referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Condamnarea geopoliticii la inactualitate

Categoria: Referat Economie

Descriere:

Ion Conea sesiza cu acuitate că, dacă am concepe geopolitica doar ca geografie politică, deci ca o disciplină circumscrisă relaţiei dintre mediul natural şi stat, atunci viitorul ei ar fi serios pus sub semnul întrebării. Deoarece însăşi influenţa mediului natural este din ce în ce mai puţin semnificativă într-o eră a triumfului tehnologiei moderne...

Varianta Printabila 


1

Condamnarea geopoliticii la inactualitate

 

Chiar şi caracterizările contemporane ale geopoliticii,  ncercările de definire a ei  surprind cu deosebire  relaţia dintre  mediul natural şi politică. Vom reda, n continuare, cteva asemenea aprecieri, aşa cum sunt ele citate n Preambulul  Dicţionarului de geopolitică apărut sub coordonarea lui Yves Lacoste.

Grand Larousse universel (1962) consideră că geopolitica este “studiul raporturilor dintre state, dintre politicile lor şi legile naturale, acestea din urmă determinnd pe primele”. Celălalt mare dicţionar, Robert (1965), concepe geopolitica drept “studiul raporturilor dintre datele naturale ale geografiei şi politica statelor”.

Grand Larousse universel (1989) defineşte geopolitica ca fiind “ştiinţa care studiază raporturile dintre geografia statelor şi politica lor… Geopolitica exprimă voinţa de a ghida acţiunea guvernelor n funcţie de lecţiile geografiei”. Citim n „Le petit Larousse illustre”, 1994: “Geopolitica -  ştiinţa care studiază raporturile ntre geografia statelor şi politica lor”. n Enciclopedia Britanica, geopolitica este considerată a fi “utilizarea geografiei de către guvernele ce practică o politică de putere" (prin urmare, geopolitica este asociată doar cu statele mari, cu puterile care au ceva de spus pe arena internaţională).

Am reprodus aceste definiţii pentru că ele fixează o anumită nţelegere, de nceput, a geopoliticii. Pentru că fac acest lucru foarte aproape de zilele noastre, cnd există o presiune difuză, dar foarte reală, n direcţia unei nţelegeri diferite şi moderne a acestui termen.  Pentru că ezită să ncorporeze prefaceri ce au avut loc deja n cmpul politicii, al puterii, şi care se cereau asimilate ntr-un fel sau altul şi de către geopolitică.

S-a ajuns astfel la un prim paradox: chiar şi astăzi, la o sută de ani de la apariţia termenului, se operează tot cu sensul iniţial al disciplinei şi se ncearcă aplicarea acestui sens la o realitate mult schimbată. Evident că n acest context, suntem tentaţi să percepem cu deosebire discrepanţa, ceea ce nu concordă. Suntem chiar tentaţi să abandonăm noţiunea sau, poate şi mai rău, să o folosim cu un sens trunchiat ori chiar negativ, ca exprimnd “o orientare profund greşită”, adeptă a “determinismului geografic”, etc. Aşa cum am precizat, geopolitica şi propune să explice performanţele statului. Dar pe “teritoriul” statului au apărut realităţi noi de care el nu poate să nu ţină cont. A discuta potenţialul statului doar n raport cu instrumentele de care dispunea acum un secol - şi n cadrul cărora poziţia geografică şi, n general, condiţiile naturale jucau un rol mult mai important dect astăzi - nseamnă a condamna pur şi simplu geopolitica la cea mai grea sentinţă pentru o disciplină, sentinţa de inactualitate.

Ion Conea sesiza cu acuitate că, dacă am concepe geopolitica doar ca geografie politică, deci ca o disciplină circumscrisă relaţiei dintre mediul natural şi stat, atunci viitorul ei ar fi serios pus sub semnul ntrebării. Deoarece nsăşi influenţa mediului natural este din ce n ce mai puţin semnificativă ntr-o eră a triumfului tehnologiei moderne. “Astăzi, cu progresele extraordinare ale tehnicii şi, n genere, ale ştiinţei aplicate, se poate spune că influenţele primite de omul civilizat nseamnă foarte puţin faţă de cele de el exercitate. Omul - agent geografic activ este azi infinit superior omului agent geografic pasiv” (I.Conea, “Geopolitica. O ştiinţă nouă”, vol. “Geopolitica”, pag. 70).  

După opinia noastră, geopolitica a apărut n efortul de a oferi o explicaţie ct mai riguroasă elementului central al politicii, puterea. De ce este determinată puterea unui stat? reprezintă interogaţia care străbate mai toate demersurile de natură geopolitică. 1

Răspunsul oferit de geopolitica tradiţională  nu este cel mai adecvat, ntruct pune puterea n legătură doar cu factorii naturali ai existenţei statale, de la poziţie geografică pnă la bogăţii naturale. Cu temei, n toate analizele consacrate demersurilor geopolitice se reproşează determinismul geografic, faptul că formulele ntemeietoare ale acestei discipline oferă explicaţii unilaterale politicului, venind numai dinspre perspectiva geografică. Este un lucru adevărat, dar nu neapărat cel mai important. Există o lectură, ndrăznim să o numim superficială a ntemeietorilor geopoliticii, un tip de raportare care nu reuşeşte să treacă dincolo de formule stereotipe.

 Cu totul semnificativ ni se pare a fi faptul că se ncearcă o definire a ecuaţiei explicative a puterii unui stat. Are mai puţină importanţă dacă elementele respective se schimbă, dacă deţin ponderi diferite n momente de timp diferite. Dar nsăşi ecuaţia este sau devine nencăpătoare. ncă Montesquieu sesizase rolul mediului şi al climei n determinarea sistemului de guvernămnt; tot el semnala, nsă, că rolul acestora este mult mai mare n societăţile primitive, pe cnd n cele dezvoltate, factorii nenaturali tind să devină precumpănitori. Schimbarea rolului diverşilor factori nu scade din valoarea ecuaţiei explicative, care poate integra alte elemente, poate repondera structura celor existente; esenţială rămne preocuparea de a ntemeia, de a fundamenta o ecuaţie. Or tocmai această preocupare ni se pare demnă de reţinut, independent de formula concretă. Formula poate fi respinsă, efortul de a o ntemeia, nu!

Mai aproape de zilele noastre s-au lansat şi alte ecuaţii de determinare a puterii unui stat. Dintre ele am cita pe cea a lui Ray S. Cline (n C. H. Henderson, “International Relations. Conflict and Cooperation at the turn of the 21st century”, p.102):

 

Puterea = [Masa Critică (Populaţia şi Teritoriu) + Putere economică + Putere militară] x [Planificare coerentă a strategiei naţionale + Voinţă]

Sau ntr-o formulă prescurtată:

 

P= (Mcr+E+M) x (S+V).

 

Putem, fără ndoială, face o serie de remarci chiar şi pe marginea acestei ecuaţii, dar aici primează efortul de a sintetiza, de a turna ntr-o formulă o anume interpretare şi evaluare.

Apare limpede că avem de-a face cu o ecuaţie care defineşte puterea pornind de la achiziţiile teoretice şi de la experienţa politică acumulată la sfrşitul de secol şi de mileniu. Astăzi, elementele care alcătuiesc resursele a ceea ce literatura de specialitate numeşte putere necuantificabilă (“intangible power”), intră din ce n ce mai pregnant n ecuaţiile care tind să evalueze forţa unui stat.  Pe drept cuvnt! ntr-o epoca n care omul dispune de instrumente mult mai puternice de a-şi modela viitorul, temeinicia strategiilor de dezvoltare, voinţa, sănătatea morală, deschiderea culturală sunt factori cu o pondere mai mare şi, n anumite contexte, decisive n devenirea unei naţii.

 

Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica