referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Echilibrul necesar - eseu

Categoria: Referat Filozofie

Descriere:

Conform acestei legi totul se leagă, iar acea disociere care se face între spirit şi materie este falsă, fiindcă în fond (şi în absolut) ce este spiritul este şi materia. Se explică astfel faptul că există o armonie, un raport constant între diferitele planuri de manifestare ale Vieţii şi Fiinţei (material, mintal, spiritual). Planurile sunt asemănătoare, diferenţa între ele fiind doar de grade şi niveluri de vibraţii, aparent diferite. Există aşadar un echilibru!...

Varianta Printabila 


1

Eseu despre echilibrul necesar

 

 Motto: ,,Şi cnd DOI va deveni UNUL, iată OMUL!”

 

,,Pentru a ncerca să nţelegem aventura umană, trebuie căutat locul de ntlnire, punctul de echilibru dintre spirit şi materie, dintre ficţiune şi realitate […] Omul păşeşte pe Pămnt şi visează la stele. Don Quijote şi Sancho Panza se nfruntă şi se completează ntr-un dialog fără sfrşit.” (Lucian Boia, Pentru o istorie a imaginarului)

 

            Toate ale lumii, cele văzute şi cele nevăzute, aparţin imaginarului. Care spune mai multe despre om dect realitatea. Trăim ntr-o lume concretă, dar nu mai puţin n propria noastră lume de reprezentări, de proiecţii şi de iluzii. Lucrurile cu adevărat importante se află n mintea şi n sufletul nostru: ,,sub fruntea noastră e lumea” (Mihai Eminescu-Sărmanul Dionis). Pentru a nţelege ct mai bine aventura umană, trebuie să rezolvăm exerciţiul liber al fanteziei, n care realul e doar un simplu pretext, un obstacol spre o lume despre care ştim că există, dar pe care n-am văzut-o sau n-o putem vedea.

            O viziune despre tlcul condiţiei umane nu se degajă dintr-o ,,simplă deşurubare şi descompunere a cunoaşterii” (Lucian Blaga). nţelegerea individului, participant la aventura umană, trebuie văzută ca o relaţie ntre existenţa produsă şi cea productivă, ntre creator şi creat, determinant şi determinat. Numai marele anonim (echivalent al substanţei metafizice) are disponibilitatea unei cunoaşteri absolute, adecvate şi nelimitate, care nici nu disimulează obiectul, nici nu se integrează n el ca mister, supraveghind astfel procesul de cunoaştere. Din marele anonim derivă misterele, care fac obiectul cunoaşterii umane, ea nsăşi o posibilitate de orientare n existenţă. nsă nu tot timpul cunoaşterea poate străpunge misterul. Şi dacă acesta nu este dezvăluit, el trebuie măcar potenţat: ,,Nu te nţeleg, dar nu ncetez să-ţi dau nţelesuri!” (ibidem).

Principiul existenţei, fiinţa pură, realitatea permanent neschimbătoare sunt forme supreme de cunoaştere. Tentativa de a surprinde esenţa universului pe calea raţiunii speculative (visul metafizicii tradiţionale) nu poate fi dect paradiziacă, directă, n timp ce cunoaşterea valabilă a omului este luciferică, indirectă, plecnd de departe, de la eşecul adamic uman. Abia această conştiinţă a căderii (şi/sau a repudierii) dă nţelesul şi măreţia aventurii umane, transformndu-l pe om, dintr-o fiinţă abjectă, atemporală, ntr-un om al cunoaşterii, al culturii, al istoriei.

            n concepţia Sfntului Augustin, aventura umană este o luptă strnsă ntre ,,lumina divină” şi ,,ntunericul drăcesc”, ntre două puteri supreme, reprezentate de ,,Civitas Dei” (statutul lui Dumnezeu) şi ,,Civitas terrena” (statutul pămntului). Lupta devine ntr-un punct finită, pentru că unul dintre adversari trebuie să cedeze, aventura ncepnd astfel cu ,,facerea omului” şi situarea lui n paradis şi sfrşindu-se cu ,,re-facerea omului”. n toată lupta- aventură, omul, un picaro, va fi dotat cu structuri al căror rost este foarte bine cntărit n economia universală şi care vor ngădui fiinţei doar o finalitate limitată n cosmos. I se va impune, prin cenzură şi frne transcendente, un permanent destin creator, care rămne mereu n relativitate. Prin toate aceste condiţionări ale aventurii, omul se situează pe o linie incontestabil tragică, dar şi măreaţă n acelaşi timp, ntr-o permanentă istoricitate, iremediabilă şi fără capăt.

            ,,Pentru a ncerca să nţelegem aventura umană” trebuie să ne raportăm şi la divinitate, şi la orizontul misterului. Parte integrantă din fiinţa umană, orizontul misterului ţine de structura, cnd mai clară, cnd mai obscură, dar fundamentală a conştiinţei. Fără acest orizont, omul n-ar fi Om, nu ar avea de ales dect ntre asumare şi resemnare, nemaiputnd ieşi din orizontul concret şi, mai ales, pătrunde n orizontul necunoscutului. Dacă Dumnezeu s-a făcut om (iar omul poate fi absorbit de Dumnezeu) nseamnă că fiecare parte se poate mpărtăşi din calitatea celeilalte. Se ajunge astfel la un ,,punct de echilibru ntre spirit şi materie, ntre ficţiune şi realitate”, care poate fi găsit şi explicat cu ajutorul Legii Kybalionului.

            Esenţă a filozofiei hermetice, cunoscută şi sub denumirea de ,,Legea a tot ce este” sau ,,Legea lui UNU”, legea Kybalionului se manifestă n toate cele trei sfere ale universului (materială, spirituală şi mentală), nefiind ntmplător alcătuită, la rndul ei, din şapte legi 1

(şapte-simbol al vieţii veşnice, totalitatea universului n mişcare şi echilibru, cheia desăvrşirii).

            Spune legea corespondenţei: ,,Ceea ce este sus este şi ceea ce este jos, ceea ce este jos este şi ceea ce este sus”. Aceasta ajută, ntr-un fel, la decriptarea tainelor universului: ceea ce este n planul fizic, jos, este ca şi ceea ce este n spirit, sus. Ceea ce este mic este şi mare. Conform acestei legi totul se leagă, iar acea disociere care se face ntre spirit şi materie este falsă, fiindcă n fond (şi n absolut) ce este spiritul este şi materia. Se explică astfel faptul că există o armonie, un raport constant ntre diferitele planuri de manifestare ale Vieţii şi Fiinţei (material, mintal, spiritual). Planurile sunt asemănătoare, diferenţa ntre ele fiind doar de grade şi niveluri de vibraţii, aparent diferite. Există aşadar un echilibru!

            Legea a patra, a polarităţii: ,,Totul este dublu… asemănătorul şi neasemănătorul au aceeaşi semnificaţie, extremele se ating, toate adevărurile nu sunt dect semi-adevăruri, toate paradoxurile pot fi conciliate.”  Fiecare aspect numit (sau nenumit, dar existent n sine) are o faţă văzută şi una nevăzută. Nu există bine şi rău, sunt polarităţi ale unei energii şi mpreună formează monada. Bucuria şi tristeţea sunt polarităţi ale senzaţiilor, căldura şi frigul, deşi par opuse, n realitate sunt acelaşi fapt, distingndu-se doar prin diferenţa de grade. La fel, dragostea şi ura, binele şi răul, toate depind de voinţa noastră de a le transforma dintr-una n alta. Din nou echilibru!

            Cea de-a şaptea lege, a genului: ,,Este un gen n toate lucrurile, totul are principiile sale”. Fiindcă ,,genul se manifestă, echilibrat, pe toate planurile”, Masculinul şi Femininul din fiecare, luate ca un tot unitar, şi nu separat, ca principii, se manifestă dinamic şi ntr-un echilibru perfect n procesul creaţiei, n fiinţa umană, care-şi găseşte realizarea (aproape tot timpul) n limitele ce i s-au hărăzit. Şi astfel, Totul este posibil!

            n lucrarea sa, Ce putem afla despre om…, Konrad Lorenz ne propune nouă, cititorilor ,,să privim un acvariu cu peşti!”, dndu-ne şi cteva explicaţii. De regulă peştii sunt coloraţi, cu notătoare bogate, au forme neobişnuite şi decorează armonios acvariul. ,,S-ar putea ca pentru mulţi să fie o dezamăgire faptul că multitudinea de forme a ceea ce are viaţă, ale cărei legi armonioase ne trezesc veneraţie şi a cărei frumuseţe ne ncntă simţul estetic, a luat naştere ntr-un mod prozaic şi mai cu seamă cu o determinare cauzală clară” (ibidem). Cele mai multe persoane, la vederea peştilor, se vor opri la ,,prima uimire”: Ce frumoşi sunt!, pe cnd altele vor fi n stare să vadă mai mult dect toţi ceilalţi privitori sau crescători de peşti… Aşa este şi cu aventura umană: fiecare o nţelege şi-o ,,admiră” după cum simte propriile sale vibraţii.

Unul dintre cele trei ,,hiatusuri evoluţioniste” (ibidem) concepute de Lorenz pune problema fiinţei umane la limita dintre Leib und Seele (trup şi minte). El demonstrează că nu există o separaţie ntre trup şi minte, că ntreaga cunoaştere şi toate emoţiile se petrec la nivelul creierului, contrazicnd crezul lui Descartes, conform căruia aproape toate acţiunile fiinţei umane erau atribuite minţii independente, sufletului nemuritor şi intangibil. Cu toate acestea, nu există un nţeles universal, la care să ajungem cu toţii. n aventura umană nu există dect nţelesul pe care-l dăm noi vieţii noastre, un nţeles propriu, un roman propriu, o carte a vieţii aventuroase a fiecăruia.

,,Cţi oameni sunt ntr-un singur om? Tot atţia cte stele sunt cuprinse ntr-o picătură de rouă sub cerul cel limpede al nopţii. Şi, dac-ai mări acea picătură, să te poţi uita n adncul ei, ai revede toate miile de stele ale cerului, fiecare-o lume, fiecare cu ţări şi popoare…” (Mihai Eminescu, idem). n fiinţa umană se află Viaţa şi Moartea, tangibilul şi intangibilul, cognoscibilul şi incognoscibilul, se ascunde ntregul Univers: ,,Cunoaşte-te pe tine nsuţi, şi vei cunoaşte Universul!”.

,,Omul păşeşte pe Pămnt şi visează la stele”. Dramaturgia lui internă este spontană şi necontrolată, el jucnd ntr-o piesă, ntr-o aventură mai mult sau mai puţin nentreruptă, scăpnd de sub controlul voinţei. Pentru că visul este ceea ce trăieşte, gndeşte, re-simte, ncearcă n fiinţa umană, Omul este nevoit să coboare n străfunduri (n chaos) ca să-şi găsească smburele de nedespicat, ca să se nţeleagă.

Apelnd la alchimie, Kurt Seligman ncearcă o interpretare a aventurii umane. El spune doar V. I. T. R. I. O. L. (,,Visita Interiora terrae, rectificando inveniens ocultum lapidem!”), adică ,,Explorează Interiorul. Rectificnd, vei găsi piatra ascunsă.”  Această cale, a echilibrului necesar, este aleasă constant de polii semnificativi (literar) ai condiţiei umane: Don Quijote şi Sancho Panza.

 

,,Căci vedem acum ca prin oglindă, n ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc n parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.”                (I Corinteni 13, 12-13).

Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica