referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Filosofia si viata - eseu

Categoria: Referat Filozofie

Descriere:

Daca cineva m-ar intreba daca dupa parerea mea exista Dumnezeu si daca urmez fara sa pun nici o intrebare ritualurile crestine as raspunde asa:”nu stiu” si apoi “nu”. Nu pot sa afirm cu tarie ca Dumnezeu sau o forta care ne ghideaza viata si nu exista, pentru ca nu am certitidinea aceasta ,dar nu pot sa afirm cu tarie nici contrariul ,pentru ca totul este relativ si chiar daca nu au fost lucruri spectaculoase ,cred ca am avut parte de mici miracole...

Varianta Printabila 


1

                                                Filosofia si viata

 

 

          Nu cred ca o sa gasesc vreodata raspunsul adevarat la anumite intrebari. Am diverse pareri care cu timpul se tot schimba datorita inaintarii in varsta ,datorita unei gandiri mai profunde si a unor analize mai exacte. Asta imi demonstreaza ca nu o sa am niciodata raspunsul adevarat pentru ca acesta poate ca nici nu exista ,sau poate ca eu nu vreau sa il vad ,dar oricum intrebarile in sine imi dezvolta gandirea si imi provoaca imaginatia si imi starnesc setea de cunoastere in asa fel incat sa caut aceste raspunsuri toata viata. Asa sunt eu ,si mai e lume ca mine ,mereu interesata sa afle “de ce e asa si nu altfel?”,”cine sunt si de ce nu sunt altfel?”,”care-mi este menirea si cum pot fi sigura ca nu e alta?” plus multe alte enigme de acest gen. Multi dintre noi prefera sa nu se mai gandeasca la toate aceste aspecte ale vietii. Oamenii devin comozi si prefera sa isi traiasca viata in rutina obisnuita fara sa isi mai puna aceste intrebari  care necesita timp de gandire si ani de studiu pentru a consulta parerile tuturor marilor filosofi ai lumii.Majoritatea dintre noi prefera sa lase la o parte aceste intrebari si sunt speriati de existenta lor si de faptul ca un raspuns cert nu exista.                   In ceea ce priveste viata,existenta,scopul nostru pe Pamant,daca acesta exista,totul este relativ si  numeroase teorii au iesit la lumina de cand e lumea si pamantul.Fiecare are o teorie a lui referitoare la rostul existentei umane si la  modul cum am aparut.In zilele noastre lumea se bazeaza enorm de mult pe stiinta ,lasand filosofia pe un plan secundar,dar este dovedit ca fara filosofie stiinta nu poate aduce un raspuns concret si veridic la intrebari de genul “ce este omul?”.

        Daca cineva m-ar intreba daca dupa parerea mea exista  Dumnezeu si daca urmez fara sa pun nici o intrebare ritualurile crestine as raspunde asa:”nu stiu” si apoi “nu”. Nu pot sa afirm cu tarie ca  Dumnezeu sau o forta care ne ghideaza viata si nu exista, pentru ca nu am certitidinea aceasta ,dar nu pot sa afirm cu tarie nici contrariul ,pentru ca totul este relativ si chiar daca nu au fost lucruri spectaculoase ,cred ca am avut parte de mici miracole.La intrebarea referitoare la ritualurile religioase,de orice fel ,as raspunde clar si repede “nu”,pentru ca acestea sunt produsul  unor interventii politice chiar si au fost supuse schimbarii de numeroare ori de la aparitia lor si pana azi din diverse motive ,acest lucru lasandu-mi impresia ca nu sunt adevarate si nici  relevante.

      In fiecare zi ni se intampla lucruri care de care mai spectaculoare sau deopotriva traim intr-o rutina enervanta. Acestea ne forteaza sa gandim totusi ca lucrurile se intampla cu un sens si ca cineva ne ghideaza viata . In acest fel gasim un vinovat pentru problemele care ne inconjoara. In zilele noastre omul obisnuit isi aduce aminte de filosofie doar in momentele foarte grele din viata.Atunci isi pune intrebarea daca viata merita sau nu traita cand atatea necazuri exista si doar putina fericire,daca exita un Dumnezeu sau o fiinta care il protejeaza sau daca viata noastra are un sens si toate se intampla intr-o anumita ordine a firii.

     O dilema care in opinia mea trebuie aprofundata ar fii:binele si raul;de fapt e ca si cum ai spune:adevar si eroare.Exista o diferenta destul de mare  intre aceste dileme existentiale.Ce rost are binele fara adevar?Ce rost are raul fara eroare?Intrebari ce necesita gandire si multa toleranta din partea subconstientului.De fapt aceasta toleranta are o anumita limita,ce desparte gandirea rationala de incercarile omului de a scoate la lumina cat mai repede aceste raspunsuri.Teoretic,binele si raul face parte din existenta fiintei umane dar practic,binele si raul este arata de fiecare individ zilnic sau ponderat.NU putem afirma ca suntem buni dar nu putem afirma nici ca suntem rai;nu avem o precizie in aceste afirmatii fara logica si neadevarate.Bunatatea consta in bunavointa fiecaruia,in starea de spirit aflata la nivelul inalt al dorintei de a face bine si de a ajuta la imbunatatirea vietii.Nu putem afirma ca am facut un bine,deoarece binele stiut se poate transforma sau poate fi conceput ca un bine interesat.Orice bine are un scop,orice scop insa primeaza ideea necunoscutului.

      Iesind din sfera bunatatii,sa parcurgem putin sfera adevarului,o ramura a bunatatii. Adevar sau adevarata este acea propozitie sau inlantuire de propozitii al carui sau al caror continut poate fi verificat si confirmat prin observatie, prin experienta, sau prin demonstratie logica.

Minciuna este o afirmatie contrazisa prin experienta, prin observatie sau argumentabila ca falsa. Am putea spune ca minciuna caracterizeaza personalitatea iar adevarul realitatea, in sensul ca personalitatea poate produce afirmatii confirmabile sau infiormabile, cu privire la realitate, dar reflectare realitatii in individ, este un adevar.Uneori suntem sub impulsul unei minciuni,dar multi dintre noi cedeaza.De sa mint cand pot spune adevarul?Oare e bine ce am facut?Sunt intrebari ale subconstientului nostru ce traveseaza un drum lung pana a-si afla q certitudine raspunsul.Preferabil ar fii sa nu se ajunga la punerea acestor intrebari dar asta s-ar intampla in plan fictiv,deoarece realitatea este alta.Deseori recurgem la minciuni,fie ele de o intensitate mare,fie mai mici,pentru a ne slva sau pentru a scapa dintr-o problema;neconstientizand de fapt k ne aprofundam in acea stare de neliniste,starea de a nu fii descoperiti.

1

Adevar sau minciuna,bun sau rau,sunt termeni ce ne definesc viata.Este inevitabil sa nu simtim pe propia piele acesti termini,care unora le sunt familiari iar altora complet straini.Asa cum spunea si E.Cioran:”Nu stiu ce e bine si ce e rau;nu stiu ce e permis si ce nu e permis;nu pot condamna si nu pot lauda”Ei bine aceasta afirmatie,facuta fara sens capata o logica daca suntem capabili de a o aprofunda.Omul nu este capabil de a face diferenta dintre bine si rau,dintre cunoscut si necunoscut;el incearca sa perceapa toate trairile ca fiind niste legi…nu personalizate,ci impuse.Unde vom ajunge oare daca,noi oamenii,in lumea noastra,in lumea oamenilor,traim dupa anumite legi?de ce nu suntem capabili sa ne facem propriile legi?De ce nu [utem spune:”faptul ca exist eu dovedeste ca lumea n-are nici un sens”?In ce fel putem gasii un sens in framantarile unui om,daca la acel om este aplicata cu vointa lui,legea suferintei?Cum putem ajuta un astfel d om daca el singur isi caracterizeaza viata ca fiind un neant al suferintei si al supunerii? Asta este natura evoluţiei umane, a vrea mai mult şi mai mult. Problema se iveşte nu în culmea ambiţiei ci în culmea lipsei acestuia. Când nu ai o ambiţie nu te laşi atins de nimeni şi de nimic.

   In filozofie nu e bine sa te dai ca exemplu,ci sa generalizezi,asta este una dintre opiniile mele referitoare la aceasta materie sau mai bine spus la aceasta parte obligatorie din viata noastra.Aceasta parcurgere prin viata,are un anumit scop;scopul mortii,scopul retrairii unor anumite senzatii,scopul de a termina ce am inceput?Pana la urma tot la aceasi intrebare provizorie ajungem:ce este viata si ce vrea de la noi?Omul nu stie,omul traieste intr-o democratie continua,fara a-si legaliza propriile convingeri.”Cunoasterea adevarata este cel mai mare intuneric” o afirmatie destul de logica pt aceia dintre noi ce cred in taria de caracter.Este un adevarat chin sa incerci sa te de descoperi,sa ti cunosti framantarile,sa ti lasi frica sa iasa din tine cand ai nevoie de ea,sa ti lucrezi subconstientul cand incerci sa aprofundezi subiectivitatea vietii.Sunt multe astfel de momente,dar putine sunt gandirile ce duc intr-o ambianta placuta asupra vietii.  Dupa parerea mea sunt multe de discutat in cadrul problematicii filozofice a fiecarui om in parte,dar rezumatul unei astfel de teorii ne poate conduce la:sa urmam cursul normal al vietii;dar care este acest curs si la ce duce el? Nu trebuie decât să analizăm judecata ce o enunţă oamenii asupra legalităţii acţiunilor lor şi vom afla că, orice ar obiecta înclinaţiunea, totuşi raţiunea lor, incoruptibilă şi constrânsă prin sine însăşi, leagă, într-o acţiune, maxima voinţei totdeauna de voinţa pură, adică de sine însăşi ea considerându-se pe sine ca fiind practica.Aceste legi ce primeaza la randul lor anumite invataturii,au ca scop final ratinuea practica.O ratiune ce consta in baza fericirii.Ani de-a randul fericirea a reprezentat o problema de studiu a filozofiei. Exista mai multe crezuri despre fericire. Uneori ea este conceputa ca o idee foarte înalta, un ideal îndepartat, deasupra puterilor noastre de a o dobândi; adevarata fericire nu ar fi posibila în timpul acestei vieti; dar daca nu am suferi, nu am putea fi fericiti, pentru ca necunoscând durerea, cum am putea afirma ca stim ce este bucuria?… Daca ne "eliberam" de toate conditiile durerii sufletesti, pentru a nu mai suferi, ce bine ne-am facut?Putem traii fara sa stim ce este durerea sau un zambet dupa o noapte de lacrimi?nu..nu putem pentru ca ratiunea noastra de a fii consta in durere si in fericire,in egala masura.Oare am putea traii fara acel sentiment ce ne asteapta dupa o dezamagire sau dupa o cadere?

    Putem asocia iubirea cu fericirea? Da. Atâta timp cât cel care iubeste nu confunda dragostea cu delirul devastator al posesiei, care, în ultima instanta aduce suferintele cele mai cumplite.Nu putem afrima ceva cu certidudine despre fericire,doar ca omul fericit este acela ce traieste impacat cu ideea proprilui destin.

    O alta problema a perceperii vietii ar fi tragedia sau durerea semenilor nostrii. Auzim zilnic de violenta stradala, dar nu-i dam atentie pana cand noi insine sau cineva drag noua devine victima unei crime violente sau agresiuni fizice stradale.Nu realizam si nu suntem suntem capabil de a constientiza raul din jurul nostru pana cand nu simtim noi acel rau. E bine de stiut ca nimeni nu are dreptul sa te desconsidere, sa-ti raneasca sufletul, sa te loveasca fizic sau sa-ti limiteze libertatea si drepturile. In gandirea comuna exista ideea ca se poate vorbi de violenta doar atunci cand se manifesta fizic. Violenta se poate manifesta la fel de bine si in plan psihologic, dar deoarece nu lasa urme vizibile, acest tip de trauma este deseori usor de ignorat.

            Orice individ poate deveni delincvent daca i se ofera ocazia sau daca circumstantele il indeamna  spre actul infractional. Actiunea delincventei permite obtinerea anumitor avantaje mai repede si mai usor decat prin respectarea legii, ceea ce il determina pe individ sa comita acte anti-sociale decat sa ramana onest.

           Ma intreb de ce uneori filozofia este asociata cu viata ?Sau de ce intrebarile legate de mentalitatea si sufletul nostru sunt asociate cu filozofia ?Este o materie sau este o parte a vietii noastre ce trebuie inteleasa si urmata ?Este o alta lege a firii omenesti ce trebuie impartita in capitole pentru a fii deslusita ?Nu suntem capabili de a intelege binele si de a uita raul,nu putem da un inteles necunoscutului,nu avem dreptul la o limita impusa,nu putem da la o parte partile fundamentale ale existentei noastre,deci nu putem stii ce e viata.

           Atatea dezbaterii ar putea fi incluse in aceste randuri dar pana cand si de ce ?Sunt un simplu om ce-si accepta viata,buna sau rea,e dreptul meu sa o percep cum vreau.Argumentarea unor idei se face pe baza simturilor,de aceea sustin ideea de aprofundare in sfera vietii si teoria de baza a filozofiei :nu incerc sa inteleg rostul vietii si nici sa il schimb.

Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica