referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Capitalismul si dusmanii sai

Categoria: Referat Economie

Descriere:

Într-o societate capitalistă principalul pericol este inflaţia. Însă autorul arată ca această inflaţie se datorează tocmai intervenţiei statului în mecanismele pieţei. E acuzat inervenţionismul ca principala cauză a ei. Astfel de la intervenţia statului într-un sector economic, sau mai bine spus a stabilirii de către stat a unui preţ maximal, acest control se propagă şi se amplifică în toate celelate sectoare şi pieţe, datorită dependenţelor dintre ele, până la stadiul în care guvernul ajunge să controleze preţul tuturor produselor...

Varianta Printabila 


1

Capitalismul şi  duşmanii săi

 

 

Ludwig von Mises dărmă ncă de la nceputul crţii imaginea concepută despre capitalism, potrivit căreia ntr-o astfel de societate ar exista un rege al petrolului, oţelului, zahărului n general al unui subdomneiu economic. El subliniază că un astfel de patron ntr-o societate capitalistă este sclavul clientului şi nu invers, regatul său se va menţine atta timp ct va fi n măsură să furnizeze clientului bunurile şi serviciile necesare lui. n momentul n care el nu mai este capabil să mulţumească clientul, el va fi detronat din poziţia sa.          Autorul  pentru a pune n evidenţă trăsăturile benefice ale capitalismului compară efectele sale cu celelalte tendinţe opuse. Pentru a descrie tendinţele opuse capitalismului ncepe cu perioada timpurie a lui, sau mai bine zis cu naşterea acestuia n Anglia secolului XVII. Atunci, poziţia socială era stabilită de la naştere, indiferent de calităţile posedate de fiecare individ, această poziţie socială era transmisă copiilor fără posibilitatea de a fi schimbată. Fiecare avea privilegii şi ndatoriri, clasa aristocrată avnd numai privilegii, iar clasa de jos numai obligaţii. n capitalism nsă, statutul şi-l stabileşte fiecare individ n funcţie de meritele personale.

            Odată cu pătrunderea industrializării, aristocraţia s-a simţit ameninţată de faptul că forţa de muncă, reprezentată de ţărani, migra spre oraşe unde li se ofereau condiţii şi salarii mai mari. Astfel nobilii se vedeau nevoiţi să le plătească celor rămaşi, salarii la fel de mari ca şi cele din aşezările urbane nou constituite. Datorită salariilor mai mari, foştii ţărani capătă o poziţie socială mai importantă. Vechile reguli care se aplicau nainte structurilor sociale nu mai erau valabile.

            Astfel că apare ideea cum că migraţia forţei de munca din mediul rural n mediul urban este un rău, şi că acest rău trebuie oprit n orice chip, indiferent dacă starea ţăranului ajuns la oraş ncepea să se amelioreze. Tot n acea perioadă, apare imaginea capitalismului ca o plagă socială, imaginea Angliei n literatura acelui secol fiind aceea a copiilor exploataţi şi subnutriţi, a muncitorului fără casă, n contrast cu mediul rural prezentat bucolic şi a muncilor cmpeneşti n slujba aristocraţiei protectoare. Această imagine este mai mult reclama negativă a situaţiei de atunci, făcută de către aristocraţie. nsă acest atac la adresa capitalismului nu este fondat, deoarece rapoartele comisiilor desemnate atunci de guvernul britanic descriu situaţia exact invers: cei din mediul rural aveau condiţii mai proaste dect băştinaşii din India acelui secol, iar cei din mediul urban işi permiteau un nivel de trai echivalent cu cel al micilor nobili.

            n prezent, ntr-o societate capitalistă nu există o diferenţiere ntre posibilităţi, ci ntre capacităţi, astfel diferenţa dintre omul de mijloc şi cel bogat e mai mult diferenţa dintre un Ford şi un Cadillac, nsă amandouă aceste maşini ndeplinind aceeaşi funcţie, pe cnd n epoca precapitalistă omul din clasa de sus avea tot, iar cel din clasa de jos nu-şi putea permite nici măcar o pereche de ncălţăminte.

            Autorul combate socialismul de tip marxist, care promovează imaginea negativă a capitalismului, potrivit căreia muncitorul primea ca retribuţie a muncii prestate un salariu din care-şi permitea minimul de subzistenţă (legea de fier a salariilor). Această teorie este incorectă, deoarece att Marx, ct şi socialiştii n general, identifică oamenii cu o cultură de microbi, ignornd celelalte tendinţe ale acestuia, n afara susţinerii sale materiale. Mises mai adaugă faptul că ntr-o societate capitalistă, individul n afara susţinerii sale materiale caută să se implice n activităţi care i vor aduce profit, astfel prin capitalul investit se creşte nivelul de trai. Prosperitatea unei ţări este direct proporţională cu volumul de capital investit pe individ.

            Un alt aspect al societăţii este libertatea. Autorul compară formele de manifestare ale acesteia ntr-o societate de tip capitalist şi socialist. Libertatea individuală este inexistentă acolo unde nu există libertate economică, deoarece dacă statul ar deţine toată puterea economică, atunci el ar deţine şi suportul material care stă la baza libertăţii individului. Astfel prin economia dirijată se pot elimina formele de manifestare care au o concepţie diferită de cea a statului. n cadrul acestui stat omul nu este liber să-şi aleagă profesia, ci este dirijat astfel nct alegerea lui să corespundă planului stabilit de guvern. ntr-o societate de tip capitalist, individul are dreptul să-şi stabilească profesia singur, singurul rege e cumpărătorul, iar preţul e stabilit liber, faţă de societatea socialistă unde preţul şi acţiunea n cadrul pieţei sunt fixate de guvern.

            Se critică societatea de tip capitalist şi anume tendinţa guvernului de a controla totul. nsă datoria guvernului nu este aceea de a stabili frumosul din artă sau utilitatea lecturilor, stabilind anumite standarde (astfel n Germania lui Hitler erau considerate ca cea mai naltă formă de artă frescele cu soldaţi, iar pe timpul comuniştilor muncitorii cu minile groase care clădeau comunismul, restul formelor fiind izolate, artiştii fiind 'reeducaţi').

            Guvernul e un guvern mai bun cu ct se implică mai puţin pe piaţă. Rolul guvernului trebuie să fie mai mult de supraveghere a pieţei şi nu de influenţare a mecanismelor acesteia, de a proteja buna funcţionare a economiei mpotriva fraudei şi violenţei ivite din interiorul său din exteriorul ei. n socialism, şi n comunism n special, statul controlează totul, individul trebuind pur şi simplu să se supună.

            Societatea socialistă nu include necunoscutul, nedeterminatul, ideile inovatoare nu-şi au locul acolo unde totul se datorează planificării, unde fiecare acţiune trebuie să fie prevăzută de guvern n marele său plan de conducere. Neexistnd nedeterminatul, ntr-o astfel de societate nu va exista nici riscul, deci nici evoluţia pe care o implică un astfel de risc. n mare parte această involuţie a sistemului se datorează şi incapacităţii grupului conducător de a nţelege anumite idei. Astfel n orice problemă, indiferent de domeniul pe care-l vizează, nu va exista decat o singură instanţă care-i va determina sau nu utilitatea. Posibilitatea nţelegerii unei idei e cu att mai mică cu ct soarta celor cărora le este prezentată nu are nici o legătura cu materializarea ei. n societatea capitalistă, riscul işi are o mare contribuţie, deorece există răsplata care nsoţeşte acest risc. Singura instanţă care poate determina utilitatea ideii este nsăşi materializarea ideii n realitate, de aici decurgnd mulţimea de inovaţii tehnice prezente n mediul capitalist, ct şi evoluţia pe care o are o societate care adoptă un astfel de model.

1

Cştigul banilor e principalul motor al inovaţiilor, ncercărilor de a aduce satisfacţie consumatorului, o motivaţie mult mai puternică dect altruismul şi renunţarea la un salariu mai avantajos, doar pentru a avea o retribuţie egală cu cea a unei femei de serviciu.

            O altă hiba a soceităţii comunist-socialiste este că fără existenţa pieţei libere nu se poate stabili preţul resurselor şi a materiilor prime. Dar calculul economic este imposibil fără determinarea acestor preţuri. Comunismul nsă iese din această dilemă prin preluarea preţurilor de pe piaţa capitalistă.

            ntr-o societate capitalistă principalul pericol este inflaţia. nsă autorul arată ca această inflaţie se datorează tocmai intervenţiei statului n mecanismele pieţei. E acuzat inervenţionismul ca principala cauză a ei. Astfel de la intervenţia statului ntr-un sector economic, sau mai bine spus a stabilirii de către stat a unui preţ maximal, acest control se propagă şi se amplifică n toate celelate sectoare şi pieţe, datorită dependenţelor dintre ele, pnă la stadiul n care guvernul ajunge să controleze preţul tuturor produselor. Autorul reaminteşte exemplul Germaniei nainte de al doile război mondial: statul stabilise un preţ maximal la lapte, producătorii de lapte atraşi de acest preţ işi cresc producţia, această producţie necesită materii prime, ca de exemplu furajele, datorită cererii mari, apare penuria de furaje, statul este nevoit astfel să stabilească un preţ maximal la furaje, producătorii de furaje sunt atraşi şi tot asa se ajunge ca statul să controleze preţurile tuturor produselor. Astfel se ajunge ca, ncercnd să se rezolve o problemă să se genereze o problemă mai gravă dect prima. Odată cu acest control, preţurile fixate sunt mai mari dect valoarea lor reală, salariile nu cresc, se naşte inflaţia, şi odată cu ea raţionalizarea produselor, favoritismul, corupţia, etc.

            Un principal element care determină apariţia intervenţionismului este existenţa grupurilor de presiune care-şi urmăresc interesele lor şi ale părţii de populaţie pe care o reprezintă n detrimentul ntregii populaţii, astfel nct statul plăteşte din banii tuturor contribuabililor pentru a aduce profit şi a menţine interesele numai unei anumite părţi, fără ca ceilalţi să beneficieze de pe urma acestei intervenţii.

            Tot datorită unei intervenţii a statului n mecanismele pieţei se produce un dezechilibru: protecţionismul. Astfel acesta este principala cauză a naşterii cartelurilor, monopolurilor, care pot fixa un preţ n care să corespundă intereselor lor şi nu intereselor consumatorilor.

            Protecţionismul şi intervenţionismul deriva din concepţia că statul nu poate greşi, deciziile lui sunt infailibile, această concepţie reprezentnd o relicvă a vremurilor istorice cnd monarhul era unsul lui Dumnezeu pe pămnt, iar deciziile lui aveau ntr-o formă mai probată sau nu rădăcini divine.

            O altă calitate a societăţii capitaliste este promovarea investiţiilor. Astfel diferenţa dintre salariul unui muncitor din occident şi unul din ţările mai slab dezvoltate nu işi găseşte explicaţia n faptul că muncitorul este mai bun ci n faptul că este mai productiv prin mijoacele tehnice care-i sunt puse la dispoziţie prin investiţiile de capital făcute. Greşeala făcută de ţările cu sistem economic socialist a fost că au considerat investiţiile străine o formă de exploatare a resurselor proprii şi prin urmare au confiscat capitalul,neexistnd nici o protecţie legală pentru investiţiile de capital. Nefiind capabili să-şi asigure capitalul necesar pentru investiţii şi alungnd capitalul străin pasul spre colaps era foarte mic.

            Protecţionismul taxelor vamale se opune introducerii de capital extern, mpiedicnd astfel industrializarea rapidă a ţării n cazul lipsei capitalului autohton. Şi chiar dacă muncitorii din aceste ţări vor face greve pentru ca nivelul salariilor lor să se ridice la acelaşi nivel cu cel al confraţilor din ţările industrializate, aceste greve nu vor duce dect la un şomaj prelungit, deoarece nu vor exista baze reale ale măririi salariului.

            n statul socialist-comunist formarea capitalului autohton, atragerea capitalului extern sau mai bine zis orice formă de capital privat care nu e supusa planificării este confiscată fără a-i da posibiliatatea investirii n scopul iniţial.

            Ludwig von Mises propune n această carte un model de capitalism n care să nu existe lipsa posibilităţii, singurul responsabil n cazul existenţei defavorizării nefiind statul, vina purtnd-o lipsa intenţiei individului de a se afirma.

 

Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica