referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Sua industria in regiunile economico geografice

Categoria: Referat Economie

Descriere:

Appalachii centrali, care ocupă cea mai mare parte a teritoriului, con¬tinuă spre est cu Piemontul preappala¬chian şi cu Cîmpia litorală atlantică. În extremitatea de nord se află Munţii Adirondacks, iar spre nord-vest se întinde Platoul Marilor Lacuri. Varietatea relie¬fului şi a structurii geologice asigură exis¬tenţa unor importante resurse de subsol (cărbune, petrol) a căror. valorificare este avantajată şi de apropierea de ţărmul Oceanului Atlantic...

Varianta Printabila 


1

Statele Unite Ale Americii

Industria n regiunile economico - geografice

 

 

 

1. Regiunea New England (Noua Anglie)

Situată ntre ţărmul Oceanului Atlantic, fluviul Hudson şi graniţa cu Canada,  regiunea New England cuprinde şase  dintre cele mai mici state ale federaţiei,  ei revenindu-i 2,2% din teritoriul S.U.A.,  dar concentrnd 6% din populaţia ţării  si participnd cu peste 8% la crearea  venitului national.

Relieful predominant este cel colinar  şi de munţi cu altitudini mijlocii (Green  Mountains, White Mountains, Berkshire  Hills, care fac parte din Munţii Appalachi), iar n lungul văilor Hudson, Connecticut etc. depresiuni. Clima oceanică,  umedă a favorizat dezvoltarea pădurilor,  care formează marea bogăţie a statelor  din această parte nordică a S.U.A.

Dezvoltarea timpurie a industriei (prima fabrică textilă datează din anul 1790)  a fost legată de existenţa unor resurse  locale (lemn, resurse hidroenergetice, lnă,  piei etc.) şi de masa emigranţilor din  Anglia, specializată n manufactura textilă.

Din a doua jumătate a secolului al  XIX-lea, pe baza calificării forţei de  muncă şi a existenţei unor căi de comunicaţii şi porturi, prin care a fost posibil  importul de materii prime necesare, s-au  dezvoltat şi ramurile industriei grele,  mai ales cea a construcţiilor de maşini.  Astăzi, alături de ramurile şi subramurile  tradiţionale, au o deosebită importanţă  şi industria de maşini unelte, industria  de utilaj energetic, electrotehnic şi electronică, de motoare de avioane, industria alimentară (lactate, peşte, tutun), chimică  şi industria prelucrării lemnului.

O reţea deasă de căi ferate şi şosele,  ca şi numeroase porturi, asigură acestei  regiuni legături lesnicioase cu restul ţării.  Centrul care polarizează ntreaga activitate economică si social-culturală a regiunii este oraşul Boston, care mpreună  cu o serie de oraşe-satelit : Cambridge,  Somerville, Lynn, Everett, Brookline,  Watertown, Arlington, Medford, Winchester, Malden etc. formnd a opta conurbaţie, ca mărime, din cadrul S.U.A. Capitală a statului Massachusetts, Boston  este unul dintre marile centre comercial-financiare ale ţării şi principalulcentru vechi,  industrial al regiunii New England. Oraş  vechi, fundat de John Whinthrop n anul  1630, Boston a fost, pnă n a doua jumătate  a secolului al XVIII-lea, cel mai mare  oraş din America de Nord, după care  a fost depăşit de alte oraşe ca: New York,  Philadelphia etc. n prezent este un oraş cu  activităţi multiple, funcţia principală fiind  cea industrială. n Boston snt concentrate  1/6 din numărul muncitorilor regiunii  New England şi 1/2 din uzinele statului  Massachusetts. Cele mai importante ntreprinderi aparţin industriei pielăriei şi ncălţămintei, electrotehnice, textile, confecţiilor, chimice, poligrafice, acestea fiind  situate n zona portuară şi n suburbii.

Al doilea centru economic al regiunii  New England este Providence-Warwick  (911 000 locuitori cu suburbiile). Oraşul  este situat pe ţărmul Oceanului Atlantic,  n interiorul Golfului Narragansett ; a fost  fondat n anul 1636 şi este capitala. statului Rhode Island, ndeplinind şi importante funcţii industrial-portuare. Dintre ramurile industriale se remarcă industria constructoare de maşini, electrotehnică, textilă şi chimică. Portul,  avnd o serie de avanporturi situate pe  ţărmurile golfului, are un trafic de 9,3  milioane tone anual şi este specializat  n exportul produselor agricole şi n  cabotaj.

n statul Connecticut se află cteva  oraşe mai mici, importante nsă prin  specializarea industriei lor ca şi prin activităţile comerciale şi culturale. Oraşul  Hartford   este  capitala statului şi unul dintre cele mai  apreciate centre ale S.U.A. pentru industria de maşini-unelte şi motoare de  avioane, renumit, de asemenea, prin cele  mai mari societăţi de asigurare din S.U.A.  Pe tărmul Oceanului Atlantic snt situate porturile: New Haven (761 000 locuitori), puternic centru industrial şi cultural, aici aflndu-se Universitatea Yale  (1701), Byidgepoyt (794 000 locuitori) şi  New London-Groton (157 000 locuitori),  cu industrii constructoare de nave, fabrici textile şi alimentare.

n partea de nord a regiunii New  England oraşele snt puţin numeroase,  n general mici, cel mai important fiind  Portland (162 000 locuitori) n statul  Maine, cunoscut port pentru importul  petrolului destinat marilor rafinării din  Montreal (Canada).

Statele din nordul regiunii au o industrie mai puţin dezvoltată, dar snt cunoscute prin marile resurse forestiere  şi dezvoltarea agriculturii (cartoful şi  creşterea păsărilor). Un loc important l  deţine turismul, mai ales n statul Maine,  n care se ntlnesc peste 2500 de lacuri  n preajma cărora s-au dezvoltat. numeroase staţiuni, centre sportive şi de vnătoare.

 Fără a ocupa o suprafaţă prea mare,  situată n marginea de nord-est a ţării,  New England este, n mod cert, o regiune  deosebită, att ca peisaj geografic, ct şi  n privinţa tradiţiei şi a specializării  industriale. Ea constituie nucleul din  care s-a format marele stat federal de astăzi.

 

2. Regiunea Middle Atlantic (Central-atlantică)

 

ntinzndu-se de la tărmul Oceanului  Atlantic, cu estuarele sale largi (Hudson,  Delaware, Chesapeake), pnă la Munţii  Appalachi şi ţărmurile sudice ale lacurilor Ontario şi Erie, regiunea Central atlantică ocupă 4% din suprafaţa tării,  deţinnd 20% din populaţie, 40% din  activul băncilor, 33% din volumul comerţului interior şi peste 25% din valoarea industriei prelucrătoare a tării.  Fluviile : Hudson, cu afluentul său  Mohawk, Delaware, Potomac, St. Lawrence,  n nord, iar n extremitatea vestică, rul  Ohio, au nlesnit mult stabilirea legăturilor ntre partea de est şi cea de vest  a regiunii. Appalachii centrali, care ocupă  cea mai mare parte a teritoriului, continuă spre est cu Piemontul preappalachian şi cu Cmpia litorală atlantică. n  extremitatea de nord se află Munţii  Adirondacks, iar spre nord-vest se ntinde  Platoul Marilor Lacuri. Varietatea reliefului şi a structurii geologice asigură existenţa unor importante resurse de subsol  (cărbune, petrol) a căror. valorificare este  avantajată şi de apropierea de ţărmul  Oceanului Atlantic.

n secolele al XVIII-le şi .al XIX-lea,  după ce au fost descoperite, marile zăcăminte de cărbuni din partea de sud a statului Pennsylvania, au nceput să se  dezvolte industria siderurgică şi constructoare de maşini. n acelaşi timp, n  marile oraşe-porturi au fost create industrii legate de importul de materii  prime şi de mnă de lucru ieftină datorată  afluxului de imigranţi din Europa. Prin  construirea canalului care leagă Lacul  Ontario cu fluviul Hudson a fost creată  o arteră directă de navigaţie ntre New  York şi Marile Lacuri, n lungul acestuia  şi al fluviului conturndu-se astăzi o  importantă regiune industrială. Toate  aceste elemente au favorizat o creştere  deosebită a populaţiei, o aglomerare a  acesteia n oraşe care alcătuiesc cea mai  mare aglomerare urbană din lume denumită „megalopolis-ul american" 1. n  aceste condiţii, procentul populaţiei urbane este foarte ridicat (peste 80%), iar  numeroase oraşe mici gravitează către  marile centre polarizatoare: New York,  Philadelphi, Baltimore, Pittsburgh etc.

n structura producţiei industriale predomină construcţiile de maşini (maşini unelte, electrotehnică, utilaje şi instalaţii  industriale, construcţii navale), bine dezvoltate fiind şi siderurgia, chimia şi prelucrarea petrolului, industria textilă şi a confecţiilor si industria alimentară.

O retea extrem de deasă de căi ferate  si autostrăzi nlesneşte legăturile ntre  marile oraşe-porturi şi centrele industriale din vestul regiunii precum şi cu  zonele, care furnizează materiile prime,  unele produse industriale şi agricole. Regiunea economico-geografică Central-atlantică este aşadar una dintre cele mai  dezvoltate din S.U.A., att pe plan economic, ct şi n privinţa gradului de  urbanizare, dezvoltării serviciilor etc.

Principalul centru către care gravitează  ntreaga activitate economică a regiunii  este New York, cel mai mare oraş şi cel mai important centru al vieţii economice şi culturale din S.U.A. Oraşul  propriu-zis este situat la ţărmul Oceanului Atlantic, n zona de vărsare a fluviului Hudson, pe insulele Manhattan,  Long şi Staten, iar suburbiile se află pe  continent, n mare parte n statul New  Jersey: Paterson, mpreună cu: Clifton,  Passaic, Fair Lawn, Hackensack, East  Paterson, Lodi, Garfield, Glen Rock ;  Newark mpreună cu: Elizabeth, Linden,  Orange, Belleville, Irvington, Hillside,  Roselle, Maplewood, South Orange, East  Orange, West Orange, Bloomfield ; Jersey  City cu: Bayonne, Wechawken, Hoboken,  Union City, North Bergen etc.

Zonele industriale cele mai mari se  află n Brooklyn, n apropierea portului,  cu ntreprinderi specializate n construcţii  navale, prelucrarea petrolului, producţia  chimică, de pielărie şi ncălţăminte. Alte  zone industriale se conturează n cartierul  Queens, cu ntreprinderi electrotehnice,  chimice, poligrafice şi alimentare, n cartierele Bronx şi Staten Island cu mari  uzine siderurgice, constructoare de maşini şi chimice. O mare nsemnătate o  are şi zona, preorăşenească, deţinătoare  a
50% din valoarea industriei New  York-ului.
 

New York este şi un mare nod de comunicaţii, fiind primul nod maritim, portul,  cu numeroasele sale avanporturi (Bayonne, Newark, Jersey City, Gulfport,  Perth Amboy etc.), avnd cheiuri n lungime de peste 1500 km şi un trafic anual  de 149 milioane tone, deţinnd primul  loc ntre porturile ţării. Traficul de cabotaj este foarte nsemnat, fiind reprezentat prin petrol (peste 40 milioane  tone), peşte, produse lemnoase şi agricole.  Pentru comerţul internaţional, portul  New York se distinge prin traficul de  produse industriale şi importul de produse agricole tropicale, metale neferoase  etc.

Ca nod feroviar are o deosebită importanţă pentru legăturile cu zona Marilor  Lacuri, din New York pornind 11 magistrale, ntre care magistrala New York Central, cu patru linii, nregistrează cel  mai intens trafic de mărfuri şi călători  din ţară. Dintre numeroasele gări, cea  mai mare este Pennsylvania Station,  situată ntr-o clădire nouă, care are un  trafic zilnic de 800 trenuri cu peste  500 000 de călători.

 Al doilea mare centru al regiunii  Central-atlantice este Philadelphia, aşezat pe fluviul Delaware, la confluenţa  acestuia cu rul Schwylkill şi n apropierea vărsării fluviului n estuarul Delaware. Incluznd suburbiile Camden, Trenton, Abington, Chester, Wihnington etc.  Philadelphia formează o mare conurbaţie, a patra n cadrul S.U.A., cu 4,9  milioane locuitori. Philadelphia a fost  fondat de Arthur Penn n anul 1682,  iar apropierea de resursele energetice  (cărbunii din Appalachi, petrolul din  Pennsylvania, hidroenergia de pe rul  Delaware) au influenţat dezvoltarea timpurie a industriei. Acest oraş n care s-a  semnat, la 4 iulie 1776, Declaraţia de  independenţă, a cunoscut, ntre anii  1790-1800, şi funcţia de capitală a  S.U.A. Legăturile pe mare, nlesnite de  adncimea fluviului şi a estuarului, au  permis o intensă activitate portuară,  chiar dacă oraşul se află la 150 km  depărtare de ocean. Vechimea dezvoltării industriale a dus la o naltă specializare a producţiei şi a forţei de muncă,  n prezent Philadelphia fiind printre  marile centre industriale ale ţării, specializat n industria siderurgică, construcţii navale, locomotive şi vagoane,  maşini-unelte, prelucrarea petrolului, industria petrochimică. textilă, confecţii,  ncălţăminte, poligrafică, zahăr, ţigarete,  conserve, alimente concentrate etc. Zonele industriale se află n partea de sud  a oraşului, n lungul fluviului Delaware  şi n partea de vest, unde se găseşte,  printre altele, şi o centrală electronucleară.

Activitatea de transport este legată,  n primul rnd, de funcţia portuară. Cu  un trafic anual de 58;9 milioane tone,  portul este specializat n importul de  petrol, minereu de fier, metale neferoase, produse alimentare, material lemnos etc. şi n exportul de produse petroliere, siderurgie, cărbuni etc. n apropiere se află şi porturile petroliere Marcus  Hook (22 milioane tone) şi Yaulsboro  (25,5 milioane tone). De asemenea, este  un mare nod feroviar şi rutier, iar aeroportul său internaţional amplasat n  Elmwood are un trafic anual de 3,8   milioane pasageri.

La sud de Philadelphia, pe ţărmul  estuarului Chesapeake, se află oraşul  Battirnoye, care poartă numele lordului  Baltimore, primul proprietar din Maryland. ntemeiat n anul 1729, oraşul are  astăzi o populaţie de 2,1 milioane de  locuitori, mpreună cu suburbiile, fiind  unul dintre marile centre industriale, comerciale şi financiare ale S.U.A. Activitatea portuară intensă a uşurat mult  procesul dezvoltării sale industriale. Instalaţiile portului se ntind pe o lungime  de 64 km şi desfăşoară un trafic anual  de 46,6 milioane tone ; datorită unor  legături feroviare foarte bune, hinterlandul său ajunge pnă n statul Ohio.  Prin port se exportă mari cantităţi de  cereale, cărbuni, produse animaliere şi  industriale. Importul este predominat  de minereurile de fier, concentratele de  metale neferoase, produsele agricole etc.  Oraşul este deservit şi de cteva aeroporturi, mai important fiind Friendship.

Industria existentă prelucrează diverse materii prime aduse din regiunea Marilor Lacuri, Appalachi, din regiunile sudice sau din import. Se remarcă, n special, ramurile industriei  grele: siderurgice, construcţii navale, avioane, metalurgie neferoasă, prelucrarea petrolului, chimică. Snt bine dezvoltate şi industria conservelor, textilă  şi a confecţiilor, a tutunului etc.

Activitatea culturală este bine reprezentată (Universitatea John Hopkins-Mary-land, Academia de ştiinţe-Maryland  etc.).

Pittsburgh este situat n centrul marelui bazin carbonifer al Pennsylvaniei,  fiind o veche aşezare de indieni, apoi  fort francez din secolul al XVIII-lea,  iar din anul 1816 devine oraş. Populaţia  sa este de 604 300 locuitori, dar atinge  circa 2,4 milioane locuitori mpreună cu  suburbiile şi oraşele-satelit : Penn Hills,  Wilkinsburg, McKeesport, Mount Lebanon, Baldwin etc.

Poziţia deosebit de favorabilă, la confluenţa rurilor Allegheny şi Monongahela, care formează rul Ohio, i-a uşurat  stabilirea legăturilor cu Marile Lacuri  şi tărmul Oceanului Atlantic. Numeroase  căi  ferate şi şosele converg spre Pittsburgh, conferindu-i rolul de mare nod  de comunicaţii. Activitatea portuară este  intensă, cu un trafic de peste 14,5 milioane tone mărfuri anual, n mare parte  cărbuni şi minereuri de fier.

Activitatea economică de bază este  nsă cea industrială, ramura principală,  metalurgia feroasă, fiind reprezentată  prin mari uzine, iar oraşul trecnd drept  primul centru siderurgic al tării (circa  30 milioane tone oţel anual), unde o  pondere deosebită o au uzinele firmei  U. S. Steel Corporation. Snt bine dezvoltate şi alte ramuri industriale: cocso chimia, construcţia de maşini grele,  utilaje industriale, material feroviar, chimică, electrotehnică, sticlărie şi ceramică. n apropiere, la Shippingport, a  fost construită una dintre primele centrale atomoelectrice ale S.U.A.

Buffalo (1,4 milioane locuitori) este  un port activ, la ţărmul Lacului Erie,  in punctul din care porneşte New York  State Barge Canal care face legătura  ntre Marile Lacuri şi Oceanul Atlantic.  Cunoscut din secolul al XVIII-lea, oraşul devine n secolul nostru un mare  port şi centru industrial. Apropierea de  cascada Niagara şi deci de amenajările  hidroelectrice de aici a fost un alt factor care a influenţat dezvoltarea industriei, bine reprezentată prin cea siderurgică (n suburbia Lackawanna), industria  electrotehnică, de utilaje industriale, chimică, alimentară.

Nod de comunicaţii navale (traficul  portului atinge 11,7 milioane tone anual), feroviare, rutiere şi aeriene (2,7milioane pasageri), Buffalo este şi un  important centru comercial. n oraş se  află un muzeu de istorie, altul de ştiinţe, galeria de artă Allbright-Knox, a  grădină zoologică şi alte obiective turistice.

n lungul lui New York State Barge  Canal se ntlnesc trei importante centre  industriale: Rochester (970 000 locuitori,  n cadrul SMSA), Syracuse (643 000 locuitori tot n cadrul SMSA) şi UticaRome (343 000 locuitori). O aglomeraţie  urbană deosebită o formează Albany,  situat pe fluviul Hudson, capitala. statului New York, cu 420 000 locuitori, n  care se află cea mai mare universitate  din S.U.A., New York State University.  Centre industriale mari se ntlnesc şi  n statul Pennsylvania: Allentown-Bet hlehem-Easton (608 000 locuitori), Harrisburg (422 000 locuitori), care este şi capitala statului etc.

 

3. Regiunea East North Center (Central-nord-estică)

Situată n sudul lacurilor Superior,  Michigan, Huron şi Erie, motiv pentru  care mai este denumită şi regiunea  Marilor Lacuri, ocupă 9% din suprafaţa  ţării, iar n cuprinsul ei trăieşte circa  25% din populaţia S.U.A. n acelaşi  timp concentrează peste 40% din valoarea producţiei industriale a ţării şi  aproximativ 25% din cea agricolă. Cadrul natural al regiunii este format  dintr-un relief nu prea nalt, brăzdat  de ape, n care glaciaţiunea a incrustat  adncile cuvete ale Marilor Lacuri nordamericane. Spre sud altitudinea scade,  trecndu-se la un relief de cmpie.

Existenţa Marilor Lacuri şi a rurilor Ohio şi Mississippi, ntre care se  ntinde regiunea, oferă condiţii naturale  deosebit de favorabile dezvoltării transporturilor. Formarea curenţilor de transport al minereului de fier din Minnesota  şi al cărbunelui din Pennsylvania pe  Marile Lacuri şi pe Ohio a stat la baza  apariţiei unor puternice centre industriale, mai ales n porturile situate la  ţărmul lacurilor. Regiunea deţine insă  şi resurse proprii de subsol: cărbuni  (Indiana, Illinois), petrol (Illinois, Ohio,  Michigan), minereuri de fier (Wisconsin,  Michigan), cupru (Michigan), care snt  n prezent intens valorificate.

n legătură cu reţeaua foarte intensă  a căilor de comunicaţie au apărut numeroase centre care produc mijloace de  transport, ndeosebi automobile, ramură  care şi-a găsit cea mai avantajoasă dezvoltare n statul Michigan. Bogatele resurse agricole au favorizat o puternică  concentrare a industriei alimentare, a  ngrăşămintelor chimice şi maşinilor agricole.

 Porturile de la Marile Lacuri au un  trafic deosebit de intens. n afara marilor porturi Chicago, Toledo, Detroit,  Cleveland se ntlnesc şi alte numeroase porturi cu trafic anual ridicat Milwaukee (circa 8,5 milioane tone),  Sandusky (circa 6 milioane tone), Lorain (circa 7 milioane tone), ConneautOhio (peste 7 milioane tone), Kewaunee  (circa 3,5 milioane tone), Calcite-Michigan (peste 13 milioane tone), Port Inland-Michigan (peste 9 milioane tone),  Ashtabula (peste 10 milioane tone) etc.

Metropola economică a regiunii este  oraşul Chicago, situat pe ţărmul sudic  al Lacului Michigan şi traversat de rurile Chicago şi Calumet, fiind al doilea  oraş al S.U.A. după numărul de locuitori. mpreună  cu numeroasele sale suburbii si orase satelit (Evanston, Skokie, Calumet, Chicago Haights, Blue Island, Whiting,  Hammond, East Chicago, Gary etc.)  situate pe teritoriile statelor Illinois şi  Indiana, formează o conurbatie de 7  milioane locuitori ,a doua  din S.U.A.

n cadrul economiei S.U.A. este primul port interior şi centru feroviar şi al  doilea oraş, după volumul producţiei industriale, importanţa financiară şi comercială.

Oraşul Chicago este situat la capătul  sudic al marelui sistem de navigaţie  interioară reprezentat de cele cinci lacuri nord-americane şi de fluviul St.  Lawrence. Dezvoltarea sa este legată  de secolul al XIX-lea (n anul 1804 a  fost ntemeiată prima aşezare, iar din  1837 a devenit oraş), cnd se construiesc  căile ferate şi canalul navigabil dintre  Lacul Michigan şi rul Illinois, care fac  ca oraşul să devină un mare nod de  circulaţie. Aceasta a favorizat amplasarea unor industrii de prelucrare a  produselor agricole (conserve de carne,  uleiuri etc.), iar la nceputul secolului  al XX-lea, a industriei metalurgiei feroase şi a construcţiilor de maşini. n  concordanţă cu extinderea funcţiilor sale,  oraşul s-a mărit, ntinzndu-se spre nord  şi sud-est, n lungul Lacului Michigan.

Datorită importanţei şi influenţei lui  economice, oraşul Chicago trece astăzi  drept capitală neoficială a părţii interioare a ţării.

Chicago este Şi un centru de convergenţă a numeroase conducte magistrale  de petrol şi de gaze naturale prin care  se transportă nsemnate cantităţi de

 hidrocarburi din centrul şi sudul ţării.

Activitatea industrială, puternic impulsionată de marea ntretăiere de căi de  comunicaţii, are un caracter complex.  n regiunea industrială Chicago snt concentrate peste 15  mii ntreprinderi, cu  peste 1,2 milioane de salariaţi.

Ramurile industriei grele snt preponderente: metalurgia feroasă (cu marile uzine de la Gary-7,5 milioane tone  oţel anual şi Calumet-6,5 milioane tone  oţel anual), construcţii de material feroviar, automobile, electrotehnică, maşini  agricole (McCormick; una din marile  uzine de tractoare ale S.U.A.); utilaj  electronic şi de telefonie, apoi prelucrarea petrolului, cu marile rafinării Whiting, East Chicago, Gary, Calumet. n  total, capacitatea rafinăriilor din zona  oraşului Chicago este de SS,4 milioane  tone. n preajma lor s-au dezvoltat puternice complexe petrochimice. ntre alte  ramuri se remarcă şi industria cărnii  (marile abatoare . din sudul oraşului), a  prelucrării lemnului, morăritului, confecţiilor, ncălţămintei, tipăriturilor.

Cea mai mare parte a industriei este  concentrată n partea de sud şi sud-est  a oraşului. Chicago este totodată şi un  mare centru financiar şi comercial, după  activul său grupul financiar din Chicago  fiind al patrulea din S.U.A. Aici şi au  sediul marile bănci: „Continental Illinois  National Bank and Trust", „First National  Bank of Chicago" etc. şi importante firme  industriale: „Pullman", „McCormick",

Swift" „Admiral", „Sunbean", „Armour",  „Zenith", „International Harvester" ş.a.  Activitatea comercială este reprezentată  prin 75 mari antreprize Şi peste 55 000  de magazine.

Detroit, al doilea mare oraş al regiunii,  este situat pe rul Detroit şi la ţărmul  Lacului St. Clair, prin care trec căile  navigabile dintre lacurile Huron şi Erie.  Poziţia sa geografică favorabilă a nlesnit  o rapidă dezvoltare a căilor de comunicaţie  şi comerţului. n secolul nostru, odată  cu construirea, după anul 1909, la Dearborn, a primei uzine de automobile Ford,  Detroit s-a extins mult, devenind un  mare centru urban şi industrial al S.U.A.

Populaţia sa atinge aproape  milioane  locuitori, iar mpreună cu o serie de oraşesatelit: Dearborn, Hamtramck, Warren,  River Rouge, Ecorse, Melvindale, Ferndale, Roseville etc. formează o conurbaţie de 4,9 milioane locuitori, a cincea  din S.U.A.

Funcţia principală a oraşului este cea  industrială, fapt evidenţiat de numărul  ridicat al unităţilor cu acest profil; de  numărul mare de muncitori ocupaţi n  acest sector, neatins de nici unul dintre  marile oraşe americane, reprezentnd jumătate din populaţia activă. Marele potenţial industrial a atras mulţi imigranţi  (aproape 3/5 din populaţie) şi populaţie  de culoare (circa 1/ 10).

Pentru industria oraşului rolul hotărtor 1-a avut construirea uzinelor de  automobile. Astăzi, Detroit este „capitala  automobilului american", cel mai mare  centru al producţiei de automobile din  ntreaga lume. n oraş, dar mai ales n  suburbiile sale, funcţionează uzine ale  celor trei mari firme din industria construcţiilor auto ale S.U.A.: General Motors,  Ford Motor şi Chrysler. Cea mai mare este  uzina River Rouge din Dearborn, a  firmei Ford Motor, care execută toate  procesele de producţie, inclusiv producerea  accesoriilor, ntr-un complex de fabrici cu  circa 80 000 de salariaţi. De remarcat  specializarea n toate ramurile care au  contingenţă cu automobilul: cauciuc sintetic, anvelope. sticlărie, metalurgie feroasă, textilă, aluminiu, prelucrarea petrolului etc. După cel de-al doilea război  mondial s-au dezvoltat şi alte ramuri:  construcţia de tractoare, avioane, motoare  electrice, producţia de război. Mai  puţin  nsemnate snt industria lemnului şi industria alimentară. După volumul global  al industriei, oraşul ocupă locul al patrulea n S.U.A. (după New York, Chicago, Los Angeles).

 n statul Ohio se află oraşul Cleveland,  situat pe ţrmul sudic al Lacului Erie.  Fondat n anul 1796 şi declarat oraş n  1836, Cleveland este un mare centru industrial şi financiar al S.U.A., cu o populaţie  de 2,05 milioane locuitori (fmpreună cu  suburbiile). n trecut a fost centrul producţiei petroliere şi sediul marii companii  Standard Oil, creată de Rockefeller. Deşi  azi rezervele de petrol locale au fost secătuite, industria de prelucrare mai are  ncă  o importanţă destul de mare. Dezvoltarea  deosebită a oraşului s-a datorat construcţiei canalului care l leagă de rul Ohio,  oraşul devenind un mare nod de comunicaţii navale, terestre şi aeriene (Hopkins  Airport are un trafic anual de 5,8 milioane pasageri).

Funcţia industrială este reprezentată  prin mari uzine siderurgice, de maşiniunelte (locul al doilea n S.U.A.), electrotehnice, automobile, şantiere navale, prelucrarea petrolului şi petrochimia, textilă  , şi confectii, hrtie etc.

 Din punct de vedere economic, Cleveland este debuşeul marelui bazin carbonifer din nordul Munţilor Appalachi.

Cincinnati (1,4 milioane locuitori, cu  suburbiile) este un mare centru industrial  situat pe rul Ohio, fondat n 1788 şi  declarat oraş n 1819, fiind specializat  n producţia de maşini-unelte, mecanică  de precizie, siderurgie, electrotehnică,  avioane, alimentară, chimică, instrumente  muzicale ; este nod feroviar, port fluvial  activ (circa 7,5 milioane tone) şi are un  aeroport cu un trafic anual de 2,7 milioane pasageri. Alături de activitatea economică, n oraş se desfăşoară o intensă  viaţă culturală (are două universităţi  cu circa 50 000 studenţi, Conservator,  Academie de arte, muzee).

Columbus (1 058 000 locuitori, cu suburbiile), situat n partea centrală a  statului Ohio, este capitala acestuia şi  important centru cultural (Ohio State  University cu 46 000 studenţi) şi comercial,  funcţii ce au dus la creşterea rapidă a  populaţiei. Dintre cele mai mari centre  urbane ale statului Ohio (care se numără  printre cele mai dezvoltate din punct de  vedere economic, n cadrul S.U.A.) amintim: Dayton (857 000 locuitori), Toledo  (781 000 locuitori), Youngstown (544 000  locuitori) şi Akron (682 000 locuitori),  toate puternice centre industriale şi comerciale.

n statul Indiana se distinge oraşul  Indianapolis (1,1 milioane locuitori, cu  suburbiile), capitala statului, mare nod  feroviar, rutier şi aerian (2,6 milioane  pasageri anual) şi important centru al  industriei alimentare, de maşini agricole  şi mijloace de transport. Populaţia oraşului a crescut foarte mult n ultimul timp_  Oraşul posedă un circuit de curse de  automobilism, pe care se desfăşoară anual  Marele premiu de automobilism al S.U.A_  (pe 500 mile) celebru n lumea ntreagă.

n statul Wisconsin se află oraşul  Milwaukee (1,4 milioane locuitori, fmpreună cu suburbiile), mare centru industrial pe ţărmul Lacului Michigan, situat ntr-o zonă de puternică concentrare a industriei siderurgice, a construcţiilor de maşini (nave, produse electrotehnice, maşini agricole etc.). Este bine cunoscut prin fabricile sale de ncălţăminte, produse lactate, tricotaje şi mai ales ca mare centru mondial al producţiei de bere.   Oraşul a fost fondat de coloniştii germani   după anul 1830 şi are un aspect pitoresc,   cu numeroase parcuri şi grădini. Este un port activ la Lacul Michigan, iar aeroportul său nregistrează un trafic anual  de 2,1 milioane pasageri.

 

4. Regiunea West North Central (Central-nord-vestică)

Sub această denumire snt cuprinse statele situate la vest de fluviul Mississippi, pnă la limita Munţilor Stncoşi, spre sud pnă la valea rului Arkansas, iar n nord pnă la graniţa cu Canada. Relieful regiunii, care mai este denumită şi „Vestul Mijlociu", este format din Podişul Preriilor şi din Podişul Missouri, continuate spre sud cu Podişul Ozark. Este patria ntinselor prerii, cea mai mare zonă de cultură a cerealelor din S. U.A. Regiunea ocupă 19% din suprafaţa ţării şi are 9% din populaţia sa, fiind specializată n exploatarea minereului de fier (90% din producţia naţională), a minereurilor de plumb (50%) şi de zinc (25%), formnd, totodată, baza producţiei de gru, de porumb şi de creşterea animalelor.

n afară de aceasta dispune şi de resurse de petrol n statele Kansas şi Missouri, unde se află şi o dezvoltată industrie de prelucrare şi chimizare, la Kansas City, Wichita, El Dorado etc.

Industria prelucrătoare este reprezentată mai ales prin cea a morăritului, a cărnii, lemnului, celulozei şi hrtiei, maşini agricole, mijloace de transport, metalurgie feroasă şi neferoasă etc. Activitatea industrială este concentrată n marile oraşe, determinnd o creştere treptată a populaţiei urbane.

Minneapolis, mpreună cu oraşul vecin St. Paul, snt situate pe malurile lui Mississippi, n punctul de unde fluviul ncepe să fie navigabil, formnd o conurbaţie de 2,0 milioane locuitori. Este un important centru industrial, specializat n industria alimentară (morărit, produse lactate, conserve, uleiuri etc.), industria textilă, a pielăriei şi ncălţămintei, a lemnului, mobilei, celulozei şi hfrtiei, poligrafică. ine reprezentată este şi industria constructoare de maşini : maşini agricole, vagoane, electrotehnică, montaj de automobile etc. Se remarcă şi ca un nsemnat centru de transporturi (nod feroviar cu 12 linii, port fluvial, mare aeroport internaţional cu 7,2 milioane pasageri anual). Oraşul este situat ntr-o regiune cu numeroase parcuri şi lacuri de un pitoresc deosebit, dintre care cel mai cunoscut este Minnehaha Park.

Kansas City (1,3 milioane locuitori mpreună cu suburbiile) este situat la confluenţa lui Missouri cu rful Kansas. fiind format, practic, din două ora se cu acelaşi nume, care aparţin statelor Missouri şi Kansas şi care au fost ntemeiate la. nceputul secolului al XIX-lea. Activitatea principală este cea comercială şi de transport ; aici se găsesc mari abatoare şi pieţe de vite şi grne, oraşul nscriindu-se drept primul centru al S.U.A. n tranzitul de animale vii pe calea ferată. Activitatea comercială este strns legată de cea de transport. Kansas City este un important nod feroviar (12 linii) şi port fluvial. Are şi un mare aeroport cu un trafic de 4,1 milioane pasageri anual. Toate acestea au impulsionat dezvoltarea industrială: morărit, carne, pielărie, ncălţăminte, mărfuri agricole, material feroviar, avioane,  automobile, chimică, prelucrarea petrolului etc.

Omaha (569 000 locuitori) tinde să devină cel mai mare centru al comerţului  cu animale din S.U.A., datorită marilor abatoare şi fabrici alimentare pe care  le are. Pe baza 1

resurselor miniere din  Munţii Stncoşi s-a dezvoltat aici industria  metalurgiei neferoase. Omaha este şi un  centru cultural activ, cu o universitate  ntemeiată n anul 1908.

5. Regiunea South Atlantic (Sud-atlantică)

 n partea de sud-est a S.U.A. se situează şase state cu largă ieşire la Oceanul Atlantic, care, deşi nu au o dezvoltare economică la nivelul statelor din  nord, se diferenţiază de restul statelor  sudice prin existenţa unor resurse de  .cărbuni, minereuri de fier, hidroenergie,  săruri de potasiu, n parte valorificate.  Totodată, snt state cu o agricultură  bine dezvoltată şi specializată. Teritoriul  lor cuprinde o parte din Munţii Appafachi centrali, Piemontul preappalachian  şi Cmpia litorală centrală şi sudică,  Peninsula Florida ; populaţia urbană a  regiunii se ridică, n medie, la circa 58%,  procent mai redus n comparaţie cu statele nordice. Dar există mari diferenţe  ntre state n acest sens. Astfel, dacă  West Virginia are numai 39% populaţie  urbană, in Florida aceasta atinge 80%.  Dintre culturi snt bine reprezentate:  bumbacul, tutunul (n Virginia, North  Carolina, South Carolina, Georgia), cerealele, legumele şi pomii fructiferi. Creşterea animalelor este mai puţin importantă (cornute pentru lapte, păsări).  Din punct de vedere agricol statul Florida ocupă o poziţie aparte ; aici, clima  subtropicală a favorizat o largă dezvoltare a culturii citricelor, a legumiculturii şi floriculturii, produse in realizarea cărora este intrecută, la nivel naţional, numai de California. Valorificarea terenurilor din mlaştinile Everglades vor asigura Floridei suprafeţe din  ce n ce mai mari pentru extinderea  culturilor cu caracter subtropical.

n domeniul industriei, regiunea se  distinge prin prelucrarea bumbacului (2/3

din productia de ţesături de bumbac a  S.U.A.), industria tutunului (n statul  Virginia), industria conservelor şi a sucurilor (n Florida). Dintre ramurile industriei grele snt mai bine dezvoltate:  exploatarea cărbunilor (n West Virginia, care constituie primul bazin carbonifer al S.U.A.), cea a fosforitelor, n  Florida (27,5 milioane tone), industria  construcţiilor de maşini, chimică. n  zona Fall Line au fost construite hidrocentrale care asigură cerinţele de energie electrică ale regiunii.

Pentru statul Florida un loc deosebit  l deţine turismul, marile staţiuni balneare maritime fiind vizitate anual de  circa 24 milioane de turişti. Dintre acestea  cea mai cunoscută este Miami, dar pe  ţărmul atlantic al Floridei, de la Jacksonville pnă la Miami, staţiunile se  ţin lanţ : Jacksonville Beach, Daytona  Beach, Palm Beach, Ft. Lauderdale etc:

 Oraşele regiunii Sud-atlantice nu snt,  n general, prea mari, dar cteva dintre  ele s-au impus ca importante centre de  convergenţă economică de interes naţio nal, aşa cum snt : Atlanta, Miami,  Tampa.

Atlanta (1,7 milioane locuitori mpreună cu suburbiile), fondat n 1845, este  principalul centru comercial, de transport, industrial şi financiar al regiunii.

Activitatea principală este cea de transport, mare nod feroviar - cu 15 linii -,  rutier şi aerian, cu un aeroport de  mare trafic-Hartsfield International (25,6 milioane pasageri anual, al doilea  din S.U.A.), care i nlesneşte legăturile   cu toate regiunile nvecinate.

 Miami (1,3 milioane locuitori) este  situat n Florida, pe ţărmul de sud-est,  la Oceanul Atlantic. Practic este constituit dintr-o aglomerare de centre şi

staţiuni balneare (Miami, Miami Beach,  Hialeah, North Miami, Carol City, Miami  Shores, Miami Springs, South Miami,  Coral Gables etc.), funcţia sa principală  fiind cea turistică (peste 6 milioane  turişti anual), ceea ce a dus la o mare  dezvoltare a construcţiilor hoteliere şi a  tuturor tipurilor de obiective turistice  (cluburi, teatre, porturi de yachturi etc.).

Industria este Şi ea strns legată de  turism: alimentară, confecţii, ţigări etc.  Tot turismul a impulsionat şi dezvoltarea transporturilor, aici găsindu-se unul  dintre marile aeroporturi din S.U.A.  (Miami International cu 12,4 milioane   pasageri anual).

6. Regiunea East South Central (Central-sud-estică)

Avnd o  faţadă maritimă extrem de  restrnsă, la Golful Mexic, regiunea cuprinde versantul sudic al Munţilor Appalachi, Podişul Cumberland şi o porţiune din Cmpia Mississippi. Văile adnci  ale rurilor Alabama şi Tennessee canstituie att culoare de circulaţie, ct şi surse  de energie electrică.

n teritoriul regiunii snt situate zăcămintele de minereu de fier şi cărbuni  din sudul Munţilor Appalachi (statul  Alabama). Prin amenajarea complexă a rului Tennessee, producţia de energie electrică asigură ntregul consum local, o altă parte fiind trimisă şi spre alte regiuni. n preajma hidrocentralelor au fost amplasate uzine chimice, de metale neferoase sau atomice, fapt care a determinat conturarea unei regiuni industriale, cu centre importante, la nivel naţional, ca Knoxville, Chattanooga, Nashville etc.

Industria regiunii este specializată n metalurgia feroasă, neferoasă, construcţii de maşini (utilaj minier şi textil, maşini agricole, electrotehnică), chimică, a bumbacului, prelucrarea lemnului, alimentară. Agricultura este caracterizată prin marile plantaţii de bumbac (Alabama, Mississippi), de tutun, soia, plante furajere (Tennessee, Kentucky). Creşterea animalelor este bine reprezentată, mai cu seamă n partea nordică a regiunii (cornute mari pentru lapte).

 Louisville (888 000 locuitori cu suburbiile) este un important nod de comunicaţii situat pe Ohio, n nordul statului  Kentucky, fondat n anul 1790 şi numit  astfel n cinstea regelui Ludovic al XVIlea. Prin dezvoltarea sa industrială (tractoare, automobile, electrotehnică, chimică, prelucrarea lemnului, textilă, alimentară) şi procentul ridicat al populaţiei  active ocupate n comerţ şi finanţe, oraşul  se deosebeşte mult de celelalte centre ale  regiunii, apropiindu-se de specificul economic şi urban al oraşelor din nordul  ţării.

Memphis (848 000 locuitori cu suburbiile) este unul dintre marile centre comerciale situate pe fluviul Mississippi.  Dezvoltat ca port pentru expedierea bumbacului şi a lemnului, oraşul şi-a creat, treptat, o industrie bine reprezentată (textilă,  egrenarea bumbacului, maşini pentru textile, mijloace de transport, mobilă, hrtie,  alimentară). Activitatea portuară (6,5 milioane tone anual) şi convergenţa căilor  ferate şi a şoselelor, au uşurat dezvoltarea comerţului, Memphis fiind cea mai  mare piaţă a bumbacului din S.U.A. şi  o importantă piaţă a lemnului, pieilor  şi a altor produse agricole. Prin aeroportul oraşului trec anual 4,6 milioane  pasageri

Birmingham (779 000 locuitori) este cel  mai mare centru al industriei metalurgiei  feroase din sudul ţării. Punerea n valoare a resurselor locale de cărbuni şi de  minereu de fier a dus la apariţia acestui  oraş spre sfrşitul secolului al XIX-lea:  Alături de uzinele siderurgice, astăzi funcţionează aici importante uzine producătoare de utilaj minier, maşini-unelte,  utilaje pentru industria alimentară etc.  Funcţia industrială a generat şi o importantă activitate de transport (mare nod  feroviar şi port fluvial), precum şi dezvoltarea comerţului.

ntre alte oraşe ale regiunii amintim  pe cele din valea Tennessee : Chattanooga  (381000 locuitori), Knoxville (421000  locuitori) şi Nashville (716 000 locuitori),  toate puternice centre industriale a căror  activitate a fost mult impulsionată de construirea sistemului energetic T.V.A.

 

7. Regiunea West South Central (Central-sud-vestică)

Cuprinsă ntre valea fluviului Mississipi la est si Muntii Stincosi la vest, Podisul Ozark la nord si tarmul Golfului Mexic la sud, regiunea ocupa 13% din suprafata S.U.A si detine peste 9% din populatie.

Condiţiile naturale snt destul de variate. Astfel, n extremitatea de sud - sud-est, n lungul ţărmului Golfului Mexic, se ntinde o cmpie litorală joasă, lagunară, cu domuri de sare. O unitate aparte o formează delta fluviului Mississippi, cuprinsă n limitele statului Louisiana. Cfmpia fluviului Mississippi, destul de joasă şi mlăştinoasă, a fost n bună măsură asanată, devenind o importantă zonă agricolă.

n restul teritoriului se ntinde Podişul Preriilor, care, spre vest, devine accidentat, altitudinile oscilnd ntre 1000 şi 1 500 m.

Depresiunile adnci ale văilor Arkansas, Pecos şi Red River snt renumite prin importantele zăcăminte de petrol şi gaze naturale. Regiunea este o mare producătoare de petrol, revenindu-i peste 1/3 din cantitatea de petrol extrasă din S.U.A. Industria de prelucrare şi chimizare a petrolului este bine dezvoltată n special n centrele de la ţărmul Golfului Mexic.

Pe baza importului de bauxită s-a dezvoltat aici producţia de alumină şi aluminiu. n ultimul timp s-au construit şi ntreprinderi ale industriei construcţiilor de maşini (şantiere navale, utilaje petroliere, electrotehnică). Tradiţionale snt industria lemnului, cea textilă, de pielărie şi alimentară.

Petrolul şi gazele naturale au transformat profund, n ultimele decenii, economia regiunii, care tinde să depăşească nivelul general al statelor sudice prin : volumul producţiei industriale, venitul anual pe locuitor, concentrarea capitalului, extinderea funcţiilor comerciale şi financiare, concentrarea acestor functiuni n cteva oraşe mari care joacă rolul de centre polarizatoare etc.

 Principalele oraşe snt : Houston, Dallas şi New Orleans.

Houston, situat n sudul statului Texas,  pe rul San Jacinto, n apropiere de Golful  Galveston şi de ţărmul Golfului Mexic,  de care este legat printr-un canal maritim  cu o adncime de 11 m, a fost ntemeiat  n anul 1836. mpreună cu o serie de  suburbii şi oraşe-satelit (Pasadena, Baytown, Texas City etc.) formează o conurbaţie de 2,1 milioane locuitori, cea mai  mare din sudul S.U.A.

Oraşul şi datorează dezvoltarea marelui „boom" petrolier din perioada 19201940, devenind apoi cel mai important  centru de prelucrare a petrolului din  S.U.A. Capacitatea rafinăriilor sale atinge  79,8 milioane tone, cele mai multe dintre  ele fiind amplasate n lungul canalului  maritim sau n portul Texas City, unde  s-au dezvoltat şi mari complexe petrochimice. Prin folosirea unor resurse variate  (petrol, gaze naturale, sare etc.), industria  chimică a devenit ramura principală a  industriei din acest mare oraş. Bine reprezentate snt şi industria construcţiilor  de maşini, a aluminiului, alimentară  (zahăr, ulei), textilă, a materialelor de  construcţie. Funcţia de transport este  strns legată de cea industrială. Portul,  cu un trafic de aproape 77 milioane tone anual (fără Texas City), este cel mai activ de pe litoralul american al Golfului Mexic. La Houston se intlnesc numeroase căi ferate, şosele, conducte, linii aeriene (Intercontinental Airport are un trafic anual de 5,9 milioane pasageri). n funcţie de dezvoltarea sa industrială, Houston a devenit şi un puternic centru financiar şi comercial al sudului ţării, avnd şi o bogată activitate culturală: opt colegii superioare şi universităţi, teatre (Municipal Hall, Coliseum), renumita sală a Astrodomului. La Houston se află şi centrul de cercetări spaţiale, de unde au fost conduse expediţiile navelor „Appolo" spre şi pe Lună.

New Orleans este cel mai caracteristic  oraş al sudului, mare porţ şi centru industrial, care a jucat un rol activ n legăturile comerciale ale regiunilor agricole  din această parte a ţării. Oraşul este-situat pe ambele maluri ale fluviului Mişsissippi, la nceputul marei sale delte şi la  145 km de vărsarea acestuia n Golful  Mexic. Prin aşezarea sa ntr-o zonă mlăştinoasă, ntre Mississippi şi Lacul Pontchartrain, a fost ameninţat ntotdeauna  de inundaţii şi de malarie, calamităţi care  , nu i-au ocolit defel.

 Industria este legată att de valorificarea materiilor prime locale (petrol,  gaze, trestie de zahăr, orez, lemn etc.),  ct şi a celor importate (metale neferoase,  cafea, banane, zahăr semirafinat etc.).  Oraşul a devenit un mare centru de prelucrare şi chimizare a petrolului (n suburbiile Norco şi Chalmette) ; bine reprezentate snt şi industriile: aluminiului  (Chalmette), materialelor de construcţie,  ngrăşămintelor chimice, de construcţii  navale, textilă, cherestea, mobilă, hrtie, zahăr, conserve de fructe etc.

8. Regiunea Mountain (Statele montane sau regiunea Munfilor Stncosi)

Sub acest nume se nscrie cea mai ntinsă regiune economico-geografică a ţării, care nglobează opt state situate n  zona Munţilor Stncoşi şi a podişurilor  interioare. Regiunea ocupă 16,4% din  teritoriul S.U.A, şi deţine numai 2,5%  din populaţia sa. Relieful este format din  lanţul Munţilor Stncoşi şi podişurile Wyoming, Marele Bazin, Colorado şi Arizona.

Statele montane deţin 66% din producţia de cupru a S.U.A., 25% din cea de

plumb şi zinc, 33% aur şi argint, 75%  molibden, aproape ntreaga producţie de  uraniu şi wolfram. Agricultura are o dezvoltare destul de mare, reprezentată mai  ales prin creşterea animalelor, cultura  sfeclei de zahăr şi a bumbacului.

Activitatea industrială este legată de  exploatarea metalelor neferoase, preţioase  şi rare şi de prelucrarea lor. Dintre celelalte ramuri, n ultimii ani s-au dezvoltat extracţia şi prelucrarea petrolului, metalurgia feroasă, industria atomică, industria alimentară (lapte, carne, zahăr).

Cele mai multe oraşe ale regiunii snt  mici, trei dintre ele fiind mai nsemnate,  att prin numărul de locuitori, ct şi prin  funcţiile lor: Denver, Salt Lake City şi  Phoenix.

Denver (1,3 milioane locuitori cu suburbiile), capitala statului Colorado, este situat la 1500 m altitudine, ntr-un punct  important de ncrucişare a căilor ferate  care străbat munţii (n primul rnd magistrala. New York-Chicago-San Francisco). nsemnat centru comercial şi industrial, Denver este cel mai puternic  centru economic din regiunea Munilor  Stncoşi.

n apropierea sa se află exploatări de  cărbuni şi de metale neferoase, iar n oraş s-au dezvoltat ntreprinderi ale metalurgiei feroase, de avioane, de utilaje miniere.  şi alimentare, de material feroviar, uzine  chimice, fabrici de zahăr, de confecţii etc.  O funcţie deosebită a oraşului este cea  turistică, Denver fiind una dintre cele  mai reputate staţiuni climaterice americane. Aceasta face ca International Stapleton Airport, care deserveşte oraşul, să  aibă un trafic ridicat: 11,2 milioane pasageri anual.

Salt Lake City (744 000 locuitori, cu  suburbiile) se află n partea centrală a  Podişului Marelui Bazin, n marginea estică a Marelui Lac Sărat (Great Salt  Lake), fiind capitala statului Utah. nfiinţat n anul 1847 ca centru al sectei religioase a mormonilor, s-a dezvoltat repede  devenind un nsemnat centru comercial.  Oraşul a nflorit nsă n urma construirii  căilor ferate şi valorificării unor mari resurse de subsol (cupru, plumb, zinc etc.).

Ca centru industrial dispune de uzine  pentru prelucrarea cuprului, plumbului şi  argintului, bine reprezentată fiind industria electrotehnică, mecanica de precizie,  prelucrarea petrolului, a cărnii şi zahărului. Importanţa lui ca nod de comunicaţii  este tot att de mare, deoarece aici se  ntlnesc căile ferate şi şoselele care străbat  Munţii Stncoşi, pentru ca apoi să se ndrepte spre Los Angeles sau San Francisco. Aeroportul nregistrează un trafic  anual de 2,8 milioane pasageri.

 Dacă n urmă cu o sută de ani era un  oraş izolat, astăzi el este centrul unui  areal industrial bine conturat, care cuprinde şi alte localităţi : Provo, Ogden,  Tooele, Magna.

n oraş se află o universitate cu 21 700  studenţi şi mai rnulte muzee.

Phoenix (1,05 milioane locuitori, cu  suburbiile) este un centru industrial n plină dezvoltare, specializat n producţia de utilaj minier.

 

 

9. Regiunea North Pacific (Nord-pacifică)

Situată n extremitatea de nord-vest şi  vest a ţării, n bazinul fluviului Columbia  şi la ţărmul Oceanului Pacific, regiunea  ocupă 9% din suprafaţa S.U.A., fiind  locuită nsă numai de 3% din populaţia  ţării. Relieful montan predominant este  străbătut de văi largi (Columbia, Snake,  Willamette) favorabile dezvoltării agriculturii. Principalele bogăţii snt pădurile  (50% din rezervele naţionale) şi hidroenergia (40% din potenţialul hidroenergetic  al rurilor S.U.A.), cărora li se adaugă  resursele miniere (aur, uraniu) şi pescuitul.

Pentru dezvoltarea economică a regiunii, valorificarea resurselor hidroenergetice a constituit un impuls deosebit, pe  fluviul Columbia construindu-se numeroase hidrocentrale care au atras dezvoltarea industriei metalurgiei neferoase şi  atomice şi totodată a permis irigarea unor  terenuri ntinse.

Ramurile industriale de bază snt : industria aluminiului, industria de avioane  şi rachete, construcţiile navale, prelucrarea lemnului, industria zahărului şi a  conservelor de peşte.

Seattle (1,4 milioane locuitori, cu suburbiile) este un port activ al S.U.A, situat pe ţărmul estic al Golfului Puget  Sound. Fondat n anul 1852, oraşul se  dezvoltă rapid după construcţia căii ferate transamericane (1884) Şi devine celebru n istoria Americii pentru că de aici  au pornit căutătorii de aur spre Alaska,  şi tot aici se află marele centru de schimb  al pieilor şi blănurilor de anirnale. Seattle  a devenit astăzi un puternic centru industrial-portuar. Aşezarea favorabilă a  portului, ntr-un golf adnc, ferit de curenţi, bine legat de hinterlandul său prin  şosele şi căi ferate, a deschis frumoase  perspective amplasării unor industrii care  să prelucreze materiile prime locale (lemn,  metale, produse agricole, peşte) sau importate. n timpul celui de-al doilea război mondial, aici au fost amplasate uzine  de armament. Portul are un trafic de  14,7 milioane tone anual, prin el stabilindu-se legături directe cu Ala.ska şi  Extremul Orient. Ca nod feroviar, rutier şi aerian, Seattle are, de asemenea,  un rol important (aeroportul Seattle-Tacoma are un trafic anual de 5,8 milioane  pasageri).

ntre ramurile industriale se remarcă industria de avioane şi rachete (uzinele Boeing), construcţiile navale, metalurgia feroasă, prelucrarea lemnului, rafinării de petrol, care prelucrează petrolul adus din Canada, industria alimentară (conserve de fructe şi peşte, zahăr etc.).

10. Regiunea South Pacific (Sud-pacifică)

Această regiune cuprinde statul California, ocupnd 11,3% din suprafaţa ţării  şi deţinnd 8,7% din populaţie. Relieful  este variat; ntre lanţurile semeţe de  munţi (Coastei, Sierra Nevada) aflndu-se  o ntinsă depresiune, Valea Californiei  (formată din San Joaquin Valley şi Sacramento Valley), care oferă posibilităţi deosebite pentru agricultură. n sud se ntinde o altă depresiune, Los Angeles, n  cuprinsul căreia s-a dezvoltat o mare  aglomeraţie urbană.

California este cel mai dezvoltat stat  al vestului S.U.A., att din punet de vedere industrial, ct şi agricol, comercial-financiar, cultural şi turistic, dispunnd de  mari resurse energetice, ndeosebi petrol,  exploatat n zona Los Angeles şi n bazinul Salinas. Energia electrică este furnizată de marile termocentrale, care funcţionează pe baza petrolului şi a gazelor naturale, ct şi de hidrocentralele de pe fluviul Colorado.

Ramurile industriale cele mai dezvoltate snt: metalurgia neferoasă, construcţiile de avioane şi rachete, electrotehnica,  construcţiile navale, maşini-agricole, prelucrarea petrolului şi petrochimia, prelucrarea lemnului, confecţiile şi o variată  industrie alimentară (conserve de legume,  fructe şi peşte, sucuri, zahăr, lactate, vinificaţie etc.). Concentrarea industriei n  regiunea industrială Los Angeles şi n  marele centru San Francisco este o caracteristică importantă a Californiei, fapt  care explică şi mpresionanta creştere a  populaţiei acestora.

Varietatea deosebită a condiţiilor de  sol şi de climă, irigaţiile şi mecanizarea  au favorizat o dezvoltare cu totul deosebită a agriculturii. Aceasta este specializată n pomicultură (pruni, meri, caişi,  piersici), viticultură, legumicultură, cultura citricelor (portocale, lămi), a orezului şi bumbacului. Partea centrală a  statului (văile San Joaquin şi Sacramento)  a devenit, pe baza irigaţiilor, regiunea cu  agricultura cea mai intensivă din S.U.A.

n partea de sud, care are un climat  mai uscat, se cultivă bumbac pe terenurile  irigate. California ocupă unul dintre  primele locuri n lume n privinţa intensităţii culturii pomilor fructiferi şi a  arbuştilor mediteraneeni, ca şi prin numarul fabricilor de prelucrare. Ea aprovizionează ntregul teritoriu al S.U.A., o parte a produselor fiind exportate n Canada şi n ţările din Europa.

Los Angeles este situat pe ţărmul sudic  al Californiei, ntr-o depresiune cu un  relief accidentat şi un climat arid, n apropierea Munţilor San Bernardino şi a  deşertului Mojave. nfiinţat de spanioli  n anul 1781 sub numele de El Pueblo  del Nuestra Senora la Reina de Los  Angeles de Porciuncula, oraşul s-a dezvoltat n mai multe etape: prima, după  anul 1890, cnd au fost descoperite zăcămintele de petrol şi a nceput dezvoltarea

industrială, a doua, după anul 1920,  odată cu fondarea Hollywood-ului, care  a permis extinderea funcţiunii cultural artistice, şi a treia, n timpul şi după cel  de-al doilea război mondial; cnd s-a  dezvoltat industria aeronautică cu ramurile ei anexe. .

n ultimele decenii activitatea industrială s-a extins foarte mult, formndu-se  o adevărată regiune industrială care  cuprinde nenumăratele centre ce formează conurbaţia Los Angeles. Totodată,  oraşul a căpătat dimensiuni gigantice  prin nglobarea unor oraşe-satelit situate  la mare distanţă (70-100 km). Oraşul  propriu-zis are 2,5 milioane locuitori, iar  conurbaţia a ajuns la 7 milioane locuitori, incluznd multe oraşe legate intre ele  printr-un sistem modern de şosele, autostrăzi, căi ferate. ntre acestea, spre nord  se află Alhambra, Pasadena, Glendale,  Burbank, Hollywood, San Fernando, iar  la ţărmul Oceanului Pacific: Beverly  Hills, Santa Monica, Hawthorne, Redondo  Beach; spre sud, se află: Long Beach,  Torrance, San Pedro, Compton, Wilmington, iar la est : Santa Ana, Anaheim,  Huntington Beach, Garden Grove, Downey, Fontana, Riverside, Norwale, Bellflower.

 Din anul 1965, n cadrul conurbaţiei  Los Angeles au fost desprinse alte două  oraşe milionare : Anaheim-Santa Ana  -Garden Grove cu 1,5 milioane locuitori şi Riverside-San Bernardino-Ontario  cu 1,1 milioane locuitori.

Funcţia principală este cea industrială,  marea dezvoltare a industriei fiind determinat de valorificarea petrolului şi a  gazelor naturale, de activitatea portuar  şi de căile de comunicaţie foarte dese,  de amplasarea unor uzine legate de producţia de război etc.

Conurbaţia se distinge printr-o puternică industrie de prelucrare şi chimizare  a petrolului, capacitatea rafinăriilor fiind  de peste 41,8 milioane tone/an. Complexele petrochimice snt amplasate in apropierea rafinăriilor, ele producnd cauciuc  sintetic, mase plastice, coloranţi, detergenţi, medicamente.

Los Angeles este al doilea centru al  S.U.A. pentru producţia de automobile  (cu o mare uzină a firmei Chrysler), iar  şantierele navale din Los Angeles şi San  Pedro snt dintre cele mai cunoscute de  pe coasta Pacificului. Industria mai produce utilaje petroliere, material feroviar,  aparatură electrotehnică, maşini agricole etc. La Fontana funcţionează o  mare uzină siderurgică, care aprovizionează cu oţel şi laminate ntreaga regiune.  Pentru producţia de avioane s-a dezvoltat industria aluminiului, ramură care lucrează pe baza importului de bauxită.  Dintre alte ramuri snt de menţionat :  confecţii, textilă, ncălţăminte, conserve  de fructe şi legume etc. Dispersarea uzinelor a necesitat crearea unei reţele dezvoltate de căi de comunicatie.

San Francisco este situat n partea  centrală a litoralului Californiei, la marele  golf n care se varsă fluviile Sacramento  şi San Joaquin. Golful este nchis de două  peninsule muntoase, care lasă o ngustă  trecere, numită Golden Gate, oraşul fiind  amplasat n amfiteatru, la sud de această  trecere. n partea estică a Golfului San  Francisco se află o serie de oraşe : Oakland, Richmond, Berkeley, iar spre sud,  Palo Alto, South San Francisco, San  Mateo, Redwood City, toate alcătuind  conurbaţia San Francisco-Oakland, care  concentrează 3,1 milioane locuitori.

Pnă n anul 1848, el a aparţinut Mexicului, apoi, intrat n confederaţia americană, ncepe să se dezvolte vertiginos,  devenind centrul faimoasei „febre a aurului". Spre sfrşitul secolului al XIX-lea  este cunoscut ca un port şi centru industrial de mare nsemnătate n urma construcţiei căii ferate New York - San  Francisco. După ce a fost aproape n  ntregime distrus de cutremurul din anul  1906, San Francisco a renăscut, devenind un mare centru economic al vestului. Din această perioadă datează caracterul pestriţ al populaţiei, mai pronunţat  dect la New York, peste jumătate din  locuitorii oraşului fiind imigranţi sau fii  ai imigranţilor. Cartierele lor snt deosebit  de pitoreşti prin specificul naţional păstrat cu mndrie. Cei mai numeroşi snt  chinezii, italienii, japonezii, slavii, grecii,  nordicii, mexicanii etc. Deşi a fost ntrecut, n ultimul timp, de Los Angeles, att  n privinţa populaţiei ct şi a importanei  economice, San Francisco rămne un mare  centru comercial-industrial al Statelor  Unite.

Activitatea industrială este concentrată n afara oraşului şi n Oakland,  Richmond, unde snt dezvoltate industriile: electrotehnică şi electronică, construcţiile navale, maşini-unelte, mecanică  de precizie, avioane, montaj de automobile, prelucrarea şi chimizarea petrolului,  textilă, confecţii, sticlărie, ncălţăminte,  alimentară (zahăr, conserve de fructe,  legume şi peşte) etc.

 San Diego (1,4 milioane locuitori, cu  suburbiile) tinde să devină şi el un mare  centru urban al vestului ţării. Situat lngă graniţa cu Mexicul, este un port  militar important, avnd n apropiere  una dintre cele mai mari baze navale  şi de rachete ale S.U.A. Industria sa  a fost puternic influenţată de caracterul  militar al activităţii, remarcndu-se producţia de avioane şi de rachete (uzinele  General Dynamic şi Convair) cu care  ocupă unul dintre primele locuri n S.U.A.  ntre alte ramuri, s-au mai dezvoltat:  industria electrotehnică, a construcţiilor  navale şi alimentară. Portul are un trafic  restrns, bazat mai mult pe pescuit.

San Diego este şi o mare staţiune balneară, inclusiv localităţile nvecinate:  Imperial Beach, Coronado, Chula Vist,  Pacific Beach, National City, La Jolla.

n ultimii ani a crescut importanţa  economică a altor oraşe din California,  aşa cum snt: San Jose ,metropola economică a „văii Californiei",  Sacramento (851 000 locuitori, cu suburbiile), capitala statului, Fresno (431 000  locuitori), Bakersfield (336 000 locuitori),  Oxnard-Simi Valley-Ventura (405 000 locuitori), Salinas-Seaside-Monterey (254 000  locuitori).

11. Alaska and Hawaii (Statele Alaska si Hawaii)

Declarată stat federal n anul 1959,  Alaska este statul cel mai puţin dezvoltat  din punct de vedere economic. n economia sa predomină pescuitul şi industria  conservelor de peşte, vnătoarea de animale cu blănuri scumpe, exploatarea  resurselor de subsol (petrol, cărbuni,  cupru, aur) şi valorificarea masei lemnoase.

Populaţia puţin numeroasă (302173  locuitori), căile de comunicaţie reduse,  depărtarea de teritoriul principal al  S.U.A., condiţiile climatice aspre, au  mpiedicat multă vreme punerea n valoare a uriaşelor resurse deţinute de acest  stat cu o suprafaţă de 1,5 milioane km2.

Descoperită de V. Bering n anul 1741,  Alaska nregistrează prima aşezare omenească stabilă la Kodiak n anul 1784.

Din anul 1806 devine „Rusia Americană"  cu capitala la Sitka. Este vndută Statelor  Unite n 1867 pentru 7,2 milioane dolari  devenind teritoriu federal (1912) şi stat  federal (1959).

Multă vreme Alaska a fost „pămntul  făgăduinţei" pentru aventurierii căutători  de aur. n anul 1906 producţia de aur a  atins peste 33 000 kg, ceea ce a determinat  apariţia unor centre de prelucrare la  Fairbanks, Nome, Bethel, Circle, denumiri intrate n legendă. Astăzi, nsă, exploatarea aurului a scăzut foarte mult,  aceasta fiind inlocuită cu cea a argintului,  cuprului, zincului, plumbului, a unor metale rare, a cărbunelui (Nenana). Din  anul 1959 se extrage şi petrol, producţia  atingnd 17 milioane tone n anul 1974,

fiind concentrată n zona submarină Cook  Inlet. Valorificarea unor noi zăcăminte  submarine n Prudhoe Bay va deschide  perspectiva unei producţii mari, mai  ales că rezervele petrolifere descoperite n  nordul Alaskăi snt bogate. Treptat se va  putea realiza transformarea acestui stat  ntr-una din principalele regiuni pefrolifere ale lumii. La 20 iunie 1977 a fost  inaugurată conducta transalaskeană Prudhoe Bay (Oceanul ngheţat) - portul  Valdez (Oceanul Pacific), lungă de I300  km, care străbate permafrostul tundrei,  trei lanţuri muntoase şi 80 cursuri de  apă, n condiţii de protejare a mediului  nconjurător.

Economia piscicolă este bine reprezentată, regiunea principală fiind Arhipelagul Alexander, cu centre pescăresti in  porturile: Juneau, Ketchikan, Sitka.  In această zonă se grupează şi industria  lemnului (mari fabrici la Ketchikan şi  Sitka).

Industria este mai puţin dezvoltată:  conserve de ananas şi peşte, zahăr (1,16  milioane tone n 1974), reparaţii navale,  textilă etc. Un loc nsemnat l ocupă  turismul, nregistrndu-se anual 2,5 milioane vizitatori din toată lumea.

12. Outlying Territories (Teritoriile dependente)

n cadrul S.U.A. intră şi o serie de  posesiuni pe care le deţin n America  Centrală şi Oceania.

Astfel, n America Centrală se află  Puerto Rico (Commonwealth of the Puerto  Rico), cu o suprafaţă de 8897 km2, descoperită de Columb n 1493 şi preluată  de S.U.A. de la Spania n anul 1898. Din  anul 1952 a devenit „stat asociat" n cadrul S.U.A.

Cu o populaţie de 3 030 000 locuitori,  dispunnd de cteva oraşe mari: San  Juan, capitala şi principalul centru economic şi turistic (843 000 locuitori, cu  suburbiile), Ponce (173 000 locuitori), Bayamon (170 500 locuitori), Carolina (118 000  locuitori), Caguas (107 000 locuitori), Puerto Rico are o agricultură bazată pe  plantaţiile de trestie de zahăr şi de  fructe tropicale, o industrie care valorifică produsele agricole şi dispune de cteva mari rafinării de petrol care utilizează  petrol brut adus din Venezuela. O importantă dezvoltare o are turismul, aeroportul din San Juan avnd un trafic  anual de 5,5 milioane pasageri.

Tot n America Centrală, Statele Unite  mai deţin Zona Canalului Panama din  anul 1903, Virgin Islands (St. Thomas,  St. Croix, St. John), cumpărate n 1917  de la Danemarca, cu o suprafaţă de 344,5  km2 şi o populaţie de 65 000 locuitori,  renumite prin rafinăriile de petrol (St.  Croix) şi turism (1,3 milioane anual).

n Oceania se află teritoriile: American  Samoa, cu o suprafaţă de 197 km2, cu  capitala la Pago Pago, cucerită n anul  1889 ; Baker, Howland and Jarvis Islands, din 1936, nelocuite n prezent ;  Guam, cu suprafaţa de 549 km2, o populaţie de 110 000 locuitori, cu capitala  la Agana, din 1898 - importantă bază  militară ; Midway Island ; Wake Island ;  Trust Territory of the Pacific Islands  (Micronesia), cuprinznd Marianas Islands, Caroline Islands, Marshall Islands.

 

Bibliografie:

         ”Geografia Americii de Nord si Centrale” (Ion Leţea, Ioan Popovici. Ed. Ştiinţifică Şi Enciclopedică)

         “Statele lumii”

         Internet

Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica