referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Fructe si legume .Protectia consumatorilor

Categoria: Referat Economie

Descriere:

b) în lipsa denumirii obişnuite, prevăzută în situaţia descrisă la lit. a), denumirea sub care se vinde produsul poate fi o descriere a acestuia şi, dacă este necesar, a utilizării sale, care să fie suficient de clară pentru a permite cumpărătorului să cunoască natura produsului şi să îl deosebească de alte produse cu care ar putea fi confundat;...

Varianta Printabila 


1

Generalitati

 

 

Etichetele alimentelor trebuie să cuprindă n mod obligatoriu:

 

a)denumirea sub care este vndut alimentul;

b) lista cuprinznd ingredientele;

c) cantitatea din anumite ingrediente sau categorii de ingrediente, conform art. 8;

d) cantitatea netă pentru alimentele preambalate;

e) data durabilităţii minimale sau, n cazul alimentelor care din punct de vedere microbiologic au un grad nalt de perisabilitate, data limită de consum;

f) condiţiile de depozitare sau de folosire, atunci cnd acestea necesită indicaţii speciale;

g) denumirea sau denumirea comercială şi sediul producătorului, al ambalatorului sau al distribuitorului;

n cazul produselor din import se nscriu numele şi sediul importatorului sau ale distribuitorului nregistrat n Romnia;

h) locul de origine sau de provenienţă a alimentului, dacă omiterea acestuia ar fi de natură să creeze confuzii n gndirea consumatorilor cu privire la originea sau provenienţa reală a alimentului;

i) instrucţiuni de utilizare, atunci cnd lipsa acestora poate determina o utilizare necorespunzătoare a alimentelor;

j) concentraţia alcoolică pentru băuturile la care aceasta este mai mare de 1,2% n volum;

k) o menţiune care să permită identificarea lotului;

 

Denumirea sub care este vndut alimentul

 

(1) Denumirea sub care este vndut alimentul consumatorului final sau agenţilor economici care prepară ori furnizează hrană pentru populaţie este cea prevăzută de reglementările specifice alimentului respectiv, cu respectarea următoarelor condiţii:

a) n lipsa reglementărilor specifice, denumirea să fie cea obişnuită n Romnia;

b) n lipsa denumirii obişnuite, prevăzută n situaţia descrisă la lit. a), denumirea sub care se vinde produsul poate fi o descriere a acestuia şi, dacă este necesar, a utilizării sale, care să fie suficient de clară pentru a permite cumpărătorului să cunoască natura produsului şi să l deosebească de alte produse cu care ar putea fi confundat;

 

 

c) n toate situaţiile nsă denumirea sub care este vndut alimentul trebuie să corespundă naturii, genului, speciei, sortimentului sau proprietăţilor alimentului ori materiilor prime utilizate n fabricaţie;

 

d) pentru alimentele din import trebuie să se utilizeze denumirea comercială sub care alimentul este fabricat şi comercializat n ţara producătoare. Totodată, n cazul n care prin aplicarea prevederilor prezentelor norme metodologice, n special a art. 5, această denumire nu permite consumatorului cunoaşterea naturii reale a alimentului şi distingerea acestuia de alimente cu care s-ar putea confunda, denumirea comercială să fie nsoţită de o altă informaţie descriptivă care să apară n vecinătatea acesteia;

 

e) n mod excepţional, să nu se utilizeze denumirea comercială din ţara producătoare n cazul n care alimentul importat se diferenţiază n mod esenţial de cel cunoscut de consumator sub această denumire, n ceea ce priveşte compoziţia sau fabricaţia, iar prevederile lit. d) nu sunt suficiente pentru a asigura informarea corectă a acestuia.

 

(2) Marca de fabrică, marca comercială sau denumirile atractive nu pot nlocui denumirea sub care este vndut alimentul.

 

(3) Denumirea sub care este vndut alimentul trebuie să includă sau să fie nsoţită de informaţii privind starea fizică a acestuia ori tratamentele specifice la care a fost supus, ca de exemplu: transformare n pulbere, refrigerare, congelare, afumare, concentrare, dacă omiterea unor astfel de informaţii ar putea crea confuzii n rndul consumatorilor. Produsele care au fost tratate cu radiaţii ionizante trebuie să poarte inscripţionarea: "Tratat prin ionizare" sau "Tratat cu radiaţii ionizante".

 

(4) Utilizarea de termeni precum: "mod.", "tip", "gen" mpreună cu denumirea sub care este vndut alimentul este interzisă.

 


 

Ingredientele

 

 

(1) Prin ingredient se nţelege orice substanţă, inclusiv aditivii, utilizată la producerea sau la prepararea unui aliment şi care va fi conţinută şi de produsul finit ca atare sau ntr-o formă modificată.

 

(2) Atunci cnd un ingredient al unui aliment este constituit din mai multe ingrediente, acestea sunt considerate ingrediente ale alimentului respectiv.

 

(3) n sensul prezentelor norme metodologice, nu sunt considerate ingrediente următoarele:

a) componentele unui ingredient care, n cursul procesului de fabricaţie, au fost temporar separate pentru a fi rencorporate ulterior n produs ntr-o cantitate care să nu o depăşească pe cea inţială;

b) aditivii a căror prezenţă ntr-un aliment este datorată exclusiv faptului că au fost conţinuţi n unul sau n mai multe ingrediente ale acestuia şi cu condiţia că aceştia nu şi mai ndeplinesc funcţia tehnologică n produsul finit;

c) aditivii utilizaţi ca auxiliari tehnologici;

d) substanţele folosite n cantităţi strict necesare ca solvenţi sau ca suport pentru aditivi ori pentru arome.

    (4) Lista cuprinznd ingredientele conţine toate ingredientele din alimente n ordinea descrescătoare a cantităţii, determinată n momentul introducerii n fabricaţie; vitaminele şi mineralele adăugate n alimente se menţionează n lista cuprinznd ingredientele.

 5) Lista cuprinznd ingredientele este precedată de un titlu corespunzător care include menţiunea "Ingrediente", cu următoarele precizări:

 a) apa adăugată şi substanţele volatile vor fi indicate n ordinea greutăţii lor n produsul finit; cantitatea apei adăugate ca ingredient ntr-un aliment este determinată scăzndu-se din cantitatea totală a produsului finit cantitatea totală a celorlalte ingrediente folosite. Se exceptează menţionarea apei n cazul n care cantitatea ei nu depăşeşte 5% din greutatea produsului finit;

 

b) ingredientele folosite n formă concentrată sau deshidratată şi reconstituite n momentul fabricării pot fi indicate n ordinea ponderală avută naintea concentrării sau deshidratării lor;

 

c) n cazul alimentelor concentrate sau deshidratate, care urmează să fie reconstituite prin adăugarea apei, ingredientele pot fi menţionate n ordinea proporţiilor din produsul reconstituit, cu condiţia ca lista cuprinznd ingredientele să fie nsoţită de o menţiune, precum: "ingrediente ale produsului reconstituit" sau "ingrediente ale produsului gata de consum";

 

d) n cazul amestecurilor de fructe sau de legume, n care nici un fruct ori nici o legumă nu predomină cantitativ ntr-un mod semnificativ, ingredientele se pot nscrie şi n altă ordine, cu condiţia ca lista cuprinznd ingredientele să fie nsoţită de expresia "n proporţie variabilă";

 

e) prevederile lit. d) se aplică şi n cazul mixturilor de condimente sau de plante aromatice.

 

(6) Ingredientele nu se nscriu n cazul alimentelor menţionate n anexa nr. 1c).

 

(7) n cazul n care ingredientele se nscriu cu denumirea specifică, descrierea se face n conformitate cu prevederile prezentului articol, cu următoarele precizări:

 

 

a) ingredientele care aparţin uneia dintre categoriile prezentate n anexa nr. 1e) şi sunt constituente ale unui alt aliment pot fi indicate numai prin denumirea categoriei respective;

 

 

b) ingredientele care aparţin uneia dintre categoriile prevăzute n anexa nr. 1d) se nscriu n listă cu denumirea categoriei, urmată de numele specific sau de codul numeric C.E.; n cazul unui ingredient care aparţine mai multor categorii se indică numai categoria corespunzătoare funcţiei sale principale n cadrul alimentului respectiv;

 

 

c) atunci cnd un ingredient conţine gluten, denumirile "amidon", respectiv "amidon modificat", prevăzute n anexele nr. 1e) şi 1d), se completează prin indicarea originii vegetale a acestuia;

 

d) indicarea aromelor se face prin menţionarea termenului "aromă/arome" ori a unei denumiri specifice sau printr-o descriere a acestora. Termenul "aromă naturală" sau altă expresie cu aceeaşi semnificaţie se utilizează numai pentru aromele a căror componentă de aromatizare conţine exclusiv substanţele aromatizante şi/sau preparatele aromatizante definite n acte normative specifice. n cazul n care denumirea aromei conţine o referinţă la natura vegetală sau animală ori la originea substanţelor ncorporate, termenul "natural" sau altă expresie cu aceeaşi semnificaţie se utilizează numai pentru aroma la care componenta aromatizantă a fost izolată prin procedee fizice corespunzătoare, prin procedee enzimatice sau microbiologice ori prin procedeele de preparare tradiţională a alimentelor obţinute n totalitate sau aproape n totalitate din alimentul sau din sursa aromatizantă respectivă.

 

(8) Denumirea sub care este vndut un aliment poate fi nsoţită de menţionarea unuia sau mai multor ingrediente, dacă acest lucru este prevăzut prin acte normative specifice.

 

(9) Un ingredient compus, definit la alin. (2), se poate nscrie n lista cuprinznd ingredientele cu denumirea proprie sub care figurează n actele normative n vigoare, n funcţie de ponderea sa 1

cantitativă n aliment, cu condiţia ca aceasta să fie urmată de enumerarea propriilor ingrediente. Această enumerare nu este obligatorie:

 

a) n cazul n care ingredientul compus reprezintă mai puţin de 25% din produsul finit; această excepţie nu se aplică n cazul aditivilor, conform prevederilor alin. (3);

 

b) n cazul n care ingredientul compus este un aliment şi face parte din categoria ingredientelor cuprinse n anexa nr. 1c).

 

(10) Menţionarea apei nu este necesară n cazul n care ea este folosită n procesul de fabricaţie ca unic mod pentru a permite reconstituirea unui ingredient utilizat sub formă concentrată sau deshidratată ori n cazul n care aceasta serveşte ca mediu lichid, care n mod normal nu poate fi consumat.

 

 

 

 

Art. 8

 

(1) Cantitatea unui ingredient sau a unei categorii de ingrediente, exprimată n procente, determinată la momentul introducerii acestora n fabricaţie, se declară n următoarele situaţii:

 

a) cnd ingredientul sau categoria de ingrediente respective apare cu denumirea sub care alimentul este vndut ori este n mod obişnuit asociat cu această denumire de consumator; sau

 

b) cnd ingredientul sau categoria de ingrediente respective este accentuată la etichetare prin cuvinte, desene ori grafice; sau

 

c) cnd ingredientul sau categoria de ingrediente respective conferă caracteristici specifice alimentului şi l diferenţiază de alte produse cu care ar putea fi confundat datorită denumirii sau aspectului său.

 

(2) Dispoziţiile prevăzute la alin. (1) nu se aplică:

 

a) ingredientelor sau categoriilor de ingrediente:

 

a1) a căror cantitate netă se nscrie pe etichetă, n conformitate cu art. 9 alin. (3); sau

 

a2) ale căror cantităţi sunt deja stabilite pentru a fi nscrise pe etichete, prin acte normative specifice;

 

a3) care sunt utilizate n cantităţi mici n scop de aromatizare;

 

a4) n cazul n care, deşi apar cu denumirea sub care este vndut alimentul, nu influenţează alegerea consumatorului, avndu-se n vedere că variaţia n cantitate nu este esenţială pentru a caracteriza alimentul sau nu l diferenţiază de produsele similare;

 

b) atunci cnd prin acte normative specifice se stabileşte n mod precis cantitatea unui ingredient sau a unei categorii de ingrediente, fără a impune indicarea acesteia pe etichetă;

 

c) n situaţiile prevăzute la art. 7 alin. (5) lit. d) şi e).

 

(3) Prevederile alin. (1) lit. a) şi b) nu se aplică n cazul menţiunilor referitoare la adaosul de vitamine şi de minerale, atunci cnd acestea se supun etichetării nutriţionale.

 

(4) Cantitatea unui ingredient sau a unei categorii de ingrediente se nscrie cu denumirea sub care este vndut alimentul ori n imediata vecinătate a acesteia, sau n lista cuprinznd ingredientele, n continuarea denumirii ingredientului sau a categoriei de ingrediente respective.

 

(5) n cazul alimentelor care au pierdut din umiditate ca urmare a unor tratamente termice sau a altor tipuri de tratamente la care au fost supuse, cantitatea indicată a unui ingredient sau a ingredientelor, exprimată n procente, se raportează la produsul finit. Atunci cnd cantitatea unui ingredient sau cantitatea totală a ingredientelor nscrisă prin etichetare depăşeşte 100%, exprimarea procentuală se nlocuieşte cu cea a cantităţii ingredientului/ingredientelor utilizate la obţinerea a 100 grame de produs finit.

(6) Cantitatea ingredientelor volatile se indică corespunzător cantităţii din produsul finit.

(7) Cantitatea de ingrediente, utilizată n formă concentrată sau deshidratată şi reconstituită pe parcursul procesului de fabricaţie, poate fi indicată corespunzător cantităţii dinaintea concentrării ori deshidratării. n cazul alimentelor concentrate sau deshidratate, care urmează să fie reconstituite prin adăugarea apei, cantitatea de ingrediente poate fi indicată corespunzător cantităţii din produsul reconstituit.

 

(8) Prevederile acestui articol nu exclud aplicarea reglementărilor referitoare la etichetarea nutriţională.

 

Cantitatea netă

Art. 9

 

(1) nscrierea cantităţii nete a alimentelor preambalate se face n unităţi de volum pentru produsele lichide şi n unităţi de masă pentru celelalte produse, utilizndu-se, după caz, litrul, centilitrul, mililitrul, kilogramul sau gramul.

 

(2) a) Prevederile referitoare la indicarea cantităţii nete se aplică şi n cazul n care prin acte normative specifice se impune indicarea cantităţii nominale minime sau medii.

 

b) n cazul unui ambalaj n care sunt introduse două sau mai multe articole conţinnd aceeaşi cantitate din acelaşi produs, ambalate individual, indicarea cantităţii nete se face prin menţionarea cantităţii nete conţinute de un ambalaj individual şi a numărului total al acestora. Aceste menţiuni nu sunt obligatorii atunci cnd numărul total de ambalaje individuale poate fi numărat cu uşurinţă din exterior şi atunci cnd cel puţin o indicaţie privind cantitatea netă individuală poate fi citită clar din exteriorul produsului.

 

c) n cazul unui ambalaj n care sunt introduse două sau mai multe produse ambalate individual, care nu sunt considerate unităţi de vnzare, indicarea cantităţii nete se face prin menţionarea cantităţii nete totale şi a numărului total de ambalaje individuale.

 

(3) a) n cazul alimentelor solide livrate n mediu lichid se indică pe etichetă şi masa netă a componentei solide.

 

b) Prin mediu lichid se nţelege: apă, soluţii apoase de săruri, saramură, soluţii apoase de acizi alimentari, oţet, soluţii apoase de zahăr sau nlocuitori, sucuri de fructe sau de legume, n cazul fructelor sau legumelor.

 

c) Substanţele care se constituie ca mediu lichid pot fi singure sau n amestec, ca atare ori congelate, cu condiţia ca acestea să fie numai un element auxiliar al componentei solide şi astfel să nu reprezinte un factor de decizie pentru cumpărător.

 

(4) Indicarea cantităţii nete nu este obligatorie pentru:

 

a) alimentele vndute cu bucata, cu condiţia ca numărul de articole să poată fi văzut cu claritate şi să poată fi numărat cu uşurinţă din exteriorul produsului; n caz contrar se indică numărul pe etichetă;

 

b) alimentele care pot nregistra pierderi considerabile de volum sau de masă şi care sunt vndute la bucată sau cntărite n prezenţa cumpărătorului;

 

 

c) alimentele a căror cantitate netă este mai mică de 5 grame sau de 5 mililitri; această prevedere nu se aplică condimentelor şi plantelor aromatice.

SECŢIUNEA a V-a: Data durabilităţii minimale/termenul de valabilitate, condiţii de păstrare, de conservare şi de folosire

 

 

 

Art. 10

 

(1) Pe eticheta sau pe ambalajul alimentelor se nscrie de către producător data durabilităţii minimale, respectiv data pnă la care acestea şi păstrează caracteristicile specifice n condiţii de depozitare corespunzătoare.

 

(2) Data va fi precedată de menţiunea:

 

- "A se consuma, de preferinţă, nainte de ... ", dacă n dată este inclusă ziua; sau

 

- "A se consuma, de preferinţă, pnă la sfrşitul ... ", dacă se indică luna şi anul sau numai anul.

 

(3) Menţiunile prevăzute la alin. (2) sunt nsoţite fie de dată, fie de indicarea locului n care aceasta este nscrisă pe etichetă sau ambalaj. Menţiunile sunt completate, după caz, cu indicarea condiţiilor de păstrare şi conservare ce trebuie respectate pe perioada durabilităţii minimale.

 

(4) Data se compune din indicarea clară a zilei, lunii şi a anului, ntr-o formă cronologică necodificată; n cazul alimentelor:

 

- a căror durabilitate este mai mică de 3 luni, este suficient să se indice ziua şi luna;

 

- a căror durabilitate este mai mare de 3 luni, dar mai mică de 18 luni, este suficient să se indice luna şi anul;

 

- a căror durabilitate este mai mare de 18 luni, este suficient să se indice anul.

 

(5) Se exceptează de la indicarea datei durabilităţii minimale produsele menţionate n anexa nr. 1b).

 

Art. 11

 

(1) Pentru produsele care din punct de vedere microbiologic au un grad ridicat de perisabilitate şi sunt susceptibile ca după un timp scurt să prezinte un pericol imediat pentru sănătatea consumatorului data durabilităţii minimale este nlocuită de data limită de consum. Data nscrisă de producător este precedată de menţiunea "expiră la data de ... ", indicndu-se n ordine ziua, luna şi eventual anul, n formă necodificată.

Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica