referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Economia Romaniei - Caracterizarea economiei romanesti la sfarsitul anului 1989

Categoria: Referat Economie

Descriere:

Această situatie, combinată cu o lipsă de interes a tăranului, care nu se mai simtea atasat de pământul de care fusese deposedat, au făcui ca, sub aspectul randamentului la hectar , România să se situeze, la sfârsitul anului 1989, pe unul dintre ultimele locuri în ierarhia tărilor europene...

Varianta Printabila 


1

Economia Romniei

Caracterizarea economiei romnesti la sfrsitul anului 1989

 

 

 

         Economia romnească putea fi caracterizată, n 1989, drept o economie bazată pe proprietatea colectivă si condusă prin planificare centralizată.

         Pilonul de bază al ntregii economii l reprezenta proprietatea de stat

asupra celei mai mari părti a avutiei nationale, iar planificarea centralizată devenise instrumentul fundamental al politicii economice. Activitatea economică se desfăsura potrivit indicatorilor economico-financiari din planul national unic. Practic, ntreaga activitate a agentilor economici era stabilită de sus n jos, cu insuficienta respectare a cerintelor pietei si prin strivirea concurentei si a initiativei individuale. Lipsea, de asemenea, armonizarea interesului personal cu cel colectiv. Desi se spunea că toti

oamenii muncii erau, n acelasi timp, si proprietari, si producători, si beneficiari, nu exista un raport stimulativ ntre eficienta muncii depuse de un lucrător si veniturile realizate de acesta.

         Industria. Cea mai importantă dezvoltare a cunoscut-o industria romnească. Potrivit „Anuarului Statistic al Romniei 1991", dacă n 1950 doar 44% din venitul national era realizat n industrie, n 1989 acest procent crescuse la 58 %. In aceeasi perioadă, venitul national creat n industrie a crescut de 39 de ori. La baza acestui proces de industrializare s-a aflat o rată ridicată a acumulării, de peste 25 % ,

mentinută de-a lungul celor patru decenii, iar n perioada 1970-1980, aceasta fiind chiar de peste 35 %.Acest efort n domeniul acumulării a permis cresterea investitiilor de la 6,3 miliarde de lei, n 1950, la 236,4 miliarde lei, n 1989; fondurile fixe au crescut, n acelasi timp, de la 210 miliarde lei la 3526 miliarde. n cadrul investitiilor efectuate n economia natională, cele alocate industriei ocupau locul principal, ele situndu-se

n jurul a 45%.

         Drept urmare a dezvoltării industriale, n perioada 1950-1989, a crescut

productia principalelor produse industriale, de exemplu, la energie electrică - de la 2113 la 75851 milioane kwh,la cărbune extras - de la 3893 la 66462 milioane tone, la tesături - de la 193 la 1115 milioane mp, la ncăltăminte- de la 11 la 118 milioane perechi, la televizoare- de la 280 mii bucăti (n 1970) la 511 mii bucăti. La o serie de produse de

bază (de exemplu, otel, ciment, ngrăsăminte chimice, acid sulfuric etc), Romnia depăsea, din punct de vedere al productiei industriale pe locuitor, tări puternic industrializate.

         Un alt dezechilibru major s-a dovedit a fi cel dintre crearea capacitătilor de prelucrare si asigurarea aprovizionării lor cu materii prime. Acesta sa accentuat n anii '80, ca urmare a exportului masiv de produse n stare brută sau cu grad redus de prelucrare , export efectuat n vederea achitării integrale a datoriei externe. De asemenea, o dezvoltare sub necesităti cunosteau si industriile producătoare de bunuri de consum individual, industriile alimentară, textilă, de pielărie etc, care au beneficiat, n medie, doar de 11% din investitiile industriale.

         Exista un dezechilibru general ntre productie si cerintele de consum productiv si personal. Se crease o situatie anormală: unele bunuri care erau solicitate nu se găseau dect ntr-o măsură insuficientă, iar altele care existau nu se căutau. Cauza esentială a acestor dezechilibre a constituit-o inexistenta legăturilor firesti dintre producători si piată.

         O altă problemă a industriei romnesti o reprezenta scăderea competitivitătii produselor sale pe pietele internationale. ncă din anii '60, importanta pretului, ca factor determinant al competitivitătii internationale, ncepuse să scadă n favoarea calitătii si fiabilitătii si, deci, se impunea trecerea de la o dezvoltare de tip extensiv la una de tip

intensiv. Insă, atunci cnd n tările occidentale nlocuirea masinilor si utilajelor era accelerată de rapiditatea afirmării noilor performante ale revolutiei tehnico-stiintifice, n Romnia, durata normată de functionare a utilajelor n industrie sporea. Această rămnere n urmă din punct de vedere al introducerii progresului tehnic a făcut ca produsele romnesti, mai slabe calitativ, să fie obtinute cu o risipă de resurse si,

implicit, cu costuri mai mari.

         Agricultura. Si n agricultură au avut loc, n deceniile postbelice, procese transformatoare. Astfel, s-au constituit mari exploatatii agricole prin comasarea forŃată a micilor proprietăti (cu exceptia zonelor de deal si de munte, unde era proprietate individuală); s-a trecut de la culturi extensive la productii intensive prin intermediul mecanizării si chimizării; sau amenajat suprafete ntinse de irigatii; s-au creat numeroase statiuni si institute de cercetare n agricultură, etc. n consecintă, productia agricolă vegetală a cunoscut cresteri nsemnate. Productia de cereale boabe a crescut, n anii 1950-1989, de 3,5 ori, de plante uleioase de peste 4 ori, de sfeclă de zahăr de peste 10 ori, iar cea de legume de aproape 4 ori. n ceea ce priveste zootehnia, efectivele de animale au cunoscut si ele cresteri n aceeasi perioadă, numărul de bovine si ovine a crescut cu aproximativ 50%, iar ce de porcine si păsări cu peste 600%.

Cu toate acestea, si agricultura acuza aceleasi carente ca si ntreaga economie n ciuda progreselor nregistrate, indicatori ca numărul de tractoare la o mie de ha (16) sau consumul de ngrăsăminte chimice la ha (120 kg) situau Romnia mult n urma tărilor europene dezvoltate.

         Această situatie, combinată cu o lipsă de interes a tăranului, care nu se mai simtea atasat de pămntul de care fusese deposedat, au făcui ca, sub aspectul randamentului la hectar , Romnia să se situeze, la sfrsitul anului 1989, pe unul dintre ultimele locuri n ierarhia tărilor europene.

         Serviciile. Desi sectorul tertiar a cunoscut o crestere spectaculoasă n tările dezvoltate, avnd o contributie foarte importantă la formarea produsului intern brut al acestora, n Romnia, el a fost neglijat Aceasta, deoarece n sistemul productiei materiale serviciile erau considerate productive doar n măsura n care acestea erau o prelungire a activitătii de productie. n rest, celelalte servicii, desi foarte utile populatiei, erau considerate activităti neproductive si, de cele mai multe ori, nu li se acorda importanta necesară. De aceea, la sfrsitul anilor '80, ponderea serviciilor informarea PIB era doar putin mai mare de 25%, aceasta chiar n conditiile n care, n ultimii ani, tarifele serviciilor cunoscuseră o crestere superioară celorlalte preturi.

         Acesta fiind starea de lucruri nu este de mirare că, n anul 1989, produsul

national brut pe locuitor n tara noastră se situa cu mult n urma tărilor europene dezvoltate.

Mult mai gravă s-a dovedit a fi, nsă, nrăutătirea, de-a lungul anilor '80, a conditiilor de trai ale populatiei. Ca urmare a hotărrii de achitare ntr-un ritm accelerat a datoriei externe, s-a acordat prioritate exportului n detrimentul satisfacerii nevoilor elementare ale populatiei. Oamenii au fost nevoiti să suporte numeroase privatiuni: o serie de produse de bază (zahar, ulei, benzină) erau cartelate; produsele de bună calitate

dispăruseră din magazine; consumul de apă caldă, apă rece, energie electrică era limitat. Această deteriorare a calitătii vietii se reflecta si n mărimea unor indicatori sociali. Astfel, durata medie de viată, desi crescuse semnificativ fată de perioada interbelică, era cu aproape cinci ani mai mică n Romnia dect n tările dezvoltate. Economia de comandă, hipercentralizată si planificată, se dovedise incapabilă să

oprească acumularea fenomenelor negative n viata economico-socială si, de aceea, trecerea la economia concurentială de piată era absolut necesară pentru punerea n valoare a capacitătilor productive, materiale si umane ale tării si pentru mbunătătirea conditiilor de viată ale populatiei.

1

ASPECTE TEORETICE ALE TRANZITIEI

n ultimii zece ani, s-a vorbit foarte mult despre „economiile n tranzitie".

Desi expresia se referă ndeobste la economiile fostelor tări socialiste, o analiză mai atentă ne arată că, de fapt, tranzitia este un fenomen universal. Se poate spune că orice persoană, grup social sau comunitate se află ntr-o continuă tranzitie de la o stare la alta. In consecintă, toate economiile lumii se află n diferite stadii de tranzitie.

Sunt necesare, deci, anumite clarificări. Pentru a vedea ce anume au n comun fostele tări socialiste si a da, astfel, un sens expresiei, trebuie să analizăm trei factori: punctul de plecare sau starea initială; destinatia sau obiectivul urmărit; continutul tranzitiei si mijloacele prin care se realizează aceasta.

         Analiza situatiei la nceputul tranzitiei Punctul de plecare n procesul de tranzitie l-a constituit, pentru tările central si sud-est europene, o economie de comandă , centralizată. Desi acest tip de economie s-a dovedit a fi falimentar, nu nseamnă că

plecăm de la zero. De aceea, nainte de demararea oricărui program de reforme, este necesară o analiză serioasă a mostenirii socialiste. Trebuie identificate si evaluate corect att elementele negative, ct si elementele pozitive ale acestei mosteniri.

         Elementele negative existente ntr-o economic planificată, care

mpiedică o desfăsurare normală a vietii economice si care trebuie modificate, sunt, n principal, structura proprietătii, sistemul de retributie, cadrul legislativ si institutional, precum si sistemul de conducere centralizat pentru toate structurile vietii economice si sociale.

         Trebuie, de asemenea, evidentiate elementele pozitive. Acestea sunt reprezentate de o puternică bază tehnico-materială acumulată de-a lungul a 40 de ani, de o fortă de muncă calificată, precum si de anumite forme de organizare a vietii economice si sociale (ca, de exemplu, sistemul de nvătămnt, cercetare, sănătate s.a.). Utilizarea ratională a acestor elemente poate usura mult procesul de tranzitie. Problema alegerii modelului de economie de piată Dincolo de elementele comune, economia de piată se prezintă n

forme diferentiate, n functie de conditiile specifice ntlnite ntr-o tară sau alta. După modul de mpletire a mecanismelor pietei cu elemente de dirijism si de protectie socială, s-au făcut ncercări de delimitare a unor tipuri de economie de piată. O tipologie interesantă este cea realizată de Michel Albert, care consideră că, astăzi, există două mari modele de economie de piată:

a) modelul neoamerican, caracterizat printr-un sector public restrns, atotputernicia pietei si prin folosirea, de către guvern, n special a instrumentelor monetare pentru asigurarea functionalitătii sistemului economic, fiind specific pentru SUA, Marea Britanie, Australia, „tigrii" asiatici etc;

b) modelul renan, caracterizat prin mbinarea mecanismelor pietei cu interventia statului pentru asigurarea securitătii sociale. Acest sistem sa dezvoltat n Germania, Elvetia, tările nordice s.a. Indiferent de modelul stabilit, sistemul economic ce se constituie n

aceste tări trebuie să ndeplinească două conditii:

• să asigure o crestere substantială a eficientei tuturor activitătilor economice;

• să ducă la progres economico-social, la ridicarea nivelului de trai al populatiei, la o viată mai bună. Realizarea acestora depinde hotărtor de munca fiecărui popor.

Continutul tranzitiei

n general, toate programele de reformă includ trei măsuri fundamentale:

a) Liberalizarea economică, ce presupune desfiintarea controlului autoritătilor asupra productiei si preturilor si asigurarea rolului predominant al pietei n functionarea economiei.

b) Privatizarea, ce detine principalul rol n restructurarea sistemului de proprietate si are drept obiectiv nlăturarea monopolului proprietătii de stat si realizarea pluralismului formelor de proprietate n cadrul cărora să predomine proprietatea privată

c) Stabilizarea macroeconomică, ce reprezintă un element esential al

procesului de reformă; mpreună cu un cadru legislativ stabil, ea asigură credibilitatea

climatului de afaceri. Se evită, astfel, schimbările frecvente care afectează premisele de

profitabilitate a diferitelor afaceri concrete si se creează bazele unui proces de crestere

economică.

         Factorii care influentează situatia economică a Romniei

Din analiza rezultatelor macroeconomice prezentate anterior rezultă clar că Romnia traversează o criză economică puternică. Această situatie se datorează att unor factori obiectivi, ct si măsurilor de politică economică aplicate.

         n primul rnd, asa cum am arătat la nceputul acestui capitol, economia romnească se caracteriza, la nceputul tranzitiei, printr-o rigiditate extremă. Structura capacitătilor de productie era grav dezechilibrată, iar mecanismul economic era hiper-centralizat. Au lipsit liberalizarea gradată, care s-a făcut n celelalte tări foste socialiste n anii '70 - '80 si, o dată cu aceasta, posibilitatea de a avea legături strnse cu lumea, dezvoltată si de a face un schimb de experientă cu aceasta. Ca urmare, la nceputul anilor '90, nu existau nici mecanismele, nici institutiile si nici experienta necesare pentru abandonarea imediată a vechilor structuri de productie.

         n al doilea rnd, o particularitate a Romniei a fost aceea că, n cursul ntregului deceniu anterior, s-a făcut un efort deosebit pentru achitarea

integrală a datoriei externe, n consecintă, populatia a trebuit să suporte o situatie dură, asemănătoare cu o „terapie de soc". Aceasta a făcut ca, după schimbările politice care au intervenit, populatia să fie prea obosită att fizic, ct si psihic pentru a mai suporta alte privatiuni economice, cu att mai mult, cu ct speranta de ameliorare a standardului de viata era foarte puternică.

         n al treilea rnd, conjunctura economică mondială a fost profund nefavorabilă. După prăbusirea CAER, care reprezenta circa 45 % din comertul exterior al Romniei, a urmat criza irakiană. Irakul reprezenta un important partener extern, iar datoria acestuia fata de Romnia se cifra la aproape 2 mld. de dolari. n sfrsit, criza iugoslavă (care, cu

intermitente, a continuat pnă n prezent) a adus alte pierderi pentru productia natională si comertul exterior. Romnia a pierdut, n mai putin de doi ani, 60 % din pietele sale externe.

         Analiza indicatorilor macroeconomici arată că anii 1990-1992 au fost foarte slabi pentru Romnia. n această perioadă, PIB-ul a scăzut cu aproape 25 %. Dacă, nsă, luăm n considerare si datele din celelalte tări aflate n tranzitie, constatăm că, din acest punct de vedere,

         Romnia nu constituie o exceptie, ea situndu-se pe undeva la mijloc n ierarhia acestor tări. Acest declin poate fi considerat inevitabil n procesul reformei, el datorndu-se, n principal, disparitiei produselor nevandabile.

         Ca urmare, o dată ce a ajuns la putere, nouă conducere a hotărt ca, n 1997, să initieze un program radical de stabilizare, al cărui scop erau refacerea echilibrului financiar si realizarea ct mai rapidă a reformelor ce fuseseră ntrziate pnă n acel moment. Acest program, care a primit, de altfel, si aprobarea institutiilor economice internationale (FMI si Banca Mondială), se concentra pe următoarele elemente principale:

1) liberalizarea preturilor si comertului;

2) restructurarea ntreprinderilor si privatizarea rapidă a acestora;

3) reforma sistemului financiar, cresterea eficientei si sigurantei sistemului bancar, precum si privatizarea acestuia;

4) rezolvarea situatiei din agricultură;

5) stoparea acordării de către Banca Natională a creditelor directionale, reducerea subventiilor;

6) extinderea exportului.

Factorii cei mai importanti care au ncetinit punerea n aplicare a ambitiosului program de reformă si care influentează si n prezent situatia n mod hotărtor sunt:

1) grupul de specialisti capabil să ducă la bun sfrsit procesul de

reforma s-a format ncet;

2)marile ntreprinderi care lucrează n pierdere au reusit să-si apere din nou interesele, făcnd un lobby puternic; aceasta a făcut ca ntreprinderile să nu poată fi restructurate sau lichidate si să nu fie respectată o strictă disciplină financiară. Printre argumentele prezentate de lucrători a fost si acela că din cauza nchiderii ntreprinderilor va creste

foarte mult somajul, administratia nefiind n stare pnă acum să prezinte o solutie viabilă acestei probleme;

3) ncrederea populatiei - care a fost foarte mare la nceputul reformelor - a scăzut, astăzi, foarte mult; nu numai pentru că efectele reformelor au dus la scăderea nivelului de trai, ci si din cauza ncetinirii acestora, care face ca perioada dureroasă de tranzitie să se prelungească de prisos;

4) paralelismul restructurare/macrostabilizare este dificil de pus n practică. Cel putin ntr-o primă fază, restructurarea si lichidarea

ntreprinderilor implică cheltuieli suplimentare si nu economii la buget, si anume plăti compensatorii pentru disponibilizati, cheltuieli de lichidare acolo unde c cazul, ngustarea inerentă a bazei de impozitare etc. Or, aceste măsuri se intentionează a fi luate tocmai pe fondul diminuării drastice a deficitului bugetar. De asemenea, pentru obtinerea unui deficit bugetar ct mai redus, s-a produs o nghetare a cresterilor salariale, care, pe fundalul unei inflatii ridicate si coroborate cu o impozitare excesivă, a condus la o scădere a cererii solvabile, ceea ce face extrem de dificilă o relansare economică.

Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica