referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Burse de valori si marfuri-curs

Categoria: Referat Economie

Descriere:

Bursele se clasifică după criterii legate de obiectul tranzacţiilor pe care le adăpostesc, forma lor de organizare şi reglementare, a statutului juridic, reglementarea participanţilor la piaţă, specializarea din punct de vedere a obiectului tranzacţiilor şi tehnica tranzacţionării...

Varianta Printabila 


1

BURSA DE VALORI ŞI DE MĂRFURI

 

 

 

 

 

C 1                                                                                                                08.10.2003

 

Prof. Dl. SABIN ILIEŞ

 

                  

                        Bursa – definiţie, istoric, clasificare

           

     Bursa este o instituţie a economiei de piaţă  n care se manifestă o piaţă organizată liberă de mărfuri şi servicii, eficientă, transparentă, corectă, adaptabilă şi lichidă.

            Termenul de bursă desemnează o instituţie a economiei de piaţă ca formă organizată de schimb pentru mărfuri sau titluri financiare.

Bursa = un hotel „Deburses” n holul căruia se negociau metale preţioase, emblema era trei pungi;

Bursa = locul de ntlnire dintre vanzător şi cumpărator.

            Legea 52/94 privind valorile mobiliare şi bursele de valori defineşte bursa de valori astfel: este o instituţie cu personalitate juridică asigurnd prin acţiuni intermediare automatizate sisteme, mecanisme şi proceduri adecvate pentru efectuarea continuă, ordonată, transparentă şi echilibrată a tranzacţiilor cu valori mobiliare admise la cotă oferind garanţia morală şi securitatea financiară prin masurarea continuă a lichidităţii respectivelor valori mobiliare.

            Ca istoric evoluţia comerţului a apărut cu mulţi ani n urmă ca un proces natural evolutiv de la forme primare pnă la concentrări comerciale care au dus la apariţia burselor.

            Formele de comerţ – darul, trocul, moneda marfă, moneda metalică pnă la formele metalice de astăzi.

            După sec. XV-lea trgurile au nceput să decadă lent pierznd teren n faţa depozitelor, magazinelor, comerţului engros care au dus la apariţia burselor.

            La nceput au existat numai burse de mărfuri iar pe parcurs au fost acceptate şi piaţa titlurilor finanicare sau de valori.

 

                        Activitatea bursieră din Romnia

            La mijlocul sec. XIX – 1831 se obţine o recoltă foarte bună n Principatele Romne – gru, orz, porumb, care exceda consumul intern, astfel apare necesitatea nfiinţării unor burse de mărfuri n Bucureşti unde aveau loc n principal tranzacţiile cu cereale. Aceste burse aveau nfiinţate un „cod de comerţ” cu regulament de funcţionare care prevedea condiţii de finanţare legale, conduita comercianţilor, administrarea burselor şi cotaţia.

            Finanţarea era reglementată ca fiind suportată de negustorii interesaţi n tranzacţiile bursiere. Sistemul  de cotaţie era rezultat prin calculul preţului mijlociu. Erau asigurate condiţii de publicitate n Gazata comercială. Condiţiile de administrare erau asigurate de 6 „efori” la Bucureşti iar la Brăila aveau „Deputăţia negustorească”. Negustorii se numeau „dragomani” sau „scăunaşi”, ulterior devin „dealer” şi „broker”. Erau interzise „matrapazlcurile” şi „precupeţia”, specula şi frauda.

            Activitatea bursieră n Romnia la nceputul sec.XX – n 1904 a apărut legea asupra burselor de valori şi un regulament prin care se nfiinţau 6 burse la Bucureşti, Brăila, Galaţi, Constanţa, Iaşi şi Craiova. Mai funcţionau pnă la Marea Unire şi bursele de la Arad, Timişoara, Cernăuţi.

            Activitatea bursieră n Romnia n perioada interbelică – n 1929 a apărut Legea Madgearu pentru reglementarea activităţii bursiere – „Legea asupra burselor”, această lege aduce reglementări mult mai precise asupra activităţii bursiere, introducnd unele modificări conceptuale şi juridice n concordanţă cu normativele internaţionale unificnd totodată legislativ practica bursieră n Romnia. Astfel s-au creat condiţii de manifestare independentă a pieţei de capital n Burse de efecte, acţiuni de capital, aceste instituţii sunt investite cu personalitate juridică.

            După 1989 apar legile 15,31,34,58 - egi care au pus baza acestei activităţi.

            Guvernul emite H. 552/92 privind circulaţia titlurilor de valori, se nfiinţează Agenţia mobiliară şi autoritatea pieţei care este dată de C.N.V.M..

 

 

 

 

C 2                                                                                                                15.10.2003

Clasificarea burselor

            Bursele se clasifică după criterii legate de obiectul tranzacţiilor pe care le adăpostesc, forma lor de organizare şi reglementare, a statutului juridic, reglementarea participanţilor la piaţă, specializarea din punct de vedere a obiectului tranzacţiilor şi tehnica tranzacţionării.

1. După obiectul tranzacţiei:

- burse de mărfuri

- burse de servicii

- burse de valori.

2. După forma de organizare:

- burse publice

- burse private.

3. După numărul de participanţi:

- burse cu participare limitată

- burse cu participare nelimitată.

4. După gama de mărfuri sau titluri tranzacţionate:

- burse specializate

- burse universale.

5. După modul de execuţie a contractelor:

- burse cash

- burse la termen cu tranzacţii n marjă.

6. După tehnica tranzacţiilor:

- burse cu strigare liberă

- burse electronice.

 

                        Caracteristicile pieţei bursiere

            Piaţa care se realizează la bursă sau care are caracteristicile acesteia este cunoscută subdenumirea de piaţă bursieră. Termenul defineşte mai mult tehnica, mecanismul de realizare a condiţiilor de piaţă concurenţială liberă.

            Caracteristicile acestei pieţe sunt:

1. piaţă de mărfuri şi de valori

2. piaţă dematerializată sau simbolică

3. piaţă liberă

4. piaţă organizată

5. piaţă reprezentativă

            1. piaţă de mărfuri şi de valori

Bursele sunt locuri de concentrare a cererii şi oferetei pentru mărfuri, precum şi pentru diferite instrumente financiare. Dacă la nceputurile lor pieţele bursiere erau organizate pentru tranzacţionare n egală măsură a mărfurilor şi valorilor, ulterior s-a produs o separare ntre cele 2 categorii de burse.

            Bursele de mărfuri  sunt centre ale vieţii comerciale, pieţe unde se tranzacţionează bunuri care au anumite caracteristici:

- sunt bunuri generice care se individualizează prin măsurare, cntărire, numărare;

- sunt fungibile;

- au caracter standardizabil, mărfurile pot fi mpărţirte n loturi omogene, apte a fi livrate la executarea contractului ncheiat n bursă;

- trebuie să aibă un grad redus de prelucrare ca o condiţie a păstrării caracteristicilor de produse de masă, nediferenţiat, omogen – gru, porumb, orez, soia, produse agroalimentare, metale, cupru, aluminiu, petrol şi produse petroliere.

Există şi burse pentru servicii (asigurări).

            Bursele de mărfuri tranzacţionează contracte cu executare imediată prin livrarea efectivă a mărfii şi plata preţului respectiv conform contractului, de asemenea bursele de mărfuri găzduiesc pieţele specializate care asigură condiţi pentru ncheierea de tranzacţii cu contracte la termen.

            Bursele de mărfuri sunt pieţe de interes public care asigură n condiţii centralizate de negociere eficienţă şi transparenţă, efectuarea de operaţiuni cum ar fi:

- vnzarea şi cumpărarea de mărfuri pe pieţe la disponibil

- vnzarea şi cumpărarea la disponibil de titluri reprezentate de mărfuri

- vnzarea şi cumpărarea de instrumente financiare derivate

- negocieri de asigurări maritime şi fluviale de nave cu ncărcătură

- vnzarea şi cumpărarea de alte instrumente autorizate de CNVM.

            Bursele de valori adăpostesc tranzacţii asupra unor titluri de valori fiind instituţii ale pieţei financiare.

            Titlurile financiare sau instrumentele financiare care fac obiectul tranzacţiilor bursiere am văzut sunt instrumente bursiere iar pentru bursele de valori caracteristici sunt titlurile primare cuprinznd acţiunile, obligaţiunile şi titlurile de stat. Generic titlurile tranzacţionate n bursele de valori  sunt denumite valori mobiliare.

            2. piaţa dematerializată sau simbolică

La bursele de mărfuri nu se negociază asupra unor bunuri fizice materializate şi prezente ca atare la locul contractării ci pe baza unor documente reprezentative care consacră dreptul de proprietate asupra mărfii şi constituie imaginea comercială (o anumită cantitate de marfă, de o anumită calitate), bursa este prin urmare o piaţă dematerializată unde se ncheie contracte ntre părţi, edificarea şi circulaţia mărfurilor realizndu-se nafara acestei pieţe.

            La bursele de valori obiectul tranzacţiilor este el nsuşi simbolic, el fiind reprezentat de titluri ce conferă drepturi patrimoniale asupra emitentului, iar demeterializarea este dată de faptul că tranzacţiile bursiere se referă la nscrisuri ce pot fi evidenţaite n cont, simbolice, lipsind chiar forma materială, iar hrtia de valoare evidenţiază transformări prin conturi.

            3. piaţa liberă

Bursele sunt pieţe libere n sensul că asigură confruntarea directă şi deschisă a cererii şi ofertei care se manifestă n mod real n economie. Prin urmare nu pot fi tranzacţionate la bursă dect acele mărfuri şi valori pentru care există o piaţă liberă, adică un număr suficient de mare de ofertanţi (vnzări şi cumpărări) astfel nct să nu apară posibilitatea unor concentrări n scopul manipulării preţului. Bursa este opusă prin esenţa sa ideii de monopol fiind ataşată ideii de concurenţă.

            Menirea burselor este punerea n valoare a jocului liber al forţelor pieţei, excluznd orice intervenţie extra economică, precum şi orice tendinţă provenită din afară sau din interiorul pieţei, de manipulare a variabilelor pieţei, n speţă a preţului.

            Pentru ca o marfă sau valoare mobiliară să poată să fie obiectul tranzacţiei de bursă trebuie să fie ndeplinite o serie de condiţii:

- oferta trebuie să  fie amplă cantitativ şi să provină de la un număr suficient de mare de ofertanţi;

- cererea trebuie să fie solvabilă, respectiv să fie ndeplinită condiţia de lichiditate;

- preţurile nu trebuie să fie obiectul unor măsuri administrative sau de control;

- trebuie asigurată transparenţa informaţiilor privind piaţa, n general condiţii ce duc la o concurenţă liberă.

 

            4. piaţa organizată

Bursa este o piaţă organizată n sensul că tranzacţiile se efectuează conform unor principii, norme şi reguli cunoscute şi respectate de participanţi, acesta nu nseamnă controlul pieţei ci reglementarea ei n scopul de a creea sau asigura condiţii pentru desfăşurarea concurenţei libere, deci un sistem de garantare a caracterului liber şi deschis al tranzacţiilor monetare şi comerciale.

Organizarea pieţelor bursiere se realizează prin cadrul legislativ al ţărilor respective şi prin regulamente bursiere. Regulamentele bursiere sunt expresia concentrată a normelor şi uzanţelor consacrate n lumea afacerilor.

Toate tranzacţiile se desfăşoară ntotdeauna prin firme specializate cum ar fi societăţile de brokeraj şi societăţile de servicii de investiţii financiare. Se desfăşoară şi prin intermediul unui personal specializat care  asigură contactul ntre cererea şi oferta ce se manifestă pe piaţă. Prin reglementare se urmăreşte asigurarea uneia din condiţiile esenţiale ale viabilităţii bursei – credibilitatea acesteia.

5. piaţa reprezentativă

Bursa este o piaţă reprezentativă servind drept reper pentru toate tranzacţiile care se efectuează cu acele mărfuri pentru care ea constituie piaţă organizată.

            La  bursă se stabileşte preţul pentru mărfurile negociate – aşa numitul curs al bursei, element esenţial pentru toate tranzacţiile comerciale care se desfăşoară n ţara respectivă şi chiar n cazul marilor burse n ntreaga lume.

            Datorită globalizării economice bursele stabilesc repere de preţ mondial, devenind etalon pentru tranzacţii ncheiate nafara burselor cu aceleaşi tip de marfă sau titlu financiar oriunde n lume. De altfel funcţia centrală a băncii este tocmai aceea de a stabili zilnic nivelul preţurilor, adică punctul de echilibru al pieţei, acel preţ care asigură n condiţiile date valori maxime de tranzacţii. Prin această funcţie a sa bursa devine un reper al ntregii activităţi economice, sursă a informaţiei de bază pentru agenţii economici şi pentru nivelul preţului, mai mult prin funcţionarea permanentă, spre deosebire de licitaţii care au un caracter periodic, bursa exprimă chiar continuitatea procesului economic, caracterul nentrerupt al tranzacţiilor comerciale şi financiare.

 

 

 

C 3                                                                                                                22.10.2003     

Funcţiile bursei

 

1. Funcţia cea mai importanţă care conferă statutul de instituţie reprezentativă a economiei de piaţă este  funcţia fundamentală de a asigura cadrul optim necesar efectuaării de tranzacţii bursiere cu valori mobiliare sau instrumente financiare n condiţii de protecţie a investitorilor şi de transparenţă a tranzacţiilor. Organizarea unei pieţe vaste prin concentrarea cererii şi ofertei cu un număr important de participanţi ntr-o dimensiune vastă n condiţii de concurenţă asigurată.

2. Formarea unui preţ corect – mecanismul de formare a preţurilor urmăreşte riguros respectarea criteriilor necesare pentru ca echilibrul cererii şi al ofertei să se realizeze n punctul ce reprezintă preţul corect, acesta fiind preţul reprezentativ pentru ntreaga piaţă de referinţă.                  

3. Armonizarea preţurilor – bursa realizează şi difuzarea informaţiilor care apoi realizează armonizarea preţurilor pe ntreaga economie (naţională, comunitară, mondială). Informaţia bursieră, deci, joacă rolul de mediator pe piaţă stabilind preţul de referinţă.

4. Acoperirea riscurilor – prin intermediul pieţei bursiere, a mecanismelor specifice de tranzacţii se realizează operaţiunile de acoperire a riscului. Participanţii la piaţă sunt motivaţi diferit, astfel nct unii sunt dispuşi să preia un risc mai mare n condiţiile unui profit potenţial mai mare, pe cnd alţii nu sunt dispuşi să rişte. Transferul riscului de la participanţii cu aversiune faţă de risc la participanţii cu dispunere la risc se realizează cu ajutorul operaţiunilor de acoperire prin bursă.

5. Barometrul bursei – evoluţia pieţei bursiere are un caracter de predictibilitate, cursul stabilit la bursă devine un instrument de analiză economică şi evaluare. El intră n calcul pentru stabilirea politicii economice şi n acelaşi timp devine un semnal de acţiune pentru agenţii economici, pentru guvern, pentru autorităţile locale, fiind cel mai realist instrument de prognoză.

 

                        Instituţiile bursei

            Bursa este o instituţie reprezentativă pentru economia de piaţă de aceea trebuie să cunoaştem modul de organizare, de funcţionare, structura, administrarea şi controlul, precum şi mecanismul decizional din cadrul instituţiei.

            Organizarea şi funcţionarea bursei – poate fi organizată sub formă juridică, de societate, organizaţei nonprofit, publică sau privată, reglementată prin lege, a fiecărei ţări unde şi desfăşoară activitatea.

            Documentele instituţiei sunt statutul şi regulementul bursei.

Statutul bursei reglementează de obicei următoarele probleme: numele, sediul, scopul, memebrii bursei, conducerea executivă, funcţiile bursei, managementul bursei (Adunarea Generală, Consiliul de administraţie, comitetele bursei, organele de control ale bursei), principiile generale de funcţionare a bursei, reguli privind contractele, procedura de tranzacţie, executarea contractelor. De asememenea n statul bursei se reglementează activitatea economică, respectiv modalităţi de ncasare, mărimea şi clasificarea comisioanelor, realizarea veniturilor şi cheltuielilor, proceduri privind arbitrajul, modalităţi de judecare şi soluţionare a litigiilor ntre vănzător şi cumpărător, inclusiv unde, cum n ce loc au loc negocierile şi orarul de funcţionare a bursei.

Regulamentul bursei – cuprinde 2 mari subiecte: procedura de listare, respectiv mecanismul tranzacţiilor.

Regulile privind listarea cuprind referinţe cu privire la titlurile ce sunt acceptate pentru listare la bursă, conditiile ce trebuie să le ndeplinească valorile mobiliare pentru a fi cotate, cum trebuie să fie prospectul de emisiune şi condiţiile corespunzătoare, respectiv nivelul taxelor, al comisioanelor, etc.

Reglementarea mecanismelor de tranzacţie cuprinde menţiuni cu privire la condiţiile de listare, tipurile de tranzacţii şi respectiv tipurile de ordine acceptate, procedura de transmitere şi procurare a ordinelor, mecanismul de formare a preţului, procedura de prelucrare a informaţiilor, procedura de afişare şi transmitere a lor pentru informarea publicului, activitatea agenţilor de bursă, att ca pesoane juridice prin impunerea unor condiţii de capital dar şi de dotare tehnică sau bonitate, ct şi din punct de vedere profesional cu referire la persoanele fizice ce acţionează n bursă.

1

            Membri bursei

            Persoanele fizice sau juridice care se asociază n vederea formării unei instituţii bursiere sau n cazul celor publice, reglementate prin legi, persoane juridice autorizate dobndesc calitatea de membrii ai bursei.

            n funcie de condiţiile impuse de legislaţia din ţara respectivă sau prin statut, membrii bursei au diverse avantaje, cum ar fi : sunt ndereptăţiţi să execute n mod direct operaţii n bursă, drept care n cele mai multe cazuri exclusiv.

            Condiţiile generale pentru a deveni membru a unei burse sunt n general următoarele: să primească autorizaţie, să dispună de un volum minim de capital, să respecte regulile bursei şi obligaţiile stabilite prin lege sau autoreglementare.

            Drepturile membrului bursei constau n: să participe la tranzacţiile bursei n nume propriu sau pentru clienţi, să participe la elaborarea sau modificarea statutului şi regulementului, să participe la administrarea instituţiei.

 

                        Conducerea şi administrarea bursei

            Organele de decizie ale bursei sunt Adunarea Generală şi Consiliul de Administraţie. Organul suprem este Adunarea Genrală sau Asociaţia bursei. Acestea se ntlnesc odată pe an şi iau decizii cu referire la strategia instituţiei, respectarea cadrului normativ, elaborarea sau modificarea regulamentului, desemnează organele de conducere permanentă, aprobă exerciţiul financiar precedent. Administrarea instituţiei bursei se realizează printr-un Consiliul de Administraţie sau Comitet de administrare format dintr-un număr impar de 5, 7 sau 9  care se ntlnesc deobicei o dată pe lună şi iau decizii operative legate de activitatea instituţiei.

            Organele de execuţie asigură desfăşurarea curentă a activităţii bursei şi sunt alcătuite din cadrele de conducere şi funcţionarii superiori, directorul executiv, lucrători operativi şi personal de execuţie.

            Principalele departamente ale unei burse sunt:

- departamentul pentru cotaţii – urmăreşte desfăşurarea tranzacţiilor asigurnd condiţiile desfăşurării lor, colectnd informaţii şi stabilind cotaţia;

- departamentul informativ – are rolul să realizeze informarea asupra cotelor, valorii tranzacţiilor şi al altor date ce compun informaţia bursieră;

- departamentul cercetare dezvoltare – elaborează strategia de viitor a instituţiei n urma analizei de piaţă sau prin lansarea unor produse noi bursiere;

- departamenul pentru membrii – stabileşte relaţiile ntre membrii săi precum şi admiterea de noi membrii la bursele unde statutul permite aceasta;

- departamentul de relaţii internaţionale – realizează relaţiile bursei cu alte instituţii similare n lume;

- departamentul de lichidare compensare – se ocupă de executarea contractelor, realizarea compensării şi lichidării lor.

- serviciile conexe – care au organe consultative formate din specialişti n diferite domenii, cele mai ntlnite domenii sunt: Comitetul de supraveghere – care are rolul de a veghea la respectarea normelor şi procedurilor, Comitetul pentru membrii – urmăreşte respectarea criteriilor pentru calitatea de membru, analizează dacă se admit noi membrii

sau dacă şi pierd această calitate, Comitetul pentru etică bursieră care face investigaţii asupra eticii afacerilor din bursă şi rezolvarea litigiilor.

- organele de control – realizează controlul activităţii financiare şi sunt alcătuite din cenzori sau auditori care analizează operaţiunile interne ale bursei.

 

                       

 

 

 

Bursa de valori Bucureşti

           

Conform prevederilor legii o bursă se poate organiza cnd 10 societăţi de servicii de investiţii financiare au cerut CNVM autorizarea de negociere la bursă.

            Bursa de valori Bucureşti a fost nfiinţată prin decizia CNVM nr. 20/24.04.1995 la cerea a 24 de societăţi de intermediere membre fondatoare ale bursei.

            Bursa de valori Bucureşti este o bursă deschisă, este o instituţie publică cu personalitate juridică care se autofinanţează. Sistemul de formare a preţului n bursă este prin licitaţie dublă.

            Bursa de valori Bucureşti are 2 nivele de cotare: membrii asociaţi şi conducerea Bursei de valori Bucureşti. Participanţii direct pe piaţa Bursei de valori Bucureşti sunt societăţi de servicii de investiţii financiare avnd ca obiect exclusiv de activitate intermedierea de valori mobiliare şi autorizarea de CNVM să negocieze n cadrul bursei. Acestea pot desfăşura o gamă largă sau mai restrnsă de activitate de intermediere n funcţie mărimea capitalului constituit, respectiv de autorizaţia CNVM. Societatea de brokeraj şi realizează activitatea de intermediere pe piaţa bursieră prin persoane fizice, angajaţi sau reprezentanţi exclusivi care acţionează ca agenţi de valori mobiliare ct şi de bursă.

            Comisarul general al bursei este numit de CNVM pentru controlul şi supravegherea activităţii bursei.

            n cadrul Bursei de valori Bucureşti funcţionează 3 comisii şi anume: Comisia de etică şi conduită, Comisia de nscriere la cota bursei, Comisia de dezvoltare produse noi. De asemenea Camera arbitrală funcţionează n bursă ca organism  de soluţionare a litigilor  ntre membri şi ntre aceştia şi clienţi.

 

 

 

C 4                                                                                                                05.11.2003

 

Bursele de mărfuri n Romnia

           

        Cadrul legislativ este dat de Legea 129/2000 publicată n M.O. 361/03.08.2000. n prezent funcţionează 2 burse de mărfuri n Romnia, n Bucureşti şi n Sibiu, Bursa de mărfuri Bucureşti şi Bursa monetar financiară şi de mărfuri Sibiu.

            Societăţiile de bursă care găzduiesc bursele de mărfuri au ca obiect de activitatea administrarea bursei de mărfuri. Societăţile de bursă pot ndeplini şi activităţi conexe cum ar fi: organizarea de licitaţii, vnzări, achiziţii de produse, organizarea de seminarii şi cursuri n scopul pregătirii participanţilor n domeniul burselor.

            Societăţile membre ale bursei şi care activează n bursele de mărfuri sunt societăţi de brokeraj, societăţi care sunt autorizate de CNVM să presteze servicii de negociere a cererilor şi ofertelor şi de ncheiere de tranzacţii pe piaţa dezvoltată de bursa de mărfuri n cont propriu şi n contul clienţilor conform prevederilor legii.

Bursa de mărfuri este organism cu putere de autoreglementare.

 Agentul profesionist angajat al bursei de mărfuri este responsabil cu tranzacţiile şi se numeşte broker, care este obligat să negocieze cererile şi oferta şi să ncheie tranzacţii strict n conformitate cu ordinele de bursă primite.

Traderul este persoana fizică atestată de Consiliul Bursei de mărfuri şi autorizată de CNVM să opereze direct n sistemul de tranzacţionare a unei burse de mărfuri. Are dreptul de a dispune de sumele, de valorile, bunurile aflate n contul său la membrul compensator, comunicate fiind liber de obligaţii.

 

 

Piaţa de capital

n economia financiară circuitul activelor financiare are loc ntre mulţimea ofertanţilor de fonduri (investitorii) şi mulţimea utilizatorilor acestora n vederea satisfacerii nevoilor economice a cărei finalizare este profitul.

Investitorii sunt cei care efectuează investiţii prin plasarea fondurilor n scopul valorificării lor iar utilizatorii sunt cei care mobilizează fondurile pentru a finaliza  propria activitate economică.

Transferul de resurse financiare ntre cei care le deţin la agenţii economici care le folosesc se face prin ntreţinerea şi dezvoltarea unor afaceri n aşa fel nct ntre cei 2 să fie o distribuţie a profitului.

 

            Piaţa bancară

Se caracterizează prin tranzacţii cu active bancare non negociabile a căror lichiditate este maximă. Societăţiile bancare au rolul de intermediere ntre posesorii de disponibilităţi băneşti şi utilizatorii de fonduri pe baza relaţiilor de credit.

 

            Piaţa monetară

Este caracterizată prin tranzacţii cu active financiare de către societăţile financiare.

Tranzacţiile includ depozite bancare la vedere, la termen, bilete de ordin, cambii, cecuri, certificate de depozit şi alte titluri mobiliare pe termen scurt pnă la 1 an.

Activele sunt mobilizate n general de către agenţii economici prin credite bancare dar şi unele nevoi temporare ale băncii şi tezaurul său, investiţii n nume propriu ale societăţilor bancare.

Participanţii la ofertă sunt Guvernul, municipalităţile, autorităţile locale, băncile, societăţile de asigurare, alte instituţii financiare iar valorile mobiliare se vnd şi se cumpără de către participanţii la piaţă asigurndu-se un flux permanent ntre ofertanţi şi agenţii economici utilizatori.

            Tranzacţiile trebuie să fie ct mai uşoare şi rapide posibil astfel nct participanţii să obţină maximum de efect n minimum de timp.

            Nivelul cursului la care se cumpără şi se vnd titlurile mobiliare trebuie să fie publice pentru a reuni cu maximă promtitudine cumpărările şi vnzările de capital real sau potenţial.

 

            Componentele pieţei de capital

n funcţie de momentul n care se face tranzacţia piaţa de capital  se divide n 2 segmente dependente temporal: primară şi secundară.

1. Piaţa primară  are rolul de plasare a emisiunilor de titluri mobiliare pentru atragerea capitalurilor financiare disponibile pe termen mediu şi lung, att pe pieţele interne de capital ct şi pe piaţa internaţională de capital.

            Deţinătorii de capital sunt n general cunoscuţi oferind astfel posibilitatea emitentului de titluri de valoare să ia direct contact cu investitorii, obţinnd resursele finaciare de care are nevoie. Aceste plasamente private sunt relative, majoritatea emitenţilor fcnd apel la economiile publice prin utilizarea resurselor bancare.

Procedura de emisiune a unui titlu prin atragerea de resurse publice este formată din 3 faze : pregătirea, lansarea şi plasamentul.

1.      Pregătirea emisiunii :

- emitentul ncredinţează unei societăţi bancare problema emisiunii de titluri mobiliare n contul său, etapele acestei prime faze implică ndeplinirea unor  condiţii specifice:

- emitentul nu poate fi orice societate dect n anumite condiţii ale legii bursei din ţara respectivă; o asemenea societate trebuie să aibă cel puţin un număr de ani de existenţă, să prezinte ultimele bilanţuri contabile aprobate de acţionari, să prezinte un raport  privind realizările financiare, programul de dezvoltare, astfel un investitor potenţial şi va putea plasa fondurile băneşti n condiţii de siguranţă şi n cun oştiinţă de cauză;

- dacă societatea  emitentă beneficiază de garanţia unei colectivităţi publice a statului sau a unei alte societăţi comerciale pe acţiuni emisiunea este posibilă şi fără o prezentare a bilanţului contabil.

- societatea emitentă trebuie să fii liberalizat total capitalul nainte de a putea primi fonduri băneşti rezultate n urma vnzării titlurilor.

- decizia de emisiune pentru emitenţii din sectorul public a căror structură este specifică trebuie să aibă girul Adunării Generale. Adunarea generală poate da autorizaţia de emisiune a titlurilor mobiliare cu o valabilitate n general de 5 ani. Consiliul de Administraţie utilizează autorizaţia dată n vederea ndeplinirii formalităţilor necesare derulării operaţiunilor de emisiune stabilind modalităţile detaliate. Intermediarul emisiuniii de titluri are un rol deosebit de important deoarece singură nu poate acţiona rapid şi eficace, de cele mai multe ori se fac apeluri la bănci care prin intermediu sistemului informaţional propriu formează un flux de distribuire a titulurilor emise, n care una dintre bănci este titular de flux. Calendarul emisiunii va fi stabilit de către societatea bancară aleasă drept intermediar principal. Emisiunea valorilor mobiliare va fi mpărţită  pe loturi cu stabilirea exactă a cantităţii, calităţii şi termenelor de lansare.

2.      Lansarea titlurilor mobiliare :

Modalităţile de lansare sunt stabilite prin lege, care precizează pentru fiecare titlu n parte valoarea nominală, numărul de titluri emise şi alte condiţii necesare.

Finanţarea condiţiilor finaler ale  imprumuturilor se realizează prin negocieri ntre societatea emitentă pe de o parte şi intermediarii ce formează fluxul de distribuţie pe de altă parte. Sunt stabilite astfel condiţiile optime pentru realizarea consensului de interese  ale celor 2 părţi, adică coerenţa plasării titlurilor şi obţinerea fondurilor băneşti, tehnicile de plasare precum şi profitul ce revine intermediarilor.

Informarea publică este o etapă nu numai necesară dar şi obligatorie stipulată de

legile care reglementează existenţa şi funcţiile pieţei primare de titluri mobiliare.

            Informaţia minimă asigurată de societatea emitentă conţine:

- prezentarea juridică şi financiară a societăţii

- descrierea formală a titlurilor mobiliare emise

- ultimul bilanţ contabil

- raportul asupra acţiunilor şi a rezultatului financiar din ultimele luni.

            3. Plasarea şi cotarea titlurilor emise

            Societăţile bancare care formează fluxul primar de distribuire a valorilor mobiliare fac legătura ntre societatea emitentă şi investitor. Ele se angajează prin contracte ferme să plaseze titlurile, să verse emitentului fluxurile băneşti obţinute, să garanteze acţiunile de plasare prin substituirea financiară a soldului de titluri neplasate.

            Plasarea efectivă se derulează după o perioadă de la publicarea oficială a acţiunii prin ghişeele specializate ale băncilor.

            Dificultăţile de plasare a unui titlu sunt compensate de succesul altuia.

            Pentru a permite operarea de transferuri ale titlurilor n curs de plasare există posibilitatea schimburilor ntre bănci şi alte instituţii financiare cu retrocedarea comisionului oferit. Din această cauză se creează aşa numită piaţa gri a titlurilor  n curs de plasare.

            Cotarea titlurilor pe piaţa primară este reglementată prin legi specifice, n general depinde de situaţiile specifice a fiecărei societăţi, dacă este la prima emisiune sau a mai fost cotată pe piaţă, tipul titlului (acţiune, obligaţiune, derivat), valoarea nominală, numărul maxim de titluri, etc..

            Costurile suportate de societatea emitentă variază  de regulă ntre 1,5 – 4 % din total, cheltuielile cu publicarea 0,3 % din totalul mprumutului.

2. Piaţa secundară

            Odată puse n circulaţie titlurile mobiliare prin emisiune pe piaţa primară acestea fac obiectul tranzacţiilor pe piaţa secundară. Existenţa acestui tip de piaţă oferă posibilitatea deţinătorilor de acţiuni şi obligaţiuni să le valorifice nainte ca acestea să aducă profit (dividende sau dobnzi).

            Piaţa secundară reprezintă n acelaşi timp modalitatea de a concentra  n acelaşi loc investitorii particulari sau instituţionali care pot vinde sau cumpăra titluri mobiliare avnd garanţia că acestea au valoare şi pot fi reintrodu-se oricnd n circuit.

            Piaţa secundară este şi expresia aproape perfectă a reglării libere ntre cererea şi oferta de valori fiind un barometru n primul rnd al nevoii de capital şi al stării economico sociale şi politice. Din acest punct de vedere se mai numeşte şi piaţa absolută unde legea cererii şi ofertei găseşte terenul propice activităţii sale nengrădite.

            Piaţa secundară asigură mobilizarea capitalului, a lichidităţilor pe termen mediu şi lung, oricărui titlu trecut de piaţa primară, atrage investitori de „profesie” şi de „ocazie” n speranţa unui profit maxim ntr-un timp record.

            Preţul la care se negociază titlurile mobliare reprezintă n acelaşi timp echilibrul a 2 factori opuşi: pe de o parte maximizarea rentabilităţii unei acţiuni sau obligaţiuni, pe de altă parte minimizarea riscului pe care l incumbă orice titlu.

            Armonizarea dorinţei de căştig cu cea de diminuare a riscului se poate stabili

printr-o serie de metode statistice numite generic „gestiunea portofoliului de titluri mobiliare”.

 

 

 

 

C 5                                                                                                                19.11.2003

           

Bursa oficială

           

             Bursa oficială este piaţa cu reglare la termen sau piaţa n numerar.

Piaţa cu reglare la termen este principala piaţă n măsura n care aici se negociază titlurile de valoare cele mai importante şi unde sunt permise cele mai variate operaţii bursiere. Caracteristica majoră a unei astfel de pieţe este dată de faptul că operaţiunile de vnzare cumpărare se achită odată pe lună n ziua de lichidare. Este astfel posibil să se realizeze operaţiuni la termen, cumpărătorii, vnzătorii nedeveind debitori dect n ultima zi a lunii curente. n acest răstimp pentru a realiza operaţiuni la termen tranzacţiile se desfăşoară pentru o anumită cantitate de titluri numită cotitate. Dacă aceasta nu este respectată reglarea se realizează imediat.

            Piaţa n numerar are drept caracteristică principală reglarea imediată a tranzacţiilor, titlurile cotate pe acest tip de piaţă fac adesea obiectul tranzacţiilor minore ca valoare, de asemenea fluctuaţiile cursurilor n sus sau n jos sunt adesea accentuate de restrngerea pieţei.

            Pentru a fi cotată o societate comercială trebuie să obţină avizul organismului investit cu autoritatea n reglementarea şi supravegherea burselor de valori prin prezentarea unui dosar care trebuie să conţină:

- scrisoarea de cerere a cotării

- documentaţia completă asupra societăţii

- statutul

- compoziţia Consiliului de Administraţie

- lista acţionarilor posesori ai mai mult de 5% din capital

- nota detailată asupra activităţii

- ultimele 3 bilanţuri contabile

- raportul asupra situaţiei financiare, etc.

Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica