referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Generare si degenerare in Galaxia noastra

Categoria: Referat Filozofie

Descriere:

În ipoteza Micu vechimea elementului de volum din Galaxia Noastră în care se găseşte sistemul nostru planetar , adică din vremea când aparţinea unei găuri negre care se întindea pe o axă ce leagă steaua Nordului de steaua Sudului, este de aproximativ 17 miliarde de ani. Organizarea materiei după o componentă vectorială - viaţa pe Terra - a apărut recent, cu circa 3 miliarde de ani în urmă...

Varianta Printabila 


1

Generare şi degenerare n Galaxia noastră

Referatul Nr.1 (Vechimea sistemului planetar al Soarelui)

 

-din ciclul Realismul Ştiinţific şi Religios

Referatul Nr.2 Creatia si Evolutia regmului animal si vegetal pe Pamint (Biologie)

Referatul Nr.3 Viata si Genotipul biofizic al modelului Om (Biologie)

Referatul Nr.4 Bazele extraterestrilor pea terra (Geografie)

Referastul Nr.5 Pioneratul si Tehnica Pioneratului Omenirii (Istorie)

Referatul Nr.6 Potopul de apa si Lumea Antica (Istorie)

Referatul Nr.7 Calendarul Biblic si Omul Prezentului (Istorie)

Referatul Nr.8 Apocalipsa Biblica si Omul viitorului (Religie)

 

    Vă supunem atenţiei o ipoteză ca multe altele ca răspuns la ntrebarea “ce a fost mai nti?” din  ciclul de referate Realismul Ştiinţific şi Religios, ca o alternativă dualistă n raport cu prăbuşirea conceptelor materialiste susţinute de şltiinţele practice şi proliferarea  conceptelor idealiste cu dezvoltare mai mult dogmatică susţinute de către ştiinţele politice de la nceputul mileniului III despre care se spune idealist că va fi religios sau nu va fi deloc, referat regăsit n interesul Astronomiei şi sub denumirea de Vechimea sistemului planetar al Soarelui.

 

A.Convenţii

Pentru a putea ridica vălul pătimaş aruncat peste cunoaştere de curentele filozofice ale vremurilor şi pentru a putea  pătrunde n paralelismele dintre Creaţie, concept adoptat de filozofia Idealistă cu restrngere mai mult dogmatică n zilele noastre şi  Evoluţie, concept adoptat de Filozofia Materialistă cu extindere mai mult ştiinţifică astăzi, ambele concepte descriind n fond aceleaşi evenimente petrecute pe Terra dar interpretate altfel, avem nevoie de adaptarea unui limbaj conventional necesar echivalării evenimentelor prezentate din punct de vedere dogmatic cu aceleaşi evenimente prezentate  din punct de vedere ştiinţific, limbaj care să ofere  o corespondenţă ad-hoc ntre termenii biblici şi termenii fizici, limbaj care să ofere  “cheile” de descifrare si nţelegere  fără polemică, a informatiilor cuprinse n textul biblic simplu sau cu trimiteri pe de o parte şi informaţiile  cuprinse n textele ştiinţelor exacte pe de altă parte cu referire la aceleaşi entităţi, interpretate la nivelul de sinteză şi cunoaştere pe care l-au atins descoperirile ştiinţifice şi religioase din zilele noastre.

Echivalenţe textuale biblice şi ştiinţifice:

1) Cuvinte

EL şi CUVNTUL din dogmă  vor avea echivalentul de ENTROPIE UNIVERSALĂ  n sistemul fizic

TU şi DUMNEZEU  din dogmă, vor avea echivalentul de  CMP UNIVERSAL n sistemul fizic

SPIRIT sau DUH din dogmă devine FORTĂ n sistemul fizic

2) Expresii.

“DUMNEZEU A ZIS: “Să...” din dogmă, devine n sistemul fizic “evolutia sistemului X de la starea A la starea B”,

“DUMNEZEU A FĂCUT”, din dogmă, devine n sistemul fizic echivalentul unor acumulări cantitative

“DUMNEZEU A NUMIT”, din dogmă semnifică n sistemul fizic sfrsitul unei evolutii

“DUMNEZEU A VĂZUT”, din dogmă, confirmă n sistemul fizic un salt calitativ

 Creaţia mparte timpul Pamntului n şapte intervale  denumite dogmatic “zile” corespunzăzoare n Evoluţie unor lungi perioade de frămntări geologice numite ere geologice,  ultima “zi” a acestui timp aparţine istoriei Omului. Pentru simplificarea convertirii informaţiei vechi cuprinse n  textului biblic n informaţii ştiinţifice noi, vom proceda astfel:

Creaţie, textul biblic -, 

Interpretarea textului biblic  prin similitudine cu  termeni  cunoscuţi  ai ştiinţelor actuale şi apoi ncadrarea evenimentelor asrfel interpretate  n

Evoluţie, timpul geologic.

3) Sisteme de referinţă neconvenţionale

  n sistemele neconvenţionale de referinţă sau  scările ipotetice de raportare dimensională a realităţilor văzute şi nevăzute, cunoscute şi necunoscute pe care vi le supunem atenţiei, parametrii  dimensionali ai modelelor materiale şi ondulatorii  osciliează ntre anumite limite specifice.

a. Sistemul de referinţă fundamental sau Scara Fundamentală (SF)

 Este scara care caracterizează natura ondulatorie şi starea de cmp a materiei, evenimentele din această scară stau la baza organizării realităţii n modele fundamentale ondulatorii. Cmpurile din această scară snt definite de funcţii de serii cotangenţiale şi au lungimi de undă ca mărime de sub un ngstrong, mai mici dect raza atomului de hidrogen. Frecvenţelor de ordinul de mărime N.1020 Hz, le vom da numele de frecvenţe de modele fundamentale, sau frecvenţe fundamentale. Similar, lungimile de undă corespunzătoare acestor frecvenţe le vom numi unde fundamentale. Frecvenţele modelelor fundamentale  reprezintă "scheletul electromagnetic" al modelelor reale din celelalte scări, forma nepipăibilă a unui spaţiu cu cel puţin 5 dimensiuni, al unui fagure universal  cu "găuri" de ordinul de mărime a sub un nstrong, care se umplu după anumite legi cu corpusculi şi constituanţi elementari ai materiei. Temperatura specifică acestei scări osciliează n jurul valori de zero grade absolut, adică de -273,15oC. Ca o caracteristică de bază a Scării Fundamentale este Inteligenţa Materiei. Nu avem cum să operăm cu aceste cmpuri, dar este bine să cunoaştem  că ele există şi formează scheletul electromagnetic al tuturor realităţilor din Galaxia Noastră.    

b. Sistemul de refirinţă a microcosmosului sau Scara infiniţilor mici (Sim).

 Admitem că această scară cuprinde dimensiunile informaţionale referitoare la structura corpusculară şi elementară a materiei, regăsită sub o anumită formă de organizare. Admitem că n Sim evenimentele care  au loc respectă anumite legi specifice structurii intime a materiei, legi de legătură ntre constituanţi elementari  organizaţi după modele specifice şi  anumite forme cantitative sub care snt reunite aceste modele; cmpurile proprii snt definite de frecvenţe de ordinul Terahertzilor, iar lungimele de undă ale acestor cmpuri snt de ordinul micronilor. Temperaturile specifice acestei scări nregistrează diferenţe mari, aproximativ ntre -272.1oC, punctul de topire al Heliului şi +3500oC, temperatura de topire a diamantului.  Funcţiile specifice acestor cmpuri snt funcţii de serii cosinusoidale. Ca o caracteristică de bază a acestei scări este Materia. n această scară putem interveni dar nu putem ncă stăpnii modele n interiorul cărora vitezele de compunere sau de descompunere  specifice depăşesc anumite valori.

c. Sistemul de referinţă biologic sau Scara OMULUI (S0) este un caz particular al Scării infiniţilor mici şi se referă la realitatea lumii n care trăim pusă n evidenţă prin simţurile noastre.

   n scara Biologică sau scara OMULUI materia se organizează sub dimensiunea vectorială numită VIAŢA. Cmpurile proprii scării SO au frecvenţe de ordinul kilohertzilor, iar lungimile de undă de ordinul sutelor de mii de metri. Aceste cmpuri snt definite de serii de funcţii sinusoidale. Temperatura optimă a acestei scări, referindu-ne la realitatea biologică al modelul de viaţă OM, o vom considera oscilantă uşor n jurul valorii de +36oC. Caracteristica de bază a acestei scări este Viaţa cu cazul particular al modelului OM de care ne vom ocupa n continuare.

d. Sistemul de referinţă a macrocosmosului sau Scara Infiniţilor Mari (SIM) Dimensiunile cuprinse n SIM aparţin manifestării materiei n imensitatea ei,  aparţin comparării Universului. Lungimile de undă corespunzatoare acestor cmpuri snt  de ordinul de mărime Nx1024 adică a unui număr N ori 10 la puterea +24 de metri, iar frecvenţele de ordinul unitar sau subunitar al Hertzilor. Temperaturile acestei scări ncep de pe la +3500oC şi ajung pnă la valori de milioane de grade Celsius. Caracteristice acestei scări, snt seriile de funcţii tangenţiale. Caracteristica de bază a acestei scări este Timpul. Nu putem opera cu aceste dimensiuni, dar trăim liniştiţi n ele.

Sistemele ipotetice de referinţă pe care vi le propunem se caracterizează prin  aceia că au originile comune n orice punct din spaţiu la care ne referim, astfel că după această ipoteză nu mai privim Universul ca pe  un volum avnd un Centru şi o Margine ci ca un volum indefinit cu originile comune n orice punct din spaţiu n care centrul unui element de volum se intersectează cu marginea elementului de volum vecin..

.    n scările de referinţă  se vor regăsii totalitatea legilor ce definesc la un moment dat un eveniment dintr-o anumită scară şi n legătură directă cu celelalte scări vecine. Aceptăm evenimentul, ca fiind o sumă de transformări prin care trece un anumit model, de la o anumită formă de organizare a materiei la alta.

Similitudine:

   - dacă ar fi să dăm viaţă unui "raţional" pe un electron al unui atom n Sim; mărimea acestui raţional faţă de electron să fie  proporţională cu aceia a omului faţă de Pămnt, atunci:

* raţionalul din Sim priveşte electronul ca pe planeta lui, la fel cum, prin similitudine, omul priveşte Pămntul n SO.

* referitor la timp, un an pentru om nseamnă durata ct Pămntul se nvrte n jurul Soarelui; un an pentru raţionalul de pe electron nseamnă durata n care un electron de pe o anume orbită, se nvrte o dată n jurul nucleului.

* referitor la spaţiu, pentru raţionalul de pe electron distanţele interelectronice, internucleare, interatomice, intermoleculare, snt prin similitudine, la fel de mari cum snt pentru om distantele interplanetare, interstelare,  sau intergalactice, etc.

1

B. Diagrama Materie – Timp – Temperatură  (vezi Fig.1, de la nceput)

Facerea Lumii

Creaţie

Sursa: BIBLIA  (cu 2 citate),

Geneza – citat 1

Cap.1.1 La nceput, Dumnezeu a făcut cerurile şi pămntul

Evanghelia după Ioan – citat 2

1.1 La nceput era Cuvntul, şi Cuvntul era cu Dumnezeu, si cuvntul era Dumnezeu

1.2 El era la nceput cu Dumnezeu

Interpretare

Textul biblic admite că la NCEPUT, n elementul de volum din Univers, n care se află sistemul Solar cu Pămntul, a existat  Entropia unui Cmp Galactic, cu gradientul de temperatură crescător,  cu centre n care au apărut primele aglomerari de materie. Cantitatea de materie care se aduna, se genera şi suprapunea, a dus la nasterea Cerurilor si a Pămntului. Au fost emise diverse ipoteze mai actuale sau mai vechi despre naşterea Sistemului Solar, dar admiţnd aglomerarea de materie atestată de textul biblic, vom lua n considerare ipoteza unor “explozii” ca fenomen de “spargere” a aglomerarii uriaşe de materie , n cazul nostru cu prima planetă desprinsă Venus, desprindere  care a dat naştere la o mişcare de rotaţie n jurul axei proprii a ntregii aglomerări cu Soarele rămas n centru, după care au urmat alte explozii care au dus la desprinderea şi mprăştierea n spatiu, n sens invers faţă de mişcarea planetei Venus, ale celorlalte planete, cam pe orbitele cunoscute astăzi.

Evoluţie – pentru perioada corespunzătoare anilor de la “nceput”, ştiinţa are numai ipoteze, motiv pentru care vom elabora şi noi o ipoteză de lucru.sub forma unei diagrame materie - timp – temperatură, mtt ca n figura alăturată:

 n ipoteza Micu vechimea elementului de volum din Galaxia Noastră n care se găseşte sistemul nostru planetar , adică din vremea cnd aparţinea unei găuri negre care se ntindea pe o axă ce leagă  steaua Nordului de steaua Sudului, este de aproximativ 17 miliarde de ani. Organizarea materiei  după o componentă vectorială - viaţa pe Terra - a apărut recent, cu circa 3 miliarde de ani n urmă.

 Cu 17 miliarde de ani n urmă, n elementul de volum luat n considerare şi n care a aluat naştere Sistemul Solar din Galaxiea Noastră, era pe sfrşite starea energetică a unei găuri negre uriaşe, de formă sferoidală, caracterizată de parametrii  Scării Fundamentale.  O dată cu sfrşitul energetic al acestei găuri negre ncepe modelarea  materiei şi se schimbă sensul gradientului de temperatură al entropiei elementului de volum care devine crescător, ncepnd de la –273,150C. Datorită energiei degajate de ciocnirile dintre “particolele prafului cuantic”   care a existat n gaura neagră ca urmare a “spargerii materiei” la zero grade absolut,   temperatrile locale snt n creştere  atingnd unele valori critice ale temperaturii n anumite zone, uşor peste zero grade absolut. Energia rezultată n urma ciocnirilor numită de noi Energie Fundamentală Iniţială, se transformă parţial n “scntei electrice” care dau pe ansamblu cmpul electromagnetic propriu al elementului de volum caracterizat de parametrii Scării Fundamentale şi care electrizează “praful cuantic”. Energia Fundamentală Iniţială pe de altă parte  se transformă şi n energie termică, dnd sens crescător gradientului de temperatură al entropiei elementului de volum.  Eneregia Fundamentală Iniţială  stă la baza naşterii primelor particule  materiale dnd o formă formă “ceţoasă”  elementului de volum la temperatură mai joasă dect temperatura de lichefiere a heliului, particule care de altfel vor devenii constituanţii elementari ai realităţilor materiale viitoare. Cmpurile electromagnetice vecine elementului de volum considerat, intră n interferenţă cu noul cmp electromagnetic propriu  elementului de volum.  O dată cu interferenţa electromagnetică a elementului de volum cu cmpurile electromagnetice vecine, apare fenomenul de absorbţie electromagnetică a particulelor materiale elementare ionizate pierdute din alte lumi materiale. Particulele penetrază prin “ceaţa cuantică” a elementului de volum şi se ciocnesc cu particulele elementare existente deja aici. Rezultatul  ciocnirilor n timp de cam  2 miliarde de ani a dus la apariţia unor aglomerări materiale şi energetice noi, iar după alte 8 miliarde de ani se naşte posibilitatea apariţiei  aglomerărilor de mase cereşti. Presiunea internă a acestor mase cereşti, dimensiunile lor materiale precum şi separarea lor ulterioară este discutabilă şi totuşi, faptul că planeta Venus are o miscare de revoluţie mai curioasă n jurul Soarelor dect celelalte planete demonstrează  că centrul de aglomerare a materiei pentru sistemul nostru planetar a fost Soarele şi prima planetă desprinsă n momentul exploziei masei cereşti a fost Venus. Forţa de reacţie a acestei desprinderi a dat o mişcare de rotaţie masei cereşti rămase n  sens invers, născndu-se tot o dată şi o nouă forţă, forţa centrifugă. Datorită acestei forţe noi ct şi a exploziilor care au urmat au fost aruncate n spaţiu şi alte planete care au luat traiectorii apropiate de realitatea actuală de pe cer. 

   Cmpurile electromagnetice din  Galaxia Noastră s-au interferat cu cmpul electromagnetic nou creat al elementului de volum şi au dat naştere unor modele electromagnetice noi (urmează n Referatul Nr.2 Teoria Modelării), cu o frecvenţă de repetiţie egală cu Nx1020 Hz şi "paşi" de naintare de ordinul miliAngstromilor pe secundă, sub influienţa cărora s-a generat tot ce noi cunoaştem şi nu cunoaştem   astăzi. Ţinnd seama de existenţa acestor modele electromagnetice n diagrama mtt din Fig.1, distingem 5 etape mari n care modelele  au luat forme materiale diverse, cu timpul propriu de evoluţie foarte diferit.

Etapa 1

Timp de cca. 3 miliarde de ani n elementul de volum care abia ieşise din starea energetică a unei găuri negre, la temperatura de zero grade absolut, existau cmpuri electromagnetice care ajungeau din vecinătăţile galactice precum şi "praful cuantic" rezultat n urma “dezintegrării” materiei cuprinsă n volumul gării negre, la temperatura de zero grade absolut.  Vnturile electromagnetice antrenau particolele acestui "praf cuantic" şi pe cele  ce se pierdeau din alte părţi ale Galaxiei, făcndu-le să se ciocnească şi să se contopească local. Evenimentele care se petrec n această perioadă n elementul de volum considerat snt caracterizate de parametrii Scării Fundamentale. Spre sfrşitul celor 3 miliarde de ani, apar deja n elementul de volum anumite “stări ceţoase” formate din aglomerări de particole electrizate şi mişcate de cmpurile electromagnetice, apare  o anume formă de densitate critică a particolelor materiale care va favoriza ridicarea temperaturii foarte uşor peste zero absolut. O dată cu ridicarea temperaturii ntregul element de volum trece ntr-o altă formă de existenţă energetică.

Etapa 2

Continuă existenţa fenomenelor specifice SF.

Ciocnirile repetate duc la naşterea unor "scntei" şi la realizarea  unor temperaturi uşor peste zero grade cnd “starea ceţoasă” devine o  “stare helioasă” care conţine şi particole de heliu lichid  n interior. Creşterea uşoară a temperaturii o dată cu creşterea densităţii critice a “stării helioase” n anumite puncte din elementul de volum n care particulele se "lipeau" electrostatic, duce la apariţia primelor elemente specifice stării materiei cunoscută astăzi, adică apariţia moleculelor de heliu şi hidrogen sub formă de precipitat spaţial n care se amestecă totul, stare caracterizată n Scara infiniţilor mici, Sim. Această etapă durează cca alte 3 miliarde de ani.

Etapa 3

Continuă existenţa fenomenelor specifice SF.

Continuă existenţa fenomenelor specifice Sim.

Apar elementele de volum şi masă măsurabile specifice dimensiunilor din SO. Transformările energetice  duc la aglomerări materiale locale şi la naşterea unor noduri materiale sub formă lichidă formate din precipitatul “stării helioase”. Aceste noduri materiale spaţiale sub formă lichidă exercită o anume forţă de atracţie proprie asupra formelor materiale vecine pe care le capturează prin ciocnire şi scufundare. Nodurile materiale spaţiale astfel formate dobndesc o “crustă” exterioară care transmite n spaţiul vecin temperatura proprie nodului egală aproximativ cu temperatura de lichefiere a heliului ( uşor peste zero grade absolut) prin radiaţie, accelernd astfel fenomenul de aglomerare specific Sim care duce la apariţia realităţilor materiale  dimensiunale caracterizate n SO. Trecerea de la apariţie formelor dimensionale SO pnă la apariţia fenomenelor SIM s-a făcut relativ repede, n cca 1 miliard de ani. Apare de acum o altă caracteristică nouă şi anume mărirea vitezei de transformare a materiei.

Etapa 4

Continuă fenomenele specifice SF.

Continuă fenomenele specifice Sim.

Continuă elementele specifice SO.

După o perioadă  de cca. 7 miliarde de ani, ntregul elment de volum este de nerecunoscut, este plin  cu aglomerări materiale şi energetice noi care se atrag şi se ciocnesc, toate aceste fenomene ducnd la aglomerarea materiei n anumite  centre cosmice, cum a fost n cazul nostru Soarele. Apariţia centrelor cosmice de aglomerare duce la naştere primelor elemente specifice Scării Infiniţilor Mari. Aglomerările materiale şi energetice n anumite centre cosmice duc la rndul lor la apariţia unor fenomene noi:

- creşterea  relativ rapidă a temperaturii de la zero grade absolut n vecinătăţile cosmice la milioane de grade Celsius n centrul aglomerărilor, favoriznd apariţia exploziilor.

- naşterea unor variante stelare nematurizate cu densităţi şi temperaturi proprii foarte variate şi al altor variante stelare maturizate care au dus la apariţia unor sisteme planetare cu o stea n mijloc n jurul căreia gravitează,  inclusiv apariţia Soarelui şi a sistemului  planetar al Soarelui. 

Etapa 5

Continuă elementele specifice celorlalte 4 etape cu specificul că aglomerările materiale cunoscute ncetează, aproape ntreaga materie din elementul de volum fiind aglomerată n corpurile cereşti n variantă nematurizată sau maturizată. n ipoteza noastră, elemntul de volum considerat a avut o formă sferoidală aşezată pe axa care leagă  Steaua Sudului şi Steaua Nordului, situate la polii  elementului de volum. Caracteristica generală a celei de a cincea etape la sfrşitul căreia trăim noi astăzi, este  sensul   gradientului de temperatură al Entropiei proprii, care a devenit descrescător, fenomen apărut acum cca 6 miliarde de ani. Sensul descrescător al gradientului de temperatură apărut n cea de a cincea etapă este dat pe de o parte de  ncetarea ciocnirilor şi aglomerărilor specifice primelor 4 etape, iar pe de altă parte datorită transformării energiei termice n energie electrică absorbită de starea electrostatică a materiei dobndită pe parcursul primelor patru etape. O parte a elementului de volum considerat devine Sistemul Solar n care gradientul de temperatură al Entropiei are pe ansamblu sensul descrescător.

    Ciclu de generare a materiei sub o curbă ascendentă a gradientului de temperatură specific Entropiei din fosta gaură neagră, care conţinea şi  elementul de volum considerat de noi, a fost de 11 miliarde de ani, timp n care s-a născut Sistemul Solar, după care sensul gradientului de temperatură a devenit descrescător. Aşadar, Sistemul Solar  care a luat naştere n elementul de volum considerat are acum sensul descrescător al gradientul de temperatură specific Entropiei proprii şi ndreptat n direcţia stării energetice a unei viitoare găuri negre, timp din care a străbătut deja cca. 6 miliarde de ani. Ciclul complet de generare – degenerare, gaură neagră – Sistem Stelar – gaură neagră, este prin simetrie  de cca. 22  miliarde de ani tereştri.

  n Fig.1 este redat numai ciclul complect de generare a materiei din elementul de volum al fostei "găuri negre galactice"  cu durata de cca.11 miliarde de ani tereştrii n care Entropia  avea caracteristica ascendentă a gradientului de temperatură şi primii 6 miliarde de ani de degenerare la sfrşitul căruia ne găsim noi astăzi, n care Entropia  are caracteristica descendentă a temperaturii, nspre zero absolut.

   Dacă n primele 4 etape materia se organiza şi respecta legi specifice spaţiului tridimensional  şi al creşterii temperaturii pe ansamblu, n cea de a cincea etapă temperatura urmează o curbă descendentă şi apar primele elemente ale celei de a patra dimensiune a spaţiului şi anume organizarea materiei după un sens vectorial, adică apariţia vieţii.

   Răcirea n elementului de volum va continua după o curbă descendentă simetrică probabil curbei de creştere a temperaturii, la nivelul scoarţei corpurilor care au luat naştere, pnă cnd ntreaga masă de materie cosmică din elementul de volum luat n considerare va ajunge la temperatura de zero grade absolut cnd se va prăbuşi şi se va naşte o nuoă gaură neagră.

   Dacă ipoteza se va adeverii, atunci peste alte 5 miliarde de ani de acum nainte din cauza Entropiei  cu gradientul de temperatură de sens descrescător, se va ajunge la temperatura de zero grade absolut cnd dispar forţele de atracţie dintre particolele materiale şi elementul de volum din Univers n care ne găsim se va degenera şi prăbuşi din nou ntr-o imensă gaură neagră.

Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica