referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Circulatia monetara si rolul Bancii Centrale in cadrul acesteia

Categoria: Referat Economie

Descriere:

Circulaţia monetară şi rolul Băncii Centrale în cadrul acesteia
Circulaţia monetară se defineşte că fiind un mecanism social-economic complex, prin intermediul căruia se desfăşoară mişcarea banilor – în procesul realizării mărfurilor şi serviciilor - , care este dependentă în mod relativ de procesele materiale şi guvernată de un complex de legităţi specifice economiei de piaţă...

Varianta Printabila 


1

 

Circulaţia monetară şi rolul

Băncii Centrale n cadrul acesteia

 

 

 

 

            Circulaţia monetară este un proces economic extrem de complex care se bazează pe mişcarea mărfurilor şi serviciilor, ntre mişcarea mărfurilor şi cea a monedei existnd o strnsa conexiune. n general, mişcarea monedei (n timp şi spaţiu) este determinată de mişcarea mărfurilor, n acelaşi timp existnd, nsă, şi o conexiune inversă n sensul că circulaţia monetară influenţează uneori , la rndul sau, cu destula intensitate, circulaţia mărfurilor.

            Principala accepţiune atribuită circulaţiei monetare constă n aceea că ea constituie procesul de mişcare a banilor n cadrul sferei circulaţiei mărfurilor şi serviciilor. Este, deci, necesar că o cantitate determinată de monedă să rămnă n mod obiectiv, n permanenta, n circulaţie de unde rezulta că mărfurile şi serviciile care se găsesc ntr-o perioadă de timp determinată n circulaţie, nu se pot comensura dect cu ajutorul monedei; de aceea, pentru că procesul să se poată desfăşura apare necesitatea asigurării a doua condiţii: n primul rnd, să existe n circulaţie cantitatea de mărfuri şi servicii care urmează să se schimbe pe bani, iar n al doilea rnd, să existe o vanitate de monedă suficientă pentru a mijloci schimbul de mărfuri.

            Dedublarea actelor de schimb n mărfuri şi n monedă justifică existenta a doua faze complementare şi opuse aceluiaşi proces, n sensul că moneda se găseşte alternativ cnd n mana cumpărătorului, cnd n mana vnzătorului, n acest context ntrnd n acţiune funcţia monedei că mijloc de circulaţie; moneda necesară satisfacerii mişcării mărfurilor şi serviciilor a pătruns n circulaţie pe calea emisiunii.

            Ea nu poate să rămnă n totalitate n circulaţie ntruct ar perturba prin capacitatea permanent sporita, circulaţia normala a mărfurilor, apărnd deci, necesitate asigurării unui circuit invers, justificat ntre altele, prin aceea că pe măsura ce are loc schimbul de mărfuri, o parte importanta din monedă respectiva, fie că revine la banca, fie este păstrata la casele de economii sau la populaţie; n circulaţie va trebui să rămnă constant o cantitate de bani-numerar şi monedă de cont care să permită realizarea mărfurilor şi serviciilor pe o perioadă de timp determinată şi n condiţii normale ale circuitului.

            Cea mai mare parte a schimburilor care au loc mbracă forma monedei de cont, n aceste condiţii ntrnd n acţiune şi funcţia banilor că mijloc de plata, care amplifica ntregul proces. Monedă de cont influenţează, de regulă, numerarul, n sensul scăderii relative a volumului acestuia, amplificndu-se astfel tendinţele şi factorii care generează circulaţia monetară, unii dintre aceştia putnd condiţiona sporirea monedei n circulaţie, n timp ce alţii contribuie la diminuarea volumului lor; de exemplu calitatea mărfurilor şi a serviciilor , perioadele de inflaţie, preturile, raportul cerere-ofertă, stările conjucturale, puterea de cumpărare, concurentă pot influenţa cantitatea de monedă n circulaţie.

            Rezultă aşadar, că circulaţia monetară este dependenta relativ de procesele materiale, de factorii conjucturali, cărora se adăuga cei de natura subiectiva ( politica monetar-financiară).

            Circulaţia monetară se defineşte că fiind un mecanism social-economic complex, prin intermediul căruia se desfăşoară mişcarea banilor – n procesul realizării mărfurilor şi serviciilor - , care este dependentă n mod relativ de procesele materiale şi guvernată de un complex de legităţi specifice economiei de piaţă.

            Circulaţia monetară poate avea un caracter mai mult sau mai puţin stabil. n epoca contemporană, ţările lumii sunt antrenate, n virtutea diviziunii mondiale a muncii, ntr-un permanent schimb de valori materiale şi spirituale, circulaţia monetară fiind la rndul sau, pe plan mondial, puternic influenţata de caracterul stabil sau instabil al economiei din cadrul fiecărei ţări. Supremaţia ctorva ţări supradezvoltate din punct de vedere economic influenţează circulaţia monetară internaţională, afectnd cu intensitate mai mare sau mai mica, circulaţia monetară din toate ţările lumii.

            Economia de piaţă, producţia şi circulaţia mărfurilor imprima şi circulaţie monetare caracteristici şi trăsături specifice. Sfera şi dimensiunile circulaţiei monetare sunt condiţionate de nsăşi desfăşurarea producţiei şi circulaţiei mărfurilor. Transformarea mărfii n bani se desfăşoară n trei direcţii principale şi presupune, implicit, un anume “comportament” al instrumentelor de schimb: n primul rnd, o parte din mărfuri şi servicii se vnd şi se cumpăra cu ajutorul numerarului, situaţie n care monedă funcţionează, n principal, că măsura a valorii şi că mijloc de circulaţie; n al doilea rnd, o cantitate importanta de mărfuri şi servicii sunt vndute pe credit, iar monedă ncepe să funcţioneze că mijloc de plata, n legătura cu aceasta direcţie impunndu-se cteva precizări:

            Circulaţia monetară cuprinde n structura ei doua componente de baza:

a)      sfera numerarului;

b)      sfera banilor de cont (scripturali), aceasta din urma realizndu-se cu ajutorul viramentelor, adică al acelor operaţiuni bancare prin care un beneficiar nu plăteşte cu numerar mărfurile şi serviciile pe care le-a cumpărat, ci dispune virarea contravalorii lor din contul sau n contul furnizorului. Ceea ce este caracteristic, specific şi esenţial n cadrul ntregului proces este faptul că schimbul are loc n timp şi presupune scindarea actului vnzării de cel al cumpărării; totodată, vnzătorul accepta să i se plătească marfa de către cumpărător după o perioadă oarecare de timp ( luna, trimestru, an), plata, conform nţelegerii sau contractului devenind exigibila la un termen convenit ntre cele doua părţi, termen care a ntrat n literatura şi n uzanţa sub denumirea de scadenta. n condiţiile funcţionării monedei că mijloc de plata, schimbul se desfăşoară cu ajutorul creditului, instrumentele de schimb mbrăcnd n aceste condiţii forma cambiei, cecului, etc…

De asemenea, trebuie precizat faptul că sfera monedei de cont “pisează” asupra sferei numerarului, o ngustează, imprimndu-i o tendinţa (relativă) de restrngere.

Analiza sferei monedei de cont are o importanta deosebita, att pentru aprecierea dimensiunilor pe care le are n circulaţia monetară, ct mai ales pentru nţelegerea legităţilor care guvernează acest mecanism.

Cea de-a treia direcţie principală n cadrul transformării mărfii n bani o reprezintă vnzarea unei importante cantităţi de mărfuri şi servicii n cadrul comerţului cu late ţări. De aceea, trebuie avute n vedere toate funcţiile monedei. Caracterului complex al vnzărilor ntre ţări i se adaugă cele care se manifesta n cadrul economiei diferitelor state, punndu-şi amprenta şi influenţnd puternic şi circulaţia monetară internă.

n concluzie, circulaţia monetară reprezintă unitatea contradictorie dintre cele trei mari modalităţi mai sus arătate n care are loc mişcarea de ansamblu a monedei.

Abordarea sistematica a problemei ajuta, pe de o parte, la nţelegerea sferei circulaţiei monetare, iar pe de altă parte, la faptul că această trebuie precis delimitată n circulaţia internă a monedei şi n circulaţia ei pe plan internaţional; aceluiaşi scop i se subordonează şi dubla accepţiune care trebuie data circulaţiei monetare: pe de o parte, circulaţia monetară trebuie conceputa că un proces, că un mecanism complex cu un conţinut şi funcţii bine determinate, iar pe de alta parte, trebuie concepută cu aspectul ei concret, materializat, adică 1

formele pe care le mbracă mişcarea monetară, aşa cum se desfăşoară şi se prezintă ea la suprafaţa, n viaţa de toate zilele.

Tendinţele pe care le imprima mişcării banilor, mutaţiile care au loc n cadrul proceselor materiale pun n evidenta doua funcţii pe care le ndeplineşte circulaţia monetară.

a)      prima funcţie a circulaţiei monetare o constituie apariţia, dezvoltarea şi perfecţionarea sistemului monetar cu toate elementele componente ale acestuia;

b)      a doua funcţie a circulaţie monetare o constituie emisiunea conceputa, att că punere de bani n circulaţie, ct şi că retragere a acestora n condiţiile determinate de cerinţele desfăşurării proceselor economice.

Aşadar, circulaţia monetară apare că o variabila dependenta, n mod relativ, de o complexitate de factori dintre care mai importanţi sunt circulaţia mărfurilor inclusiv serviciile), considerata att pe plan intern al unei ţări, ct şi n relaţiile acesteia cu celelalte ţări ale lumii; preturile, luate n aceeaşi accepţiune, adică cele care exprima valoarea naţională a mărfurilor şi serviciilor, ct şi preturile mondiale care se formează pe pieţele externe; situaţia balanţei de plăţi externe; puterea de cumpărare a monedei şi gradul de stabilitate a acesteia; productivitatea muncii şi situaţia economică a ţării respective; structura masei monetare; politica adoptată de ţara respectivă n materie de circulaţie monetară, formele şi modalităţile (inclusiv valuta folosita ) de plăţi care se practica n relaţiile cu alte ţări; mărimea şi calitatea depozitelor şi portofoliilor deţinute de ctre bănci,  situaţia bugetului de stat; obligaţiile externe ale ţării respective; volumul cheltuielilor militare; raportul dintre monedă naţională şi monedă cu circulaţie internaţională n care au loc schimburile; situaţia valutar-monetară pe plan mondial; etc.

Circulaţia monetară  n ansamblul ei se extinde la scara ntregului circuit al economiei mondiale, unde rolul, funcţionalităţile, metodele de dirijare, instrumentele de schimb etc. mbracă forme şi mai complexe, dintre acestea prezentndu-le pe cele care au o pondere hotărtoare .

Astfel, n virtutea diviziunii internaţionale a muncii, a diversificării schimburilor ntre ţări, instrumentele specifice circulaţiei monetare sau amplificnd foarte mult ducnd la complicarea acestui proces pe plan internaţional; n primul rnd, reţine atenţia faptul că funcţiile clasice ale banilor că mijloc de circulaţie şi de plata universal au suferit mutaţii esenţiale, ele nu mai putnd ndeplini dect parţial (mai mult că element de evidenta şi statistica ), rolul de măsura a valorii universale şi, respectiv, destingere a obligaţiilor dintre ţările lumii, astfel, n condiţiile crizei sistemului monetar internaţional rolul aurului că metal monetar a scăzut foarte mult. De fapt, una din consecinţele grave cu care s-a soldat criza economica mondiala din anii 1929-1923 o constituie prăbuşirea etalonului standard-aur, de la care nu s-a mai putut restabili o oarecare ordine n circulaţia monetară.

ncercările care au dus n cadrul Conferitei Mondiale de la Bretton-Woods, n 1994, la adoptarea unui sistem monetar internaţional sa-u dovedit ineficiente, cu toate că ideea de la care să pornit urmarea o reglementare relativ rezonabila n acesta direcţie; astfel, majoritatea reformelor, intervenţii ale statelor, devalorizări, etc, la care s-a apelat n domeniul circulaţiei monetare n ultimii 45 ani, nu şi-au dovedit eficienta şi valabilitatea.

O problema deosebita n legătura cu circulaţia monetară internaţională o  constituie fără precedent a relaţiilor de credit, n epoca contemporană gigantii băncilor acumulnd uriaşe capitaluri, dispun de disponibilităţi mari de a acorda credite diferitelor monopoluri şi chiar statelor. De asemenea, o situaţie deosebita care s-a creat după cel de-al doilea război mondial o constituie formarea unor complexe şi a unor pieţe ale creditului unde se ntrepătrund interese ale multor ţări capitaliste, ale marilor monopoluri, corporaţiilor transnaţionale, etc. Centrul Mondial al unor asemenea pieţe se afla la Londra; de asemenea, au luat amploare pieţe ale creditului la Frankfurt pe Main, Paris, Ancara, Tokio, NewYork şi n alte părţi ale lumii, fapt ce dovedeşte o accentuata destindere pe care relaţiile de credit au luat-o n perioadă postbelica. Dacă la aceasta se adaugă exportul de capital, mprumut pe care-l contractează diferitele ţări, marile obiective care s-au construit n ţările capitaliste şi care au necesitat fonduri de sute de miliarde credite, avem o data n plus, posibilitatea nţelegerii şi justificării dimensiunilor crescnde ale relaţiilor de credit n epoca contemporană.

Din cele prezentate rezulta că circulaţia monetară şi creditul, luate n sens larg, general, la scara internaţională, datorita schimbărilor mari apărute n lume, după război, au generat sensibile mutaţii n funcţionalităţile circulaţiei monetare de ansamblu: monedă şi creditul, că principale prghii ale mecanismului circulaţie monetare, nu-şi mai pot ndeplini integral rolul şi funcţiile pe care le aveau pana la sfrşitul secolului al XX lea, datorita acestui fapt, fiind puternic afectate şi cele doua mari funcţii ale circulaţie monetare: sistemul monetar şi emisiunea monetară, n aceste condiţii, mecanismul circulaţiei monetare trece printr-o criza acuta care- i zdruncina temeliile n ceea ce priveşte dezechilibrele economice dar şi cele monetare care devin frecvente, fapt ce pune sub semnul ntrebării nsăşi existenta unui anume sistem monetar internaţional.

Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica