referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Finantele intreprinderii

Categoria: Referat Economie

Descriere:

Se evidenţiază trei funcţii principale ale finanţelor întreprinderii:
- funcţia de asigurare – presupune asigurarea întreprinderii, în cantitatea necesară şi la timpul oportun, cu resurse financiare. Criteriul principal care stă la baza realizării funcţiei de asigurare este costul capitalului;...

Varianta Printabila 


1

Tema1: Conţinutul finanţelor ntreprinderii

 

1.1.  Esenţa şi rolul finanţelor ntreprinderii

1.2.  Funcţiile finanţelor ntreprinderii

1.3.  Principii şi particularităţi de organizare a activităţii financiare la ntreprindere

 

 

1.1.Esenţa şi rolul finanţelor ntreprinderii

 

Teoria financiară se mparte n 3 compartimente mari:

1.                Finanţe publice – studiază modul de formare şi repartizare a fondurilor băneşti aflate la dispoziţia organelor de administrare publică.

2.                Finanţele ntreprinderii – studiază modul de formare şi utilizare a fondurilor băneşti aflate la dispoziţia agenţilor economici.

3.                Finanţele individuale – analizează modul de formare şi investire a banilor persoanelor private (populaţia)

Toate aceste 3 forme de manifestare se află ntr-o interacţiune continuă deoarece populaţia plătind impozite contribuie la formarea veniturilor finanţelor publice, ntreprinderile prin salarii şi impozite iarăşi contribuie la formarea veniturilor publice şi venituri personale, iar bugetul de stat prin funcţia lui de repartiţie contribuie la formarea veniturilor ntreprinderii şi populaţiei.

Finanţele ntreprinderii cuprind relaţiile economice care apar n procesul formării şi distribuirii resurselor financiare aflate la dispoziţia ntreprinderii n scopul obţinerii profitului maxim. Domeniul de studiu al finanţelor ntreprinderii sunt banii şi relaţiile care apar n momentul utilizării şi cştigării banilor, ct şi toate formele pe care banii le pot lua n procesul circulaţiei lor ( bani, materie primă, materie n curs de execuţie, produse finite, creanţe, bani).

Rolul finanţelor ntreprinderii este legat de argumentarea diferitor variante de decizii de investire şi finanţare, asigurarea utilizării eficiente a resurselor ntreprinderii, determinarea exactă a necesarului de resurse materiale şi financiare şi procurarea lor la cel mai mic preţ reprezintă responsabilităţile de bază a gestiunii financiare n cadrul ntreprinderii.

Finanţele ntreprinderii iau parte activă la realizarea circuitului fondurilor, contribuind la asigurarea resurselor băneşti necesare procurării mijloacelor fixe, activelor circulante şi salarizării personalului, avnd un rol important n desfăşurarea procesului de producţie, desfacerea produselor, şi n final repartizarea veniturilor obţinute.

Bazele conceptuale ale fiecărei ştiinţe pot fi formulate prin definirea obiectului de studiu. Obiectul de studiu al finanţelor ntreprinderii sunt relaţiile financiare, resursele financiare şi fluxurile financiare.

n vederea obţinerii unei nalte eficienţe, unui profit maxim, activitatea financiară a ntreprinderilor trebuie organizată n mod ştiinţific pornind de la obiectivele pe care şi le propune fiecare ntreprindere, ţinnd seama de cerinţele economiei de piaţă, de exigenţele cererii şi ofertei.

Asupra organizării, funcţionării şi eficienţei finanţelor ntreprinderilor influenţează  ntr-o măsură importantă metodele de management al ntreprinderilor.

Finanţele ntreprinderii pot fi privite din 3 puncte de vedere:

1. din punct de vedere practic finanţele fac obiectul unei acţiuni spre atingerea unui scop definit. Analiza financiară este o primă acţiune a practicii financiare şi reprezintă un studiu a situaţiei trecute n scopul consolidării ntreprinderii n viitor. Scopul analizei financiare este identificarea posibilităţilor viitoare de creştere şi generare a fluxurilor pozitive de numerar. Gestiunea financiară este o altă componentă a practicii financiare şi  reprezintă ansamblul acţiunilor de administrare a resurselor financiare ale ntreprinderii. Deosebim gestiune financiară pe termen scurt care cuprinde gestiunea stocurilor, creanţelor, pasivelor curente, numerarului şi gestiune financiară pe termen lung  care cuprinde gestiunea investiţiilor, capitalurilor proprii, datoriilor financiare.

 

2. finanţele  fac obiectul unei politici a managerilor ntreprinderii privind alegerea unei strategii financiare ce vizează atingerea obiectivului principal. Componentele principale ale politicii financiare sunt:

  Politica de investiţie care caracterizează comportamentul ntreprinderii vizavi de iniţierea proiectelor investiţionale;

  Politica de finanţare care caracterizează modul n care investiţiile vor fi finanţate (surse proprii, surse mprumutate);

  Politica de dividend caracterizează modul n care profitul net va fi distribuit.

 

3. finanţele reprezintă o teorie sine stătătoare care dispune de o metodologie capabilă să găsească soluţii la toate problemele financiare apărute.

1.2. Funcţiile finanţelor ntreprinderii

Funcţia financiară a ntreprinderii poate fi definită ca ansamblul activităţilor de asigurare şi repartizare a fondurilor băneşti necesare desfăşurării rentabile şi continue a activităţii ntreprinderii, precum şi de analiză şi control a rezultatelor obţinute.

Se evidenţiază trei funcţii principale ale finanţelor ntreprinderii:

-          funcţia de asigurare – presupune asigurarea ntreprinderii, n cantitatea necesară şi la timpul oportun, cu resurse financiare. Criteriul principal care stă la baza realizării funcţiei de asigurare este costul capitalului;

funcţia de repartiţie – prin realizarea acestei funcţii se constituie şi se repartizează un sistem cuprinzător de fonduri n scopul satisfacerii necesităţilor de producţie şi ale altor necesităţi la nivel de ntreprindere. n acelaşi timp funcţia de repartiţie a finanţelor se manifestă n procesul formării 1

-          şi repartizării veniturilor, precum şi n cel al constituirii şi utilizării unor fonduri din afara ntreprinderii cu titlu definitiv sau temporar.

            n cadrul ntreprinderilor manifestarea funcţiei de repartiţie se concretizează prin formarea unor fonduri financiare:

1) fondul de dezvoltare economice

2) fondul de cercetare ştiinţifică

3) fondul de stimulare suplimentară a muncii

4) fondul  de asigurare n situaţii de risc

5) fondul pentru protecţia muncii

6) fondul de rezervă

7) fondul de invenţii, inovaţii şi raţionalizări.

            Funcţia de repartiţie nu poate fi circumscrisă numai la mecanismele, formele, metodele, structurile şi prghiile financiare privind formarea şi repartizarea unor fonduri băneşti pentru scopurile menţionate mai sus. Organele financiare nu pot să-şi ncheie activitatea odată cu formarea şi repartizarea fondurilor, dimpotrivă această activitate trebuie continuată şi urmărită.

            Concomitent cu funcţia de repartiţie se manifestă şi funcţia de control a finanţelor ntreprinderilor.

-          funcţia de analiză şi control  - care are ca scop asigurarea utilizării eficiente a capitalului şi este executată att de persoane cu funcţii din cadrul ntreprinderii ct şi de organe cu funcţii n acest domeniu, cum ar fi: CCEC, Inspectoratul fiscal, Ministrul Finanţelor, Departamentul Vamal, etc.

Deosebim trei forma de control financiar:

   preventiv – se exercită asupra documentelor ce angajează plăţi din resursele financiare ale firmei avnd ca obiectiv ncadrarea n prevederile bugetare şi este executat naintea efectuării operaţiunilor economico financiare. Scopul acestui control este prevenirea unor operaţiuni ilegale şi prentmpinarea imobilizărilor de resurse financiare.

  Curent (de gestiune) – se execută n timpul realizării operaţiunilor economico - finaniare;

  Posterior – se execută după ncheierea exerciţiului financiar şi are ca scop identificarea factorilor ce au contribuit negativ la obţinerea unor rezultate nesatisfăcătoare şi contribuie la luarea deciziilor privind activitatea de viitor a ntreprinderii.

De asemenea deosebim control intern şi control extern:

  Contorului intern este executat de către persoane abilitate n acest domeniu din cadrul ntreprinderii (contabilul şef, ditrectorul financiar, managerul general, acţionarii) şi are ca obiectiv evitarea imobilizărilor de fonduri n urma nerespectării termenilor de ncasări şi plăţi, nendeplinirea contractelor de producere şi livrare.

  Controlul extern este executat de către organele financiare centrale şi locale care urmăresc veridicitatea calculării impozitelor şi taxelor datorate la stat, modul de aplicare a preţurilor şi tarifelor, calcul salariilor, etc. Organele cu funcţii de control sunt: Curtea de Conturi, Serviciul fiscal de Stat, CCEC, Ministerul Finanţelor, Băncile, Creditorii, etc.

 

1. 3.  Principii şi particularităţi de organizare a activităţii financiare la ntreprindere

Realizarea de către ntreprindere a obiectivului de maximizare a valorii de piaţă impune luarea n considerare şi respectarea anumitor principii, cum ar fi:

  Eficienţă şi raţionalitate. Acest principiu se axează pe teoria comportamentului raţional al lui „homo economicus”, care consideră profitul drept cea mai puternică motivaţie a ntreprinzătorului. Investitorul trebuie să obţină un venit net final mai mare dect investiţia iniţială, care să-i permită creşterea consumului viitor cumpărarea, deci, a mai multor bunuri şi servicii dect poate achiziţiona n prezent cu suma investită.

  principiul de a reuni lucrările sau activităţile necesare care se aseamănă n acelaşi compartiment. Lucrările de urmărire şi analiză sunt organizate n cadrul organului controlului financiar intern. Actualmente sunt reunite totale activităţile financiare n subordinea unei singure persoane, dar se păstrează repartizarea lucrărilor n sectoare separate.

  demarcarea netă a activităţilor de previziune de cele de execuţie - ceea ce impune ca aceste 2 categorii de activităţi să fie efectuate n compartimente diferite sau cel puţin de persoane diferite, astfel nct o singură persoană să nu ducă controlul asupra unuia şi aceleaşi tranzacţii sau elaborarea bugetului şi analiza cheltuielilor să nu fie cuprinse n acelaşi birou cu cele axate pe evidenţa cheltuielilor.

  Un alt principiu este cel  organizatoric  - presupune delimitarea activităţilor financiare cu efecte directe asupra capitalului (contractarea de mprumuturi, emisiuni de acţiuni, obligaţiuni, etc) de cele cu efecte indirecte asupra capitalului (evidenţa contabilă, analiza şi control).

Activităţi cum sunt: acordarea creditelor, ncasarea sau plata n numerar, efectuarea unor asigurări ce conduc direct la anumite rezultate.

                        Activităţi cum sunt ntocmirea bugetului de venituri şi cheltuieli, analiza costurilor, stabilirea preţurilor, prelucrarea datelor, ce sunt de importanţă hotărtoare n activitatea unei ntreprinderi, nsă se concretizează n lucrări şi indicatori pe baza cărora sunt orientate celelalte funcţiuni fără să aibă efecte nemijlocite asupra rezultatelor.

Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica