referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Politica agricola comuna. Jurisprudenta comunitara

Categoria: Referat Economie

Descriere:

5. Referirea la taxa vamala consolidata sub titlul „taxe vamale convenite“ din Tariful Vamal Comun este în masura sa dea nastere unor drepturi pe care asemenea parti sa le foloseasca într-o instanta, din moment ce acesta este parte dintr-o reglementare a Comunitatii...

Varianta Printabila 


1

Politica agricola comuna. Jurisprudenta comunitara

 

1. Schüter – 9/73 –1973,1135

         Puterile conferite de catre art. 40 si 43 (2) din Tratat pentru

implementarea politicii agricole comune nu se refera doar la masuri

structurale, ci se extind de asemenea la orice interventie economica imediata pe termen scurt, necesara īn aceasta sfera a productiei.      Consiliul este īmputernicit, īn plus, sa introduca recurs conform procedurilor decizionale prevazute īn acest sens.

         Pe de alta parte, din moment ce art. 103 se refera la politicile de conjunctura ale statelor membre, nu priveste acele domenii care fac deja obiectul legislatiei comunitare, cum ar fi organizarea pietelor agricole.

         Obiectul real al art. 103 este coordonarea politicii de conjunctura a statelor

membre si adoptarea unor masuri comune adecvate. Luānd īn considerare situatia monetara, din momentul īn care au fost adoptate masurile contestate, precum si faptul ca politica agricola comuna nu continea nici o prevedere adecvata prezentei cauze, care sa permita luarea masurilor necesare pentru a reglementa asemenea situatii monetare, Consiliul a facut īn mod justificat uz, temporar, de competentele conferite lui de art. 103 al Tratatului.

2. Art. 103 nu īmpiedica institutiile comunitatii sa aiba competenta de a introduce, fara sa aduca atingere altor proceduri stabilite īn Tratat, orice masuri de conjunctura care ar putea fi necesare pentru protejarea obiectivelor Tratatului. Consiliul va alege īn fiecare caz īn parte forma pe care o va considera cea mai potrivita masurii īn cauza.

3. Chiar daca institutiile comunitatii trebuie sa se asigure, īn exercitiul competentelor pe care le au, ca sumele cu care sunt impozitati operatorii comerciali nu sunt mai mari decāt este necesar pentru atingerea scopului pe care autoritatile īl au de īndeplinit, aceasta nu īnseamna neaparat ca aceasta

obligatie trebuie interpretata īn raport cu situatia speciala al vreunui anumit

grup de operatori.

         Validitatea actelor institutiilor, īn ceea ce priveste semnificatia art. 177 din Tratat, nu poate fi raportata la nici o norma de drept international, īn afara de cazul īn care acea norma este obligatorie pentru Comunitate si capabila de a crea drepturi pe care partile interesate sa le poata folosi īntr-o instanta.

4. Art. II al Acordului general privind tarifele si comertul (GATT) nu poate conferi membrilor Comunitatii dreptul de a-l invoca īntr-o instanta.

5. Referirea la taxa vamala consolidata sub titlul „taxe vamale convenite“ din Tariful Vamal Comun este īn masura sa dea nastere unor drepturi pe care asemenea parti sa le foloseasca īntr-o instanta, din moment ce acesta este parte dintr-o reglementare a Comunitatii. Referinta este clara si precisa īn sine si nu lasa nici o marja de apreciere autoritatilor care trebuie sa o aplice.

6. Nici art. 5 si 107 din Tratat (atāta vreme cāt procedurile stabilite īn art.

3 lit. g nu au fost aplicate) si nici Rezolutia adoptata de catre Consiliu si de catre reprezentantii guvernelor statelor membre la 22 martie 1971, privind stabilirea etapelor realizarii unei uniuni economice si monetare, nu pot fi interpretate ca impunānd, prin ele īnsele, statelor membre o interdictie īmpotriva modificarii paritatii cursului de schimb al monedelor lor altfel decāt prin stabilirea unei noi paritati fixe, care ar putea fi invocata de catre partile interesate īn fata instantelor nationale.

7. Sumele compensatorii sunt masuri comunitare care, chiar daca constituie o īmpartire a pietei, servesc la compensarea variatiilor ratelor de schimb fluctuante si, īn felul acesta, ajuta la pastrarea fluxului normal al comertului cu produse īn conditiile exceptionale temporar create de situatia monetara.

         Obiectul lor este de a preveni colapsul sistemului interventionist stabilit

de dreptul comunitar īn statul membru afectat. Acestea nu au fost sarcini stabilite de catre statele membre īn mod unilateral, ci masuri comunitare care, avānd īn vedere īmprejurarile exceptionale de moment, sunt permise īn cadrul politicii agricole comune.

 

2. Germania īmpotriva Consiliului – 280/93-1994 – 1-4973. Obiectivele PAC.

1. Īn cadrul procedurii pentru adoptarea unei reglementari de catre Consiliu, faptul ca propunerea Comisiei, amendata, conform unui acord politic acceptat de catre un membru competent īn numele Comisiei īntr-o sesiune a Consiliului si aprobata de colegiul membrilor Comisiei, nu este redactata īn scris, nu are importanta.

         Art. 149 (3) din Tratat stipuleaza ca atāta timp cāt Consiliul nu a actionat, Comisia īsi poate modifica propunerea īn orice moment īn cursul procedurilor mentionate la alin. 1 si 2, fara a fi necesar ca acele propuneri amendate sa fie scrise. Astfel de propuneri amendate, facānd parte din procesul legislativ al Comunitatii care este caracterizat printr-o anume flexibilitate necesara pentru realizarea unei convergente īn opiniile diverselor institutii difera fundamental de actele adoptate de Comisie si care privesc īn mod direct indivizii, īn asa fel ca o conformare stricta la formalitatile obligatorii pentru adoptarea actelor cu efect direct si asupraindivizilor nu este necesara si pentru adoptarea sus-mentionatelor propuneri.

2. Desi conform art. 190 din Tratat, propunerea Comisiei trebuie īnaintata Consiliului īn acte pe care acesta le poate adopta numai la propunerea Comisiei, acest articol nu impune citirea vreunui amendament care ar fi putut fi adus ulterior propunerii respective. Lucrurile ar sta altfel numai īn cazul īn care Comisia si-ar fi retras propunerea si ar fi īnlocuit-o cu alta.

3. Consultarea de catre Parlamentul european, acolo unde este prevazuta, īnseamna o noua consultare ori de cāte ori textul adoptat īn final, luat ca īntreg, difera esential de textul pe care Parlamentul 1-a consultat deja, cu exceptia cazurilor īn care amendamentele corespund īn mare masura dorintelor Parlamentului.

4. Īn urmarirea obiectivelor politicii agricole comune institutiile Comunitatii trebuie sa asigure permanenta armonizare ceruta de conflictele dintre obiectivele asumate īn mod individual si, atunci cānd este necesar, sa dea prioritate oricarei dintre ele, pentru a satisface cerintele factorilor sau conditiile economice urmarite.

Astfel, legislatia Comunitatii, care īn problemele de politica agrara comuna manifesta o larga toleranta īn ce priveste responsabilitatile conferite de art. 40 si 43 din Tratat, ar putea, fara a īncalca art. 39 din Tratat, sa stabileasca o organizare comuna a pietei bananelor, menita sa asigure venitul Comunitatii, agricole interesate prin garantarea nivelului existent al productiei Comunitatii, prin furnizarea de utilaje adecvate īn vederea cresterii productivitatii, sa stabilizeze piata protejānd productia Comunitatii si reglementānd importurile, si sa asigure aprovizionarea prin acele utilaje suplimentare obtinute la nevoie prin cresterea importurilor.

         Faptul ca īn anumite state membre, instaurarea organizarii comune a putut avea ca efect cresterea preturilor, nu īnseamna o īncalcare a art. 39. Īnlocuirea structurilor nationale caracterizate prin diferente mari de pret, cu

o organizare comuna, duce inevitabil la o reasezare a preturilor īn toata

Comunitatea; obiectivul asigurarii unor preturi rezonabile pentru

consumatori trebuie apreciat la nivelul pietei comune ca un īntreg iar

legislatia comunitara va da prioritate temporar altor obiective.

5. Faptul ca Regulamentul nr. 404/93 asupra organizarii comune a pietei

bananelor urmareste obiective de politica agrara, ca si o politica de

dezvoltare īn favoarea statelor PAC1, nu īnseamna ca acesta nu poate fi

fundamentat doar pe art. 43 din Tratat.

Īn primul rānd, art. 43 din Tratat constituie baza legala adecvata pentru orice legislatie privitoare la producerea si comercializarea produselor prevazute īn lista din Anexa II la Tratat, care contribuie la īndeplinirea unuia sau mai multor obiective ale politicii agricole comune stabilite la art. 39 din Tratat, chiar si atunci cānd se urmaresc simultan mai multe obiective. Īn al doilea rānd, crearea unei organizari comune a pietei necesita, pe lānga reglementarea productiei Comunitatii, stabilirea unui regim de import pentru stabilizarea pietelor si asigurarea vānzarii productiei comunitare daca, asa ca īn cazul bananelor, aspectele interne si externe ale politicii comune nu pot fi separate, fiind de la sine īnteles ca institutiile, atunci cānd fac uz de competentele lor de legiferare, nu pot sa nu tina cont de obligatiile impuse de Comunitate prin Conventia de la Lomé.

6. Primul paragraf din art. 42 al Tratatului recunoaste atāt prioritatea

politicii agricole asupra obiectivelor Tratatului īn domeniul concurentei, cāt

si autoritatea Consiliului de a decide īn ce masura legile concurentei trebuie

sa fie aplicate īn sectorul agricol.

Regimul comertului cu statele care nu sunt membre īn cadrul organizarii comune a pietei de banane, stabilit prin Regulamentul nr. 404/93, īn special cote de tarif pentru importuri si modul īn care este subīmpartita, nu constituie o īncalcare a drepturilor fundamentale si a principiilor generale de drept.

Cu privire la interzicerea discriminarii, este adevarat ca doua categorii diferite de comercianti – cei care au operat anterior pe piete interne deschise si au putut obtine fara nici o īngradire livrari de banane din statele lumii a treia si cei care au operat pe piete nationale protectioniste dar carora li s-a asigurat posibilitatea de a obtine banane din Piata Comuna si din PAC, īn ciuda pretului lor ridicat – nu sunt afectate īn acelasi mod de aceste masuri, din moment ce primilor li s-au restrāns acum posibilitatile de import, īn timp ce a doua categorie pot acum sa importe cantitati fixe de banane din tarile lumii a treia.

Totusi, acest tratament diferit pare inerent obiectivului de integrare a pietelor anterior īmpartite, avānd īn vedere situatiile diferite ale diverselor categorii de operatori comerciali īnaintea introducerii organizarii comune a pietei, si permite stabilirea unui echilibru īntre cele doua categorii de operatori, necesar pentru asigurarea vānzarii productiei Comunitatii si a statelor PAC, pe care organizarea īn comun trebuie sa o asigure.

Aceleasi motive justifica restrictiile impuse libertatii comertului pentru societatile care au operat anterior pe piete deschise, substanta acestui drept nefiind afectata.

1

Cu privire la dreptul de proprietate al operatorilor pe piata, pierderea unui segment de piata nu are consecinte asupra acestui drept, īntrucāt asemenea segmente detinute anterior organizarii de comun acord a pietei reprezinta numai o pozitie economica temporara, supusa riscului schimbarii īmprejurarilor si nu intra sub protectia dreptului de proprietate. Īn mod similar, detinerea unei pozitii pe piata decurgānd dintr-o situatie data nu poate, īndeosebi atunci cānd acea situatie contravine normelor īn vigoare īn piata comuna, sa se bucure de protectie pe baza principiului drepturilor cāstigate sau a celui al asteptarii legitime (justificate).

Īn cele din urma, cu privire la principiul proportionalitatii, nu se poate socoti ca a avut loc o īncalcare prin faptul ca obiectivele sprijinirii producatorilor din statele PAC si garantarii veniturilor producatorilor din Comunitate ar fi putut fi atinse prin luarea unor masuri cu un efect mai redus asupra concurentei si asupra intereselor anumitor categorii de operatori comerciali, īn masura īn care nimic nu dovedeste ca Consiliul – care, prin stabilirea unei organizari comune a pietelor, a trebuit sa īmpace interese divergente si astfel sa adopte masuri care se īnscriu īn cadrul optiunilor de strategie care stau īn competentele sale – a adoptat masuri evident necorespunzatoare īn raport de obiectivul urmarit.

8. Cu privire la stabilirea unei cote tarifare, importul de banane din statele PAC īn Comunitate cade sub incidenta art. 168 (2) (a) (ii) acelei de-a patra Conventii de la Lomé īntre statele ACP si CEE, a Protocolului nr. 5 asupra bananelor la aceasta Conventie, precum si a Anexelor LXXIV si LXXV la acest Protocol. Potrivit acestor dispozitii, singura obligatie a Comunitatii este sa mentina avantajele privind accesul bananelor provenind de la statele PAC pe piata Comunitatii, avantaje pe care statele PAC le-au avut anterior īncheierii Conventiei, astfel īncāt a fost permis ca Reglementarea nr. 40/93 sa impuna – fara a constitui o īncalcare a art. 168 (1) din Conventie – o taxa pe importul de banane care nu provin īn mod traditional din statele PAC si care exced o anumita cantitate.

9. Trasaturile specifice ale Acordului General privind Tarifele si Comertul (GATT) – si anume marea flexibilitate a dispozitiilor sale, īn special a acelora privind posibilitatile de derogare, masurile care pot fi luate īn situatii exceptionale si solutionarea diferendelor īntre partile contractante – īmpiedica Curtea sa ia dispozitiile GATT īn considerare cānd apreciaza legalitatea unei reglementari īn cazul actiunii introduse de un stat membru īn temeiul primului alineat al art. 173 al Tratatului. Aceste caracteristici arata ca regulile GATT nu sunt neconditionate si ca obligatia de a le recunoaste ca norme ale dreptului international direct aplicabile īn sistemele juridice interne ale partilor contractante nu se poate īntemeia pe spiritul, trasaturile generale sau termenii GATT. Īn absenta unei asemenea obligatii decurgānd din GATT īnsasi, Curtea poate examina legalitatea actului Comunitatii criticat īn lumina reulilor GATT numai īn cazul īn care Comunitatea īnsasi a intentionat sa puna īn aplicare o anumita obligatie pe care si-a asumat-o īn contextul GATT, sau īn cazul īn care actul Comunitatii se refera īn mod expres la anumite dispozitii ale GATT.

 

3. Internationale Handelsgesellschaft – 11/70 – 1970,1125. Import- Export. Licente-Garantii.

1. Validitatea masurilor adoptate de catre institutiile Comunitatii poate fi interpretata numai īn lumina dreptului comunitar. Dreptul nascut din Tratat, izvor independent de drept, nu poate fi din pricina naturii sale interne speciale si originale, surclasat de catre prevederile legale interne, oricare ar fi fost forta lor juridica, fara a fi lipsit de caracterul sau de drept comunitar si fara ca īnsasi fundamentul juridic al Comunitatii sa fie pus sub semnul īntrebarii. Prin urmare, validitatea unei masuri comunitare sau efectul sau īn interiorul unui stat membru nu pot fi afectate pe motivul ca ar conveni fie drepturilor fundamentale, asa cum sunt ele definite de catre Constitutia acelui stat, fie principiilor structurii sale constitutionale (Hotarārea din 15 iulie 1964, Cauza 6/64, CJCE Rep. 196

2. Respectarea drepturilor fundamentale este parte integranta a principiilor generale de drept aparate de catre Curtea de justitie. Protectia acordata unor asemenea drepturi, atāta timp cāt este inspirata de traditiile constitutionale comune statelor membre, trebuie sa fie asigurata īn cadrul structurii si obiectivelor Comunitatii (Hotarārea din 12 noiembrie 1969, cauza 29/69, CJCE Rep. 1969)

3. Cerinta din partea reglementarilor Comunitatii īn domeniul agriculturii ca posesorii licentelor de import-export sa fie obligati sa efectueze tranzactiile propuse sub conditia depunerii unei garantii constituie o metoda care este atāt necesara cāt si adecvata scopurilor art. 40 (3) si 43 din Tratatul CEE, pentru a permite autoritatilor competente sa-si aleaga īn modul cel mai eficient interventiile pe piata cerealelor. Sistemul garantiilor nu īncalca nici un drept fundamental.

4. Conceptul de forta majora adoptat de catre reglementarile din domeniul agriculturii nu se limiteaza la imposibilitatea absoluta, ci trebuie īnteles īn sensul unor īmprejurari neobisnuite, care scapa controlului importatorului sau exportatorului, si ale caror consecinte, īn ciuda tuturor precautiilor, nu ar fi putut fi evitate decāt cu pretul unui imens sacrificiu (Hotarārea din 11 iulie 1968, Cauza 4/68, CJCE Rep. 1968)

5. Restrāngānd posibilitatea renuntarii la obligatia de a exporta si limitānd dreptul la eliberarea garantiei la cazurile de forta majora, legiuitorul comunitar a adoptat o prevedere care, fara a impune o povara exagerata importatorilor sau exportatorilor este adecvata asigurarii functionarii normale a organizarii pietei de cereale īn interesul general, asa cum este definit īn art. 39 din Tratat.

 

 

4. Hauer– 44/79 –1979, 3727. Plantatiile de vii

1. Problema unei posibile īncalcari a drepturilor fundamentale printr-o masura a institutiilor Comunitatii poate fi judecata numai īn lumina dreptului comunitar īnsusi.

Introducerea unor criterii speciale de apreciere decurgānd din legislatia sau dreptul constitutional al unui anumit stat membru ar conduce inevitabil, prin alterarea unitatii substantiale si eficacitatii dreptului comunitar, la distrugerea unitatii pietei comune si la amenintarea coeziunii Comunitatii. Drepturile fundamentale formeaza o parte integranta a principiilor generale ale dreptului, a caror respectare este asigurata de catre Curte. Īn protejarea acestor drepturi, Curtea este obligata sa se inspire din traditiile constitutionale comune ale statelor membre, astfel īncāt masuri care sunt incompatibile cu drepturile fundamentale recunoscute de Constitutiile acestor state sunt inacceptabile īn cadrul Comunitatii. Tratatele internationale pentru apararea drepturilor omului la elaborarea carora statele membre au colaborat sau ale caror semnatare sunt acestea pot de asemenea oferi orientari care trebuie urmate īn cadrul general al dreptului comunitar.

Īn asemenea īmprejurari, īndoielile exprimate de o instanta nationala cu privire la compatibilitatea dispozitiilor unui act emanānd de la o institutie a Comunitatilor cu normele privind protectia drepturilor fundamentale formulate prin trimitere la dreptul constitutional national trebuie īntelese ca punānd sub semnul īntrebarii validitatea acelui act īn raport cu dreptul comunitar.

2. Dreptul de proprietate este garantat īn ordinea juridica comunitara īn conformitate cu ideile comune Constitutiilor statelor membre, care sunt reflectate īn primul Protocol la Conventia europeana pentru protectia drepturilor omului.

3. Luānd īn considerare preceptele constitutionale comune statelor membre, practicile legislative consecvente si art. 1 al primului Protocol la Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului, faptul ca un act emanānd de la o institutie a Comunitatii impune restrictii privind replantarile de vii nu poate fi criticat īn principiu ca fiind incompatibil cu respectul cuvenit dreptului de proprietate. Totusi, este necesar ca aceste restrictii sa corespunda īntocmai obiectivelor de interes general urmarite de Comunitate si ca, īn raport cu scopul urmarit, ele sa nu constituie o ingerinta disproportionata si intolerabila īn dreptul proprietarului care sa īi afecteze substanta īnsasi a dreptului de proprietate.

4. Interzicerea replantarii de vii stabilita pentru o perioada limitata de

Reglementarea nr. 1162/76 este justificata de obiectivele de interes general urmarite de Comunitate, care constau īn reducerea imediata a surplusurilor

de productie si īn pregatirea, pe termen mai lung, a restructurarii industriei

europene de vinuri. Prin urmare, masura nu īncalca substanta dreptului de

proprietate.

5. Īn acelasi mod ca si dreptul de proprietate, libertatea comertului sau a activitatilor profesionale, departe de a constitui o prerogativa absoluta, trebuie interpretata īn lumina functiei sociale a activitatilor protejate de aceste libertati.

Īntrucāt prezenta cauza priveste interzicerea, printr-un act emanānd de la o institutie a Comunitatilor, a replantarii de vii, se cuvine sa retinem ca o asemenea masura nu afecteaza īn vreun fel accesul la ocupatia de viticultor sau libera desfasurare a acestei ocupatii pe terenurile anterior plantate cu vii.

Īntrucāt prezenta cauza priveste noi plantatii, orice restrāngere a liberei desfasurari a ocupatiei de viticultor este un paliativ al restrāngerii exercitiului dreptului de proprietate.

Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica