referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Asigurarea de bunuri

Categoria: Referat Economie

Descriere:

Bunurile sau alte valori (numerar, timbre poştale) pot fi asigurate şi în vederea furtului sau jafului. Unele societăţi tratează aceste riscuri ca fiind de sine stătătoare, în timp ce altele le asigură complementar, cu plata primei corespunzătoare sau le refuză...

Varianta Printabila 


1

ASIGURAREA DE BUNURI

 

            n cadrul asigurării de bunuri, societatea de asigurări se obligă ca la producerea riscului asigurat să plătească asiguratorului (beneficiarului) o despăgubire. Nu este obligatoriu ca asigurătorul să plătească ntreaga sumă pentru refacerea situaţiei financiare a asiguratului care a suferit o daună, deoarece n contract pot exista prevederi care limitează suma asigurată.

            Asigurări de bunuri pot ncheia persoane fizice şi persoane juridice cu domiciliul, sediul sau reşedinţa n Romnia.

            ntr-un contract de asigurare de bunuri, asiguratul trebuie să aibă un interes patrimonial cu privire la bunul asigurat. O persoană are un interes patrimonial dacă producerea unui eveniment asigurabil poate cauza o pierdere (prejudiciu) persoanei respective. n cazul n care n contractul de asigurare este menţionat un beneficiar, altul dect persoana asigurată, acesta trebuie să aibe un interes patrimonial faţă de bunul asigurat.

O regulă generală n asigurarea de bunuri este aceea ca interesul patrimonial să existe att n momentul ncheierii asigurării, ct şi n momentul producerii riscului asigurat.

            n asigurarea de bunuri, interesul patrimonial decurge, de regulă, din statutul de proprietate al persoanei care doreşte să se asigure. Există situaţii n care şi alte persoane dect proprietarul pot avea interes faţă de un bun, cum ar fi:

1) proprietate n comun - o persoană care deţine un bun n comun cu una sau mai multe persoane are dreptul de a asigura bunul respectiv la ntrega valoare. Aceasta nu nseamnă că, n caz de distrugere a bunului asigurat, această persoană va fi singura despăgubită, ci va beneficia de despăgubire doar n limita dreptului ei de proprietate;

2) proprietatea ipotecată - n caz de ipotecă, ambele părţi au un interes asigurabil: debitorul ipotecar - n calitate de proprietar, iar societatea ipotecară - n calitate de creditor. n aceste situaţii se ncheie un contract de asigurare n numele ambelor părţi;

3) proprietatea inchiriată - n cazul n care chiriaşul ncheie un contract de asigurare, o face n numele şi folosul proprietarului, deci nu poate pretinde ncasarea despăgubirii, ci numai restituirea primelor de asigurare de la proprietar;

4) proprietatea aflată n custodie - custodele are un interes asigurabil, n ceea ce priveşte bunul pe care l deţine n custodie, pentru că, din punct de vedere legal, este responsabil pentru orice daună produsă bunului respectiv;

5) persoanele din familia proprietarului - pot beneficia de utilizarea bunului asigurat, ceea ce determină existenţa unui interes asigurabil al acestora faţă de bunul respectiv.

            n concluzie, pot fi asigurate bunuri aparţinnd persoanelor fizice şi persoanelor juridice, bunuri primite n folosinţă sau aflate spre păstrare, reparare, prelucrare, vnzare sau pentru a fi expuse n cadrul muzeelor şi expoziţiilor şi bunuri ce fac obiectul cantractului de nchiriere sau locaţie de gestiune.

 

         Perioda de asigurare

n general, asigurarea de bunuri se ncheie pe o perioadă de un an, dar, la cererea asiguratului, se poate ncheia şi pe o perioadă mai mică, de trei sau şase luni.

 

         nceputul şi ncetarea răspunderii

Asigurarea se consideră ncheiată prin plata primei de asigurare şi emiterea de asigurător a poliţei de asigurare, fiind valabilă numai pentru bunurile şi riscurile specificate n poliţă la adresele ncheiate n aceasta.

            Răspunderea asigurătorului ncepe la ora 000 a zilei menţionate n poliţă ca reprezentnd nceputul asigurării, cu condiţia ca prima de asigurare să fi fost achitată, şi ncetează la ora 2400 a zilei la care ncetează asigurarea. Răspunderea asiguratorului mai ncetează şi n cazul n care contractul de asigurare este reziliat, situaţie ce apare n următoarele mprejurări:

n prima de asigurare se plăteşte n rate, iar asiguratul nu a achitat o rată la termenul stabilit şi nici n termenul de graţie oferit de asigurător;

n asiguratul a dat răspunsuri inexacte sau incomplete sau nu a comunicat asigurătorului schimbările esenţiale la mprejurările privind riscurile.

După ncheierea contractului de asigurare, producerea evenimentului asigurat a devenit imposibilă.

           

Riscul asigurat

            n asigurarea de bunuri există o clasificare a riscurilor n:

n riscuri civile - asociate clădirilor care folosesc ca locuinţe şi birouri şi a bunurilor din acestea;

n riscuri comerciale şi industriale - asociate clădirilor ce folosesc ca unităţi de producţie şi comercializare şi bunurile aflate n acestea.

            n general, n asigurarea de bunuri riscurile preluate n asigurare de societăţile de asigurare sunt:

n incendiu;

n trăznet;

n explozie;

n ploaie torenţială;

n grindină;

n inundaţie;

n furtună;

n cutremur;

n prăbuşiri şi alunecări de teren;

n greutatea stratului de zăpadă cu gheaţă;

n avalanşe de zăpadă;

n căderea pe clădiri a altor corpuri;

n lovirea de către un autovehicul.

            Unele societăţi de asigurare oferă asigurare pentru maşini, utilaje şi instalaţii, pentru cazurile de avarie accidentală. n astfel de poliţe sunt acoperite riscuri cum sunt:

n ruperi sau deformări n timpul funcţionării;

n ciocniri sau izbiri cu alte corpuri;

n explozii;

n efectele unor substanţe chimice;

n scurtcircuit; etc.

            Bunurile sau alte valori (numerar, timbre poştale) pot fi asigurate şi n vederea furtului sau jafului. Unele societăţi tratează aceste riscuri ca fiind de sine stătătoare, n timp ce altele le asigură complementar, cu plata primei corespunzătoare sau le refuză.

Cele mai multe societăţi de asigurare oferă poliţe de asigurare pe mai multe nivele care, n funcţie de riscurile acoperite, pot fi:

n poliţe de asigurare mpotriva incendiului;

n poliţe de asigurare standard (acoperă riscurile de: incendiu, trăsnet, explozie şi cădere de corpuri);

n poliţe de asigurare care acoperă, pe lngă riscurile cuprinse n poliţa standard, şi cteva riscuri suplimentare;

n poliţe de asigurare totale, care acoperă toate riscurile (all risks) n care nu sunt nominalizate riscurile acoperite, ci cele excluse.

            Deşi de mai multe ori termenul de excludere e rezervat clauzelor poliţei identificate n mod clar drept excluderi, termenul poate desemna orice clauză a poliţei, a cărei funcţie este de a elimina acoperirea pentru anumite expuneri la daune.

            n general, n poliţa de asigurare de bunuri nu se acordă despăgubiri pentru pagubele provocate de război, invazie, revoluţie, naţionalizare sau rechiziţionare.

            Alte excluderi se referă la uzura fizică, la pagubele provocate n urma actelor intenţionate ale asiguraţilor sau la alte evenimente non-accidentale, n urma radiaţiei nucleare sau a viciului intern al bunului (de exemplu: rugina fierului).

           

1

Suma asigurată

            Aceasta nu trebuie să depăşească valoarea reală a bunurilor n momentul ncheierii contractului de asigurare. Suma la care sunt asigurate bunurile trebuie să fie n deplină concordanţă cu valoarea reală a acestora.

            Pentru prevenirea subasigurării, majoritatea societăţilor de asigurare aplică principiul răspunderii proporţionale.

            Prin valoarea bunurilor la data asigurării se nţelege:

a)      la clădiri şi construcţii - valoarea de nlocuire (costul construcţiei sau achiziţionării clădirii respective sau a uneia similare la preţurile uzuale pe piaţa locală) din care se scade uzura (n raport de vechime şi starea construcţiei);

b)      la mijloacele fixe şi obiecte de inventar - valoarea de nlocuire a acestora, din care se scade uzura (n raport de vechime şi starea de ntreţinere a acestora);

c)      la materii prime, materiale, produse finite, mărfuri - preţul de cost sau de achiziţie al acestora;

d)     colecţii şi obiecte de artă - valoarea de circulaţie (de piaţă) determinată pe bază de cataloage sau expertize.

            n general, sumele asigurate se stabilesc fie separat, pe fiecare bun, fie global, pentru toate bunurile din aceeaşi grupă prevazută n tariful de prime. Pentru obiectele de artă sumele se stabilesc pentru fiecare obiect n parte.

           

Prima de asigurare

            La asigurarea de bunuri, prima de asigurare se determină prin nmulţirea sumei asigurate cu cota de primă tarifară, ce se exprimă n procente sau promile.

            n cele mai multe cazuri, cotele de prime asigurate sunt diferenţiate:

-          pe tipuri de localităţi (municipii, orase, comune);

-          pe grupe de bunuri (locuinţe, mobilier, aparatură audio-video).

            n cazul unităţilor de producţie, a magazinelor şi depozitelor, cotele de primă se diferenţiază n funcţie de natura produselor folosite n procesul producţiei n:

-          produse care nu sunt combustibile, inflamabile sau explozibile;

-          produse combustibile;

-          produse inflamabile;

-          produse explozibile.

           

Obligaţiile asiguratului

            Asigurarul trebuie să ndeplinească o serie de obligaţii specificate n condiţia de asigurare, a căror nendeplinire poate duce la rezilierea contractului sau la refuzul asigurătorului de a plăti despăgubirea.

            Există obligaţii corespunzătoare producerii unei daune şi obligaţii care trebuie urmate de asigurat la producerea unei daune.

            Una din obligaţiile asiguratului este de a ntreţine şi folosi bunul asigurat n bune condiţii, n scopul prevenirii riscurilor asigurate. Dacă prin nerespectarea acestor obligaţii s-ar putea produce pagube, asigurătorul are dreptul să renunţe la asigurare, fără restituirea primelor de asigurare.

           

Constatarea şi evaluarea daunei şi stabilirea despăgubirii

            Cnd se produce un risc asigurat, n urma căruia asiguratul nregistrează o pagubă, se declanşează, automat, mecanismul despăgubirii.

            Despăgubirea se face n raport cu starea bunului n momentul producerii evenimentului asigurat, iar valoarea acestuia nu poate depăşi cuantumul pagubei - suma asigurată, nici valoarea bunului n momentul producerii evenimentului asigurat.

            La asigurarea de bunuri există trei principii care se aplică la acoperirea pagubei:

         principiul răspunderii proporţionale;

         principiul primului risc;

         principiul răspunderii limitate.

            Cuantumul pagubei se stabileşte n funcţie de tipul pagubei (totală sau parţială).

            Prin pagubă totală se nţelege:

a)      la clădiri - distrugerea clădirilor n asemenea grad nct refacerea lor, prin reparare sau restaurare, nu mai este posibilă sau cheltuielile ar depăşi suma asigurată;

b)      la bunurile a căror cantitate se exprimă n unităţi de măsură (l, kg, m, m2, m3) - acea parte din cantitatea totală care a fost distrusă n ntregime sau a dispărut;

c)      la celelalte bunuri - distrugerea bunurilor ntr-un asemenea grad nct refacerea, prin reparare sau restaurare, nu mai este posibilă sau cheltuielile ar depăşi suma asigurată.

            Prin pagubă parţială se nţelege:

a)      la clădiri - distrugerea sau deprecierea parţială a lor, astfel nct prin repararea acestora poate fi readusă la starea iniţială dinaintea producerii evenimentului asigurat;

b)      la bunurile a căror cantitate se exprimă n unităţi de măsură (l, kg, m, m2, m3) - deprecierea unei părţi din cantitatea totală care a rămas după producerea evenimentului asigurat şi care scade valoarea bunurilor;

c)      la celelalte bunuri - avarierea bunului astfel nct, prin refacerea sau reparare, poate fi adus la starea iniţială.

           

Cuantumul pagubei reprezintă, n caz de daună totală:

a)      la clădiri - valoarea de nlocuire a clădirii distruse, la data producerii evenimentului asigurat, din care se scade uzura la acea dată si valoarea resturilor care se pot ntrebuinţa sau valorifica;

b)      la bunurile a căror cantitate se exprimă n unităţi de măsură - valoarea reală la data producerii evenimentului asigurat;

c)      la celelalte bunuri - valoarea reală la data producerii evenimentului asigurat a bunului distrus, din care se scade valoarea, la aceiaşi dată, a restuilor care se pot valorifica.

 

            Cuantumul daunei, n caz de daună parţială, reprezintă:

a)       la clădiri - costul reparaţiei din care se scade uzura şi valoarea, la data producerii evenimentului asigurat, a resturilor care se pot valorifica sau ntrebuinţa;

b)       la bunurile a căror cantitate se exprimă n unităţi de măsură - valoarea pierderii din cantitate a aceleiaşi părţi din cantitatea totală care diminuează valoarea totală;

c)       la celelalte bunuri - costul reparaţiilor părţilor compoonente sau a pieselor avariate sau costul de nlocuire a acestora, din care se scade uzura corespunzătoare şi valoarea resturilor care se pot valorifica.

            n limita sumei asigurate, societatea de asigurare acordă despăgubiri şi pentru:

         cheltuielile făcute n scopul limitării daunei;

         cheltuielile legate de ndepărtarea resturilor de la locul producerii evenimentului asigurat;

         daunele provocate bunurilor menţionate n contractul de asigurare prin distrugerea sau avarierea lor, datorită măsurilor de salvare luate de asigurat pentru limitarea sau mpiedicarea consecinţelor producerii riscurilor.

            Din cuantumul pagubei se scad:

         franchisa prevăzută n contractul de asigurare;

         primele datorate pnă la sfrşitul perioadei de asigurare.

            Există situaţii n care societatea de asigurări poate refuza plata despăgubirilor, şi anume:

         dacă dauna a fost provocată, n mod intenţionat, de una din următoarele părţi:

            -  asiguratul sau beneficiarul;

- persoane fizice majore care locuiesc mpreună cu asiguratul sau gospodăresc, mpreună cu acesta, bunul asigurat;

                        -  un membru din conducerea persoanei juridice asigurate;

                        -  reprezentanţi ai asiguratului sau beneficiarului.

         n cazul n care una din aceleaşi persoane enumerate mai sus nu a luat măsurile necesare pentru evitarea sinistrului sau limitarea acestuia, deşi putea să facă acest lucru;

         dacă cererea de despăgubire este făcută cu rea credinţă sau dacă asiguratul a contribuit, n mod deliberat sau prin neglijanţă, la producerea daunei.

            n cazul n care asiguratul a ncheiat mai multe contracte de asigurare, pentru aceleaşi riscuri, asigurătorul datorează numai o parte a despăgubirii, şi anume acea parte care rezultă din repartizarea proporţională a despăgubirii datorate de toţi asigurătorii. n felul acesta se urmăreşte ca despăgubirea plătită asiguratului să nu depăşească valoarea pagubei.

            După fiecare daună, suma asigurată se diminuează cu valoarea despăgubirii acordate cu ncepere de la data producerii evenimentului asigurat. Pentru restul perioadei de asigurare, asigurarea continuă pentru suma rămasă.

Revenirea la suma asigurată iniţial se poate face la cererea asiguratului, printr-o asigurare suplimentară, contra plăţii diferenţei de primă corespunzătoare.

Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica