referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Asigurarea riscurilor financiare si politice

Categoria: Referat Economie

Descriere:

Întrucat, cel mai adesea, părţile contractante convin, prin contract, asupra unui decalaj între momentul livrării şi momentul plăţii, furnizorul acordă cumpărătorului extern un credit comercial şi, deci, furnizorul îşi asumă atât riscul exportatorului pe credit, cât şi efectele de trezorerie ale operaţiilor de export cu plata la termen...

Varianta Printabila 


1

Asigurarea riscurilor financiare

şi politice

 

 

            Acest tip de asigurare face parte din sfera asigurărilor de bunuri, fiind generată de cadrul relaţiilor economice şi financiare care se derulează ntre agenţii economici pe plan intern şi, cu deosebire, pe plan internaţional, de abilitatea debitorului de a face faţă sau nu obligaţiilor sale la scadenţa convenită n raport cu creanţa creditorului.

            Aceste riscuri pot fi structurate n:

1.      riscuri comerciale;

2.      riscuri generate de forţa majoră şi provocate de calamităţi naturale;

3.      riscuri politice;

4.      riscuri valutare.

 

            1. Riscurile comerciale se pot manifesta att n tranzacţiile interne, ct şi n cele internaţionale, şi constau n deteriorarea sistemului financiar al cumpărătorului astfel nct acesta ajunge n starea de imposibilitate de plată a sumei datorate la scadenţă. Uneori, neonorarea obligaţiilor de plată poate constitui rea credinţă din partea cumpărătorului.

            2. Riscurile generate de forţa majoră şi provocate de calamităţi naturale sunt, n general, imprevizibile şi se manifestă prin fenomene naturale sau cauzate de o forţa majoră care pun cumpărătorul n imposibilitate de plată faţă de furnizor (cutremur, inundaţii).

            3. Riscurile politice constau n evenimentele social-politice, independente de voinţa şi solvabilitatea cumpărătorului, care l impiedică să-şi onoreze obligaţiile de plată faţă de furnizor (război, greve).

            Sunt situaţii cnd mpotriva ţării importatorului sunt instituite măsuri cu caracter politic de către terţe ţări, cum este cazul embargo-ului.

            Riscurile politice pot constituite şi de diverse măsuri luate de autorităţile publice ale statului n care se află partenerul, concretizate n efecte ca:

         restrngerea importurilor,

         limitarea transferului valutar,

         sechestrarea sau rechiziţionarea unor bunuri aparţinnd agentului economic asigurat, s.a.

 Tot n această categorie se ncadrează şi cazul neonorării plăţii la termen de către importatorii publici.

4. Riscurile valutare se manifestă n cazul unor tranzacţii comerciale internaţionale. Pentru aceasta, n contract se prevede posibilitatea plăţii n altă valută dect cea luată n vedere la ncheierea contractului, deoarece se poate modifica raportul de schimb pe parcursul perioadei dintre momentul ncheierii contractului şi momentul plăţii.

Acest tip de riscuri are mai multe forme:

         riscul de schimb valutar;

         riscul creşterii costurilor de fabricaţie al mărfurilor contractate datorită inflaţiei;

         riscul fluctuaţiei ratei dobnzii (dobnda are tendinţă de majorare, iar acest lucru este n dezavantajul importatorului, creditorului).

            n practică s-au instituit două forme de asigurare specifice riscurilor de import-export:

I.                   asigurarea riscurilor financiare;

II.                asigurarea riscurilor politice.

 

I.                   Asigurarea riscurilor financiare

 

            Asigurarea riscurilor financiare este o forma de asigurare complexă, putnd avea un cmp de manifestare şi pe plan intern, dar, n deosebi, se manifestă pe plan internaţional.

            n sistemul asigurărilor pentru riscurile financiare se disting:

a.       asigurarea creditelor, respectiv:

a.1. asigurarea creditelor interne;

a.2. asigurarea creditelor de export;

a.3. asigurarea ratelor la credite;

a.4. asigurarea creditelor pentru investiţii;

b.      asigurarea de garanţii (de cauţiune);

c.       asigurarea de fidelitate.

 

            a. n cadrul acestor asigurări, un loc deosebit l ocupă asigurarea creditelor care au drept scop protejarea comercianţilor şi producătorilor mpotriva daunelor financiare generate de insolvabilitatea cumpărătorilor.

            Primele ncercări de asigurare a creditelor s-au facut n Franţa, n 1850, dar prima societate de asigurări specializată, care a procedat la preluarea riscurilor respective, a fost American Credit Indemnity Company - 1893.

            Asigurarea de credite este specifică economiei de piaţă care presupune existenţa unui sistem de credite dezvoltat.

            n ţara noastră s-a practicat, nainte de 1989, numai asigurarea de credite de export, dar, n procesul de tranziţie, asigurarea de credite s-a amplificat.

           

 

a.1. Asigurarea de credite interne

Aceasta se impune n condiţiile unei pieţe concurentiale, constituind un instrument care facilitează protecţia vnzătorului faţă de riscul de insolvabilitate al debitorului, dar şi protecţia băncii care a acordat creditul.

            Asigurarea de credite se referă la riscurile potenţiale n toate etapele procesului de producţie şi de distribuţie.

Poliţa emisă variază n funcţie de legislaţia şi de uzanţele din fiecare ţară, putndu-se utiliza ntr-o tranzacţie individuală sau ntr-un flux de afaceri continuu.

            O alternativă este poliţa specială, care asigură un număr de tranzacţii, cu unul sau mai mulţi cumpărători, stabilite pe o perioadă de 12 luni.

            O alta alternativă este poliţa generală pe cifra de afaceri, pe credit, prin care se asigură toate afacerile realizate pe o perioadă de timp            (de regulă 12 luni). Pentru emiterea unei astfel de poliţe, societatea de asigurări face investigaţii n privinţa agentului economic cu privire la:

         volumul afacerilor n anul anterior;

         volumul creditelor anterioare;

         structura şi bonitatea cumpărătorilor;

         volumul creditelor furnizor;

         volumul tranzacţiilor estimate pe perioada de asigurare.

Poliţa de asigurare de credite interne nu acoperă integral paguba prin intermediul despăgubirilor. Asiguratul suportă pnă la 20 - 25 % din pierdere, practicndu-se sistemul despăgubirilor limitate prin franchisă.

Suma asigurată o poate constitui, după caz:

         cifra de afaceri a asiguratului n perioada de referinţă;

         volumul tranzacţiilor cu partenerii nominalizaţi.

            n practica ţării noastre, asigurarea de credite interne este redusă.

           

a.2. Asigurarea de credite externe

Contractul de export are ca obiect: livrarea de mărfuri, executarea de lucrări sau prestarea de servicii, cesiunea de licenţe şi brevete de invenţii n favoarea unor cumpărători sau beneficiari străini.

            ntrucat, cel mai adesea, părţile contractante convin, prin contract, asupra unui decalaj ntre momentul livrării şi momentul plăţii, furnizorul acordă cumpărătorului extern un credit comercial şi, deci, furnizorul şi asumă att riscul exportatorului pe credit, ct şi efectele de trezorerie ale operaţiilor de export cu plata la termen.

            Acest fapt implică blocarea resurselor financiare ale furnizorului o perioadă de timp, iar deblocarea impune apelul la credite bancare.

Asigurarea creditelor bancare se corelează cu mecanismul formelor pe care le mbracă creditele la export:

n credit - furnizor;

n credit - cumpărător;

n credit - ajutoare din resurse publice.

Asigurarea creditelor de export acoperă o multitudine de riscuri care, privite prin prisma momentului n care se pot produce, sunt grupate n:

n riscuri premergătoare semnării contractului;

n riscurile ulterioare semnării contractului.

            Concurenţa tot mai puternică pe plan internaţional determină agenţii economici să lanseze oferte ferme, valabile o anumită perioadă de timp.

            Modificarea condiţiilor economice, n perioada de valabilitate a ofertei (preţ, dobndă, curs valutar), poate genera, pentru exportatori, n cazul ncheierii unor contracte comerciale, o serie de pierderi care nu pot fi recuperate de la importatori.

            n perioada premergătoare semnării contractului, ofertantul este obligat să depună o cauţiune n favoarea cumpărătorului, care să-i garanteze acestuia că ofertantul va ncheia contractul, n condiţiile prevăzute n ofertă.

            n faza ulterioară ncheierii contractului, pot interveni o serie de riscuri:

n specifice intervalului dintre momentul semnării contractului şi livrarea bunurilor;

n specifice intervalului dintre momentul livrării bunurilor şi ncasării contravalorii acestora.

            Contractul de asigurare pentru credite la export intră n vigoare, n cazul aigurării creanţelor rezultate din vnzări de bunuri, la data la care s-a efectuat prima livrare de bunuri şi drepturile asupra acestora au trecut asupra cumpărătorului extern, iar n cazul asigurării creanţelor rezultate din prestări de servicii, la data la care a nceput prestarea.

            Răspunderea asigurătorului ncetează la data ultimei scadenţe a creditului acordat, dacă acesta a fost complet rambursat, n condiţiile nerambursării creditului ca urmare a producerii unor riscuri excluse de asigurare, o dată cu plata despăgubirilor de către asigurător şi n cazul denunţării sau rezilierii contractului de asigurare.

            Cele mai uzuale excluderi ale unui astfel de tip de poliţă se referă la:

         reclamaţii pentru livrări de bunuri sau prestări de srevicii necorespunzătoare;

         penalităţi sau orice alte pierderi n legatură cu nerespectarea obligaţiilor contractuale;

         amenzi de orice fel;

         pierderi din diferenţe de curs valutar;

         pierderi rezultate ca urmare a producerii unor riscuri politice;

         pierderi provocate de război civil, revoluţie;

         pierderi provocate de calamităţi naturale.

            Suma asigurată la un asemenea tip de poliţă nu poate depăşi valoarea din factura externă. n general, suma asigurată se exprimă n valuta n care s-a ncheiat contractul comercial.

            Franchisa se situează, n practică, ntre 10 - 50 %, procent stabilit n funcţie de:

n bonitatea şi solvabilitatea cumăarătorului;

n ramura economică;

n ţara n care se face exportul;

n perioada de creditare.

            Prima de asigurare se stabileşte pe baza cotaţiei de primă determinată de asigurator n functie de criteriile enumerate.

            n general, prima se achită anticipat şi integral, pe ntreaga perioadă de valabilitate a contractului. La asigurările incheiate pe perioade mai mari de 1 an, prima poate fi achitată şi n rate anuale.

            Plata despăgubirilor se face n baza unor documente care să ateste insolvabilitatea debitorului sau nendeplinirea obligaţiilor contractuale din cauze comerciale.

            Situaţiile cele mai frecvente se referă la:

         depăşirea perioadei de aşteptare prin neplata prelungită;

         iniţierea procedurii de faliment.

            Constatarea şi evaluarea daunelor se efectuează de asigurător sau de experţi desemnaţi de acesta.

            Pentru stabilirea despăgubirilor, din valoarea daunei se scad:

         plăţile efectuate de debitori pnă la producerea riscului asigurat;

         sumele obţinute din valorificarea garanţiilor;

         eventualele prime de asigurare datorate de asigurat pnă la sfrşitul perioadei de asigurare;

         franchisa stabilită prin contractul de asigurare.

 

            a.4. Asigurarea creditelor de investiţii

            Aceasta serveşte deţinătorului ei la asigurarea contului sau de debitor pe termen mediu şi lung.

            Poliţa cea mai uzuală este poliţa generală pe cifra de afaceri (tranzacţiile individuale se utilizează mai rar).

            Acest tip de asigurare se foloseşte att la asigurarea exporturilor de bunuri, ct şi a celor de capital (sub formă de mprumuturi sau investiţii de capital).

Această direcţie a cunoscut o dezvoltare importantă n asigurarea tranzacţiilor de leasing. n multe state, această formă de garantare cade n sarcina unor organisme guvernamentale.

           

b. Asigurarea de garanţii (de cauţiune)

            Aceasta este o altă formă de asigurare prin care asigurătorul garantează că debitorul şi va ndeplini obligaţiile contractuale pe care le are faţă de creditor.

            Cauţiunea reprezintă un serviciu similar celui oferit de bănci. Cele mai utilizate forme se referă la:

         garanţii pentru licitaţii;

         garanţii de restituire a avansului;

         garanţii pentru asigurarea serviciului de ntreţinere;

         garanţii pentru vamă;

         garanţii pentru ndeplinirea diverselor obligaţii faţă de organismele oficiale.

 

                    Garanţiile pentru licitaţii – se garantează faptul că, n cazul n care cştigă licitaţia, debitorul va semna contractul şi va furniza garanţia, respectiv cauţiunea de bună execuţie a contractului.

Dacă debitorul nu va semna contractul sau dacă nu va aduce cauţiunea, cştigătorul licitaţiei va fi următorul ofertant, iar asigurătorul va plăti diferenţa dintre valoarea licitată de debitorul asigurat şi al doilea ofertant.

                    Garanţiile de restituire a avansului - n situaţia n care creditorul prefinanţează debitorul prin plata unui avans. Astfel, se garantează rambursarea sumei plătite cu anticipaţie, printr-o cauţiune a cărei valoare descreşte proporţional cu valoarea lucrărilor executate.

            Garanţia de bună executare a contractului presupune emiterea unei poliţe de cauţiune prin care să fie garantată ndeplinirea, la termen, a contractului.

 

            Riscul valutar

            Acesta apare ca urmare a faptului că, n relaţiile dintre asigurat şi asigurător, se utilizează 2 monede: moneda naţională a exprtatorului şi o altă monedă n care a fost ncheiat contractul comercial extern.

             Cursul de schimb poate fluctua de la o zi la alta şi, astfel, n schimbul valutar pot apărea influenţe financiare care avantajează sau dezavantajează pe asigurat.

            Pentru a se proteja de eventualele consecinţe nefavorabile, asiguratul poate solicita asigurătorului inserarea n contractul de asigurare a unor clauze de schimb valutar, n baza cărora societatea de asigurări preia riscul asupra sa.

            Riscul valutar poate fi acoperit prin asigurare numai n condiţiile n care perioada asigurabilă solicitată este de cel puţin 2 ani.

            Riscurile valutare, decurgnd din tranzacţiile pe termen scurt, pot fi protejate de băncile comerciale prin contracte de schimb la termen.

 

            c. Asigurarea de fidelitate

Aceasta este o formă de asigurare prin care se oferă protecţie unei societăţi mpotriva unor prejudicii datorate unor acte de necinste ale personalului său.

            Scopul asigurării este de a proteja asiguratul mpotriva unor daune care ar rezulta din ncrederea acordată diferitelor persoane care administrează o parte din activitatea sa.

            Poliţa de asigurare protejează societatea mpotriva daunelor provocate de acte frauduloase sau de necinste ale personalului, indiferent dacă acesta acţionează singur sau mpreuna cu alte persoane.

Societatea de asigurare plăteşte numai dauna propriu-zisă, nu şi costurile suportate de asigurat pentru stabilirea pierderilor nregistrate.

            Garanţiile de fidelitate se emit pentru fiecare persoana n parte, pentru anumite posturi sau general, pentru toţi angajaţii unei societăţi.

 

 

II. Asigurarea riscurilor politice

 

            Aceasta desemnează acoperirea de care dispune o societate comercială dintr-o ţară pentru a-şi susţine activitatea de export, concretizată n contracte de livrare şi pentru susţinerea propriilor investiţii n străinătate.

            Riscurile politice cuprind o gamă variată de evenimente:

         naţionalizarea investiţiilor legată de expansiunea capitalului n ţările n curs de dezvoltare;

1

         dificultăţi n transferul banilor din ţara cumpărătorului;

         orice acţiune a unor guverne străine care duce la dificultăţi n respectarea obligaţiilor contractuale;

         război, război civil, revoluţie, care impiedică realizarea obligaţiilor contractuale;

         riscurile privind cumpărătorii publici;

         retragerea sau rennoirea licenţelor de export sau impunerea unor restricţii la export;

         pierderi rezultate din imposibilitatea de a institui procese legale n ţara cumpărătorului, ca urmare a lipsei sau a proastei funcţionări a sistemului legal şi juridic din ţara respectivă.

 

 

ASIGURĂRI DE PERSOANE

Consideraţii generale

 

            Asigurările de persoane au drept scop protecţia persoanelor fizice mpotriva unor riscuri care pot afecta integritatea corporală sau viaţa asiguratului.

            Protecţia prin asigurarea persoanelor se realizează de către societatea de asigurare, prin garantarea plăţii unei indemnizaţii, n ipoteza producerii evenimentului asigurat.

            n funcţie de riscul acoperit, asigurările de persoane pot fi structurate n:

A. asigurări de viaţă, care pot fi:

A.1. asigurări de supravieţuire;

A.2. asigurări de deces;

A.3. asigurări mixte;

B. asigurări de persoane, altele dect cele de viaţă- de accidente, de boală.

 Ambele categorii de asigurare au ca obiect persoanele fizice.

n primul caz, prin prisma protecţiei de risc, este vizată viaţa, iar n al doilea caz, prin prisma protecţiei pentru riscuri de accidente, boala şi alte riscuri.

ntre cele două ramuri specifice de asigurări există o serie de elemente comune:

1. asiguratul poate să ncheie, după caz, unul sau mai multe contracte de asigurare mpotriva aceluiaşi risc sau a unui complex de riscuri, pentru sume variate (acest tip de asigurare se ncheie, n general, condiţionat de vrstă, starea sănătăţii, etc.);

2. au ca titular persoana, dar, n anumite forme de asigurare, pot avea ca referinţă grupuri de persoane (familia, un grup profesional);

3. suma asigurată se stabileşte n mod forfetar, de către asigurat, n funcţie de posibilităţile şi necesităţile sale financiare;

4. la producerea evenimentului asigurat, asiguratul sau beneficiarul de asigurare poate fi indemnizat pentru toate contractele de asigurare ncheiate cu diferite societăţi de asigurare;

5. suma asigurată se plăteşte asiguratului indiferent de drepturile care i s-ar cuveni din alte contracte de asigurare;

6. suma asigurată cuvenită beneficiarului nu poate fi urmărită de creditorii asiguratului;

7. asiguratorul nu plăteşte suma n cazul n care evenimentul asigurat s-a produs prin comiterea de către asigurat a unor fapte penale n mod intenţionat sau a fost cauzat de acţiuni de război;

8. beneficiarul de asigurare este exclus din această calitate dacă a provocat intenţionat decesul asiguratului.

ntre asigurarea de viaţă şi alte asigurări de persoane, deşi nrudite prin subiectul asigurării, există şi deosebiri. Astfel, acestea se deosebesc prin riscul sau complexul de riscuri asigurate şi, mai ales, prin mecanismul asigurării şi prin tehnicile de asigurare.

 

A.    Asigurarea de viaţă

 

Această asigurare se defineşte ca fiind contractul n virtutea căruia societatea de asigurări se angajează, n schimbul primelor ncasate de la o persoană fizică (asiguratul), să plătească subscriitorului nsuşi sau unui terţ beneficiar de asigurare, o sumă determinată, n cazul decesului asiguratului sau al supravieţuirii lui după vrsta nscrisă n contract.

n funcţie de risc se pot identifica:

A.1. asigurarea de supravieţuire;

A.2. asigurarea de deces;

A.3. asigurarea mixtă de viaţă.

 

 

 

A.1. Asigurarea de supravieţuire se caracterizează prin faptul că asigurătorul se angajează să plătească asiguratului, la expirarea contractului, suma asigurată, cu condiţia ca acesta să fie n viaţă.

Această sumă se constituie din primele de asigurare plătite de asigurat, acumulate n decursul perioadei de asigurare şi fructificate prin diferite modalităţi de asigurător.

Asiguratul beneficiază de suma asigurată numai n cazul n care este n viaţă la expirarea contractului; n cazul decesului asiguratului, asigurătorul se consideră eliberat de această prestaţie nscrisă n contract şi, deci, suma acumulată de asigurat revine de drept societăţii de asigurare.

n cazul asigurării de supravieţuire cu titlu de rentă, suma cuvenită asiguratului la expirarea contractului se plăteşte acestuia treptat, prin plăţi periodice cu titlu de rentă.

 

A.2. Asigurarea de deces are n vedere protecţia asiguratului pentru riscul de deces, “un risc viitor şi sigur, dar incert ca moment”.

Practica perfectării şi derulării acestor asigurări reţine mai multe soluţii:

n angajamentul asiguratului de a plăti prime de asigurare toată viaţa;

n soluţia limitării plăţii primelor de asigurare la o anumită perioadă de timp prevăzută n contract;

n soluţia plăţii primelor de asigurare pe o durata de “n” ani, pnă la o dată “t”, moment critic (de exemplu: ieşirea la pensie);

n soluţia transformării unei asigurări de deces ntr-o asigurare de rentă viageră opţională.

            Asigurarea de deces ncheiată n termen limitat obligă pe asigurător să achite suma nscrisă n contract, dacă decesul asiguratului a avut loc n perioada de valabilitate a contractului. Dacă, la expirarea contractului, asiguratul este n viaţă, asigurătorul este exonerat de orice răspundere faţă de acesta. Aşadar, asigurarea de deces nu este o asigurare de economisire, ci una de protecţie mpotriva unui risc determinat.

 

A.3. Asigurarea mixtă de viaţă se caracterizează prin faptul că, printr-un singur contract, acordă protecţie mpotriva celor două riscuri: de deces şi de supravieţuire.

Cuprinderea celor două riscuri ntr-un singur contract nu nlătură caracterul lor contradictoriu. Dacă asiguratul este protejat pentru ambele riscuri, aceasta are loc n condiţiile n care el suportă prima de asigurare aferentă ambelor riscuri, n mod cumulat.

 

Mecanismul asigurărilor de viaţă

Asigurările de viaţă au un grad de complexitate ridicat, att prin natura riscurilor, ct şi prin formele şi tehnicile de realizare a lor.

Ele au, după caz, o funcţie de protecţie de risc sau o funcţie de economisire, dar pot şi mbina aceste două funcţii n cadrul asigurărilor mixte.

Elementele generale ale mecanismului asigurărilor de viaţă sunt:

1.      au caracter facultativ;

2.      se ncheie cu persoane cuprinse ntre anumite limite de vrstă, pe durate de asigurare egale sau nu cu durata plăţii primelor de asigurare exprimate n ani;

3.      perioada de asigurare şi perioada de plată a primelor de asigurare se află n corelaţie cu suma asigurată, care are un plafon minim la perioade de asigurare de peste 10 ani;

4.      persoanele cu o invaliditate permanentă mai mare de 50 % nu sunt primite n asigurare;

5.      prin contract se asigură o singură persoana, dar există şi excepţii, n cazul asigurărilor familiale;

6.      tariful de prime este diferit pe forme şi variante ale asigurării;

7.      primele de asigurare sunt:

n crescătoare, n funcţie de grupele de vrstă ale asiguraţilor;

n descrescătoare, n raport cu durata contractului şi durata plăţii primelor de asigurare.

            La toate variantele de asigurări de viaţă la care plata sumei asigurate se face şi la expirarea perioadei de asigurare, se impune, cu necesitate, constituirea rezervei matematice. Prin urmare, prima are n structura sa:

n prima de risc - pentru acoperirea sumei asigurate, n caz de invaliditate sau deces n cursul perioadei de asigurare şi

n rezerva matematică - ca exprimare a unui act de economie.

Constituirea rezervei matematice determină efecte specifice n tehnica asigurării de viaţă, şi anume:

         reactivarea contractului;

         continuarea asigurării pe baza unei sume depuse, mai reduse;

         răscumpărarea;

         acordarea unor mprumuturi.

            Pentru ca asiguratul să resimtă efectul asigurării ncă de pe parcursul perioadei de asigurare, fără a ne referi la apariţia riscului (deci a cazului asigurat), unele societăţi de asigurare au instituit formula plăţii sumei asigurate pe bază de amortizare. Tragerile de amortizare sunt lunare. n acest scop, la emiterea poliţei de asigurare se atribuie de către asigurător combinaţii de 3 litere pentru fiecare 10.000 lei de sumă asigurată. La fiecare tragere lunară se extrag 8 combinaţii de litere, pentru care societatea de asigurări plăteşte asiguraţilor cştigatori partea aferentă combinaţiilor de litere din poliţe.

            O particularitate care intervine n asigurările de viaţă este anticipaţia, care reprezintă prima rată, inclusiv taxa de poliţă care se plăteşte la semnarea declaraţiei.

            Răspunderea societăţii de asigurare ncepe n momente diferite, n funcţie de risc, dar variabile de la o societate la alta.

n portofoliul societăţilor de asigurare din ţara noastră sunt incluse următoarele forme de asigurare:

1.      asigurarea de viaţă cu formare de capital;

2.      asigurarea de viaţă cu acumulare de capital şi adaptare dinamică;

3.      asigurarea de deces cu acumulare de capital;

4.      asigurarea de deces cu acumulare de capital n fonduri;

5.      asigurarea mixtă de viaţă cu variantele:

n asigurarea mixtă de viaţă obişnuită;

n asigurarea mixtă de viaţă şi suplimentară de accidente;

n asigurarea familială mixtă de viaţă;

n asigurarea mixtă de viaţă cu pensie pentru urmaşi;

n asigurarea mixtă de viaţă cu formare de capital;

6.      alte asigurări de viaţă cum sunt:

         asigurarea de economie şi de invaliditate permanentă din accidente;

         asigurarea viagera de deces cu prima unică sau cu plata primelor de asigurare pe termen limitat;

         asigurarea pe termen fix;

         asigurarea de rentă pe termen limitat, etc.

 

B.     Alte asigurări de persoane

 

B.1. Asigurări de accidente - au drept scop protecţia persoanelor fizice de consecinţele neaste ale unor evenimente neprevăzute, care le afectează viaţa, integritatea sau capacitatea de muncă.

Consecinţele obiective ale accidentului corporal sunt, după caz:

1.      decesul;

2.      invaliditatea parţială sau totală;

3.      cheltuieli impuse de refacerea sănătăţii prin tratamente, medicaţie, proceduri medicale.

            Multe societăţi de asigurare preiau protecţia de risc pentru invaliditate, totală sau parţială, din accidente, doar n cazul n care are caracter permanent. Invaliditatea parţială, de regulă, se ncadrează n sfera asigurărilor sociale.

            Asigurările de persoane pentru riscuri de accidente se ncheie pentru perioade variabile de timp (de 3, 5, 10 şi chiar 20 de ani), fiind, de regulă asigurări mutuale.

Asigurările de persoane pentru riscuri de accidente sunt incluse n portofoliul diferitelor societăţi  de asigurare, avnd un caracter complex.

 

 

 

I.  După regimul juridic al asigurării putem deosebi:

1.      asigurări prin efectul legii obligatorii de accidente;

2.      asigurări facultative.

            n ţara noastră s-a practicat, pnă la sfrşitul anului 1995, o singură formă de asigurare obligatorie a persoanei de accidente: asigurarea prin efectul legii de accidente a călătorilor.

            Prin actuala lege, n ramura de bunuri, de persoane şi de viaţă nu mai funcţionează asigurările prin efectul legii.

            Elementele care au caracterizat asigurările prin efectul legii a călătorilor s-au transformat, de fapt, ntr-o asigurare facultativă a acestora, prin excluderea obligativităţii şi a monopolului asupra lor.

 

            II.  După efectele generate de accidente, n planul asigurării găsim:

1.      asigurări de deces din accident;

2.      asigurări de invaliditate din accidente.

 

III.  După gradul de autonomie al asigurării de persoane pentru cazurile de accidente, sunt:

1.      asigurări de accidente autonome, independente de alte forme de asigurare;

2.      asigurări de accidente complementare - asigurări incluse n contractul de asigurare de bază (asigurare de accidente produse la domiciliul asiguratului integrată n asigurarea complexă a gospodăriilor persoanelor fizice);

3.      asigurări de accidente suplimentare - se completează o asigurare de bază, dar care presupune şi plata unor prime de asigurare distincte, suplimentare, realiznd, asfel, şi o protecţie suplimentară.

 

            Asigurările de accidente se ncheie n următoarele variante:

1.      asigurarea de accidente a călătorilor;

2.      asigurarea de accidente cu sume fixe sau cu sume convenite;

3.      asigurarea de accidente turistice;

4.      asigurarea familială de accidente;

5.      asigurarea de accidente a cetăţenilor romni care participă la excursii organizate de societăţi de turism;

6.      asigurarea de economie şi invaliditate permanentă din accidente;

7.      asigurarea pentru accidente a angajaţilor;

8.      asigurarea personalului navigant profesionist;

9.      asigurarea complexă a elevilor şi studenţilor;

10.  asigurarea managerilor.

 

 

            B.2. Asigurarea de boală este practicată de mai multe ţări, alături de celelalte asigurări de persoane. Această asigurare preia protecţia unei categorii de riscuri complexe, insuficient cunoscute, care se transpun ntr-un risc patrimonial.

            Asigurarea de boală acoperă cheltuielile de boală, cum sunt:

1.      cheltuielile de spitalizare;

2.      cheltuielile pentru intervenţii chirurgicale;

3.      cheltuielile pentru tratamente;

4.      alte cheltuieli medicale;

5.      complementar, incapacitatea temporară de muncă.

            Suma asigurată se stabileşte prin convenţia părţilor, n raport cu mărimea cheltuielilor medicale suportate efectiv de asiguraţi.

            Prima de asigurare se stabileşte n funcţie de cota de primă tarifară, variabilă de la o societate la alta. Această asigurare are n vedere o perioadă de carenţă variabilă, n funcţie de natura bolilor, care pot constitui riscuri asigurate.

            Asigurarea de boală se află ntr-o fază incipientă n practica asigurărilor din ţara noastră. Ea se regăseşte n portofoliul unor societăţi de asigurare, dar vizează persoanele cu domiciliul permanent n Romnia, aflate n parcurs n afara ţării.

 

Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica