referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Privatizarea in Republica Moldova

Categoria: Referat Economie

Descriere:

In acest sens republica noastră nu este o excepţie. Mai ţinem bine minte discuţiile incandescente din primul parlamen, când, deseori, emoţiile depăşeau limitele bunului simţ. Nu uităm nici faptul că în urma unor lupte acerbe a fost respinsă formula guvernamentală de privatizare şi a fost acceptată varianta partidului social-democrat, care interpreta cât se poate de populist principiile echităţii sociale.

Varianta Printabila 


1

Introducere

La nceput ideea privatizării a fost ntmpinată de populaţie cu precauţie. Mulţi priveau cu suspiciune la cele ce se ntmplau n jur, aşteptau, polemizau şi erau de neclintit n opiniile lor. ntr-un moment se părea chiar că o bună parte din bonurile patrimoniale, repartizate cetăţenilor, aşa şi vor rămne nefolosite. Totuşi, la licitaţia finală, nr. 15, n cadrul căreia au fost expuse aproape 600 de obiective, au participat simultan circa 1 milion 200 mii de persoane. Acest viguros acord final ne-a facut să concluzionăm: oamenii au nţeles - mai departe n-au unde se retrage. Totodată, nu putem să nu observăm că prin această implicare activă oamenii şi manifestau şi dorinţa de a susţine reformele. Nu există, probabil, o familie, o casă, un colectiv, n care să nu fi fost discutat aprins modul de investire a bonurilor: cărui fond sau companii fiduciare să le ncredinţeze, iar dacă e să participe la licitaţie de sine stătător, care o fi ntreprinderile cu cele mai valoroase acţiuni... Cetăţenii urmăreau presa, făceau calcule, sistematizau informaţiile, analizau cu perspicacitate rezultatele lidtaţiilor, chibzuiau asupra eventualelor avantaje şi dezavantaje, luau decizii şi, chiar dacă nu toţi se aventurau să creadă că viitorul lor depinde de bonuri, acţiuni, dividende, totuşi majoritatea lor s-au antrenat n acest proces, definit drept epocal, care a fost determinant pentru metamorfozele produse n conştiinţa noastră.

Privatizarea, sau, cum se mai numeşte, „revoluţiablndă", a devenit o etapă de cotitură pentru existenţa majorităţii ţărilor ex-socialiste şi un grandios eveniment pentru destinele a sute de milioane de oameni. Adusă parcă de valurile transformărilor democratice, destrămarea propriu-zisă a vechii ornduiri social-economice a fost percepută de oameni ca o necesitate obiectivă de a schimba radical modul de viaţă. La rndnl ei, privatizarea a devenit momentul-cheie pentru plasarea economiei pe fagaşul relaţiilor de piaţă.

n acest context se cere să subliniem că procesele privatizării nu sunt specifice doar pentru ţărileex-socialiste. Actualmente, asemenea procese se produc n peste 50 de ţări, printre care se numără şi unele state nalt dezvoltate, cum sunt Anglia, Franţa, Germania, Japonia. Chiar şi pentm aceste ţări a devenit problematică susţinerea economică a ntreprindenlor de stat. De exemplu, o dată cu instaurarea la putere a premierului Margaret Thatcher n Anglia a nceput privatizarea n masă a locuinţelor. n Franţa, n 1986 a fost adoptată o lege care permitea deetatizarea a 65 de companii de stat şi grupuri de bănci. Pnă nu demult n majoritatea ţărilor europene activau companii de telecomunicaţii de stat, darn ultimii ani a nceput privatizarea lor n masă.

n diferite perioade de timp procesele privatizării n masă evoluau rapid n ţările Europei Centrale şi de Est, n C.S.L, care sunt conside-rate ţări cu economie n tranziţie. Pe marginea problemelor deznaţionalizării, deetatizării şi privatizării s-a discutat şi se mai discută aprins, se declanşează adevărate bătălii politice, la care participă guvernele, partidele politice, adepţii forţelor conservatoare şi progresiste. In acest sens republica noastră nu este o excepţie. Mai ţinem bine minte discuţiile incandescente din primul parlamen, cnd, deseori, emoţiile depăşeau limitele bunului simţ. Nu uităm nici faptul că n urma unor lupte acerbe a fost respinsă formula guvernamentală de privatizare şi a fost acceptată varianta partidului social-democrat, care interpreta ct se poate de populist principiile echităţii sociale. Dar ct de original era comportamentul opoziţiei la diferite etape! La nceput ea nvinuia structurile guvernamentale pentru faptul că torpilează privatizarea. Mai apoi, cnd acest proces a demarat n ritm susţinut, au fost lansate alte nvinuiri: chipurile, oamenii vor fi păcăliţi etc. Apropo, stări de lucruri similare au cunoscut şi alte ţări (Ungaria, Polonia, Romnia), n care au fost emise decizii de stopare a privatizării. Desigur, orice procese economice noi de proporţii nu pot decurge fară greşeli, ceea ce n-a lipsit nici la noi. In ultimii ani subsemnatul, mpreună cu colegii de la Ministerul Privatizării şi Administrării Proprietăţii de Stat, a consacrat o bună parte din timpul de serviciu organizării şi promovării privatizării. Eram nevoiţi să examinăm meticulos fiecare obiectivn parte, să discernem toate particularităţile şi problemele lui specifice. Era o muncă deosebit de complicată, dar şi interesantă. Acum, cnd privatizarea a parcurs o bună parte din cale, cnd s-a ncheiat acest proces n masă, este oportun să sintetizăm faptele, să pătrundem mai adnc n esenţa lucrurilor. Scopul acestei tentative de a nţelege şi interpreta obiectiv situaţia este evident: ncercăm nu doar să facem bilanţul unei etape de muncă, dar mai ales să formulăm şi să examinăm ct se poate de atent problematica ei de bază, pentru a putea răspunde la dificila ntrebare: ce-i de facut mai departe?

Privită n ansamblu, privatizarea este o acţiune social-politică de mare importanţă. Esenţa ei principală constă n deetatizarea n masă a proprietăţii, deschiznd astfel calea proprietăţn private şi antreprenoriatului, crend premise şi condiţii pentru o activitate mai eficientă a ntreprinderilor n noile condiţii ale relaţiilor de piaţă.

Sensul principal al privatizării rezidă n schimbarea fundamen-tală a relaţiilor de proprietate, n sporirea pe baza ei a eficienţei utilizării resurselor şi a potenţialului de producţie. Chiar dacă luăm drept exemplu mica noastră republică, vom avea de constatat că n numai ultimii 20-30 de ani statul a investit mijloace enorme n dezvoltarea economiei naţionale doar pe baza investiţiilor capitale centralizate, care erau concentrate m minile statului posesor şi proprietar.

Pe fundalul acestor realizări, din an n an devenea tot mai acută şi mai actuală chestiunea cu privire la utilizarea proprietăţii de stat şi a proprietăţii cooperatist-colhoznice. Mulţi economişti 1

şi tehnocraţi reveneau mereu la problema privatizării, se străduiau să transforme colectivele ntreprinderilor şi unităţilor agricole colective n subiecţi reali ai proprietăţii. Dovadă sunt reformele şi experimentele anilor 60, 70, 80, modelul iugoslav de ntreprinderi populare, ideile antreprizei de brigadă şi colective, stimularea muncii conform rezultatelor finale etc. Toate acestea se faceau cu un singur scop: ca omul să se simtă stăpn la ntreprindere, m colectiv şi să depună maximum de eforturi pentru obţinerea unui randament nalt prin utilizarea raţională a mijloacelor tehnice şi patrimoniale din  proprietatea publică. Şi totuşi, nu s-a mers, pe această idee, pnă la obţinerea unui rezultat logic, adică pnă la recunoaşterea posibilităţii principale de divizare a proprietăţii (de stat) publice şi de dezmembrare din ea a unei părticele mici, a acelei cote pe care omul o poate considera personală, deşi face parte din proprietatea publică.

Anume acest drept firesc al omului asupra unei părţi din proprietatea creată cu concursul său şi stă la baza ideii de privatizare. Cu alte cuvinte, privatizarea nu nseamnă revenirea la capitalism, ci realizarea unor paşi siguri pe fagaşul evoluţiei, care se cocea n adncurile economiei sovietice şi care şi-a găsit ntruchipare n experienţa ţărilor postcapitaliste dezvoltate, despre care se spune, nu fără temei, că anume lor le-a reuşit făurirea „sodetăţii socialiste dezvoltate".

Formele de privatizare n Republica Moldova şi căile ei

Privatizarea n Republica Moldova a nceput după o perioadă de pregătiri ndelungate. Documentul de temelie al programului de reformare a proprietăţii a devenit Legea cu privire la privatizare, adoptată n iulie 1991. n conformitate cu experienţa Cehiei şi a Rusiei, a fost determinat modelul de bonuri patrimoniale. Valoarea bonului patrimonial nominal, care nu era considerat ca obiect de vnzare-cumpărare şi pe care putea să-1 primească fiecare cetăţean al republicii, era stabilită proporţional n funcţie de durata vechimii n muncă. Bonul oferea posibilitatea de a primi gratis o parte din proprietatea de stat şi de a privatiza apartamentele de stat. n martie 1993 a fost aprobat Programul de privatizare n masă, iar peste 50 de acte nor-mative şi legislative au constituit baza lui juridică. Organizarea privatizării a decurs cu asistenţa organismelor internaţionale, n primul rnd, a Agenţiei SUA pentru dezvoltare internaţională (USAID), reprezentată n Republica Moldova de către compania „Price-Waterhouse", PBN, precum şi a programului TACIS n re-publica noastră. n total pregătirile au durat 3 ani, aşa nct privatizarea n masă a nceput abia n iulie 1994. Cu toate acestea, ea a decurs n ritm accelerat şi s-a ncheiat spre finele anului 1995, ncadrndu-se ntr-o perioadă de 14—15 luni.

Schema Generală a Procesului de Privatizare n Masă (schema nr. 1) reflectă cele mai importante elemente ale acestui proces n ţara noastră. Ea conţine multe principii şi modalităţi care au fost aprobate n alte ţări (Cehia, Rusia). nsă unele elemente ale acestei scheme au fost realizate insuficient. Mecanismul de organizare a privatizării a funcţionat, dar au fost comise şi multe greşeli, despre care vom vorbi pe parcurs.

Rezultatele privatizării n masă sunt bine cunoscute. Ele vor mai fi precizate, sintetizate, dar deja se poate afirma că la ea au participat peste 3,2 milioane de cetăţeni ai ţării noastre. Contra bonuri patrimoniale au fost privatizate peste 2235

Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica