referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Distributia veniturilor inegalitatile economice si inegalitatea veniturilor

Categoria: Referat Economie

Descriere:

Contemporană cu această filozofie individualistă este ideea lockeană, care afirmă că oamenii au un drept inviolabil de a păstra ceea ce au dobândit. Conform acestui punct de vedere, nici o autoritate exterioară nu are dreptul de a expropria aceste agonisiri prin impozite...

Varianta Printabila 


1

Distributia veniturilor inegalitătile economice         

                 si inegalitatea veniturilor

 

O defintie a inegalitătii veniturilor presupune un criteriu de apreciere a justificării ncasării dividendului social; s-ar ajunge astfel la tipologia teoriilor despre protectia socială. De aceea, vom spune doar că inegalitatea veniturilor este o consecintă naturală a functionării pietei, n sensul că piata acordă prime celor ce reusesc si aplică sanctiuni celor ce nu reusesc. Rezultă că, ntr-o măsură importantă, inegalitatea veniturilor nu numai că este imanentă functionării pietei, dar este chiar necesară. Nivelarea veniturilor, ca „solutie” de eradicare a inegalitătii veniturilor, este la fel de dăunătoare ca si polarizarea exagerată a polilor de bogătie si sărăcie.

 

Cauze obiective ale inegalitătii veniturilor Cauzele care conduc la inegalitatea veniturilor sunt:

1) diferentele de abilitate: unii indivizi sunt nzestrati cu o abilitate mai mare dect altii (fie n mod natural - talente speciale, fie prin calificarea profesională);

2) diferentele de performante n muncă (unii indivizi obtin rezultate mai mari sau mai bune n aceeasi activitate dect altii);

3) diferentele n asumarea riscurilor (unii indivizi aleg un risc mai mare, care aduce si un cstig mai mare, altii preferă un cstig mai mic, dar care comportă si un risc mai mic);

4) diferentele de salarizare ca urmare a desfăsurării activitătii economice n conditii de muncă speciale (toxicitate, noapte, santier, muncă grea etc);

5) diferentele n educatie si instruire (unii indivizi aleg venituri mai mari pentru viitor- se instruiesc mai multi ani n scoli -, altii preferă venituri mai mici, dar actuale - intră direct n activitatea economică);

6) diferentele de experientă n profesie (care conduc la diferente n venituri, de exemplu, prin plata unui spor de vechime n muncă);

7) diferentele n averea mostenită (unii indivizi mostenesc o avere mai mare dect altii, ceea ce le conferă un statut social, sub aspectul veniturilor, mai avantajos n comparatie cu cei care mostenesc mai putin sau deloc);

8) diferentele de sansă (n aceleasi conditii economice si sociale, unii indivizi se pot bucura de sansa unui cstig, n timp ce altii nu au această sansă, de exemplu, la sistemele legale de loterie.

• Cauze subiective ale inegalitătii veniturilor

         Pe lngă cauzele analizate mai sus, există si cauze subiective ale acestei inegalităti, cauze care conduc la discriminare n distribuirea veniturilor. Prin discriminarea economică se ntelege situatia n care factori de productie echivalenti primesc o remuneratie diferită pentru contributii egale la produsul social. Există mai multe surse ale discriminării economice:

1. Discriminarea de către patroni (agenti economici care declansează si organizează activitatea economică). Un exemplu ar fi faptul că unii patroni angajează femei sau tineri sau lucrători de culoare etc.

2. Discriminarea ntre salariati este o discriminare pe care o aplică insă salariatii, atunci cnd decizia economică depinde de ei (de exemplu, nu se acceptă ca sefii să fie femei sau tineri sub o anumită vrstă).

3. Discriminarea statistică - se referă la modul n care sunt stabilite, de către guvern, diferitele compensaŃii sau nivelurile de taxe si impozite (se determină o medie a veniturilor care functionează drept criteriu de departajare, asa nct cei situati sub această medie vor fi dezavantajati, iar cei situati peste medie vor fi avantajaŃi sau invers, n functie de materia economică la care se aplică aceste cifre medii).

         Instrumentul economic prin care se măsoară inegalitatea veniturilor n societate este Curba Lorenz. Vom măsura pe orizontală ponderea populatiei, iar pe verticali ponderea veniturilor aferente diferitelor ponderi de populatie

 

         Dacă veniturile ar fi distribuite absolut egal n societate, curba care ar lega ponderea populatiei de ponderea veniturilor ar coincide cu prima bisectoare. n realitate, inegalitate; veniturilor n societate „curbează” prima bisectoare, asa nct cu ct inegalitate* veniturilor este mai mare, cu att Curba Lorenz este mai putin „ntinsă" si invers. Această curbă se foloseste ca instrument de măsurare a inegalitătii distributie veniturilor ntre diferitele grupe ale populatiei, ntr-o zonă, tară etc. Scopurile studiilor bazate pe Curba Lorenz pot fi diverse, de la fundamentarea unor măsuri de politici! economică privind ameliorarea nivelului de trai si reducerea inegalitătilor pnă la testarea oportunitătii diferentierii produselor pe zone si categorii socio-profesionale.

 

 

ECONOMIA DE PIATĂ SI PROTECTIA SOCIALĂ

 

         Proprietatea publică si bunurile publice Proprietatea publică este acea proprietate pe baza căreia si prin exploatarea căreia statul asigură bunurile publice. Bunurile publice sunt bunuri care satisfac nevoile comune ale societătii, tot asa cum bunurile private satisfac nevoile economice individuale.

         Bunurile publice se caracterizează printr-o serie de trăsături care le disting de bunurile private, si anume: 1) fiecare individ din societate beneficiază direct si personal ele bunul public; 2) consumul de bunuri publice este nediferentiat: calitatea bunului public este aceeasi pentru orice consumator; 3) consumul de bunuri publice este neconcurential: nu există nici o restrictie privind accesul la bunul public (cu toate

acestea, coruptia si birocratismul pot introduce anumite elemente de concurentă n legătură cu procurarea bunului public); 4) consumul de bunuri publice este indivizibil; 5) consumul de bunuri publice este simultan: indivizii beneficiază de bunul public n acelasi timp; 6) bunurile publice sunt repartizate de către autoritatea publică, statul. Protectia socială este unul dintre cele mai importante bunuri publice din societatea modernă, de aceea, toate statele caută cele mai bune solutii de asigurare a protecŃiei sociale n conditiile functionării economiei de piată.

 

 

Argumentul pietei libere

         Se poate spune, la prima vedere, că există o contradictie ireconciliabilă ntre necesitatea de asigurare a conditiilor de functionare a economiei de piată, pe de o parte, si necesitatea de a asigura o protectie socială decentă, n acord cu drepturile fundamentale ale omului, precum si cu traditiile, religia si mentalitătile populatiei, pe de altă parte. ntr-adevăr, mecanismele economiei de piată nu operează cu concepte cum concepte de natură mai degrabă etică dect economică. n acest sens, n literatura de specialitate se tratează trăsăturile asa-numitului „argument al pietei libere”. Argumentul pietei libere este caracterizat de cteva atribute, nu toate fiind consistente din punct de vedere logic. n primul rnd, el este ntotdeauna individual, n sensul că orice actiune

socială trebuie să fie sanctionată de vointa indivizilor rationali care compun societatea.

         Contemporană cu această filozofie individualistă este ideea lockeană, care afirmă că oamenii au un drept inviolabil de a păstra ceea ce au dobndit. Conform acestui punct de vedere, nici o autoritate exterioară nu are dreptul de a expropria aceste agonisiri prin impozite.

1

A. Ipoteza rationalitatii

Argumentul pietei libere sustine că agentii economici si sociali sunt rationali n ceea ce priveste cunoasterea perfectă a preferintelor lor si sunt capabili să facă toate calculele necesare pentru a-si urmări n mod eficient interesele. Această ipoteză a rationalitătii a fost dusă, recent, la extrem, de către scoala asteptărilor rationale. Această ipoteză are două componente - maximizarea utilitătii si egoismul. Conform primei componente, agentii economici si sociali iau decizii care le asigură satisfactia maximă. Conform celei de-a doua componente, agentii economici si sociali evaluează orice situatie socială (de exemplu, distributia venitului) n termenii propriei alocări de bunuri, ignornd urmările pe care interventia statului le-ar putea avea pentru alocările altor agenti. Adam Smith sustinea că nimic n afara egoismului nu este necesar pentru ca societatea să obtină rezultate sociale optime.

         Ipoteza egoismului nu neagă posibilitatea comportamentului orientat social ntre agentii sociali rationali. Ea stabileste doar că acest comportament nu este o conditie nici necesară, nici suficientă pentru piete, n vederea maximizării bunăstării sociale.

 

B.Ipoteza concurentei perfecte

Ipoteza rationalitătii, coroborată cu ideea existentei unui număr mare de agenti economici, cunoscută ca ipoteza concurentei perfecte, exprimă imaginea unei economii fictive, compusă din indivizi izolati, urmărindu-si propriul interes, fără a lua n considerare modul n care actiunile lor afectează viata altora.

         Argumentul pietei libere este fie utilitarian, fie paretian si este directionat pe criterii de eficientă, sub aspectul calculelor. Dacă individualismul impune ca, n adoptarea deciziilor sociale, să fie luate n calcul doar preferinŃele individuale, atunci aceste preferinte trebuie să fie agregate. De exemplu, n analiza cost-beneficiu a proiectelor

sociale, costurile si beneficiile sunt nsumate pentru a vedea dacă proiectul poate fi initiat.

         Dacă se utilizează un standard utilitarian, intensitătile preferintelor (eventual, exprimate n monedă) sunt nsumate pur si simplu. Dacă se utilizează un standard paretian se va selectiona doar alternativa care este aleasă n unanimitate de către ntreaga societate. De pildă, dacă societatea trebuie să construiască o sosea care ar trebui să treacă fie prin zona unei colonii de păsări, fie prin vecinătatea suburbană, decizia va fi determinată de modul n care fiecare grup interesat - naturalisti, respectiv rezidentii suburbani - va fi dispus să plătească mai mult pentru a obtine modificarea favorabilă a localizării soselei.

         Această problemă pune n evidentă o tensiune inerentă ntre aspectele utilitariene si cele paretiene ale argumentului pietei libere. Construirea soselei prin suburbie este susceptibilă să violeze drepturile individuale, mai ales dacă rezidentii suburbani trebuie să fie mutati. Individualistii consecventi nu vor fi dispusi să procedeze astfel tocmai datorită ratiunii utilitariene. Mai curnd, vor construi soseaua doar acolo unde fie toti

indivizii sunt de acord, n mod voluntar, că aceasta este cea mai bună solutie, fie ei pot fi plătiti să accepte această solutie. Decizia socială care maximizează consumul sau suma utilitătilor individuale poate asigura beneficii minoritătii populatiei, care suportă n mod intens decizia considerată. Ca urmare, putem maximiza ceea ce este mai bine, dar nu pentru cei mai multi. De exemplu, distribuŃia inegală a venitului nu nseamnă că veniturile ar trebui redistribuite atta timp ct procesul prin care ele au fost determinate nu implică fraudă sau coercitie si s-a desfăsurat n mod corect. Dacă situatia s-a produs n mod voluntar, prin consensul tuturor celor implicati, ea poate fi justificată, deoarece, conform viziunii individualiste asupra argumentului pietei libere, nimic din ceea ce indivizii determină n mod voluntar nu poate fi rău.

 

C. Ipoteza „laissez-faire"

O altă ipoteză a argumentului pieŃei libere este „ipoteza credintei n laissez-faire-ul minii invizibile". Această ipoteză proclamă faptul că dacă indivizii sunt lăsati singuri si li se permite să contracteze n mod voluntar, bunăstarea societătii va creste. Orice interventie, n acest proces, este susceptibilă să nrăutătească lucrurile.

 

D. Ipoteza dilemei eficientă - echitate

         Ultima ipostază a argumentului pietei libere este ipoteza dilemei eficientă-echitate. Sustinătorii pietei libere cred că, dacă societatea utilizează o etică socială nonindividualistă pentru a defini rezultatele sociale, aceasta nseamnă disparitia eficientei institutiilor existente. Societatea este obligată să aleagă ntre un sistem economic care maximizează rezultatul social (piata liberă) si unul care maximizează

unele obiective etice non-individualiste, asemenea eticii comuniste: „de la fiecare după capacităti, fiecăruia după nevoi" sau eticii rawlesiene a justitiei maxi-min.

         Argumentul pietei libere, deci, se bazează pe drepturile individului, ia n considerare doar preferintele acestuia n efectuarea calculelor sale utilitariene sau paretiene si, presupunnd rationalitatea indivizilor, crede n capacitatea sistemului nencătusat al ntreprinderii libere de a maximiza suma acestor preferinte.

         Problema protectiei sociale nu trebuie pusă, asadar, n opozitie cu argumentul pietei libere, ci n continuarea ei sau, mai exact spus, trebuie să stabilească modalitătile prin care eficienta pietei libere poate fi utilizată pentru rezolvarea acelor chestiuni pe care piata liberă fie nu le poate rezolva, fie nu-si poate propune să le rezolve. Este bine stiut faptul că gradele cele mai mari de protectie socială le asigură societătile n care economia de piată este cea mai dezvoltată. Prin urmare, functionarea economiei de piată este o conditie necesară pentru asigurarea protectiei sociale si nu o piedică n calea ei (cum au considerat, de pildă, ideologii comunismului). Dar, asa cum a reiesit din

cele prezentate mai sus, ea nu este si o conditie suficientă. n acest punct trebuie să intervină guvernul, care, printr-o legislatie socială adecvată, va reusi să canalizeze eficienta pietei libere si n directia atenuării unora dintre discrepantele economice si sociale pe care chiar piata liberă le creează n mod necesar. n literatura de specialitate se arată, n acest sens, că se poate discuta despre un grad minim de mărime a sectorului privat care să poată asigura functionarea sectorului public.

Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica