofiei fizico-matematice cu scopul de a iniţia cu ajutorul Dumneavoastră, poate, nceputul unei noi viziuni despre lume şi viaţă, n complectarea  ciclului de referate intitulat

Realismul Ştiinţific şi Religios

- postare: www.e-referate.ro

Vechimea sistemului planetar al Soarelui  (Referatul Nr.1) sau Generare şi degenerare n Galaxia Noastră

Creatia si Evolutia regmului animal si vegetal pe Pamint (Referatul Nr.2)

Viata si Genotipul biofizic al modelului Om (Referatul Nr.3)

Existenţele paralele şi transformările genotipului biofizic al modelului Om (Complectare la referatul Nr.3)

Existenţe paralele: Lumea Heavisaidelor şi Lumea Noastră (Complectare  la Referatul Nr.3)

Bazele extraterestrilor pea Terra (Referatul Nr.4)

Pioneratul si Tehnica Pioneratului Omenirii (Referastul Nr.5)

Potopul de apa si Lumea Antica (Referatul Nr.6)

Calendarul Biblic si Omul Prezentului (Referatul Nr.7)

Apocalipsa Biblica si Omul viitorului (Referatul Nr.8)

Teoria modelării vieţii (complectare la ciclul de referate)

Spaţiul cu 6 dimensiuni (complectare la ciclul de referate)

 

   Pentru  a studia ntr-o nouă ipoteză de lucru evenimentele care sau derulat, se derulează sau se vor derula n Galaxia Noastră şi inclusiv pe Terra, vă propunem trei sisteme neconvenţionale şi extensibile de referinţă, fiecare sistem avnd ca referinţă  unităţi scalare propriii şi  vectori unitari specifici, corespunzători a cte două spaţii complementare, unul material ar celălalt ondulatoriu şi astfel vom constata că materia se organizează şi ntr-un al patrulea sistem de referinţă, particular şi interscalar, n care n general realităţile le putem pune n evidenţă şi  cu ajutorul simţurilor noastre. Mai departe depinde de aportul Dv. la demonstrarea şi dezvoltarea acestui text-ipoteză  pentruca generaţiile următoare să studieze lumea altfel decum am avut ocazia noi, avnd la dispoziţie filozofii ale căror origini se pierd n negura vremurilor n care nici măcar nu se cunoşteau memoriile calculatoarelor din zilele noastre, dar şi pentru ca Civilizaţia Noastră avnd la dispoziţie această nouă viziune să descopere forme energetice superioare fără consum de combustibili clasici, forme mobile bazate pe  teoria  “locurilor geometrice gravitaţionale, trapulsia”  (OZN), forme statice cum ar fi cele din  “teoria lentilelor atmosferice”, (un fenomen asemănător cu efectul de seră dar de această dată fără poluare, care să ţină constantă temperatura la sol), dinamice cum ar fi cele din “teoria vrtejurilor ionosferice” (ca Tuburile Heavisaide, vizibile parţial n “picioarele uraganelor”, adevărate “hoarne atmosferice”,  de la nivelul solului pnă la altitududinea stratului atmosferic Heavisaide, la echinocţii ntre 100.000 de metri la ora trei dimineaţa şi 400.000 de metri la ora 3 după masa), sau a teleportării   după “teoria modelară a spaţiilor vectoriale”, etc., aşa cum vă propunem n continuare n textul-ipoteză.  

   n sistemele neconvenţionale de referinţă pe care vi le supunem atenţiei sau n scările  ipotetice de raportare, parametrii  dimensionali ale modelelor  ondulatorii şi materiale  osciliează ntre anumite limite specifice iar n afara lor prezintă forme de existenţă interscalare (vezi  referatul Generare şi degenerare n Galaxia Noastră).

a. Sistemul de referinţă fundamental sau Scara Fundamentală (SF)

 Sistemul de referinţă fundamental sau Scara Fundamentală (SF) este scara care caracterizează natura ondulatorie şi starea de cmp a materiei, evenimentele din această scară stau la baza organizării realităţii n modele fundamentale ondulatorii. Cmpurile electromagnetice din această scară snt definite de funcţii de serii cotangenţiale (aşa cum arătăm la punctul c.) şi au ca unităţi scalare de referinţă  lungimi de undă ca ordin de mărime  de sub un ngstrong, mai mici dect raza atomului de hidrogen. Vom avea astfel n spaţiul galactic şi prin extensie n spaţiul universal vecin, structuri  ondulatorii extensibile cu originile  aşezate n fiecare punct din volumul galactic sau universal, omniprezente şi n spaţiul terestru şi ca rezultat al acestei imagini, prima dimensiune a spaţiului va fi dimensiunea scalară fundamentală specifică SF, vor fi primele elemente punctiforme ale spaţiului material descris n scările de referinţă multiplu superioare următoare, pe care le vom numi aici dimensiuni scalare SF.

   Dimensiunilor scalare SF, echivalente ca ordin de mărime  cu lungimile de undă ale cmpurilor electromagnetice specifice SF, le corespund frecvenţe de ordinul de mărime N.1020 Hz (N ori 10 la puterea +20 Hz) şi le vom da numele de frecvenţe de modele fundamentale, sau frecvenţe fundamentale. Frecvenţele de model fundamentale snt caracterizate de  vectori unitari “I” şi astfel apare aici cel de al doilea spaţiu, spaţiul vectorial fundamental specific SF cu origini suprapuse peste originile  dimensiuniilor scalare fundamentale.  Similar, lungimile de undă corespunzătoare acestor frecvenţe le vom numi unde fundamentale. Frecvenţele modelelor fundamentale  reprezintă "scheletul electromagnetic" al modelelor reale din celelalte scări, forma nepipăibilă a unui spaţiu cu 6 dimensiuni, asemănător cu o reţea spaţială sau relativ cu  un fagure universal  cu "găuri" de ordinul de mărime a sub un nstrong, cu originile suprapuse peste originile spaţiului scalar fundamental, “fagure” care se umple local şi se organizează după anumite legi de sumare, cu corpusculi şi constituanţi elementari ai materiei. Temperatura specifică acestei scări osciliează n jurul valori de zero grade absolut, adică de -273,15oC. Ca o caracteristică de bază a Scării Fundamentale este spaţiul vectorial fundamental pe care l vom mai denumi şi Inteligenţa Materiei pentrucă cuprinde infinitatea modelelor ondulatorii fundamentale după care se generează pretutindeni n spaţiul galactic şi prin extensie şi n spaţiul vecin galactic, formele de organizare materiale cunoscute sau necunoscute nouă (vezi referatul Teoria modelării vieţii). Nu avem cum să operăm cu aceste cmpuri, dar este bine să cunoaştem  că ele există pretutindeni şi formează scheletul electromagnetic al tuturor realităţilor din Galaxia Noastră şi a vecinătăţilor ei. Nu putem opera cu parametrii fizici ai acestei scări pentrucă noi nşine sntem relităţi biologice n reţeaua spaţială sau n “fagurele universal” străbătut de  cmpuri electromagnetice cu frecvenţe de N ori 10 la puterea +20Hz şi a căror imagine nici măcar nu poate fi scrisă şi generată de cele mai performante calculatoare! Dacă vreodată, teoretic, memoria calculatoarelor va putea opera cu asemenea frecvenţe, atunci probabil  Galaxiia Noastră va putea fi asemuită cu un burete cu care cineva şterge tabla Univers alcătuit de alte şi alte galaxii ( vezi spinii din fig.3 şi 4 din referatul 3, Viaţa şi Genotipul biofizic al modelului Om).

Rezumat:

n sistemul de referinţă fundamental snt definite primele două dimensiuni complementare ale spaţiului şi anume:

1.      Scalar, spaţiul scalar fundamental şi

2.      Vectorial, spaţiul vectorial fundamental  sau “inteligenţa materiei”.    

b. Sistemul de refirinţă a microcosmosului sau Scara infiniţilor mici (Sim).

    Admitem că această scară cuprinde dimensiunile informaţionale referitoare la structura corpusculară şi elementară a materiei, regăsită sub o anumită formă de organizare. Admitem că n Sim evenimentele care  au loc respectă anumite legi specifice structurii intime a materiei, legi de legătură ntre constituanţi elementari  organizaţi după modele specifice şi  anumite forme cantitative sub care snt reunite aceste modele; cmpurile proprii snt definite de frecvenţe de ordinul Terahertzilor, iar lungimele de undă ale acestor cmpuri snt de ordinul micronilor. Specific Scării infiniţilor mici vom deosebi aşadar o dimensiune scalară a spaţiului de ordinul micronilor sau mai mică, sau n ordine cea de a treia dimensiune a spaţiului, spaţiul material şi o dimensiune vectorială ondulatorie unitară j”, de ordinul Teraherţilor sau mai mică, cea de a patra dimensiune a spaţiului (studiată mai amănunţit n scara particulară a Omului), căreia cel mai adesea i vom da numele de Viaţă..  Temperaturile specifice acestei scări nregistrează diferenţe mari, aproximativ ntre -272.1oC, punctul de topire al Heliului şi +3500oC, temperatura de topire a diamantului.  Funcţiile specifice acestor cmpuri snt funcţii de serii cosinusoidale. Ca o caracteristică de bază a acestei scări este Viaţa. n această scară putem interveni dar nu putem ncă stăpnii modele n interiorul cărora vitezele de compunere sau de descompunere  specifice depăşesc anumite valori. Originile acestor două spaţii snt comune şi se găsesc n centrul electromagnetic al fiecărui model material.organizat. Asupra parametrilor fizici ai acestei scări putem actiona limitat prin interferenţă (vezi referatul Viaţa şi genotipul biofizic al modelulu Om).

Rezumat:

n sistemul de referinţă a microcosmosului sau n Scara infiniţilor mici, Sim, snt definite cel mai adesea 2 dimensiuni ale spaţiului şi anume:

3.      Scalar, spaţiul material ca a treia dimensiune a spaţiului şi

4.      Vectorial, VIAŢA sau cea de a patra dimensiune a spaţiului

c. Sistemul de referinţă biologic sau Scara OMULUI (S0) este un caz particular al Scării infiniţilor mici prezentnd forme de organizare interscalare ale materiei şi se referă la realitatea lumii n care trăim pusă n evidenţă şi prin simţurile noastre.

   n Sistemul de referinţă biologic sau n Scara OMULUI (SO), materia se organizează sub acţiunea  vectorială a celei de a patra dimensiune a  spaţiului numită VIAŢA aşa cum o cunoaştem noi n mediul Terra sau aşa cum nu o cunoaştem n condiţiile de adaptare n alte medii. Cmpurile proprii scării SO au frecvenţe de ordinul unitar al kilohertzilor  iar lungimile de undă de ordinul sutelor de mii de metri. Aceste cmpuri snt definite de serii de funcţii sinusoidale. Temperatura optimă a scări biologice, referindu-ne la realitatea biologică a modelul de viaţă OM, o vom considera oscilantă uşor n jurul valorii de +36oC. Caracteristica de bază a acestei scări  este Viaţa din ecosistem cu cazul particular al modelului OM de care ne vom ocupa n continuare, concluziile le vom generaliza şi aplica asupra tuturor realităţilor obiective puse n evidenţă prin simţurile noastre.

   Scara biologică sau scara Omului cum am mai denumit-o după modelul  superior Omul, se referă la modele materiale puse n evidenţă cel mai adesea cu ajutorul simţurilor noastre. Modelele materiale care se organizează n SO, realităţile materiale observate cu masă biologică sau fără viaţă cu alte cuvinte,  cel mai adesea prezintă forme dimensionale interscalare şi snt alcătuite dintr-o infinitate de părţi simple, din constituanţi elementari ai materiei din Sim organizaţi după anumite legi n SO. Aşadar, un corp din SO este compus dintr-o sumă de constituanţi elementari, organizaţi după  anumite legi care i sumează scalar şi vectorial, după o proprietate aditivă aşa cum ne vom exprima n continuare:

S( c ) = E   (0)   n care:

- S ( c ) reprezintă suma constituanţilor elementari n Sim ce compun un element iar E este evenimentul rezultant n SO (este corpul din SO la care facem referire sau evenimentul cum l-am mai denumit). Admitem că relaţia de mai sus caracterizează fizic o mărime scalară compusă vectorial, exprimă corespondenţa dintre un constituant sau o sumă de constituanţi din Sim şi modelul rezultant n SO, fără a ne da o imagine clară a relaţiilor de echilibru existente n corp.

Teorie: fie dată o scară de referinţă S… n care să localizăm un constituant elementar, “c”. Vom defini scalarul elementar “c” ca fiind o formă de existenţă a materiei asupra căreia nu poate acţiona un transformator divizor sau tăietor.

Definiţie: vom defini transformatorul tăietor T ca fiind o lege sau o sumă de legi n baza cărora un constituant elementar dintr-o scară dimensională superioară se mparte n constituanţi elementari ai scării inferioare şi cel puţin un rest material (exemplu: fumul dacă transformatorul tăietor este arderea clasică) sau energetic (exemplu: radiaţiile nucleare dacă transformatorul tăietor este explozia nucleară).

   Fiind dat un scalar “c”, vom putea găsi cel puţin un număr convenţional “n”, astfel ca:

cT = S ( c:n ) + r   (1)

Se citeşte: orice scalar “c”, care se supune unei legi tăietoare T, se mparte ntr-o sumă de părţi elementare “n” proporţionale  şi cel puţin un rest de natură scalară sau vectorială (energetică). Spunem că aplicnd scalarului “c” un transformator tăietor T vom obţine un număr “n” de părţi ( c:n ) şi un rest scalar sau vectorial. Restul scalar are valoare nulă n cazul n care transformatorul tăietor are o viteză suficient de mare nct scalarul să fie divizat fără nici un fel de vibraţie, ca n cazul imploziilor n care acţionează numai restul vectorial (energetic) care provoacă vidul.

   Fie dat un scalar de valoarea M n SO, dotat vectorial cu oricefel de proprietate. Vom spune că aplicnd scalarului M un transformator tăietor T de ordinul “n”, scalarul M se divide n ”n” părţi proporţionale şi un rest scalar şi vectorial:

MTn = n ( M:n ) + r  (2)

   Scalarul este definit n sistemele convenţionale de referinţă de valori care se referă la: lungimea, suprafaţa, volumul, densitatea, masa, rezistenţa electrică, capacitatea electrică, etc. Dacă scalarul M este dotat pe ansamblu cu o proprietate vectorială rezultantă, n anumite condiţii ce se ntmplă la tăiere cu această proprietate? Transformatorul T se aplică şi proprietăţii P. Orice scalar “m” n Sim dotat cu o proprietate “p”, constituie un scalar aditiv dacă se organizează după o anumită lege de sumare şi se obţine scalarul M n SO:

mA = M    (3)

   Spunem că realizăm o intersecţie n sens crescător atunci cnd aplicnd unui scalar “m” dotat cu o proprietate “p”  un transformator aditiv A, obţinem un model M n scara superioară. n realitate, scalarul “m” din Sim este un constituant elementar definit ca atare, cum ar fi celulele vii, radicalii etc., care se adună şi se organizează după anumite legi care compun instantaneu corpul omului.

   Definiţie: numim grup de scalari elementari “mi” dotaţi cu proprietăţi “pi”, acei constituanţi elementari care satisfac relaţia:

S( pi )A = P(mi)    (4)

Spunem că suma S de proprietăţi “pi” ale constituanţilor elementari “mi” (ale celulelor), se compune după o lege, după un transformator aditiv A şi dă proprietatea de grup P(mi), alta dect greutatea n condiţiile acceleraţiei gravitaţionale de la nivelul scoarţei terestre. Nimeni nu poate nega realitatea vieţii, diviziunea celulară. Fiecare celulă n parte este caracterizată de parametrii electrici ca rezistanţa şi capacitatea electrică celulară. Privit astfel omul  are prin similitudine o faţă electrică n care suma de proprietăţi “pi” reprezintă suma de rezistenţe electrice locale adunate n complex şi care dau o rezistenţă electrică generalizată R, măsurată la nivelul cutanat n kiloohmi. Din alt punct de vedere şi capacităţile electrice adunate dau o capacitate electrică rezultantă C şi care are valori măsurate n domeniul nanoFarazilor. De asemenea efectul diviziunii celulare poate fi regăsit şi măsurat n miliVolţi ai tensiunii electrice rezultante.

 Observaţia 1.

  Parametrii electrici specifici, rezistenţa R şi capacitatea C l aseamănă pe om prin similitudine cu un circuit electric Rezistenţă-Condensator cu constanta de timp RxC care este alimentat de tensiunea electrică rezultată ca urmare a diviziunii celulare. Fizic, ţinnd seama de constanta de timp RxC, vom putea calcula la un moment dat o lungime de undă specifică circuzitului electric Om, după simplificări astfel:

L = 300 x R x C   (5)

n care parametrii electrici din ecuaţie au fost descrişi mai sus. De reţinut nsă că aceşti parametrii electrici ai “viului” şi deci inclusiv ai omului, dau lungimi de undă de ordinul a sute de mii de metri cu frecvenţe de ordinul kilohertzilor   aşa cum am prezentat la nceput valorile caracteristice  scării omului. n urma măsurătorilor făcute asupra unui mare număr de persoane am tras concluzia că produsul RxC este variabil de la o secundă la alta (86.000 de secunde circadiene) şi n general lungimile de undă rezultante au valori cuprinse ntre aproximativ 70.000m şi 500.000m.

1

Observaţia 2.

   Ionosfera conţine stratul atmosferic Heavisaide care reprezintă scutul protector al vieţii, n el este reţinută radiaţia cosmică dăunătoare vieţii. Stratul atmosferic Heavisaide are o altitudine variabilă circadian şi sezonier deasupra unui punct de referinţă de pe glob, cel mai adesea facem referire la nivelul mării, variaţie dată de ncălzirea şi răcirea circadiană şi sezonieră a atmosferei. Totuşi, pentru simplificare vom lua poziţia instantanee a stratului Heavisaid deasupra mării la echinocţiul de primăvară şi de toamnă: la ora 3 dimineaţă stratul Heavisaide va avea altitudinea de 100.000 de metri iar la ora 15 va avea altitudinea de 400.000 de metri. n restul anului altitudinea se calculează ţinnd seama de o serie de coeficienţi de corecţie cum ar fi:

- a, altitudinea punctului n care se fac măsuratorile deasupra nivelului mării

- k, coeficient de corecţie care ţine seama de mişcarea Pămntului n jurul Soarelui

- S, coeficient de corecţie sideral care ţine seama de mişcarea sistemului Solar n direcţia stelei Vega, de mişcarea galactică a Soarelui (vnturile electromagnetice).

   Altitudinea stratului Heavisaide n general şi simplificat respectă o relaţie de forma;

A = 250km + 150km x sin ( u.t)    (6)

 n care:

-          “250km”, reprezintă altitudinea teoretică deasupra mării a unui centru imaginar n jurul căruia are loc o mişcare armonică sinusoidală a  stratului Heavisaide

-          “150km”, reprezintă mărimea razei armonicei

-          “u”, reprezintă valoarea n grade a mişcării unghiulare a Pămntului n jurul axei proprii, avnd ca origine a timpului ora 3 dimineaţa, cnd stratul Heavisaid la echinocţii se găseşte la cea mai mică altitudine, de 100km cnd valoarea unghiulară “u” este egală cu zero.

-          “t”, reprezintă timpul scurs ncepnd de la ora 3 dimineaţa şi pnă se nchide cercul mine dimineaţă la ora 3 cnd ncepe o altă rotaţie.Din 4 n 4 minute, Pămntul face o mişcare unghiulară de 1 grad.

Observaţia 3.

   Valorile tabelare calculate ca la Observaţia 1 snt aproximativ egale cu valorile tabelare corectate de la Observaţia 2. După ndelegate reflecţii, analize, cercetări şi experimentări, acum ne-am luat permisiunea de a veni n faţa  Dumneavoastră şi a vă propune să acceptaţi pnă la proba contrară o analogie ntre cele două şiruri de valori determinate n cadrul celor două observaţii şi astfel să putea face o legătură ntre valorile date de calculul lun gimi de undă L n funcţie de parametrii electrici ai organismelor vii n general şi a Omului n special cu valorile succesive ale altitudini stratului atmosferic Heavisaide, A, astfel să putem aproxima o stare de echivalenţă relativă, o legătură Om – Galaxie, de forma:

L = A     (7)

sau

300xRxC = 250Km+150Kmxsin(u.t)

   Valorile tabelare succesive obţinute la echinocţii  de 100Km  reprezintă unde cu frecvenţe de 3000Hz la ora 3 dimineaţa şi 400Km cărora le corespund frecvenţe de 750Hz la ora 3 după masă.

 La nivelul cercetărilor de acum vă propunem să fiţi de acord cu Observaţia 3 care ne duce la concluzia că Scara Omului, n care realităţile snt puse n evidenţă cel mai adesea prin intermediul simţurilor noastre, are cmpuri electromagnetice ale căror lungimi de undă şi frecvenţe snt determinate folosind formule simplificate funcţie de valoarea sinusului unghiului de rotire a Pămntului n jurul axei proprii, denumite de noi, serii sinusoidale. Generaliznd cu permisiunea Dv. vom putea afirma cel puţin teoretic deocamdată că la nivelul  scării SO se intersectează prin compunere sau generare dimensiuni ale spaţiilor din Sim după forme modelare ale spaţilor din SF cu dimensiuni ale saapţiilor  scării SIM prin descompunere sau degenerare. Pentru a se putea efectua practic aceste intersecţii n SO  snt necesare valori compatibile ale spaţiilor din celelalte trei scări de raportare, cu alte cuvinte snt necesare valori reale sau imaginare care să satisfacă relaţiile de intersecţie modelară. Dacă admitem ca posibilă relaţia (7) avem deja un punct de plecare n construcţia noastră: L admitem că prin tăiere dă elemente ale spaţiilor din Sim iar A dă prin compunere elemente ale spaţiilor din SIM, rămnănd să calculăm coeficienţii de demultiplicare de la SO către Sim şi SF şi coeficienţii de multiplicare de la SO către SIM.

 

Observaţia 4

   Relund formula (4):

S( pi )A = P( mi )

 care reprezintă un corp cu proprietate specifică P( mi ) n SO organizat după un transformator aditiva A ai constituanţilor elementari compatibili din Sim, S( pi ); vom afirma că o condiţie de compatibilitate trebuie să fie un număr “n” submultiplu de scara SO cu serii de funcţii sinusoidale faţă de scara Sim cu serii de funcţii cosinusoidale  determinat apriori de o relaţie de legătură discretă de forma:

n = 1 / L   ( 8 )

n care:

- “n” este coeficientul de demultiplicare de la SO către Sim

-          L = A , ca n formula ( 7 ).

Introducnd valorile calculate cu formula ( 7 )  n formula ( 8 ), vom obţine valorile instantanee ale coeficienţilor de demultiplicare “n”, model de calcul numit de noi seria de funcţii cosinusoidale.

n = 1 / 300.RxC;  n = 1 / (250.000m + 150.000mXcos(u.t),    formula ( 8 ) practică,

n care “u” şi “t” snt parametrii de la formula (6).

   Făcnd o corespondenţă ntre parametrii măsuraţi ca la observaţiile 1 şi 2 aparţinnd SO şi calcularea după formula ( 8 ) practică a parametrilor submultiplu corespunzători n Sim, vom observa că aceştea au dimensiunea scalară a lungimii n domeniul micronilor şi mai mici, cărora le corespund frecvenţe de ordinul Teraherţilor. Valorile teoretice astfel obţinute noi aprexciem că reprezintă soluţiile unor ecuaţii de stare instantanee ale cmpurilor electromagnetice din Sim, determinate cu ajutorul seriei cosinoidale cum ar fi lungimile de undă şi frecvenţele cmpurilor electromagnetice din Sim.

   Cunoscnd valorile de submultiplu din Sim ( “n” ) şi multiplu din SO, (A) ai parametrilor corespunzători cmpurilor electromagnetice din Sim şi SO, se vor calcula corespondenţele valorilor cmpurilor electromagnetice din SF după serii cotangenţiale, date de formula practică  simplificată:

Sf = n /  A   ( 9 )  n care:

-          Sf reprezintă lungimile de undă ale cmpurilor electromagnetice din SF

-          pentru valorile instantanee se iau n considerare valorile calculate după formula (8) pentru “n” şi formula (7) pentru A.

Valorile lungimilor de undă calculate după formula ( 9 ) corespunzătoare cmpurilor electromagnetice din SF au valori de sub un Angstrom, mai mici ca raza atomului de hidrogen cărora le corespund valori de ordinul 10 la puterea + 20 Hertzi!

 Pentru calculul valorilor de multiplu de la SO către SIM se vor utiliza aşa zisele  funcţii  de serii tangenţiale, după formzula practică simplificată:

N = A / n   ( 10 )  n care:

-          N este valoarea corespunzătoare a lungimilor de undă a cmpurilor electromagnetice din SIM, de ordinul milioanelor de metri, cărora dacă luăm n considerare o formulă de calcul cu parametru viteza luminii solare, i corespund frecvenţe teoretice subunitare şi imaginare şi aici apare apare o dilemă  din lipsa unei formule de calcul care să admită n Galaxia noastră şi prin extindere n Univers, lumini astrale cu viteze mai mari sau mai mici dect viteza luminii Soarelui pe care n general bănuim că o cunoaştem.

Exemplu:

-          pentru coeficienţi de demultipliocare, n SO la frercvenţa de 750Hz i corespunde n Sim frecvenţa de 120 teraHz iar n SF frecvenţa de 0,69x10 la puterea +20 Hz; n SO la frecvenţa de 750Hz i corespunde lungimea de undă de 400.000 de metri şi corespunzător n scările submultiplu Sim  unda de 2 microni, n SF  lungimea de undă va fi de 44,63 Angstromi, etc.

-          pentru coeficienţii de multiplicare de la SO la SIM, putem calcula cu ajutorul seriei tangenţiale şi valori tabelare orientative dar pnă la rezolvarea dilemei cu ajutorul dumneavoastră nu ndrăznim pentrucă nu avem ncă o imagine de volum de referinţă a celei de a cincea şi a şasea dimensiuni a spaţiului. 

 Rezumat: cea de a patra dimensiune a spaţiului definită n Sim Viaţa, n SO prinde forme modelare biologice concrete regăsite sub totalitatea vietăţilor pe care le cunaştem sau pe carfe nu le cunoaştem.

   Pentru relităţile materiale inerte puse n evidenţă şi cu ajutorul simţurilor noastre, generarea şi degenerarea este mult mai simplă pentrucă transformatorii aditivi sau divizori se aplică numai unui număr limitat de componenţi cum ar fi de exemplu atomii n cazul metalelor sau mai sugestiv calcarul n cazul stncilor, etc.

d. Sistemul de referinţă a macrocosmosului sau Scara Infiniţilor Mari (SIM) Dimensiunile cuprinse n SIM aparţin manifestării materiei n imensitatea ei,  aparţin comparării Galaxiei şi a Universului. Lungimile de undă corespunzatoare cmpurilor electromagnetice ale acestui sistem snt  de ordinul de mărimeNx1024  metri, adică a unui număr N ori 10 la puterea +24 de metri! Dimensiunea sacalară a lungimilor de undă corespunzătoare  spaţiului definit n SIM este caracteristica celei de a cincea dimensiune a materiei, respectiv spaţiul scalar integrator (de formă multisferoidală integratoare?), comparabilă cu unităţile de distanţă astronomică cum ar fi anul-lumină, parsecul, mase şi viteze cosmice, viteza luminii solare ca reper de referinţă n sistemul planetar al Soarelui,  etc., cu origini variabile n funcţie de elementul de volum  galactic la care facem referinţă la un moment dat. n textul-ipoteză pe care vi-l supunem atenţiei, prin element de volum galactic vom nţelege un spaţiu de studiu izolat din Galaxia noastră care cuprinde cel puţin un corp cosmic (sau sumă de corpuri cosmice), cu acceleraţie gravitaţională proprie şi  care cuprinde şi  alte mase cereşti n mişcare n interiorul volumului, fără gravitaţie proprie, cum ar fi spre exemplu meteoriţii, etc. Studiind Galaxia Noastră prin prisma elementelor de volum galactice vom putea complecta mpreună teoria atracţiei universale şi teoria relativităţii.

    (n urma unui studiu particular putem să presupunem că forme energetice noi şi revoluţionare pentru omenire vor fi dezvoltate numai după ntregirea teoriei atracţiei universale şi teoria relativităţii,  cercetare romănească colectivă pe care o lansăm o dată cu publicarea ciclului de referate Realismul Ştiinţific şi Religios, la care vă invităm să vă aduceţi aportul  şi pe dumneavoastră,  pentru ca noi sau generaţiile viitoare să trecă peste barierele cunoaşterii fixate de experienţele de pnă acum cu pretenţia de a fi atins perfecţiunea.)

    Prin vecinătatea unui corp cosmic vom nţelege aici distanţa de la scoarţa planetară şi vecinătatea acesteia care se poate ntinde pnă la corpurile apropiate şi vecine.    Frecvenţele specifice unor asemenea lungimi de undă ncă nestudiate pe Terra snt de ordinul unitar sau subunitar al Hertzilor dacă luăm ca reper de referinţă lumina solară din teoria relativităţii şi care definesc cmpuri electromagnetice integratoare cărora le corespunde o dimensiune vectorială, cu un vector unitar”k” al spaţiului sau cea de a şasea dimensiune a spaţiului denumită spaţiul vectorial integrator sau Timpul,  cu origini fixate n centrul tuturor corpurilor cosmice cu gravitaţie proprie din galaxie corespunzătoare elementelor de volum galactic luate n studiu. Din punctul de vedere al Scării Infiniţilor Mari, Timpul  sau cea de a şasea dimensiuni a materiei, va fi privit ca una dintre formele fundamentale de existenţă a materiei n mişcare şi care exprimă durata, succesiunea şi simultaneitatea proceselor obiective care se modelează n Scara infiniţilor mici şi n Scara Fundamentală n elementul de volum galactic  n considerare.

 Este interesant  studiul prin prisma celor de a cincea şi a şasea dimensiuni a spaţiului,  trapulsia  sau a tragerea asigurată de  locuri geometrice care prin rotire, ca efect al vitezelor centripetă şi centrifugă dobndesc “gravitaţii proprii”, principiu care n ipoteza noastră asigură energia de respingere şi de atracţie necesară funcţionării aşa-ziselor OZN-uri n spaţiile planetare sau interplanetare, dar şi studiul teleportării specific acestei scări de raportare. Tehnic ncă nu este posibilă realizarea vectorilor geometrici OZN şi nici a teleportării pentrucă civilizaţia noastră nu a luat n considerare această ipoteză şi se bazează pe forme energetice “primitive” ca propulsia sau mpingerea spre exemplu, energofagă, consumabilă de mari cantităţi de combustibili clasici, polouantă şi vibratoare.

   Temperaturile proprii Scării Infiniţilor Mari ncep de pe la +3500oC şi ajung pnă la valori de milioane de grade Celsius. Caracteristice acestei scări, snt seriile de funcţii tangenţiale determinate n general ca la punctul c., cu caracteristica de bază a acestei scări Timpul. Nu putem opera deocamdată cu aceste dimensiuni, dar trăim liniştiţi n ele.

Rezumat:

n Sistemul de referinţă al macrocosmosului (SIM) snt definite aşadar alte două dimensiuni ale spaţiului galactic cu vecinătăţile lui:

1.      spaţiul scalar integrator cu originea n centrul material al elementului de volum galactic pe care l studiem şi care dă instantaneu  axa geografică care este paraleleă n corpurile elementului de volum cu axele geografice care coiencid cu axa care leagă polurile geografice planetare.

2.      spaţiul vectorial integrator sau Timpul: planetar, solar, galactic şi universal. 

Pentru sistemul Planetar al Soarelui, Timpul are originea pentru elementul de volum denumit n   centrul fostei găuri negre de pe axa Steaua Nordului – Steaua Sudului (vezi Fig.1 din referatul nr.1) iar timpul specific corpurilor cosmice cu gravitaţie proprie care s-au născut după mprăştierea n spaţiu a planetelor care gravitează n jurul Soarelui, n centrul acestora. Axa spaţiul vectorial integrator sau timpul    propriu corpurilor cosmice cu gravitaţie se suprapune peste axa magnetică ce trece prin polii magnetici planetari şi snt paralele cu axa timpului galactic care trecea prin centrul aglomerării de mase cereşti a cărei formare a nceput acum cam 17 miliarde de ani şi s-a sfrşit acum cam 5 miliarde de ani cnd a trecut n forma energetică a sistemului planetar al Soarelor pe care n mare o cunoaştem. Axa timpului Solar este paralelă la rndul ei cu axa timpului Galaxiei Noastre.

   Cele şase dimensiuni ale spaţiului definite n Sistemele ipotetice de referinţă pe care vi le propunem, se caracterizează prin  aceia că pot avea originile comune n orice punct din spaţiu sau n vecinătatea acestor puncte la care ne referim, astfel că după această ipoteză nu mai privim Universul ca pe  un volum definit avnd un Centru şi o Margine ci ca un volum indefinit dimensional n continuă mişcare termică de la zero grade Celsius absolut la milioane de grade Celsius  cnd entropia elementelor de volum cosmic are gradientul de temperatură crescător n Timp, numit şi gradient de generare a materiei şi de la milioane de grade celsius la zero grade Celsius absolut cnd entropia elementelor de volum are gradientul de temperatură descrescător n Timp numit şi gradient de degenerare pnă la faza n care materia din elementele de volum studiate se transformă şi se prăbuşesc n formele energetice ale unor găuri negre volumice.

   n scările de referinţă  se vor regăsii totalitatea legilor ce definesc la un moment dat un eveniment sau sumă de evenimente dintr-o anumită scară şi n legătură directă cu celelalte scări vecine. Aceptăm evenimentul, ca fiind o sumă de transformări prin care trece un anumit model, de la o anumită formă de organizare a materiei la alta.

Similitudine relativistă:

   - dacă ar fi să dăm “viaţă” unui "raţional" pe un electron al unui atom n Sim; mărimea acestui raţional faţă de electron să fie  proporţională cu aceia a omului faţă de Pămnt, atunci:

* raţionalul din Sim priveşte electronul ca pe planeta lui, la fel cum, prin similitudine, omul priveşte Pămntul n SO.

* referitor la timp, un an pentru om nseamnă durata ct Pămntul se nvrte n jurul Soarelui; un an pentru raţionalul de pe electron nseamnă durata n care un electron de pe o anume orbită, se nvrte o dată n jurul nucleului.

*referitor la spaţiu, pentru raţionalul de pe electron distanţele interelectronice, internucleare, interatomice, intermoleculare, snt prin similitudine, la fel de mari cum snt pentru om distantele interplanetare, interstelare,  sau intergalactice, etc.

- dacă ar fi să dăm “viaţă” unei fiinţe galactice, pentru aceia “fiinţă” care are vrsta cam de 20 de ani galactici , omul ar avea dimensiunile “raţionalului” “privit” de noi pe electron etc….

 

Textul de faţă este o ipoteză pe care o poţi şi dumneata demonstra şi dezvolta pentru progresul generaţiilor care vor veni după Noi!

 

IDEEA ŞI TIMPUL

(Poezie cenzurată de revistele Contemporanul şi Viaţa militară n 1966)

 

   Pierdută n vremuri se naşte mereu

Materia nouă sub forme multiple,

Revine din nou la prezent şi din nou

Prin gol se ndreaptă spre locuri finite.

   n haos pulsează multiple frecvenţe,

(Pămntu-I nimic, rotund ca un măr),

Din spaţiu soseşte un tub de frecvenţe:

Găsi-l-vom pe EL, supremu-adevăr?

   Perpetuu adună, depune şi sparge,

mprăştie-n spaţiu şi scoate din cmpuri,

Ideea prin timp n vrf de catarge,

Cutreieră mări şi cade-n adncuri.

   n spaţiu se pierde vibraţia crudă,

Cu paşii grăbiţi prin Timp a trecut

Ideea născută din gol şi din trudă,

Iar timpul se pierde n hăul cel mut…

        (soldat Ioan Micu, Buziaş la 20 iunie 1966)

Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica