referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Proiect regie - Melodia varsoviana

Categoria: Referat Filozofie

Descriere:

Dragostea, în sensul tradiţional, uman (nici nu ştiu cum să o numesc ca să nu pară o noţiune perimată), supravieţuieşte la un nivel abstract, deşi rămâne neconcretizată. Spectatorul trebuie să trăiască un sentiment de regret profund, să se înduioşeze pentru soarta crudă, dar nu trebuie să rămână ancorat în această abordare. Personajele, decorul şi conceptul regizoral trebuie nu numai să emotioneze, ci să producă empatizarea cu unul dintre personaje, mergând până acolo unde chiar privitorul spectacolului pare a fi pus în faţa unei decizii cu multiple nuanţe...

Varianta Printabila 


1

Argument

 

 

Această lucrare se naşte din conştiinţa acută a unui paradox: lumea actuală, obsedată pnă la limita absurdului de comunicare, se confruntă de fapt, n mod dramatic, cu o criză a comunicării. Teatrul şi arta, prinse n pnza de păianjen a multiplelor tendinţe centrifuge, sub zodia experimentului, ncep să se piardă n prăpastia ce se sapă ntre teribilismul pseudocreator şi autenticitate, ntre excentricitatea artistică şi inovaţia revelatoare. Pe desupra, delimitările ntre teatru, dans, muzică şi tehnică se estompează, producnd specii hibrid (vezi teatrul underground, teatrul-dans, etc).

Mai mult, dincolo de discrepanţele lumii noastre, care se zbate ntre artă şi kitsch, există o raţiune non-artistică fundamentală ce deturnează scopurile teatrului: cea pecuniară. Regizorii şi actorii actuali fac compromisuri artistice pentru ca „produsul” lor să se vndă. n aceaste calcule aride, cteodată nu mai este loc pentru visare.

Totuşi, cu un idealism poate nărod, cred n continuare că teatrul ar trebui să civilizeze şi să inspire, să cizeleze şi să schimbe. n acelaşi timp, recunosc că ntr-adevăr trebuie să ofere clipe privilegiate de destindere, relaxare, evadare.

Astfel, m-am oprit asupra “Melodiei varsoviene” a lui Leonid Zorin. Am doua motive.

Primul este legat de modul cum m-am ntlnit eu cu Viktor şi Helea. Piesa trebuia să fie spectacolul meu de licenţă insa din motive mai putin relevante, acest proiect nu s-a mai finalizat. Dupa ce s-a renunţat la idee, am simţit regretul unui rol pierdut, deja interiorizat. M-am atasat de povestea celor doi indragostiti, dar in special de Viktor, personaj in care ma regasesc foarte mult.

A doua raţiune pentru alegerea mea porneşte de la perioada pe care o evocă piesa: tinereţe, libertate, dezorientare, tensiune a opţiunilor. Simt această răscruce pentru că eu,  ca om si creator (să-mi fie permisă inocenta aroganţă de a mă numi aşa), mă aflu exact n momentul cnd toate drumurile sunt deschise. Vorbesc despre acea perioadă a vieţii cnd reprezinţi şi ceea ce eşti şi ceea ce poţi deveni. Probabil peste cţiva ani şi cteva drumuri care se vor nchide, dragostea ideală mi se va părea nostimă şi voi nlocui frămntarea de acum cu un cinism rece şi steril. 

Nu cred ca exagerez cand spun ca mi se pare o adevărată provocare să regizezi o piesă simplă, să o faci să scape de clişee şi să oglindească, sfşiată, o pasiune care este a oricăruia dintre noi.

Prin urmare, dorinţa de a regiza această piesă vine din nevoia de a-mi redefini relaţia cu teatrul, consecinţă a unei perioade n viaţa mea marcată de căutări ale identităţii n teatru.

Pnă acum, răspunsul găsit mă ndreptă spre regie: simt o puternică nevoie de a comunica, care nu se ndreptă numai spre asumarea unui singur rol, ca actor, ci spre empatizarea cu fiecare personaj al unei piese. Cunoscndu-mi pasiunea de a construi situaţii-cheie (in special in lucru cu studentii) şi de a jongla cu elementele de regie pentru a da noi conotaţii cuvintelor, cred că aspiraţia spre regizorat este uşor de nţeles. Caut libertatea şi jocul n scenă şi spectacol.

 

 

CONFLICTUL  PRINCIPAL AL

SPECTACOLULUI

 

INTRE SUCCESUL PROFESIONAL SI NEPUTINA ACESTUIA DE A-TI ASIGURA/GARANTA FERICIREA (carieră vs. fericire,  bani vs. dragoste)

 

Helea: “...conflict permanent. Dragoste si datorie. Dragoste si munca. Groaznica situatie!”

 

 

 

n societatea de azi, iubirea se goleşte de interes şi ncepe să se confunde cu substitute facile. Pe măsură ce se vorbeşte mai mult despre cuplu, sexualitate, compatibilitate etc., este din ce n ce mai clar că peste dragoste se aşterne un sentiment de confuzie. Teoretizarea presupune şi alienare, distanţare de forma genuina a iubirii, care devine un obiect şi un mijloc.

Dragostea nemaifiind un scop n sine, devine mediatorul pentru motivaţii din ce n ce mai pragmatice. Cuplurile propuse ca modele n lumea noastră se conturează att sub influenţa  sistemului mediatic, ce construieşte simboluri de convieţuire contemporană, ct şi sub impactul mitului bunăstării şi prosperităţii materiale (un exemplu excesiv discutat, pnă a degenerat n ridicol: cel al lui Irinel C. şi al Monicăi).

Pe lngă mecanismele mediatice care construiesc imagini fără acoperire, o altă constantă a modelelor propuse este eludarea intimităţii cuplului. Misterul dispare, senzualitatea păleşte, totul este televizat, consumat şi discutat.

Marcat de această criză a intimităţii, mă rentorc la ntrebările care mă marchează de multă vreme:

“Ce contează cu adevărat n viaţă? “, “Ce te face fericit?”

Variantele clasice de răspuns sunt simplificatoare: dragostea sau banii. Cu toată lipsa de nuanţe a acestor alternative, aceastea sunt n concluzie cele două mijloace principale de a măsura reuşita, corelate binenţeles cu valorile personale ale individului.

Astfel, se conturează şi conceptul pe care l văd stnd la baza ntregului spectacol. Practic, societatea n care trăiesc Helea şi Viktor percepe lucrurile monocrom, tranşnd crud lucrurile. Cam asta este tentat să facă şi spectatorul, căruia i se induce sentimentul că personajele aleg ntre două alternative unice:  cariera sau dragostea?

n fapt, opţiunile lor sunt mult mai complicate, iar punerea n scenă a piesei trebuie să ilustreze, după părerea mea, tocmai această infinită ambiguitate a vieţii reale. Nu sunt personaje cu structură interioară simplă, puse n faţa unei alegeri implacabile ca n tragediile antice, ci sunt oameni derutaţi, care nu ştiu ce vor şi nici nu află. Piesa nu trebuie să ofere, pentru spectator, un deznodămnt, nu trebuie să sugereze o alternativă aleasă, ci să exprime faptul că fiecare clipă este o alegere ntre diverse variante virtuale ale propriului destin.

Povestea “Melodiei varsoviene” nu este simplă, ci doar lipsită de inedit, farmecul urmnd a fi dozat de regie şi actori.  Cunoaştem istorii mai palpitante dect cea despre doi tineri studenti (un rus si o poloneza) care se ntalnesc la Conservator şi se ndrăgostesc. Despărţirea lor, potenţată de o lege care interzicea căsătoria ntre straini pare o gluma proasta a vietii, la fel ca şi ntlnirile succesive: după 10 şi după 20 de ani. Sugernd o ciclicitate a şanselor oferite de viaţă, aceste destine paralele pot sugera un dramatism cutremurător. Dragostea, n sensul tradiţional, uman (nici nu ştiu cum să o numesc ca să nu pară o noţiune perimată), supravieţuieşte la un nivel abstract, deşi rămne neconcretizată. Spectatorul trebuie să trăiască un sentiment de regret profund, să se nduioşeze pentru soarta crudă, dar nu trebuie să rămnă ancorat n această abordare. Personajele, decorul şi conceptul regizoral trebuie nu numai să emotioneze, ci să producă empatizarea cu unul dintre personaje, mergnd pnă acolo unde chiar privitorul spectacolului pare a fi pus n faţa unei decizii cu multiple nuanţe.  

Daca “Melodia varsoviana” s-ar consuma doar la nivelul cotidianului, piesa ar putea fi cel mult istorisirea unui povesti de dragoste neimplinite intre doi tinerei total lipsita de spectaculos. Insa din momentul in care dragostea celor doi ramane vie si proaspata chiar si dupa 10 ani(o dragoste dusa pana la halucinatii sonore si vizuale, chiar pana la sinucidere), piesa vorbeste despre destinul unui cuplu ce trece testul timpului si totusi soarta, providenta pune o bariera in implinirea acesteia.

 

Spectaculosul apare atunci cand descoperim, din prima intalnire dupa 10 ani a celor doi, a modului de viata, a tipului de viata sentimentala si sociala ales pentru supravietuirea ciotidiana. Povestea in sine nu are forta, dupa parerea mea, decat prin puterea exemplului pe care il dau celor doi spectartorului xcare se poate regasi in aceasta situatie, prin posiobilitatea de a vedea consecintele acestui gen de alegere: fericirea sau cariera/banii?

 

Interesul pe care mi-l suscita aceasta piesa provine din intrebarea: “Cum au trait doi oameni cares e iubesc 10 ani unul fara celalat?” Sirul de frustrari, de halucinatii, de angoase si intrebari incepe odata cu modul in care cei doi sunt fortati sa se desparta. Ca mai apoi sa continue cu realizarile profesionale care in cele din urma produc si acestea numai o partiala multumire, dar in acelasi timp o reveleatie ustuiratoare:Pentru cine mi-am sacrificat eu viata si penbtru ce?

Chiar incheierea pisesi subliniaza acest lucru, atunci cand Viktor incepe, dupa revederea Helei dupa 20 de aani sa faca e retrospectiva asupra vietii sale, alunga imediat acest gand si se bucura ca maine are o zi ingrozitor de grea si ca e multumit ca “niciodata nu are timp liber”.  Tumultul vietii profesionale i-a cuprins pe cei doi si se pare ca astfel au reusit sa supravietuiasca, dar niciodata sa traiasca cu adevarat!!!

 

Daca ar fi sa fortam o paralela/comparatie, am putea spune ca “Melodia varsoviana” a lui Zorin se aproprie  foarte mult de “Romeo si Julieta”  a lui William Shakespeare, schimbat fiind contextul social.

 

 

 

MESAJUL SPECTACOLULUI

 

 

DRAGOSTEA (IN TOATE FORMELE EI) ESTE SINGURUL LUCRU PENTRU CARE MERITA SA NE SACRIFICAM VIATA

 

 

Oricat am avansa pe scara ierarhica, nu trebuie sa uitam nici o clipa ca sufletul nostru e de natura divina, iar el nu poate fi cumparat sau pacalit/amagit. Daca in lumea materiala, noi functionam in functie de necesaitatile fiziologice, in cea spirituala aflam caacesl carburant special care ne face sa functionam sis a existam nu este altceva decat: dragostea.

 

TEMA SPECTACOLULUI

 

IMPOSIBILITATEA UNEI ALEGERI INSPIRATE IN VIATA

 

 

 

Alte teme :

 

-         tema calatoriei – piesa este o calatorie; propune  un traseu, unde    fiecare scena e o alta locatie; un traseu prin timp si spatiu.

 

     -  umanul(omenescul, sensibilul-simturile) - piesa propune o redescoperire a simturilor si a “omului” din noi.

 

-         tema amintirilor – despre ciudata evadare in trecut, pentru a cauta raspunsuri, pentru a intelege mai bine rostul nostru.

1

-         tema neimplinirii – atunci cand suntem la un pas de fericire, si imediat se distruge totul in jurul nostru, ceea ce ne apasa si ne chinuie, pana la sfarsit.

 

 

-         Tema compromisului – nevoia mizerabila a omului de a supravietui cu orice prt chiar si atunci cand nu mai are pentru ce trai; Refugiul omului in munca cotidiana pana la rutinare care secatuieste fiinta si o usuca emotional.

 

-         Tema fricii  -  frica omului de a risca totul pentru o clipa de fericire, teama acestuia de a se simti viu, de a “trai” cu adevarat; neputinta de infrange spiritul de conservare si comoditatea chiar si pentru sentimentul de dragoste ce innobileaza fiinta umana

 

-         Tema primei iubiri adevarate si a primului sarut(momente importante si de neuitat pentru orice om).

 

-         Tema fericirii – viata are un bolnav simt al umorului si nu te lasa sa fii fericit; echilibrul universal functioneza ca un ceas elvetian: oricarei bucurii ii revine diametral opus o mahnire/suparare/nenorocire.

 

 


 

SPATIUL “MELODIEI VARSOVIENE”

Scenografie, decoruri si costume.      

                   Recuzita.

 

 

Elementele de decor din spectacol vor fi putine, schematice chiar, insa funtionale. Suportul conceptional ce m-a ghidat spre o astfel de scenografie austera, chiar in sensul de “teatru sarac” il reprezinta trupul actorului si modul de exprimare al acestuia intr-un spatiul dat. Vreau ca spatiul sa ii ofere actorului o zona de exprimare libera.  Consider ca spatiul de joc trebuie sa fie unul din primele aspecte pe care ar trebui sa il intereseze pe un regizor inainte de a incepe sa lucreze. El reprezinta baza pe care se construieste spectacolul.

Asadar, vreau ca spatiul sa creeze o relatie de neutralitate cu privitorii. Vreau sa reprezinte totul: liantul care initiaza relatia spectator – spectacol. Decorul va fi un element viu si functional. Nu va fi decorativ; ci chiar unul din personajele principale.

 

 

Costume:

 

        La intalnirea de la Conservator: Helea va purta o rochie simpla, modesta de culoare deschisa, un palton pana la genunchi si manusi. Va fii incaltata cu cizmulite. Viktor va fii incaltat cu pantofi si va purta pantaloni de stofa/tercot de culoare inchisa (maro, cafeniu), o camasa inchisa la culoare, un pulover, un fular si o geaca neagra.

        La intalnirea de Anul Nou, Helea va purta o rochie vesela, va incaltata cu pantofii cu toc mic primiti cadou de la Viktor care  la randul lui va fi incaltat in aceeasi pantofi ca si la Conservator, va purta camasa alba/gri, cravata facuta cadou de Helea si aceeasi pantaloni inchisi la culoare;

        La reintalnirea indragostitilor dupa 10 ani, Helea va purta o rochie serioasa, iar Viktor, acelasi costum de la Revelion, numai ca va avea sacou si o alta cravata.

        La ultima lor intalnire, dupa 20 de ani, ea va purta o rochie de scena paietata discret plus cateva bijuterii (gablonturi cu strasuri), iar el un alt sacou si o palarie.

 

 

    

Decorul:

 

        2 scaune;

  • o masa cu sertar;
  • un pat cu rotile;
  • un stalp cu un panou ce va fii inscriptionat cu sigla BUS pe o parte si pe cealalta vor fii pictate 2 telefoane, unuia dintre ele fiindu-i atasat un receptor cu fir.

 

 

Recuzita:

 

1.   consumabila: - pudra de talc;

                           - ceai rosu (vin).

 

2.   de spectacol: - 2 pahare;

                       - 3 sticle de vin (ceai rosu);

                               - bilet de teatru;

                               - oglinda (de buzunar);

                               - perna;

                               - patura;

                               - cearceaf;

                               - pantofi dama + cravata in pungute pentru

                                 cadouri;

                               - flori de plastic.

 

Muzica:

 

 

Durata spectacolului: 1h 20 min.

 

 

Afis

 

PERSONAJELE:

 

Helea este o poloneza orfana, studenta la Conservatorul din Moscova. Experienta razboiului a lasat urme adanci in inima si sufletul ei. Simte o permanenta spaima pricinuita de orice tip de forta sau posibilitate de represiune si are acut nevoie de protectia unui barbat puternic. Are o dorinta puternica de a se simti in siguranta. Este ambitioasa si demna. Ii place sa fie rasftata. Cu siguranta ca daca nu ar fi trait experienta razboiului, si parintii nu i-ar fii murit, viata ei ar fi fost cu totul altfel. Ii place sa fie alintata.  Este o fiinta sincera, cinstita si blanda. In relatia cu Viktor este sincera si cinstita. Il iubeste mult si vrea cu tot dinadinsul ca povestea frumoasa de dragoste dintre ei sa aibe un viitor, insa permanenta ei teama de societate si de formele de represiune ale acesteia in relatiile cu strainii o fac sa fie reticenta la ideea casatoriei.

 

 

Cateva date despre autor

 

Poet si scenarist, Leoniod Zorin s-a născut pe 3 noiembrie 1924, la Baku, n Rusia, actualmente Azerbaijan.  Este cunoscut n ţara noastră prin piese ca "Un barbat şi mai multe femei", jucată cu succes chiar şi la Gershwin Theatre, University of San Francisco (Teatrului National din Bucuresti: Magda Catone şi Claudiu
Bleonţ), “Infidelitate conjugală” şi, nu n ultimul rnd, “Melodia varşoviană”.

 

 

 

Scurt istoric al piesei “Melodia varşoviană”

 

Montări:

 

Teatrul Dramatic Rus "A. Cehov"

După război se montează spectacole după piese n vogă n toată Uniunea Sovietică printre care si Melodia varşoviană de L.Zorin.

 

Teatrul “Mihai Eminescu” - Botoşani

06.09.1967

Regia: ARON, EUGEN

 

 

Teatrul “Lucia Sturdza Bulandra” - Bucureşti (Sala Studio)

02.10.1968

Regia: HELMER, IVAN

 

 

Teatrul “Alexandru Davilla” - Piteşti (Sala Studio)

17.04.1970

Regia: COSMESCU, NAE 

Teatrul de Stat - Arad (Sala 2)

18.10.1971

Regia: BOKOR, PETRE

 

Teatrul Municipal – Turda

09.03.1972

Regia: LEOVEANU, CONSTANTIN 

 

Teatrul “Sică Alexandrescu” - Braşov (Sala 1)

15.08.1972

Regia: GRIDĂNUŞU, GEORGE

 

Teatrul Municipal - Baia-Mare (Secţia romnă)

28.04.1973

Regia: PETRU, MIHAIL

 

Teatrul de Nord - Satu Mare   

29.06.1973

Regia: KOVACS, FERENC

 

Teatrul de Comedie Bucureşti

24.09.1995

Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica