referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Macroeconomie 2

Categoria: Referat Economie

Descriere:

Dacă salariile sunt atât de scăzute încât lucrătorilor le este indiferent dacă rămân sau îşi pierd locul de muncă, productivitatea muncii lor va fi mai redusă.Salariile mai mari pot îmbunătăţi productivitatea muncii, deoarece permit o alimentaţie sănătoasă şi o îmbunătăţire a stării de sănătate generală a lucrătorului...

Varianta Printabila 


1

MACROECONOMIE

 

Capitolul 11   PIAŢA MUNCII

 

 

 

            Un subsistem al economiei de piaţă concurenţiale este piaţa muncii pe care se fac tranzacţii cu factorul muncă.           

Piaţa muncii reprezintă spaţiul economic n care se ntlnesc şi negociază purtătorii cererii şi ofertei de muncă; ea se prezintă ca un sistem de mijloace şi relaţii de comunicare  prin intermediul cărora se stabilesc condiţii pentru angajarea salariaţilor, se negociază salariile, se influenţează mobilitatea forţei de muncă pe locuri de muncă, firme, zone etc.

Ea este o piaţă derivată, care primeşte influenţele celorlalte pieţe şi generează efecte care se regăsesc n toate sectoarele economico-sociale.

Piaţa muncii este cea mai reglementată piaţă şi nregistrează influenţe din partea mai multor factori.[1]

 

 

11.1. Oferta de muncă

 

Oferta de muncă reprezintă resursele de muncă de care dispune societatea la un moment dat, care posedă aptitudinile fizice şi intelectuale necesare pentru o muncă, deţin sau caută un loc de muncă salariat, fiind disponibile pentru a-l ocupa imediat. Ea este formată din totalitatea salariaţilor, la care se adaugă persoanele apte de muncă aflate n căutare de locuri de muncă salariate, cum sunt: şomerii, absolvenţii diverselor instituţii de nvăţămnt etc.

Mărimea ofertei de muncă este influenţată de diverşi factori, cum sunt:

  dimensiunea salariului;

  gradul de independenţă economică al indivizilor;

  durata muncii;

  cantitatea de bunuri şi servicii dorite a fi achiziţionate de individ;

  sistemul de educaţie şi formare profesională;

  securitatea ocupării etc.

Oferta de muncă se află n relaţie pozitivă cu salariul, fiind mai mare cnd preţul muncii este mai mare şi mai mică atunci cnd acesta este mai redus.


Fig.10. Curba ofertei de muncă.

 

Oferta de muncă poate fi uneori perfect inelastică. De exemplu, n   cazul unei ramuri economice care utilizează n exclusivitate forţă de muncă strict specializată, care nu poate fi găsită pe termen scurt, are o ofertă perfect inelastică.

Salariile sunt plăţi către lucrătorii care au contracte de angajare şi nu instrumente de reglare fină a cererii şi ofertei curente de muncă. Ele nu sunt modificate pentru a se asigura egalitatea cererii cu oferta de muncă.

n economia reală există tendinţa ca angajaţii să primească salarii nominale constante sau care nu oscilează proporţional cu creşterea sau reducerea cererii pentru produsele firmei. Efectele modificării cererii pentru produsele firmei se reglează prin fluctuarea profitului şi a ocupării. Contractele de angajare care stabilesc salariile nominale pe o perioadă de cţiva ani, acţionează pentru realizarea tendinţei amintite.

Dobndirea capitalului uman specific firmei şi creşterea experienţei n muncă sunt de natură să ncurajeze angajarea pe termen lung, n ciuda faptului că s-a dovedit că productivitatea lucrătorilor creşte rapid pe măsură ce se cştigă experienţă, atinge un vrf, după care scade pe măsură ce naintează n vrstă.

Pe termen lung, conform teoriei, lucrătorii sunt plătiţi n medie cu valoarea produsului lor marginal. Cnd sunt tineri, lucrătorii primesc un salariu mai mic dect valoarea produsului lor marginal, iar cnd se apropie de pensie, un salariu mai mare dect valoarea produsului lor marginal.

Salariul, ca preţ al muncii, nu fluctuează pe termen lung pentru a elimina şomajul. El se stabileşte n funcţie de „climatul economic” pe termen lung. Firmele nu schimbă preţurile şi salariile ca răspuns la fiecare fluctuaţie minoră a cererii, deoarece schimbarea ar fi costisitoare şi ar necesita timp. Ele preferă să menţină preţurile constante atunci cnd cererea se modifică ntr-o mică măsură şi să modifice volumul producţiei şi numărul de angajaţi, ca răspuns la schimbarea cererii.

Acordarea salariilor n funcţie de productivitatea lucrătorilor contribuie la ridicarea eficienţei activităţii economice. Dacă lucrătorii sunt bine plătiţi, ei vor depune, de cele mai multe ori, eforturi mai mari, iar costurile pierderii locurilor de muncă sunt ridicate. Dacă salariile sunt att de scăzute nct lucrătorilor le este indiferent dacă rămn sau şi pierd locul de muncă, productivitatea muncii lor va fi mai redusă.

Salariile mai mari pot mbunătăţi productivitatea muncii, deoarece permit o alimentaţie sănătoasă şi o mbunătăţire a stării de sănătate generală a lucrătorului. mbunătăţind starea de sănătate a lucrătorului, productivitatea lui marginală poate fi naltă. Salariile mărite sunt şi un stimul pentru indivizi de a investi n propria educaţie şi de a se califica pentru a-şi mări şansele de angajare.

Sindicatele puternice, care ştiu să negocieze, pot contribui la creşterea salariilor sau pot mpiedica scăderea lor. De regulă, sindicatul reprezintă interesele membrilor săi, din care majoritatea sunt angajaţi. El nu apără neapărat interesele celor care nu sunt angajaţi. De regulă, salariaţii doresc sporirea salariilor, chiar dacă aceasta va diminua perspectivele de angajare ale şomerilor.

n unele state, sindicatele negociază la nivelul firmei, n altele, la nivelul ramurii economice sau al ntregii economii. n cazurile n care negocierea este descentralizată, sindicatele pot face presiuni pentru a obţine salarii mai mari pentru angajaţi, fără a se gndi la efectele asupra ocupării. n cazul n care negocierea este centralizată, sindicatele negociază n numele tuturor lucrătorilor angajaţi sau avnd potenţialul de a fi angajaţi.

Oferta de muncă este influenţată şi de gradul de independenţă economică al indivizilor. Dacă este ridicat numărul persoanelor care nu au alte venituri pentru a trăi sau au venituri insuficiente, atunci şi oferta de muncă este mai mare.

Alt factor care influenţează oferta de muncă este durata muncii. Timpul de care dispune o persoană poate fi mpărţit n timp de muncă şi timp liber. Fiecare individ optează pentru o anumită distribuţie ntre timpul de muncă şi timpul liber.

Efectul de venit este tendinţa unei persoane salariate de a nlocui timpul de muncă cu timp liber atunci cnd salariul atinge un nivel ridicat, care-i permite să aibă un nivel de trai apropiat de aspiraţiile lui.


[1] Ioan Done: „Specificul pieţei munciin Salariul şi motivaţia muncii - Editura Expert, Bucureşti, 2000

1

Acest efect presupune că individul se bucură de o putere de cumpărare mai mare ca urmare a unor venituri mai mari, el putndu-şi procura mai multe bunuri, inclusiv mai mult timp liber. Pentru persoana n cauză, utilitatea marginală a timpului liber este superioară utilităţii marginale a bunurilor ce le obţine cu salariul suplimentar.

Efectul de substituţie este tendinţa unei persoane salariate de a nlocui o parte din timpul său liber cu timp de muncă suplimentar  pentru a obţine un venit mai mare. Pe măsură ce salariul orar creşte, anumite persoane caută să lucreze mai multe ore, deoarece pentru ele utilitatea marginală a salariului este superioară celei a timpului liber. Efectul de substituţie stimulează o persoană să lucreze mai mult timp, iar efectul de venit o stimulează să lucreze mai puţin timp.

Oferta de muncă este influenţată şi de volumul bunurilor şi serviciilor economice pe care l consumă sau doreşte să-l consume un om. Procurarea unui volum sporit de bunuri necesită venituri mai mari, care pot fi obţinute prin angajare. Bunurile economice cumpărate sunt componente ale consumului privat, alte componente ale acestuia fiind bunurile consumate ce provin din producţia proprie.[1]

Sub aspect numeric, oferta de muncă reflectă interesul omului de a compara investiţiile făcute pentru asimilarea capitalului uman cu veniturile pe care le va obţine n viitor. Sub aspectul calităţii, oferta de muncă reflectă dorinţa omului de a investi n capitalul uman.

Creşterea numărului persoanelor care investesc n capitalul uman conduce la creşterea ofertei de muncă.

n general, oferta de muncă are caracter relativ rigid, exprimnd concurenţa imperfectă de pe piaţa muncii. Caracterul rigid este determinat de acţiunea unor factori economici, teritoriali, demografici, profesionali.

Factorii economici, teritoriali vizează mobilitatea teritorială redusă a factorului muncă, datorită efortului bănesc pe care l presupune schimbarea locului de muncă n altă localitate, ataşamentului de mediu economico-social, chiar dacă beneficiază de avantaje economice mai mici.

Factorii demografici, profesionali vizează mobilitatea profesională redusă a factorului muncă, datorită calificării necorespunzătoare, stării de sănătate, vrstei etc.

 

 

11.2. Cererea de muncă

 

Cererea de muncă reprezintă nevoia de muncă salariată care se formează ntr-o economie de piaţă concurenţială, ntr-o perioadă de timp ,exprimată prin numărul locurilor de muncă. Ea este o cerere derivată, rezultnd din condiţiile de producţie şi este formată din locurile de muncă ocupate de salariaţi şi din locurile de muncă neocupate, fie pentru că au fost părăsite de cei ce le ocupau, fie pentru că sunt nou create.


 

Fig.11. Curba cererii de muncă.

 

Cererea de muncă se află n relaţie negativă cu salariul, firma angajnd mai multă muncă dacă salariile sunt mici şi invers.

Cererea de muncă are o anumită elasticitate dacă se ndeplinesc condiţii, cum sunt:

  produsul final are cerere elastică;

  munca poate fi nlocuită cu altă muncă;

  capitalul poate fi substituit cu muncă;

  costurile salariale deţin o pondere mare n costurile totale.

Elasticitatea cererii de muncă n funcţie de salariu se caracterizează prin rigiditate, asigurarea cu forţă de muncă trebuind să ţină cont de regula de optimizare a profitului şi anume: angajarea factorului muncă se face pnă cnd se ajunge la egalitatea dintre productivitatea marginală a muncii şi preţul acesteia.

Evoluţia cererii de muncă depinde, n primul rnd, de evoluţia cererii de bunuri economice, care condiţionează dinamica activităţii economice. Creşterea cererii de muncă nseamnă crearea de locuri de muncă, ceea ce necesită timp; prin urmare, se apreciază că pe termen scurt cererea este neschimbătoare, iar pe termen lung evoluţia cererii este determinată ndeosebi de ritmul de creştere economică.


[1] Lazăr Cornel: Demografie şi statistică socială - Editura PrintEuro, Ploieşti, 2002, pag.228

Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica