referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Bilantul contabil atestat

Categoria: Referat Economie

Descriere:

Pentru întocmirea şi prezentarea completului bilanţier, Ministerul Finanţelor, prin Colegiul Consultativ al Contabilităţii, elaborează modele de situaţii privind bilanţul şi celelalte componente pentru regii autonome, societăţi comerciale şi instituţii publice. Pentru societăţile bancare, modelele şi normele metodologice se elaborează de Banca Naţională cu avizul Ministerului Finanţelor...

Varianta Printabila 


1

Bilanţul contabil

 

1. NOţIUNE şI FUNCţIILE BILANţULUI CONTABIL

 

Pentru realizarea funcţiilor contabilităţii: de informare, decizie şi control, este necesar ca n urma lucrărilor curente de contabilitate să se sintetizeze periodic informaţiile generate de conturi şi calculele contabile, n documente de sinteză expresiv şi relevante, accesibile nu numai specialiştilor, ci şi celor interesaţi de gestiunea unităţii patrimoniale n calitate de: investitor, administrator, bancă, creditor, fiscalitate şi alte organisme economice şi sociale. Aceste documente de sinteză constituie obiectul de bază al contabilitaţii financiare, deoarece redau o imagine fidelă asupra situaţiei patrimoniale, rezultatelor şi situaţiei financiare a ntreprinderii.

Potrivit Legii 31/1990 privind societăţile comerciale şi a Legii Contabilităţii 82/1991, toţi agenţii economici ( toate persoanele juridice ) sunt obligaţi să ntocmească bilanţ contabil.

Bilanţul este documentul oficial de sinteză al tuturor unităţilor patrimoniale. Bilanţul contabil contribuie să dea o imagine fidelă, clară şi completă a patrimoniului, a situaţiei financiare şi asupra rezultatelor obţinute de unitatea patrimonială, care presupune:

-          respectarea cu bună credinţă a regulilor privind evaluarea patrimoniului;

-          respectarea principiilor: prudenţei, permanenţei metodelor, continuitatea activităţii bilanţului de deschidere cu cel de nchidere, a noncompensării;

-          posturile nscrise n bilanţ trebuie să corespundă cu datele nregistrate n  contabilitate, puse de acord cu inventarul.

Procedeu principal al metodei contabilităţii şi bază informaţională fundamentală, bilanţul propriu-zis este un tablou care cuprinde n formă sintetică şi n expresie valorică mijloacele economice patrimoniale, sursele de constituire  a acestora, precum şi rezultatul unui agent economic la un moment dat.

 

Bilanţul este documentul contabil de sinteză, prin care se prezintă activul şi pasivul unităţii patrimoniale la nchiderea exerciţiului, precum şi n celelalte situaţii prevăzute de Legea Contabilităţii.

Importanţa bilanţului contabil derivă din funcţiile pe care acesta le ndeplineşte:

1)      funcţia de generalizare a datelor contabilităţii;

2)      funcţia de cunoaştere a mersului activităţii economico-financiare;

3)      funcţia previzională.

 

1) Funcţia de generalizare a datelor n ciclul contabil de prelucrare a informaţiilor izvorăşte din necesitatea de a grupa datele dispersate ale contabilităţii curente, după criterii bine stabilite, ntr-un număr restrns de indicatori, care să poată oferi o imagine de ansamblu asupra situaţiei economico-financiare a unităţii patrimoniale.

 

2) Funcţia de analiză a mersului activităţii economico-financiare se manifestă prin aceea că, pe baza bilanţului contabil se analizează periodic, gradul realizării indicatorilor proiectaţi şi a rezultatelor, se identifică rezerve şi se stabilesc măsuri de perfecţionare a activităţii economice şi financiare.

Adunările Generale ale Acţionarilor, Consiliile de Administraţie, managerii unităţilor patrimoniale analizează periodic situaţia economico-financiară, pe baza bilanţului contabil, a anexelor sale şi a raportului de gestiune, componente de bază ale dării de seama contabile.

 

3) Funcţia previzională constă n posibilitatea oferită de bilanţ de a orienta activitatea viitoare. n acest scop, ntocmirea bugetului de venituri şi cheltuieli pentru perioadele următoare se fundamentează pe situaţia patrimonială şi a rezultatelor din perioada considerată baza de raportare.

 

2. STRUCTURA BILANţULUI CONTABIL

 

Bilanţul contabil are n componenţa sa documente şi situaţii de sinteză economică sau de control fiscal, cuprinznd următoarele elemente:

A)    Bilanţul propriu-zis;

B)    Contul de “Profit si pierdere” ( respectiv contul de exerciţiu n cazul instituţiilor publice );

C)    Anexa la bilanţ;

D)    Raportul de gestiune.

Avnd acelaşi scop, de informare asupra situaţiei patrimoniului, a situaţiei financiare a unităţii patrimoniale şi a rezultatelor obţinute, aceste părţi constitutive formează un tot unitar.

Pentru ntocmirea şi prezentarea completului bilanţier, Ministerul Finanţelor, prin Colegiul  Consultativ al Contabilităţii, elaborează modele de situaţii privind bilanţul şi celelalte componente pentru regii autonome, societăţi comerciale şi instituţii publice. Pentru societăţile bancare, modelele şi normele metodologice se elaborează de Banca Naţională cu avizul Ministerului Finanţelor.

La ntocmirea bilanţului contabil, se au n vedere următoarele reguli:

-          posturile de bilanţ să corespundă cu datele nregistrate n contabilitate, puse de acord cu situaţia reală a elementelor patrimoniale stabilite pe baza inventarului;

-          nu sunt admise compensări ntre conturile ce se nscriu n bilanţ şi respectiv ntre conturile de venituri şi cheltuieli din contul de “Profit si pierdere”.

n practică se cunosc două scheme de bilanţ, una sub formă de tablou cu două părti: partea stngă, activul, şi partea dreaptă, pasivUl, numită şi schema orizontală de bilanţ, şi modelul sub forma listei verticale  sau schema bilanţului vertical. Bilanţul sub formă de tablou cu două părţi pune n evidenţă egalitatea ntre resurse şi utilizări, iar modelul de bilanţ sub forma listei verticale ordonează structurile  patrimoniale n active, datorii, capitaluri, rezerve şi alte componente ale situaţiei nete, finalitatea fiind prezentarea situaţiei nete a patrimoniului.

A) Bilanţul propriu-zis poate fi alcătuit n două variante sau sisteme, n funcţie de gruparea ntreprinderilor n ntreprinderi mici , mijlocii şi ntreprinderi mari, grupare ce se face n funcţie de praguri fiscale ( care au n vedere valoarea activului bilanţului, cifra de afaceri şi numărul  mediu de salariaţi ).

a.       Bilanţ contabil n sistem simplificat, n cazul ntreprinderilor mici si mijlocii, care presupune o schemă de bilanţ mai redusă.

b.      Bilanţ contabil n sistem de bază prevăzut să fie utilizat de ntreprinderi mari, acesta cuprinznd posturi şi indicatori compleţi privind activitatea şi rezultatele ntreprinderii.

Bilanţul unităţilor patrimoniale care desfăşoară activităţi economice cuprinde toate elementele de activ şi pasiv grupate după destinaţie şi respectiv provenienţa lor.      activul bilanţului  cuprinde următoarele grupe principale de elemente:

a)      Activele imobilizate ( imobilizări necorporale; imobilizări corporale; imobilizări financiare );

1

a)      Activele  circulante ( stocuri, creanţe, titluri de plasament, disponibilităţi şi alte valori );

b)      Conturile de regularizare şi asimilare-activ ( cheltuielile nregistrate n avans, diferenţe de conversie-activ şi alte elemente tranzitorii şi de regularizat, de activ );

c)      Primele de rambursare a obligaţiunilor.

Capitalul social subscris nevărsat se nscrie distinct n grupa activelor circulante ale bilanţului.           

 Pasivul bilanţului cuprinde următoarele grupe principale de elemente:

a)      Capitalurile proprii ( capitalul social sau individual, primele legate de capital, diferenţele din reevaluare, rezervele, rezultatul reportat nerepartizat, rezultatul exerciţiului, fondurile proprii, subvenţiile pentru investiţii si provizioanele reglementate );

b)      Provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli;

c)      Datoriile ( mprumuturi şi datorii asimilate, furnizori şi conturi asimilate, datorii n legatură cu personalul, datorii faţă de bugetul  statului, datorii privind asigurările sociale, creditori şi alte datorii );

d)     Conturile  de regularizare şi asimilare-pasiv ( veniturile nregistrate n avans, diferenţele de conversie-pasiv, alte elemente tranzitorii şi de  regularizat de pasiv ).

Elementele  patrimoniale n bilanţ sunt sistematizate pornind de la conturi, pe grupe, capitole, posturi, după criteriul lichidităţii activului şi a exigibilităţii pasivului, astfel: posturile de activ sunt aşezate n ordinea crescătoare a lichidităţii ( de la cele mai puţin lichide - cum este cazul activelor imobilizate la disponibilităţile băneşti ca formă de lichiditate absolută ), iar n pasiv posturile sunt dispuse de la cele  mai puţin exigibile ( de la capital - ultimul cont care se nchide in cazul lichidării patrimoniului ) la datoriile curente.

 Att activul ct şi pasivul bilanţier suportă un dublu criteriu de ordonare:

-          criteriul major: pentru active, natura lor economică, iar pentru elementele de pasiv, natura lor juridică;

-          criteriul minor: pentru active, lichiditatea ( crescătoare ) a acestora, iar pentru elementele de pasiv, exigibilitatea lor ( crescătoare ).

Structura bilanţului o stabileşte Ministerul Finanţelor la sfrşitul fiecărui an financiar.

 

B) Contul de “Profit şi pierdere” reprezintă o recapitulaţie a veniturilor şi a  cheltuielilor, după cum urmează:

 

a.       Venituri din exploatare;

b.      Cheltuielile activităţii de exploatare;

c.       Rezultatul activităţii de exploatare;

d.      Venituri financiare;

e.       Cheltuieli financiare;

f.       Rezultatul activităţii financiare;

g.      Venituri excepţionale;

h.      Cheltuieli excepţionale;

i.        Rezultatul operaţiunilor excepţionale;

j.        Venituri totale;

k.      Cheltuieli totale;

l.        Rezultatul brut al exerciţiului;

m.    Impozitul pe profit;

n.      Rezultatul net al exerciţiului.

 

 

Datele se preiau din rulajele debitoare ale conturilor de cheltuieli, respectiv din rulajele creditoare ale conturilor de venituri, cumulate de la nceputul anului. n situaţia n care au fost efectuate nregistrari prin creditul conturilor de cheltuieli sau prin debitul conturilor de venituri, datele sunt reprezentate de soldurile conturilor de venituri şi cheltuieli nainte de a fi transferate asupra contului de rezultate finale, cumulate de la nceputul anului.

Veniturile sunt preluate din balanţa de verificare, suma veniturilor din contul de “Profit şi pierdere” este egală cu rulajul creditor cumulat al conturilor  de venituri sau rulajul creditor cumulat corectat.

Cheltuielile sunt preluate din rulajul debitor cumulat al conturilor de cheltuieli, corectat dacă este cazul cu unele sume nregistrate n credit.

Contul de “Profit şi pierdere” are un conţinut ndeosebi economic, deoarece oferă informaţii asupra activităţii de producţie, comerciale sau financiare a unităţii patrimoniale prin dimensiunea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor pe care le generează.

n prezentarea contului de “Profit şi pierdere” sunt conturate două modele de expunere a cheltuielilor şi veniturilor: unul ce ia n considereare natura economică  a acestora, altul ce pleacă de la funcţiunile sau activităţile unei ntreprinderi ( de la destinaţia veniturilor şi cheltuielilor ).

Ca formă, contul de  “Profit şi pierdere “ se poate prezenta:

-          tablou bilateral sau formă de cont ( schema orizontală );

-          listă ( schema verticală ).

n ambele cazuri, cheltuielile şi veniturile sunt grupate n trei categorii:

-          din exploatare;

-          financiare;

-          excepţionale.

C) Anexa la bilanţ are ca obiective principale completarea şi explicarea datelor nscrise n bilanţ şi n contul de “Profit şi pierdere” şi conţine  informaţii cu privire la  situaţia patrimonială şi financiară, la rezultatele aferente exerciţiului ncheiat cum sunt:

-          repartizarea profitului ( anexa 1 );

-          situaţia stocurilor şi a producţiei n curs de execuţie ( anexa 2 );

-          situaţia creanţelor şi datoriilor ( anexa 3 );

-          situaţia altor provizioane ( anexa 4 );

-          date informative ( anexa 5a );

-          plăţi restante ( anexa 5b );

-          impozitele,  taxele şi alte obligaţii datorate şi vărsate ( anexa 5c );

-          situaţia activelor imobilizate ( anexa 6 ):

A. Valori brute

B. Amortizări

C. Provizioane pentru depreciere

-          alte informaţii privind regulile şi metodele contabile utilizate şi date complementare ( anexa 7 ).

a) Repartizarea profitului cuprinde alocări din profitul exerciţiului n curs, la rezerve, fondul de participare a salariaţilor la profit, fondul de dezvoltare, surse proprii de finanţare, dividende de plătit etc., precum şi profitul rămas nerepartizat.

b) Situaţia stocurilor şi a producţiei n curs conţine date referitoare la dinamica stocurilor de materii şi materiale, a obiectelor de inventar, producţiei neterminate, stocurilor la terţi, animalelor, mărfurilor, ambalajelor şi a totalului stocurilor.

c) Situaţia creantelor şi datoriilor se referă la informaţii cum sunt:

-          creanţe din active imobilizate;

-          creanţe din active circulante;

-          cheltuieli nregistrate n avans;

-          total creanţe;

-          datorii bancare;

Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica