referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Relatia calitate - pret.Piata concurentiala

Categoria: Referat Economie

Descriere:

In acest fel, acţiunea agenţilor economici către poziţia de lider în competiţie trebuie să se sprijine pe baze economice reale.
Aşadar, concurenţa între producători exercită o permanentă presiune asupra scăderii preţurilor de vânzare. Totodată concurenţa contribuie la lărgirea pieţei în ceea ce priveşte cantitatea cerută de consumatori, care este cu atât mai mare cu cât preţul este mai mic....

Varianta Printabila 


1

CAP I:  RELAŢIA PREŢURI - CONCURENŢĂ

 

 

Cerinţele actuale ale dezvoltării economiilor de piaţă sunt definite de libertatea de acţiune a operatorilor economici n alegerea  domeniului n care şi deplasează capitalul, n stabilirea  strategiilor proprii de manifestare ca entităţi organizate  privind managementul producţiei şi desfacerii bunurilor sau serviciilor, managementul financiar. Consolidarea poziţiei pe care o deţin pe piaţa ntreprinderilor este influenţată de forma de proprietate (cea privată stimulnd acest proces de consolidare), capabilă să mobilizeze toate resursele pentru eficientizarea activităţii şi n ultimă instanţă, să asigure realizarea obiectivului fundamental: maximizarea profitului total, pe termen scurt sau maximizarea valorii ntreprinderii  pe termen lung.

Economia de piaţă modernă se bazează pe conservarea  principiului libertăţii de concurenţă ntre cei care exercită aceeaşi activitate, urmăresc acelaşi scop sau un scop asemănător. Concurenţa este privită ca o condiţie şi o garanţie  a progresului. Dar libertatea concurenţei şi are limitele n practicile comerciale cinstite, partenerii avnd  datoria să respecte un minimum  de moralitate. Depăşirea acestei limite  transmite concurenţei caracterul neloialităţii şi angajează răspunderea celui care săvrşeşte acte de o asemenea calificare. Astfel a apărut necesitatea  unei protecţii  a consumatorilor  din cauza multiplicărilor  practicilor abuzive  n domeniul  concurenţei, a procedeelor moderne de ”marketing”, care nu sunt ntotdeauna loiale n raportul lor cu un concurent.

In ţările cu economie de piaţă problema protecţiei consumatorilor concentrează tot mai mult atenţia  autorităţilor publice, n sens  tot mai larg  prin interesul  tot mai mare pe care-l manifestă pentru instituirea unei discipline concurenţiale care să includă  probleme ale efectelor provocate consumatorilor.

Consumatorii pot fi lezaţi datorită actelor de natură comercială. Actele de concurenţă  neloială pot fi sesizate  att de profesionişti lezaţi  dar şi de consumatori.

Principalele măsuri restrictive ale protecţiei consumatorilor sunt : cele referitoare la preţuri şi cele referitoare  la formele de vnzare Preţul este obiectivul esenţial al competiţiei.

Mecanismul economiei de piaţă funcţionează pe baza legii cererii şi ofertei , avnd ca ax central, preţul, care asigură autoreglarea echilibrului pieţei. Dar, pentru ca preţul  să-şi poată ndeplini misiunea “supremă” de regulator al pieţei, formarea lui trebuie să aibă loc n condiţiile mediului concurenţial normal. Astfel se pot stabili obiective  şi se pot utiliza mijloace multiple  ale strategiilor de preţuri n condiţiile concurenţei:

  vnzarea mai puţin scumpă;

  asigurarea unui minim de profit ;

  apărarea imaginii produsului;

  preocuparea de a fi cel mai bine informat;

  alegerea celor mai eficiente mijloace pentru ndepărtarea concurenţilor. 

 

Coordonatele prin care se defineşte preţul n condiţiile concurenţiale sunt:

1. existenţa mai multor producători şi, respectiv, cumpărători, condiţie care elimină  posibilitatea existenţei monopolului şi monopsonului şi al altor forme ale poziţiilor dominante pe piaţa bunurilor şi serviciilor.

2. existenţa diversificării sortimentale a unui bun omogen considerat, condiţie care dă posibilitatea multiplelor opţiuni posibile din partea potenţialilor operatori economici şi cu care producătorii sau distribuitorii intră n raporturi economice de piaţă.

3. ntreprinderile să se comporte ca entităţi raţionale, fiind preocupate, fiecare la rndul său de alegerea celor mai bune variante n combinarea factorilor de producţie, n scopul atingerii obiectivului fundamental.

4. decizia preţului să aparţină exclusiv agenţilor economici neexistnd imixtiuni din partea guvernului n fixarea preţurilor ca nivel nominal.

5. raţionamentele de fundamentare a deciziei să fie definite de cerinţele dezvoltării durabile a ntreprinderii, care implică obiectivele prezente şi viitoare ale ntreprinderii interne şi externe n mediul concurenţial (obiective tehnice şi tehnologice, de calitate a produselor şi competitivitate, de protejare a mediului ş.a.).

6. rolul statului să se manifeste n special pentru reglarea comportamentelor, n sensul legiferării disciplinei pe piaţa operatorilor economici şi al supravegherii  respectării acesteia, pentru eliminarea manifestărilor anticoncurenţiale.

7. intervenţia statului n economie să se facă, de regulă, prin alte instrumente dect preţul (prin fixarea autoritară a acestuia ca preţ de vnzare), iar dacă este necesar statul să opereze prin prghiile de elasticizare a preţurilor controlate. De exemplu limitarea nivelului maxim al preţului lasă agenţilor economici libertatea de a putea stabili preţuri mai mici n condiţiile permisive ale pieţei.

8. organizarea pieţelor de desfacere ale bunurilor şi serviciilor trebuie să aibă ca obiectiv mbunătăţirea calităţii prestaţiilor către consumatori,  fiind totodată bazată pe criterii de eficienţă şi comportamente loiale faţă de concurenţi.

9. manifestarea tendinţei de stabilizare a preţurilor, fenomen care demonstrează că exista şi se manifestă cele două laturi ale pieţei: oferta şi cererea şi condiţia concurenţei, care permit echilibrarea lor prin intermediul preţului liber, care se manifestă n acest caz ca preţ de echilibru.

10. bunăstarea consumatorilor finali, asigurată de existenţa cantitativă şi calitativă şi structurală (diversificată) a bunurilor de pe piaţa, n concordanţă cu utilitatea recunoscută de nsuşi consumatori, ale căror preţuri pot fi absorbite de către veniturile acestora .

 

            Toate coordonatele mediului concurenţial normal definite mai sus converg, n final, n bunăstarea consumatorilor. Acestea funcţionează, de fapt,  ca obiectiv final al funcţionării  pieţei libere şi al manifestării rolului statului ca supraveghetorul comportamentelor libere  ale operatorilor economici pe piaţă.

Aşadar, n economia de piaţă deschisă, vorbim de un preţ de concurenţă, ca preţ de vnzare minim al pieţei. Acţionnd asupra reducerii preţurilor, concurenţa contribuie la lărgirea pieţei prin creşterea cantităţii cerute, devenind din ce n ce mai puternică atunci cnd preţurile sunt  mai mici. Desigur concurenţa dusă la absurd poate deveni şi periculoasă pentru vnzători şi cumpărători, degenernd n infracţiuni  ca: alegerea  preferenţială a clienţilor, atragerea  unor  intermediari  pentru vnzare, reclamă falsă.

Preţul de concurenţă  nu trebuie să fie un preţ de relevare şi să acţioneze ca barieră la intrarea n ramură a altor producători. El trebuie să fie un preţ acoperitor al costului.

Cunoscnd condiţiile de funcţionare a pieţei asigurate de transparenţa acesteia,  fiecare agent economic este preocupat pentru conducerea activităţii sale astfel nct firma lui să fie cea mai competitivă,  iar cştigul net să fie cel mai bun.

Problema  concurenţei prezintă interes n primul rnd pentru producători, dar ea se manifestă şi ntre consumatori. In funcţie de nivelul concurenţei, fiecare producător şi poate orienta producţia prin costurile de exploatare, urmărind permanent echilibrul dintre resurse şi cheltuieli.

Condiţiile de exercitare a concurenţei se referă la:

         existenţa mai multor producători specializaţi n producerea şi livrarea unui anumit bun;

         ndeplinirea cerinţelor de competitivitate a produsului respectiv, privind  performanţa pe aceeaşi piaţă;

         individualizarea interesului de exploatare eficientă a capacităţii de producţie şi de utilizare raţională a resurselor materiale, financiare şi umane;

         automatizarea conducerii şi gestiunii prin preţul liber;

         respectarea disciplinei legale comerciale şi fiscale;

         devansarea sau cel puţin echilibrarea cererii de către ofertă;

 

Cnd n economie un bun este fabricat de mai mulţi producători nici unul dintre ei nu poate să influenţeze n mod izolat piaţa. Toţi influenţează piaţa aflndu-se n competiţie. Ca urmare ei trebuie să-şi adapteze preţurile la nivelul preţurilor pieţei.

 Pentru a-şi atrage ct mai mulţi clienţi, producătorii pot proceda la coborrea  nivelului preţului. Fenomenul se transmite, iar scăderea preţului ca efect al concurenţei, poate să atingă cel mai cobort nivel, pnă la cel de supravieţuire, n care marja profitului este foarte, foarte mică. In aceste condiţii, acei producători care procedează la  ridicarea preţului peste nivelul concurenţei riscă să-şi piardă totalitatea clienţilor şi să dea faliment.

Coborrea  preţurilor sub incidenţa concurenţei ntre producători se bazează pe posibilităţile pe care le are fiecare dintre rivali de a reduce costul unitar. Nivelul costului de concurenţă definit ca fiind preţul cel mai mic la nivel nominal, trebuie să se situeze deasupra costului.

  In acest fel, acţiunea agenţilor economici către poziţia de lider n competiţie  trebuie să se sprijine pe baze economice reale.

  Aşadar, concurenţa ntre producători exercită o permanentă presiune asupra scăderii preţurilor de vnzare. Totodată concurenţa contribuie la lărgirea pieţei n ceea ce priveşte cantitatea cerută de consumatori, care este cu att mai mare cu ct preţul este mai mic.

Aici poate fi amintită legea lui King (1648-1712) ce arată n esenţă că un deficit de recoltă de gru face să-i crească  preţul, iar o recoltă bună determină o scădere a preţului şi a venitului. King anticipa legea cererii şi ofertei care a constituit şi constituie ncă o preocupare n ştiinţa economică dar care pivotează n jurul aceluiaşi ax,  preţul.

Preţul depinde de punctul de intersecţie al curbei ofertei cu cea a cererii.

Deoarece preţul joacă un rol important  n decizia cumpărătorului, n funcţie de modul n care se foloseşte ca mijloc de orientare a tranzacţiilor, se consideră că piaţa se echilibrează pentru preţul care permite egalitatea dintre cantitatea cerută de consumator  şi cantitatea oferită de către producători.

Astfel, preţul constituie un pol de atracţie către care converg toate forţele pieţei, el este “un mic nord al busolei economice” după cum afirma Michel Didier.

Cunoaşterea  concurenţei de către ntreprinderile producătoare a condus la identificarea unor tipuri de strategii de atragere a interesului pieţei. Este vorba  n mod deosebit de următoarele:

         strategia efortului concentrat destinat atragerii clientelei particulare pentru un produs particular, pentru care se oferă cele mai bune servicii;

         strategia diferenţierii bunurilor ntr-o gamă superioară pentru cucerirea  interesului clienţilor pentru un bun particular, pentru care capătă trăsături de unicate prin corelaţia de ansamblu produs – marcă – nfăţişare – servire ;

         strategia dominaţiei globale prin costuri cu care se asigură preţurilor imbatabile neexcluzndu-se, desigur, calitatea produsului şi serviciului oferit clientului.

 


 

CAP II: COMPETIŢIA IMPLICĂ CALITATE

 

Principalii factori care, n opinia oamenilor de afaceri  contribuie la succesul ntreprinderii sunt: produsul sau serviciul de calitate, serviciul sau bunul asigurat clientelei , buna planificare, expertiza personalului, bunele relaţii de muncă, preţul produsului sau serviciului. In mod independent de aceşti factori proprii ntreprinderilor, oamenii de afaceri trebuie să fie determinaţi şi să posede gustul de reuşită n afaceri prin activitatea susţinută  ( n afaceri), disciplină, comunicare, conducere, intuiţie, personalitate puternică, asumare de riscuri calculate, spirit naţional. Pentru a nţelege mai bine natura de azi a capitalismului este de ajuns să comparăm destinul a două ntreprinderi celebre care au revoluţionat industria informaticii: Apple şi Microsoft.

Cei mai mulţi observatori sunt de acord că cei de la Apple - creatorii Macintosh-urilor sunt mai inventivi dect cei de la Microsoft. In anul 1995 Micosoft dezvoltă un program logic Windows’95, care regăseşte nivelul de accesibilitate disponibil pe Macintosh de aproape zece ani. Totuşi Apple este n criză, iar Microsoft nfloreşte. Apple a comis de fapt o eroare fundamentală prin adoptarea unei strategii protecţioniste: n loc să se specializeze n fabricarea sistemelor logice, firma a vrut să fabrice totul (programele logice,  computerele,  imprimantele etc.) Microsoft alege o strategie deschisă: lasă firmele Compaq sau Dell să fabrice cele mai bune computere, Hewlett Packward cele mai bune imprimante. Rezultatul: Apple este aproape de faliment n timp ce Microsoft a depăşit capitalizarea bursieră a IBM. Microsoft şi-a limitat ”fereastra de vulnerabilitate“ după cum afirma David Cohen la singurul  produs n care era expert: fabricarea de produse logice.

Prin intermediul contractelor ncheiate, informaţiile circulă liber şi se difuzează rapid. Interconexiunile -deseori imprevizibile- ce au loc n interiorul lumii afacerilor, conduc la perceperea unor noi căi de competiţie şi a unor oportunităţi.

Globalizarea n creşterea pieţei este demonstrată prin faptul ca o parte tot mai mare  din totalul producţiei fabricate n ţările dezvoltate ncorporează elemente de fabricaţie străină. Astfel,  exemplul Japoniei este concludent: fiind o ţară săracă n resurse, le importă.

Competitivitatea unei naţiuni depinde de capacitatea industrială de a-şi nnoi şi dezvolta unele ntreprinderi; obţin avantaje faţă de cei mai mari concurenţi din lume datorită presiunilor şi provocărilor la care sunt supuse.

Spre exemplu  Anglia poate fi cea mai bună att n agricultură ct şi n industrie şi totuşi este mai avantajos ca ea să renunţe la unele aspecte din domeniul agricol pentru a se putea specializa n industrie, domeniu n care este foarte bine situată n raport cu celelalte naţiuni. Cnd Anglia se specializează n producţia industrială, o face importnd produse agricole care-i ruinează propria ţărănime,  iar ţările cu care Anglia face comerţ şi distrug propriul artizanat. In ambele cazuri  tranziţia este nemiloasă pentru cei care suportă din plin reconversia industrială, pentru populaţie.

Intr-o lume a competiţiei calitatea reprezintă modul principal prin care  o ntreprindere poate supravieţui. Spre exemplu pentru Xerox nseamnă calitate:

1)      oferirea clienţilor (interni si externi) produse noi care să satisfacă cerinţele lor;

2)      mbunătăţirea calităţii să fie o sarcină pentru fiecare angajat.

In opinia lui Crosby calitatea nu costă (“quality is free”).Cea care costă este noncalitatea.

l Calitatea poate fi obţinută numai printr-o mbunătăţire permanentă a perfecţionării  ntreprinderii şi a lucrătorilor care trebuie să o perceapă ca pe o cultură a inovaţiei. Astfel ntreprinderile trebuie să identifice, să organizeze şi să administreze reţeaua sa de procese şi interfeţele lor pentru a putea obţine şi mbunătăţi calitatea produselor. Acesta reprezintă un concept fundamental pe care se bazează standardele din seria ISO 9000.

Standardele ISO 9001, ISO 9002, ISO 9003 definesc trei modele pentru asigurarea externa a calităţii. Ele specifică cerinţele referitoare la sistemul calităţii, n vederea demonstrării de către furnizor a aptitudinilor sale privind realizarea calităţii cerute şi n scopul evaluării acestei aptitudini de către client sau o terţă persoană. Aceste cerinţe nu se substituie ci sunt complementare celor  prevăzute n specificaţiile produselor. Aceste standarde servesc ca referinţă pentru certificarea sistemului calităţii.

Dintre cele două elemente obiective ale calităţii produselor (calitatea designului şi componenţa produsului executat cu documentaţie tehnică) designul posedă un pronunţat caracter strategic: prin precizarea sa şi a preţului de vnzare firma efectuează o alegere a viitoarelor componente de pe piaţă. Din aceasta cauză fixarea parametrilor produselor se face cu participarea conducerii.

Firma Audi,  o ntreprindere a concernului VW,  a folosit  n mod convingător n ultimele decenii posibilitatea strategică de poziţionare a produselor sale prin calitatea designului şi prin nivelul preţurilor practicate. La nceput posibilităţile de diferenţiere erau reduse dar, după zece ani de eforturi tehnice şi materiale, produsele sale au ajuns să fie  unele dintre cele mai competitive de pe piaţă.

In urma experienţei acumulate din mai mult de 1000 de ntreprinderi din peste 50 de ţări ntreprinderea  americană Kinsey a ajuns la concluzia că factorii ce duc  la succesul ntreprinderii se pot mpărţi n:

        factori hard,  care se referă la strategia şi la structura ntreprinderii. Managerii trebuie să opereze cu aceşti factori deoarece sunt  relativi simpli;

        factori soft,  care sunt mai greu de descris şi de modificat. Printre aceştia se numără stilul, abilitatea, structura personalului  precum şi valorile comune ce menţin coeziunea  ntre salariaţii unei ntreprinderi;

Un factor foarte important n cadrul  competiţiei este selecţia ce se face ţinnd cont  de părerea clientului. Clientul este cel care decide asupra succesului economic al produsului.

Printre eşecurile economice provocate  de atitudinea  negativă a clienţilor se numără şi produse prestigioase cum ar fi automobilul de clasa S al firmei Daimler Benz, apărut pe piaţă n anul 1992. Cu toate că reprezenta performanţe care-l situau pe cele mai bune locuri din lume, succesul financiar a fost foarte modest deoarece clienţii  au fost de părere că automobilul nu se potriveşte cu spiritul de epocă de la nceputul acestui deceniu.

 

   Obiectivele calităţii

        Conducerea trebuie să-şi definească obiectivele aferente elementelor-cheie ale calităţii cum ar fi: aptitudinea de utilizare, performanţa, securitatea şi fiabiliatea

        Calculul şi evaluarea costurilor cu toate elementele şi obiectivele calităţii trebuie să fie ntotdeauna considerate importante cu scopul de a minimaliza pierderile datorate calităţii 

        Sistemul calităţii trebuie să funcţioneze astfel nct să dea ncrederea corespunzătoare că sistemul este bine nţeles şi eficient, produsele sau serviciile satisfac ntr-adevăr aşteptările clientului şi că accentul este pus pe prevenirea problemelor mai degrabă dect pe depistarea celor apărute

        Sistemul de conducere  al calităţii trebuie să includă dispoziţii adecvate pentru  identificarea,  difuzarea,  colectarea  şi menţinerea corespunzătoare a tuturor documentelor  şi nregistrărilor calităţii. In orice caz trebuie avută n vedere limitarea documentării la ct este necesar

        Restructurarea  trebuie să ţină seama de necesitatea şi posibilitatea specializării interne şi internaţionale.

In orice ţară cu economie de piaţă avansată, intensificarea concurenţei determină necesitatea restructurării la nivelul unei firme, a uneia sau chiar mai  multor ramuri industriale. Odată cu declanşarea acestui proces foarte complex, unul dintre obiectivele principale urmărite este acela de a-şi spori eficienţa activităţii ceea ce va duce la creşterea gradului de competitivitate a produselor sau serviciilor oferite. Se trage concluzia că restructurarea şi concurenţa interacţionează reciproc.

Strategiile integratoare ale calităţii sunt considerate,  ncepnd cu anii ’80,  ca avnd un rol foarte important n cadrul strategiilor concurenţiale: calitatea totală (depăşirea aşteptărilor clienţilor) şi excelenţa (calitate, eficienţă şi economia de timp) sunt exemple de strategii integratoare ale calităţii.

Implementarea lor este posibilă cu menţiunea  că n cazul unora dintre ele este de presupus şi o schimbare.

Competitivitatea este şi baza echilibrului extern (sectorului productiv). Pentru aceasta este nevoie de ntreprinderi care au o rentabilitate şi o iniţiativă economică suficientă de a investi. Tocmai prin investiţii se nlocuiesc utilajele nvechite cu maşini moderne,  se integrează tehnologiile cele mai  recente, mai eficiente şi mai productive, dar o astfel de adaptare cere timp.

Condiţiile  competitivităţii  sunt cunoscute. Ele fac referire la toţi partenerii:

        statul

        muncitorii (de ei depinde producţia )

        conducătorii ntreprinderii, care trebuie să decidă asupra investiţiilor şi să dea dovadă de iniţiativă.

 
Schematiznd, se poate scrie ecuaţia de bază a competitivităţii unei naţiuni:

 

Războaiele aparent separate de pe tot cuprinsul lumii au reprezentat de fapt expresii ale principalului conflict global,  nu ntre state concurente ci ntre civilizaţii.

Aşa s-a ntmplat n sudul Africii unde Cecil Rhodes a capturat vaste teritorii de la grupările tribale şi agrariene ocupate să lupte ntre ele.

Conducerea unei companii trebuie să-şi elaboreze şi să-şi declare propria politică n domeniul calităţii. Aceasta trebuie să fie compatibilă cu celelalte politici ale companiei. Conducerea trebuie să-şi ia toate măsurile necesare pentru a-şi asigura propria sa politică.

Ea include principalele linii directoare şi acţiuni care ar trebui să fie urmate cu rigurozitate, nţelese şi nsuşite de personal, să asigure satisfacerea clienţilor şi dezvoltarea ntreprinderii. Atingerea aceloraşi obiective majore este posibilă uneori prin politici diferite n funcţie de condiţiile pieţei. Din parcurgerea politicii privind calitatea oricărui produs / serviciu acesta :

         se planifică

         se construieşte ( nu doar se verifică) prin intermediul tuturor activităţilor implicate

         se mbunătăţeşte continuu

         se bazează pe existenţa procedurilor scrise şi a celorlalte instrumente din cadrul ntreprinderii.

Spre exemplu: o firmă acţionează prin publicitate pentru creşterea dimensiunii,  ntărirea motivaţiei, a voinţei de cumpărare,  informarea şi consolidarea poziţiei n lupta concurenţială,  sporirea şi atragerea puterii de cumpărare a clienţilor.

Managementul ntreprinderii,  n condiţiile tranziţiei la economia de piaţă,  capătă o pregnanta dimensiune inovaţională. Odată cu intensificarea ei,  managerii trebuie să găsească soluţii la o gamă tot mai complexă de probleme care să exercite efecte pozitive asupra activităţii firmelor.

Intre concurenţă şi creativitate există o strnsă legătură. Concurenţa se poate dezvolta şi prin intermediul inovaţiilor şi dezvoltărilor ştiinţifice n timp ce intensificarea ei contribuie la stimularea creativităţii şi la crearea unui climat inovaţional.

Inovaţiile nu privesc numai realizările unor produse noi ci şi procese noi de producţie,  moduri deosebite de instruire a personalului sau metode noi de marketing. Inovaţia crează un avantaj competitiv atunci cnd o firmă descoperă o nouă necesitate pe piaţă sau serveşte un segment de piaţă pe care rivalele sale l-au trecut cu vederea.

Procesul complex de restructurare a economiei naţionale trebuie conceput astfel nct să permită, pe de o parte,  modernizarea şi dezvoltarea ntreprinderilor viabile, iar pe de altă parte, scoaterea din circuitul economic a ntreprinderilor ineficiente.

Problema concurenţei ca factor activ şi pozitiv de restructurare nu este de natură teoretică. Intreprinderile resimt concurenţa ca o presiune, ca o solicitare suplimentară.

 La nivel general ea poate fi favorabilă dezvoltării dar la nivel de firmă este apăsătoare, o sursă de incertitudine sau de instabilitate.

Specialiştii n domeniu arată că alături de partea metodologică, succesul firmei n mediul concurenţial se bazează pe formarea unei culturi organizaţionale adecvate.

Calitatea vieţii, totalitatea condiţiilor de ordin economic, social, ecologic şi spiritual este cea care asigură integritatea şi echilibrul vieţii biologice, dezvoltarea continuă şi durabilă a personalităţii umane. Calitatea vieţii este rezultatul unui efort att individual ct şi colectiv care exprimă modalităţile de orientare a acţiunii umane spre satisfacerea sistemului de nevoi.

Componenta principală a calităţii vieţii este nivelul de trai .

1

                      CAP.III   STRATEGII N PROMOVAREA CALITĂŢII

 

In ultimul timp strategia n afaceri a devenit o noţiune cheie a economiei de piaţă. Strategia de promovare a calităţii este o componentă importantă a reuşitei afacerilor.

Exista patru tipuri de strategii de promovare a calităţii :

1.      aruncă n luptă toate resursele pe care le ai

2.      loveşte acolo unde nu există nimic

3.      găsirea şi ocuparea unei breşe tehnologice

4.      schimbarea caracteristicilor economice ale unui produs, ale unei pieţe sau ale unei industrii

Aceste strategii nu se exclud reciproc. De obicei se pot combina două sau trei n una singură.

 

Aruncă n luptă toate resursele pe care le ai

 

 Acesta este felul n care şi explică victoriile un general federal din timpul războiului civil din America. In strategia sa, omul de afaceri tinde spre supremaţie,  dacă nu chiar spre o dominare a noii pieţe sau a unor noi industrii. Aceasta strategie nu nseamna crearea unei afaceri noi imediat, deşi acesta este scopul, dar tinde de la nceput spre o poziţie de conducere.

Este strategia cea mai puţin previzibilă, necruţătoare şi nu admite greşeli. Cu această strategie nu există o a doua şansă. Dacă reuşeşte recompensele sunt mari ; dacă nu merge de la nceput atunci nu va merge deloc.

Ex: De mulţi ani, firma Hoffmann - La Roche din Basel Elveţia este cea mai mare şi cea mai profitabilă companie farmaceutică. Originile ei sunt umile. Pnă n 1925 fabrica vopsele textile. Binenţeles că era n urma marilor producători de vopsele din Germania şi a două sau trei firme din Elveţia. A mizat apoi pe vitaminele nou descoperite ntr-un timp cnd existenţa lor nu era acceptată de lumea ştiinţifică. A achiziţionat patentele de vitamine pe care nu le vroia nimeni, a angajat cercetători de la Universitatea din Zurich oferindu-le salarii de cteva ori mai mari dect cele de profesori pe care nici industria nu le oferise pnă atunci şi a investit toţi banii pe care i avea şi pe cei care i-a putut mprumuta pentru fabricarea şi comercializarea acestor produse. După 60 ani, cnd patentele au expirat,  Hoffmann - La Roche deţinea jumătate din piaţa mondială a vitaminelor, ceea ce nseamnă miliarde de dolari anual.

Această strategie trebuie să lovească direct la ţintă, altfel totul este compromis.

Odată lansată, este greu de reglat sau de corectat.

 


 

Loveşte acolo unde nu este nimeni

 

Conceptul de imitaţie creatoare conţine o contradicţie: ceea ce este creator trebuie să fie şi original iar imitaţia nu este creatoare. Şi totuşi cei doi termeni sunt potriviţi pentru că descriu o strategie n substanţa ei. Omul de afaceri nu face ceva ce a făcut deja altcineva dar consideră că inovaţia sa este mai buna dect ceea ce au făcut predecesorii săi n domeniu.

Strălucitul practician al acestei strategii este IBM, dar strategia este folosită şi de Procter & Gamble pentru obţinerea supremaţiei pe piaţa săpunului, detergentului şi a articolelor de toaletă.

Imitatorul creator priveşte produsele sau serviciile din punctul de vedere al cumpărătorului.

Computerul personal produs de IBM este practic identic d.p.d.v. al caracteristicilor tehnice cu cel produs de APPLE dar IBM a oferit de la nceput programe şi soft-uri. Apple a păstrat modul tradiţional de distribuire a componentelor n vreme ce IBM, rupnd legătura definitiv cu propriile tradiţii, şi-a dezvoltat tot felul de canale de distribuire,  magazine de specialitate sau de vnzare cu amănuntul. A nlesnit astfel cumpărarea şi folosirea produselor de către consumatori.

Imitaţia creatoare ncepe cu pieţele, nu cu produsele. Se concentrează asupra pieţei şi este dirijată de aceasta.

 

  Breşele tehnologice

 

Toate strategiile discutate pnă acum aspiră la conducerea sau dominarea pieţei n vreme ce strategia breşei tehnologice aspiră la deţinerea monopolului ntr-o zonă limitată. Aceasta tinde să-i facă pe cei care o practică imuni la concurenţă şi imposibil de provocat. Cei care practică această strategie se aleg cu bani. Cel mai important lucru n această strategie este să fi foarte discret n ciuda faptului că produsul este esenţial procesului.

Există trei moduri distincte de abordare a acestei strategii:

         strategia barierei

         strategia calificării n specialitate

         strategia pieţei

 STRATEGIA BARIEREI

Ex. Firma Alcon a obţinut o enzimă folosită n chirurgia oftalmologică. De ndată ce această enzimă a fost folosită şi patentată, a avut o poziţie de bariera. Nici un chirurg nu mai lucrează fără ea.

Indiferent ct ar cere compania Alcon pentru ea, preţul enzimei este nesemnificativ faţă de costul operaţiei. Este foarte puţin probabil ca vreun chirurg sau un spital să se ntrebe ct costă. Piaţa totală pentru acest preparat este foarte mică (cca. 50 milioane $ anual) nct nu a meritat efortul de a obţine un produs competitiv. Nu s-ar fi făcut mai multe operaţii la ochi chiar dacă ar fi existat un produs mai ieftin,  deci un concurent n-ar fi putut face altceva dect să scadă preţul pentru toată lumea ceea ce i-ar fi adus un beneficiu mai mic.

 

Schimbarea valorilor şi a caracteristicilor

 

In această situaţie strategia nsăşi este o inovaţie. Este posibil ca produsul sau serviciul la care se referă să existe de mult timp, aşa cum este de exemplu serviciul poştal care are o vechime de aproape 2000 ani. Strategia, nsă, transforma acest produs sau serviciu vechi n ceva nou,  i schimba valoarea, utilitatea şi caracteristicile economice. Din punct de vedere fizic nu este nimic nou. Din punct de vedere economic există ceva diferit şi nou.  Scopul acestei strategii este crearea unui client. Acesta este ultimul scop al unei firme cu activitate economică şi se poate realiza n patru moduri diferite:

1.      crend utilitate

2.      prin sistemul de preţuri

3.      prin adaptarea la realitatea economică şi socială a clientului

4.      prin livrarea a ceea ce reprezintă valoarea pentru client.

 

Ani de zile numele americanului King Gillette a onorat ambalajul fiecărei lame de ras Gillette vndută n toata lumea. Aparatul de ras Gillette nu era mai bun dect altele şi fabricarea lui costă chiar mai mult dar producătorul nu a vndut aparatul ci, pur şi simplu, l-a oferit pentru o sumă care reprezenta 1/5 din costul de fabricaţie dar l-a proiectat astfel nct să nu poată fi folosit dect cu lamele produse de el. Acestea l costau cam 1 cent/buc. dar le vindea cu 5 cenţi/buc. Pentru că puteau fi folosite de 6-7 ori,  un bărbierit costa mai puţin de 1 cent,  adică mai puţin de 1/10 din costul unei vizite la bărbier.

Ceea ce a făcut Gillette a fost să stabilească un preţ pentru ceea ce cumpăra clientul,  adică bărbieritul  şi nu pentru ceea ce face producătorul. In final, clientul companiei Gillette a plătit mai mult dect ar fi plătit dacă ar fi cumpărat un alt aparat de ras de 5 $ şi alte tipuri de lame de 1-2 cenţi. Clienţii lui Gillette ştiau asta. Sistemul folosit de acesta era nţeles de ei.

Practicnd acest sistem de preţuri se plăteşte de fapt ceea ce reprezintă valoare pentru client şi nu ceea ce reprezintă costuri pentru furnizor.

 


CAP. IV  POLITICA EUROPEANĂ DE PROMOVARE A CALITĂŢII

 

 

Politica europeană pentru promovarea calităţii are două părţi: o viziune strategică a calităţii pentru Europa care-şi propune să identifice punctele cheie pentru dezvoltarea unei imagini şi unei culturi europene a calităţii şi un "program european pentru promovarea calităţii" care va duce la materializarea acestei viziuni .

* O viziune strategică pentru Europa

Adoptarea acestei politici pentru promovarea calităţii este bazată pe o viziune strategică asupra calităţii pentru Uniunea Europeană n care:

- cetăţenii, consumatorii şi clienţii sunt satisfăcuţi

- personalul este bine instruit,  motivat şi dezvoltat

- companiile sunt conduse eficient

- mediul nconjurător este respectat

-   resursele disponibile sunt bine utilizate

- numărul locurilor de muncă este dezvoltat pe baza competitivităţii,  inovaţiei şi creativităţii generale

Viziunea strategică intenţionează să sublinieze importanţa dezvoltării unor imagini şi culturi europene cu scopul de a se ncuraja creşterea economică, numărul locurilor de muncă şi de a se conferi o mai mare competitivitate generală companiilor ca şi de a oferi o viziune asupra rolului diferiţilor parteneri publici şi privaţi.

Cu scopul ca aceste imagini şi culturi europene privind calitatea să fie acceptate şi asimilate de operatorii europeni, ele trebuie bazate pe diversitatea culturală şi bunăstarea Europei; n acelaşi timp trebuie să fie orientate către excelenţă.

In consecinţă,  viziunea strategică trebuie să contribuie la crearea unui punct de referinţă pentru a face să fie sigure att continuitatea diferitelor dimensiuni ale calităţii n Europa ct şi legătura dintre operatori şi autorităţile publice. In mod specific, ea trebuie să stimuleze discuţiile ca şi evoluţiile politice, ştiinţifice şi academice.

Accentul trebuie pus pe un management strategic al calităţii bazat pe satisfacerea clienţilor, motivarea şi satisfacerea personalului, lucrul bine făcut, efectivitatea companiilor viznd excelenţa, mai degrabă dect pe elemente exclusiv tehnice cum ar fi asigurarea privind calitatea, care caută n primul rnd să facă sigură conformitatea cu specificaţiile.

Conştientizarea,  motivarea şi angajamentul liderilor de management şi politici constituie elementul cheie n succesul economiei europene şi unul dintre principalele principii ale acestei politici noi.

Această politică europeană pentru promovarea calităţii plănuieşte ntărirea competitivităţii generale a companiilor prin două orientări majore:

- o perspectivă externă focalizată pe satisfacerea clientului şi respectul pentru mediul nconjurător ( ntr-o abordare generală a calităţii vieţii)

-          o perspectivă internă intenţionnd să facă să fie sigură desfăşurarea mai eficientă a variatelor funcţiuni ale strategiei şi managementului şi o dezvoltare a resurselor umane.

 

* Un program european de promovare a calităţii

Implementarea programului european de promovare a calităţii (EQPQ) va trebui să fie bazată pe o strategie de acţiune unificat şi unic coordonată la nivelele comunităţii,  a diverşilor participanţi,  att publici ct şi privaţi, cu acordarea atenţiei cuvenite principiului subsidiarităţii. Iată cteva exemple de acţiuni şi iniţiere aflate n desfăşurare:

- schema de eco-management şi audit a comunităţii care face să fie sigura legătură şi integrarea cu managementul calităţii pentru a se evita consumul inutil de resurse

- proiecte de cooperare şi asistenţă tehnică pentru ţări terţe

- programe de instruire pentru dezvoltarea resurselor umane şi pentru creşterea cunoştinţelor şi priceperii acestora

- diverse planuri privind calitatea

- premiul european de calitate,  administrat de EFQM

- diverse premii naţionale privind calitatea

Programul european de promovare a calităţii cuprinde trei orientări principale pentru intervenţie şi reflecţie:

1. să crească angajamentul şi motivarea dezvoltării capitalului uman şi sa dea oamenilor o responsabilitate mai mare

2. mbunătăţirea calităţii aparatului productiv european

3. să dezvolte coeziunea tuturor celor implicaţi n jurul imaginii şi culturii privind calitatea propunerii

 

* Creşterea angajamentului, motivării, responsabilităţii alocate ca şi dezvoltarea capitalului uman

 Obiective : Să crească angajamentul,  motivarea, nivelul de responsabilitate alocat şi cunoştinţele personalului la toate nivelurile,  n privinţa abordării calităţii care este esenţială pentru tratarea cu succes a provocărilor societăţii moderne.

Acţiuni:

1. premiul european de calitate

     Acesta a fost lansat n 1992 de EFQM n cooperare cu EOQ şi cu sprijinul Comisiei de Promovare a Calităţii. El vizează ncurajarea şi recunoaşterea atingerii excelenţei de către companii n privinţa managementului calităţii ca mod cheie pentru a dobndi mbunătăţirea continuă a competitivităţii. Modelul folosit ca premiu poate fi utilizat pentru a se autoevalua. Autoevaluarea implică o trecere n revistă sistematică şi continuă a activităţilor şi rezultatelor companiei şi face posibil să se identifice punctele tari şi elementele de  mbunătăţire n abordarea calităţii companiei. Aceasta metodologie prezintă un număr de avantaje:

    - o bază detaliată pentru decizii strategice

    - poate fi un mijloc efectiv de identificare si concentrare a eforturilor companiei

2.  Săptămna europeană a calităţii

      Scopul organizării unei săptămni europene a calităţii este de a concentra ntr-o singură săptămnă o campanie de conştientizare publică şi demonstrare a avantajelor şi importanţei calităţii pentru competitivitatea economiei europene, pentru operatori economici, servicii publice şi clienţi. Comisia de Promovare a Calităţii plănuieşte să sprijine EQP (platforma europeană pentru calitate) pentru desfăşurarea de activităţi şi iniţiative integrate (de ex. conferinţe,  comunicate de presă, broşuri de informare şi afişe) pe teritoriul UE prin intermediul organizaţiilor naţionale şi europene.

3.  Un sistem pentru calificarea specialiştilor n calitate

Ca reacţie rapidă a calităţii ca element al managementului, compania a crescut accelerat nevoia de a avea personal instruit şi experimentat.De aceea Comisia de Promovare a Calităţii plănuieşte să sprijine EQP ndeosebi prin EOQ n cadrul instruirii continue a muncitorilor cu scopul de a ntări şi transforma sistemele existente de calificare a profesioniştilor ntr-un sistem european original, deschis şi credibil.

4.  Calitatea n cursurile educaţionale are loc prin promovarea introducerii şi dezvoltarea calităţii n predarea cursurilor tehnice şi universitare.

5.  Reţele şi foruri universitare

     Comisia intenţionează să ncurajeze universităţile să-şi lărgească şi să ntărească legăturile ntre ele n domeniul calităţii prin reţele. Aceste reţele vor permite să coopereze mai bine, să-şi mpărtăşească experienţele n acest domeniu şi să elaboreze programe comune de instruire la nivel european.

 

* Imbunătăţirea aparatului european

 Obiectiv

 Creşterea componentelor economiei europene att pe piaţa internă ct şi pe piaţa mondială prin inovare tehnologică, proiectare industrială, mbunătăţirea calităţii produselor si serviciilor, cercetare şi dezvoltare de noi tehnologii şi metode pentru ntreţinere şi control.

Acţiuni:

1. noi metodologii, promovarea dezvoltării şi răspndirii noilor metodologii ale calităţii

2.integrarea proiectării industriale, promovarea proiectării industriale n planificarea şi dezvoltarea de produse

3.noi tehnologii, promovarea cercetării, dezvoltării şi demonstrării noilor tehnologii de proiectare, producţie, ncercare, ţinere sub control şi organizare.

 4.aspecte privind mediul nconjurător promovarea integrării aspectelor privind mediul nconjurător n ciclul de viaţă al produselor.

 5.calitatea n servicii, promovarea studierii şi utilizării noilor metodologii privind calitatea serviciilor, ndeosebi n sectorul public.

 6.legăturile cercetare-companie promovarea legăturilor ntre cercetare şi companii.

 

Abordarea calităţii aşa cum este propusă n această lucrare nu mai constituie o soluţie tehnică sub autoritatea şi responsabilitatea ctorva persoane (destinată rezolvării unei probleme tehnice) ci o soluţie strategică generală  de responsabilitate a fiecăruia, cu scopul de a creşte eficienţa şi competitivitatea companiilor ca şi calitatea vieţii oamenilor. De aceea ea reprezintă pentru economia europeană o cale posibilă către excelenţă.

 

 

 

CONCLUZII

 

“ Competiţia implică calitate” reprezintă un concept care a marcat evoluţia  societăţii omeneşti n ultimele decenii. Lumea  a nţeles importanţa lui şi este dispusă să facă sacrificii pentru a-şi satisface nevoile din ce n ce mai complexe. Sumele enorme care se plătesc anual pentru  a descoperi noi produse şi a mbunătăţi calitatea celor deja existente demonstrează sacrificiul pe care l face omenirea n numele calităţii. In jurul nostru se desfăşoară un adevărat război economic  n care cştigă cel mai inteligent şi care deţine informaţia. Omul modern  a ajuns sclavul modernităţii, ”confortul ne nlănţuie”, afirma Paul Valery. Fiecare nou produs apărut pe piaţa creează o nouă nevoie,  astfel nct  omul  a ajuns dependent de acestea. In acest sens un exemplu poate fi nelipsitul săpun care reprezintă gradul de civilizaţie al fiecărui popor. Piaţa oferă acest produs precum şi altele  ntr-o gamă extrem de variată. In funcţie  de posibilităţi alegem produsul care ne  oferă cea mai mare  satisfacţie. Aici  intervine calitatea,  cerinţa de bază. Concurenţa este cea care ne asigură  calitatea  dorită  raportată şi n funcţie de preţ. Competiţia implică coerenţa şi consecvenţa. Firmele se ntrec să-şi ofere produsele care le asigură  succesul pe piaţă. Reuşita lor depinde  de efortul de a se menţine pe piaţă şi de a oferi clienţilor ce se aşteaptă  de la ele.

Cei care doresc CALITATEA ar trebui mai nti să nveţe CE şi CUM trebuie făcut pentru a o defini,  proiecta,  planifica,  asigura,  construi,  măsura,  evalua,  verifica,  introduce şi menţine sub control, certifica etc… Şi apoi să se apuce de treabă!…In final,  faptele contează şi nu vorbele!…

Firmele care se bucură de succes pe plan internaţional nu sunt spectatori pasivi ai procesului de creare a avantajului competitiv. Ele sunt angrenate ntr-un proces continuu de căutare a unor noi avantaje şi de apărare a acestora n lupta cu rivalele lor.

Rutinele asigurării calităţii tradiţionale, bazate pe detectarea produselor defecte, nu mai sunt adecvate producţiei actuale. In condiţiile creşterii exigenţelor clienţilor referitoare la calitate, a creşterii complexităţii produselor, a scăderii perioadelor de proiectare şi lansare a unui produs, trebuie să existe o planificare sistematică a calităţii. Motivul este extrem de simplu: defectele care pot fi evitate iniţial, nu trebuie să fie corectate mai trziu. Trăim ntr-o lume n care competiţia a cunoscut o evoluţie ascendentă, o lume n care cu greu ne putem permite să greşim. Chiar dacă un imperiu a fost clădit n ani de zile cu eforturi susţinute, acesta poate fi spulberat ntr-un timp record.

Cnd ritmul activităţilor economice se intensifică, fiecare unitate de timp ajunge să valoreze mai mulţi bani. In cultura care tocmai se naşte, timpul devine nsuşi un produs valoros. Dincolo de asta, n economia crescnd-competitivă a lumii de azi, abilitatea de a aduce repede pe piaţa produse este esenţială. Vertiginoasa viteză cu care faxurile, computerele sau alte articole electronice mătură piaţa i uimeşte pe fabricanţi şi clienţi deopotrivă.

In actualele condiţii de concurenţă, rata inovaţiei de produse este att de rapidă, nct aproape nainte ca un produs să fie lansat, apare următoarea generaţie de produse mai bune. In acest sens Joseph A. Schumpeter afirma n “Capitalism, socialism şi democraţie” că inovaţia este o “distrugere creativă” (“creative destruction”), deoarece crearea unor noi produse şi metode de producere simultan au distrus poziţia unor firme (adesea monopoluri) punnd n pericol produsele existente şi nsăşi existenţa acestor firme.

         Calitatea este o provocare pentru secolul XXI,  deoarece nţelegem prin calitate nu doar  un set  de specificaţii şi proceduri,  ci tot ceea ce este esenţial n creşterea valorii unui produs sau serviciu.

 Vorbim despre CALITATE acum n preludiul unui secol nou,  n care nu se vorbeşte despre “a fi mai bun”,  ci despre “ a fi ntr-adevăr primul “,  ntr-un moment n care CALITATEA nu nseamnă doar “să facem cele mai bune lucruri”,  ci pe lngă  aceasta,  să acordăm  valoare distincţiei n cele mai mici detalii. Excelenţa nu este att realizarea oricărui produs mai bine dect alţii, ct să faci un lucru  distinct şi unic pentru clienţii tăi.

CALITATEA este problema fiecăruia. Depinde de fiecare cum şi gestionează resursele, şi ct de mult are acces la produsele care ncorporează calitatea.  

          Motto-ul firmei Philips spune “Let’s make things better”. Acesta trebuie să rămnă o provocare pentru fiecare dintre noi. 

Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica