referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Estimarea riscurilor intr-o economie in tranzitie

Categoria: Referat Economie

Descriere:

Conduita entreprenorului, conform teoriei neoclasice a riscului, este condiţionată de utilitatea marginală. Aceasta înseamnă, că în prezenţa a două variante, de exemplu, investiţiile care dau acelaşi beneficiu aşteptat, entreprenorul va alege varianta, în care fluctuaţiile profitului aşteptat sunt mai mici. Dacă se acceptă un număr mic de decizii de acelaşi tip, nu se poate considera că diferenţele de profit vor fi egalizate mutual, pentru că în acest caz legea numerelor mari nu va mai funcţiona...

Varianta Printabila 


1

INTRODUCERE

ntr-o economie de tip planificat agenţii economici au fost obişnui’i ca “regulile jocului”să fie dictate. Directivele, normele, planurile, deciziile, instrucţiunile, preţurile reglementate, fondul resurselor alocate formau acel sistem economic şi administrativ n care agenţii economici derulau o activitate liniştită şi fără griji.

Odată cu trecerea la economia de piaţă agenţii economici au devenit liberi n organizarea şi derularea activitaţilor lor. Dar libertatea economică a adus  cu ea  riscul şi incertitudinea.

 Activitatea n astfel de condiţii impune anumite condiţii, principala fiind cea de a avea capacitatea de a nu ignora riscul, de a-l putea preveni şi ai  estima influienţa.

Att n literarura de specialitate ct şi n practica economică, ntr-o economie n tranziţie este foarte dificil de a găsi regulile stricte de aplanare a riscurilor. n plus, chiar n ţările cu o economie dezvoltată nu au fost găsite răspunsuri concrete, care ar fi legile sau regulile de a exclude riscurile. Concluzia la care au ajuns specialiştii acestui domeniu este că riscurile nu pot fi excluse şi de aceea este foarte important de a şti să le estimezi.

Peter Drucker avea perfectă dreptate, apreciind că un manager eficient trebuie să dedice cel puţin 50 % din timpul său de muncă activităţilor de analiză şi diagnosticului. Este extrem de important ca printre alte analize făcute, o parte importantă să fie dedicată evaluării riscurilor, pentru că succesul strategiei deciziei se bazează pe decizia economică care la rndul ei este direct legată de risc.

n Republica Moldova riscurile legate de domeniul economic sunt puţin analizate, iată de ce scopul acestei lucrări este sistematizarea asupra metodelor de evaluare a riscurilor ntr-o economie in tranziţie.

n funcţie de scopul propus sarcinile acestei lucrări sunt urmatoarele:

         De a defini riscurile

         De a determina aparenţele subiective şi obiective ale riscurilor

         De a clasifica riscurile

         De a expune unele metode de analiză a riscurilor interne şi externe cu care ntreprinderea se confruntă

         De a studia metodele de estimare a riscului financiar pentru a putea diriga eficient cu el.

Lucrarea constă din ntroducere, 2 capitole şi concluzii, fiind expusă pe 61     pagini.

CAPITOLUL 1

 

RISCUL N ACTIVITATEA AGENŢILOR ECONOMICI

 

1.1. Definirea şi esenţa riscurilor

 

Noţiunea de risc este utilizată ntr-o serie de ştiinţe. Dreptul studiază riscul n funcţie de legalitatea sa. Teoria accidentelor aplică acest termen pentru descrierea avariilor şi cataclismelor. Se pot găsi studii asupra riscurilor n lucrări de psihologie, filozofie, medicină şi n fiecare dintre aceste domenii studiul asupra riscului se bazează pe obiectul ştiinţei date şi, binenţeles, pe metode şi aproşuri proprii. O astfel de varietate a studiului riscului se explică prin diversitatea acestui fenomen.

n cea ce priveşte riscurile economice, este necesar de remarcat că n  ultimii ani au apărut lucrări ştiinţifice n care  considerări asupra planificării, activităţii economice a ntreprinderilor comerciale, raportul ntre cerere şi ofertă, abordă chestiunea riscurilor. Ca exemplu pot servi lucrările “Riscurile business-ului modern”, “Alfabetul ntreprinderii” de Raisberg; Piaţa financiară: calcului riscului” de Pervozvanski ş.a. Un oarecare interes l prezintă compararea teoriilor clasice şi neoclasice ale riscurilor de entreprenoriat şi aplicarea lor economică. n studierea profitului entreprenorilor reprezentanţi ca J. Mill, J.U. Senior, distingeau structura profitui patronal (de entreprenoriat). Un procent ( ca o parte a capitalului vărsat), remunerarea entreprenorului şi plata pentru riscuri (ca rambursare pentru riscurile posibile, legate de activitatea de producere).n teoria clsică a riscului patronal, ultimul este identificat cu aşteptarea matematică a pierderilor, care ar putea să se producă n funcţie de  deciyia luată. Aici riscul nu este dect prejudiciul  purtat de către decizia dată.

1

O astfel de interpretare unilaterală a esenţei riscului a provocat o obiecţie puternică din partea economiştilor străini care a provocat apariţia altei nţelegeri a riscului patronal.

n anii 30 economiştii A. Marshall şi A. Pigou au elaborat bazele teoriei neoclasice a riscului de entreprenoriat. Bazele acestei teorii cuprind următoarele : entreprenorul, lucrnd n condiţii de incertitudine, beneficiul fiind o variabilă aleatorie, se ghidează de două criterii :

  Mărimea profitului aşteptat

  Mărimea fluctuaţiilor acestuia.

Conduita entreprenorului, conform teoriei neoclasice a riscului, este condiţionată de utilitatea marginală. Aceasta nseamnă, că n prezenţa a două variante, de exemplu, investiţiile care dau acelaşi beneficiu aşteptat, entreprenorul va alege varianta, n care fluctuaţiile profitului aşteptat sunt mai mici. Dacă se acceptă un număr mic de decizii de acelaşi tip, nu se poate considera că diferenţele de profit vor fi egalizate mutual, pentru că n acest caz legea numerelor mari nu va mai funcţiona. Iată de ce entreprenorul, lund decizia, trebuie să ia n consideraţie fluctuaţiile profitului şi să aleagă varianta de decizie, care dă acelaşi rezultat, dar care se caracterizează printr-o fluctuaţie mai mică.

Conform teoriei neoclasice, pentru antreprenor, acelaşi profit, dar legat de eventuale fluctuaţii, este mai puţin interesant.

Dezvoltarea ulterioară a acestei teorii neoclasice a riscurilor a fost continuată de către economistul ungar N. Batchkai, D.Mescent etc. Ei vedeau esenţa riscului n posibilitatea  de deviaţie faţă de scopul, graţie căruia a fost luată decizia.

Analiza literaturii dedicată problemelor riscului, a astfel de autori ca A. Abciuc, A.Alighin, S.Jiznin, Iu. Osipov, B.Raisberg, S.Vladaicev, arată că ntre investigatori nu există o opinie comună n cea ce priveşte riscul.

Abciuc şi Alighin definesc riscul ca activitate sau acţiune a “nlăturării incertitudinii”. Rastrighin şi Raisberg definesc riscul drept “prejudiciu, pierderi posibile” conducndu-se de teoria clasică a riscului patronal.

Analiza numeroaselor definiţii ale riscului permit de a releva momentele principale, care sunt caracteristice situaţiilor de risc ca:

  Caracteristicile accidentale ale evenimentelor

  Prezenţa soluţiilor alternative

  Sunt cunoscute sau pot fi calculate probabilităţile rezultatele aşteptate

  Probabilitatea apariţiilor pierderilor

  Probabilitatea de a avea un profit suplimentar

Astfel categoria riscului se poate defini ca pericolul apariţiei pierderii, potenţial posibile, probabile, a resurselor sau ca atingerea unui venit mai mic dect cel calculat n varianta utilizării raţionale a resurselor n aspectul dat al activităţii patronale.

Altfel spus, riscul este probabilitatea faptului că antreprenorul va avea pierderi n materie de cheltuieli suplimentare sau va avea venituri mai mici dect cele aşteptate.

Dat fiind faptul că, consecinţele riscului se mai des drept pierderi financiare sau drept imposibilitatea recepţionării profiturilor aşteptate, riscul nu este doar rezultatul nedorit al deciziilor luate.

n unele proiecte de investiţii există nu numai pericolul de a nu atinge rezultatul aşteptat, dar şi probabilitatea de a exceda beneficiul aşteptat (cazul companiilor de telefonie mobilă din Romnia).

n aceasta consistă riscul patronal care se caracterizează prin combinarea posibilităţii de a achiziţiona rezultate nedorite la fel de bine ca devierea favorabilă a rezultatelor planificate.

Tot ce a fost spus mai sus caracterizează categoria “risc” din punct de vedere calitativ, dar crează baza pentru un transfer al noţiunii “risc patronal” ntr-o noţiune cantitativă. n concluzie, dacă riscul este pericolul pierderii resurselor sau veniturilor, există măsura cantitativă definită prin nivelul absolut sau relativ al pierderilor. n expresie absolută riscul poate fi definit prim marimea pierderilor posibile n expresie fizică sau a preţului, şi prejudiciul poate fi astfel măsurat.

n expresie relativă, riscul este definit ca mărimea pierderilor posibile adus la o bază oarecare. Ea poate fi sau starea patrimonială a antreprenorului, sau cheltuielile totale legate de aspectul ntreprinderii, sau venitul aşteptat.

1.2. Aparenţele obiective şi subiective ale riscului

 

Riscul este elementul, din punct de vedere obiectiv, inevitabil al acceptării a oricărei decizii economice n virtutea faptului că incertitudinea este o caracteristică inevitabilă a condiţiilor de gestiune. n literatura economică, destul de des nu se face diferenţa ntre noţiunile de “risc” şi “incertitudine”. Din punctul meu de vedere ele trebuiesc delimitate. n realitate prima caracterizează o situaţie, cnd apariţia unui eveniment incert este foarte  probabilă şi poate fi estimată, iar a doua – cnd probabilitatea apariţiei a astfel de evenimente este imposibil de estimat din timp. n situaţia reală decizia acceptată de către antreprenor  este asociată aproape ntotdeauna de risc, care este condiţionat prin prezenţa unei serii de factori de incertitudine iniţial neprevăzută. Pentru nţelegerea naturii riscului personal o semnificaţie fundamentală are legătura ntre risc şi profit.

Adam Smith n lucrarea sa “Studiul asupra naturii bogăţiei oamenilor” remarca, că obţinerea chiar a unui profit ordinar este ntotdeauna legată de risc mai mult sau mai puţin mare. Se ştie că obţinerea de profit nu este garantată antreprenorului. După timpul pierdut, efortul depus el poate obţine beneficii sau, n egală măsura pierderi.

Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica