referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Infiintarea BNR

Categoria: Referat Economie

Descriere:

Moşierii cereau înfiinţarea unei bănci de credit funciar, negustorii doreau bănci de scont şi circulaţiune.
•Obşteasca Adunare exprima în 1832 dorinţa de a crea o bancă naţională.
•La 1850, domnitorul Ştirbey tratează cu doi capitalişti din Prusia înfiinţarea unei bănci de scont şi circulaţie.

Varianta Printabila 


1

                     Infiinţarea B.N.R.

 

 

 

Cap.1 Precursorii Băncii Centrale de Emisiune

 

            Principala cale de punere n circulaţie a bancnotelor era acordarea creditelor de reescontare. Existenţa Băncii de Emisiune presupunea existenţa unei reţele de bănci comerciale care să preia bancnotele emise de Banca de Emisiune şi să le repartizeze sub forma unor credite de scont.

            n capitalism, ntre sistemul bănesc şi sistemul de credit, ntre Banca de Emisiune şi băncile comerciale există o legătură organică. Prin credit, capitaliştii utilizează banii ca mărfuri pentru producerea profitului. Banii capătă astfel, n afară de valoarea de ntrebuinţare pe care o au ca bani, o valoare de ntrebuinţare suplimentară, anume aceea de a funcţiona n calitate de capital. Valoarea lor de ntrebuinţare constă n profitul pe care-l produc atunci cnd sunt transformaţi n capital, banii devenind astfel o marfă.

            Caracteristic pentru această marfă este faptul că n anumite cazuri ea nu se cedează definitiv, ci numai se mprumută, rentorcndu-se la proprietar, după ce s-a realizat valoarea ei de ntrebuinţare, adică după ce s-a produs plusvaloarea. Dezvoltarea sistemului de credit capitalist, deci posibilitatea comercianţilor şi industriaşilor de a dispune, prin intermediul bancherilor, de economiile băneşti ale tuturor claselor societăţii, constituie o cerinţă legată de dezvoltarea comerţului cu mărfuri.

            n ţara noastră, sistemul de credit capitalist s-a format pe două căi:

1)   transformarea zarafilor şi cămătarilor n bancheri capitalişti; aceştia mprumutau mai puţin burghezia industrială şi comercială şi mai mult pe domnitori şi boieri.

Ex. la Bucureşti – Ştefan Băltăreţu, Ştefan Meitani, Hagi Moscu; la Iaşi – Andrei Pavli, Kirkor Adamachi, Spiro, Acatu, etc.; Michel Daniel (Iaşi) mprumuta pe domnitorul Mihail Sturdza şi pe boieri.

            Riscul bancherilor de a rămne neachitaţi la scadenţă era mare, deci aceştia practicau dobnzi foarte ridicate (18, 24, 30, 40% pe an). Dobnzile nu conveneau burgheziei, deoarece reduceau plusprodusul nsuşit de acesta, iar capitalul bancherilor era redus (aveau doar capitaluri proprii).

2)   crearea unor bănci pe acţiuni, cu ajutorul statului

Moşierii cereau nfiinţarea unei bănci de credit funciar, negustorii doreau bănci de scont şi circulaţiune.

                                 Obşteasca Adunare exprima n 1832 dorinţa de a crea o bancă naţională.

                                 La 1850, domnitorul Ştirbey tratează cu doi capitalişti din Prusia nfiinţarea unei bănci de scont şi circulaţie.

                                 n Moldova se cunoaşte, pnă n 1859, existenţa unor proiecte de bănci, din care trei ntocmite de economistul N. Şuţu, iar altul (1852) ntocmit de Grigore Alex Ghica.

                                 n 1856 ia fiinţă Banca Naţională a Moldovei.

                                 ntre 1859-1880 mai apar ncă 18 proiecte, din care 8 elaborate de miniştrii de finanţe sub presiunea burgheziei interesate. Numai două dintre acestea se nfăptuiesc: sucursala din Bucureşti a Băncii Imperiale Otomane din Constantinopol şi Creditul financiar rural.

 

Iniţiativa nfiinţării băncii capitaliste a fost susţinută de burghezia

industrială şi comercială, care urmărea ca aceste bănci să beneficieze de privilegiul emisiunii de bancnote. Problema acoperirii marilor nevoi de bani pentru satisfacerea cerinţelor comerciale şi industriale nu s-a rezolvat prin creşterea producţiei de aur şi argint şi prin adoptarea bimetalismului, ultima soluţe rămnnd banii de credit, n special bancnotele.

            O altă categorie de interesaţi n crearea unei bănci de emisiune era moşierimea, care ar fi dorit un credit pe termen lung şi cu dobndă mică. Iniţial, moşierimea a manifestat o rezervă faţă de crearea Băncii de Emisiune, deoarece aceasta trebuia să acopere, n primul rnd, nevoile de credit ale comercianţilor şi industriaşilor.

            Contribuţia statului la crearea băncilor capitaliste a fost proporţională cu interesul pe care cele două clase care-l conduceau (moşierimea şi burghezia) l aveau n nfiinţarea unui sistem bancar, menit să acopere deficitul prin mprumuturi n sume mari, cu dobndă mică.

            Şi capitaliştii străini aveau interes n constituirea băncilor pentru a nlesni pătrunderea capitalului străin n Ţările Romne şi transformarea capitalului inactiv autohton n capital activ, aducător de profit pentru capitaliştii străini.

            Banca Naţională a Moldovei şi-a nceput activitatea la 12/24 martie 1857, la Iaşi. Capitalul băncii aşa-zis "naţionale" nu putea fi exprimat, pe vremea aceea, dect n bani străini: n speţă 10 mil. de taleri de Prusia, mpărţiţi n 50.000 de acţiuni a cte 200 de taleri fiecare. Capitaliştii din Moldova deţineau doar 10% din numărul total de acţiuni.

            Banca Naţională a Moldovei avea privilegiul să emită bancnote convertibile al vedere, cu valori de la 40 de sorocoveţi n sus, cu acoperire n aur şi argint de cel puţin 1/3 din volumul bancnotelor n circulaţie. Pentru rest, banca trebuia să dispună de cambii şi alte valori cu scadenţe pnă la 90 de zile. Pe lngă emisiunea de bancnote, banca mai avea dreptul să facă oricare alte operaţii mai mult sau mai puţin bancare: scont, mprumut pe ipotecă, amanet, etc.

            Din cauza opoziţiei Turciei, banca a nceput să funcţioneze abia la 24 martie 1857, neajungnd să emită bancnote. La 14 iunie 1858 banca a fost declarată n stare de faliment, cauza principală fiind politica de credite (credite neachitate datorită mprumuturilor acordate n sume foarte mari).

            n ce priveşte creditul funciar destinat moşierimii, eforturile s-au concretizat ntr-o vastă acţiune de propagandă şi ntr-o serie de proiecte care s-au succedat la intervale foarte scurte n anii 1872-1873. n cele dinn urmă, după dezbateri aprinse n parlament, care scoteau la iveală diferitele interese de grup din snul burgheziei şi moşierimii, proiectul marilor proprietari funciari a devenit n aprilie 1873 legea pentru creditul funciar romn.

            Pentru constituirea "Primei societăţi de credit funciar romn din Bucureşti" s-au asociat 136 moşieri, ale căror moşii, nscrise la ipotecă şi cuprinznd terenuri arabile, vii, păduri şi munţi aveau o valoare declarată după venit de 26 156 434 lei. Societatea a fost nfiinţată n iunie 1873, iar creditele, acordate pe bază de scrisuri funciare şi pe termene ntre 10 şi 60 de ani, au totalizat pnă n anul 1915 suma considerabilă de 725 113 900 lei aur.

            Pe baza aceloraşi principii organizatorice a fost nfiinţat n 1875 Creditul funciar urban Bucureşti, iar n 1881 Creditul funciar urban Iaşi, n vederea sprijinirii marilor proprietari de imobile urbane. Ca şi Creditul funciar rural, aceste institute au contribuit la accentuarea contradicţiilor care n economia ţării, n stadiul ei de atunci existau, firesc.

            Succesul obţinut de moşierime prin nfiinţarea creditului funciar era incomplet fără nfiinţarea băncii de emisiune.

1

Cap. 2 nfiinţarea Băncii Naţionale a Romniei şi emisiunea de bancnote

 

            Proiectele anterioare n acest sens prevedeau nfiinţarea de bănci mixte, comerciale şi de emisiune, deoarece n ţară nu existau suficiente capitaluri, băncile comerciale urmnd să-şi procure fondurile pe baza emisiunii de bancnote.

            Tendinţa care se contura era crearea unei bănci de emisiune şi a unor bănci comerciale care să atra

            La 28 februarie 1880 s-a adus palamentului proiectul de lege pentru nfiinţarea BNR. Pretextul vehuculat pentru nfiinţarea ei era dezvoltarea tranzacţiilor comerciale şi industriale. Legea a strnit numeroase dispute, moşierimea temndu-se că banca va neglija interesele ei. Astfel, ea ar fi preferat crearea unei instituţii de credit funciar, banca urmnd a fi nfiinţată atunci cnd comerţul avea să se mai dezvolte.

            Proiectul a devenit lege la 17 aprilie 1880, şi cuprindea 30 de articole. Forma juridică a băncii era societatea anonimă pe acţiuni, statul subscriind 1/3 din capital. S-a adoptat sistemul mixt de colaborare a statului cu particularii. Drept de vot aveau acţinarii care deţineau cel puţin 4 acţiuni.

            Operaţiunile pe care le putea efectua banca:

         sconta/cumpăra efectele de comerţ ale capitaliştilor (poliţe, bilete la ordin)

         făcea comerţ cu aur şi argint

         acorda avansuri de gaj pe aur şi argint, precum şi pe baza depozitelor de efecte publice (adica pe bază de obligaţii ale mprumuturilor de stat) ~ "lombard"

         emisiunea de bancnote (fiind singura bancă din ţara noastră care deţinea privilegiul de emisiune).

Legea prevedea, pe lngă dreptul de emisiune al băncii şi obligaţiile

care derivau: existenţa unui portofoliu de scont lesne de realizat; a anumită mărime a stocului metalic de acoperire; libera convertibilitate a bancnotelor. Pentru stabilirea mărimii stocului de acoperire, autorii legii au avut n vedere două metode: şcoala monetară şi şcoala bancară.

            Şcoala monetară, reprezentată prin bancherul englez Lloyd, apăra nteresele bancherilor. Susţinea că emisiunea de bancnote trebuie făcută n două tranşe: prima reprezentnd cantitatea minimă de bancnote de care are nevoie economia naturală n orice moment, a doua reprezentnd cantitatea suplimentară la care economia naţională poate recurge n perioadele de vrf şi poate renunţa n perioadele de acalmie. Prima se poate emite fără acoperire metalică, a doua trebuie acoperită n ntregime.

             Şcoala bancară, reprezentată de Tooke, Newmarch, Fullarton, apăra interesele burgheziei comerciale şi industriale. Susţinea că circulaţia bancnotelor poate fi asigurată şi fără impunerea unor norme rigide de acoperire. Emisiunea bancnotelor nu trebuie să fie orientată asupra cantităţii de aur pe care o poate procura banca.

            Banca Angliei a adoptat, prin legea Peel din 1844, ideile şcolii monetare. Băncile de emisiune de pe continentul european au adoptat principiile şcolii bancare, totuşi au menţinut un stoc de metal preţios de circa 1/3 din valoarea bancnotelor emise, care a servit la operaţiuni de convertire, iar emisiunea bancnotelor s-a făcut pe baza cambiilor comerciale reescontate.

            n comparaţie cu şcoala monetară, şcoala bancară a avut o ncredere prea mare n rolul reglator pe care creditul bancar l joacă n determinarea cantităţii de bancnote necesare unei ţări.

            Apariţia BNR a constituit un pas nainte n ceea ce priveşte organizarea finanţelor capitaliste ale Romniei.

 

Cap. 3 BNR şi interesele ce au determinat politica sa bancară

 

            Politica bancară a BNR avea un profund caracter de clasă. Emisiunea de bancnote era un instrument pentru sprijinirea financiară a guvernului şi pentru acoperirea nevoilor de credit ale burgheziei comerciale şi industriale, ale moşierimii. Relaţia dintre bancă şi guvern se concretiza in acoperirea de către BNR a deficitului bugetar.

            Un alt scop al politicii bancare şi de credit a Băncii Naţionale era sprijinirea burgheziei, moşierimii prin intermediul creditelor pe scont de portofoliu comercial şi al avansurilor pe titluri. Faptul că banca acorda mai multe avansuri pe titluri dect pe credite dovedeşte:

         că burghezia subscria diponibilităţile băneşti n obligaţii ale mprumuturilor de stat, iar banii obţinuţi i utiliza pentru cumpărarea de aur şi alte obligaţii

         n relaţiile de credit dominau moravurile "patriarhale", capitaliştii nerespectnd condiţiile necesare pentru obţinerea unui credit de scont

         punnd emisiunea de bancnote la dispoziţia deţinătorilor de rente, BNR sprijinea statul burghezo-moşieresc.

Cu timpul, preponderenţa avansurilor pe titluri faţă de creditele de

scont a ncetat. Portofoliul de reescont a crescut mai mult dect avansurile pe titluri.

            Apariţia BNR ca instituţie de credit a determinat o scădere a dobnzilor la credite (nainte de 1880, dobnda nu era mai mică de 15%, iar după 1880, a variat ntre 5-9%).

            Folosirea privilegiilor obţinute de la stat ca mijloc de stoarcere a unor profituri ct mai mari a făcut din activitatea băncii de emisiune o sursă excepţională de mbogăţire pentru un mănunchi de profitori. Acţionarii Băncii Naţionale au obţinut an de an, din operaţiile care valorificau aceste privilegii, profituri de o mărime nemaintlnită n Romnia.

            Astfel, cştigurile obţinute prin creşerea cursului acţiunilor Băncii Naţionale, la baza cărei creşteri se aflau privilegiile băncii, au fost uriaşe. Este ştiut că acţiunile BNR aveau o valoare nominală de 500 lei, din care acţionarii vărsaseră numai 25% (125 lei). n 1911, acţiunea Băncii Naţionale ajunsese să coteze 5900 – 6000 lei. Rata anuală a profitului a fost deasemenea neobişnuit de ridicată: n primii 20 de ani de activitate, ea a variat ntre 15,4 – 38,3 %.

            Beneficiarii principali ai cştigurilor realizate de banca de emisiune au fost vrfurile Partidului Liberal, care, printr-o organizare adecvată a subscrierii capitalului băncii, au acaparat de la nceput majoritatea acţiunilor.

            La caracterizarea n ansamblu a activităţii băncii de emisiune trebuie adăugate şi unele trăsături pozitive:

         banca a pus la dispoziţia economiei un mijloc comod şi ieftin de circulaţie şi plată, al cărui volum – n principiu – era adaptabil nevoilor efective

         BNR mpreună cu reţeaua de sedii n provincie a mobilizat o mare parte din disponibilităţile băneşti ale economiei, precum şi ale tezaurului, folosindu-le pentru acordarea de credite industriei, comerţului şi agriculturii; dezvoltarea economiei, creşterea continuă a producţie n ultimele două decenii ale sec. XIX sunt strns legate de activitatea Băncii Naţionale

         prin acordarea de credite capitaliştilor autohtoni a mai sprijinit creşterea, ntr-o oarecare măsură, a rolului capitalului intern n dezvoltarea unor ramuri ale economiei.

Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica