referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Valorile mobiliare primare, secundare si derivate

Categoria: Referat Economie

Descriere:

Acţiunile sunt lipsite de literalitate ceea ce înseamnă că întinderea drepturilor conferite este incomplet determinată prin titlu, motiv pentru care trebuie cercetate actele constitutive...

Varianta Printabila 


1

Valori mobiliare : primare, secundare şi derivate

 

Valorile mobiliare se definesc ca „instrumente financiare negociabile transmise prin tradiţiune sau prin nscriere n cont, care conferă drepturi egale pe categorie, dnd deţinătorilor dreptul la o fracţiune din capitalul social al emitentului sau un drept de creanţă general asupra patrimoniului emitentului, şi sunt susceptibile de tranzacţionare pe o piaţă reglementată”

 Valorile mobiliare includ:

a) acţiunile;

b) titluri de stat, obligaţiuni emise de administraţia publică centrală sau locală sau societăţile comerciale, precum şi alte titluri de mprumut cu scadenţa mai mare de un an;

c) drepturi de preferinţă la subscrierea de acţiuni şi drepturi de conversie a unor creanţe n acţiuni;

d) alte instrumente financiare, cu excluderea instrumentelor de plată, care dau dreptul de a dobndi valori mobiliare echivalente celor menţionate mai sus prin subscriere, schimb sau la o compensaţie bănească;

e) orice alte instrumente financiare calificate de CNVM6 ca valori mobiliare.

La rndul lor, valorile mobiliare fac parte din categoria titlurilor comerciale de valoare care prezintă următoarele trăsături:

  • nscrisul are caracter constitutiv; dreptul este ncorporat n titlu şi,

prin urmare, poate fi exercitat numai n temeiul nscrisului;

  • nscrisul are caracter formal; el trebuie să mbrace forma cerută de

lege şi să cuprindă elementele care i sunt proprii;

  • nscrisul are caracter literal; ntinderea şi natura dreptului ca şi

obligaţia corelativă dreptului, sunt determinate exclusiv de menţiunile

cuprinse n nscris.

  • nscrisul conferă un drept autonom.

Caracterul autonom al dreptului trebuie nţeles n dublu sens:

a) dreptul şi obligaţia corelativă născute din titlu sunt independente de actul juridic din care decurg;

b) n cazul transmiterii titlului dobnditorul va deveni titularul unui drept propriu, care este un drept nou, originar şi nu un drept derivat din cel al transmiţătorului. Drept urmare, celui care dobndeşte titlul nu i se pot opune excepţiile care puteau fi opuse transmiţătorului.

Valorile mobiliare pot fi considerate o formă de manifestare a activelor bancare. Dacă avem n vedere sensul economic al termenului de active acestea desemnează un bun privit sub o dublă accepţiune:

  • n primul rnd, poate fi considerat un bun care poate fi folosit oricnd pentru a procura un alt bun echivalent;
  • n al doilea rnd, activul desemnează şi capacitatea de a se obţine venituri viitoare sub diferite forme n funcţie de natura investiţiei.

Din punct de vedere al conţinutului, activele pot fi reale sau financiare.

Activele financiare privite din punct de vedere al valorificării pot fi:

a) active de investiţii care apar atunci cnd plasamentele se valorifică n viitor prin profit, rentă, chirie, etc.

b) active de capital care permit un plasament n valori mobiliare;

valorificarea n viitor realizndu-se prin dobnzi şi dividende.

Valorile mobiliare sunt aşadar nscrisuri care certifică calitatea de coproprietari şi de creditori şi care generează efecte pentru deţinătorul lor n conformitate cu caracteristicile pieţei.

Valorile mobiliare au ca şi caracteristică un risc al plasamentului mai prezent dect n cazul activelor monetare care desemnează n principal depuneri la bănci.

Acest risc este determinat pe de o parte de situaţia emitentului, iar pe de altă parte de situaţia generală a pieţei.

Din punct de vedere al emitentului, pentru deţinătorul de valori mobiliare apare riscul determinat de pierderea posibilităţii de fructificare (atunci cnd nu se distribuie dividende) sau pierderea capitalului investit (atunci cnd se nregistrează falimentul emitentului).

Dacă avem n vedere situaţia existentă pe piaţă, riscul poate fi generat de fluctuaţia cursului sau chiar de ncetinirea procesului de transformare a activelor financiare n lichidităţi dacă cererea este foarte scăzută şi nu există imediat contrapartidă pentru oferta de vnzare.

O altă caracteristică a valorilor mobiliare este că acestea pot fi emise att n formă materializată ct şi dematerializată. Avantajele dematerializării sunt legate de:

  • eliminarea costurilor generate de emisiunea propriu-zisă a nscrisurilor
  • n formă materială;
  • transferarea rapidă a drepturilor de proprietate prin nregistrarea
  • magnetică fără a mai fi necesar un interval de timp pentru emiterea
  • propriu-zisă a nscrisului;
  •  păstrarea pe suport magnetic a informaţiilor privind istoricul
  • tranzacţiilor cu valoarea mobiliară respectivă;
  • cunoaşterea n orice moment a structurii acţionariatului la nivelul unui

emitent dat, nregistrarea rapidă a tuturor tranzacţiilor cu valori

mobiliare şi a noilor posesori ai acestora.

Ţinnd cont de caracteristicile valorilor mobiliare, structura acestora ar putea fi:

a) valori mobiliare primare de genul acţiunilor şi obligaţiunilor care

conferă posesorului fie dreptul de coproprietate, fie dreptul de creanţă şi

generează acestuia venituri viitoare.

b) valori mobiliare derivate rezultate din combinarea valorilor mobiliare primare care au o existenţă de sine stătătoare pe piaţa financiară şi a căror emisiune este legată de nevoia de protecţie mpotriva riscurilor sau de necesitatea gestionării eficiente a portofoliului. n categoria valorilor mobiliare derivate se cuprind contractele forward, futures sau options.

c) produse sintetice – produse de tip coş avnd drept scop dispersarea riscurilor pe un număr ct mai mare de valori mobiliare ce cuprind coşul (ex: contracte pe indici bursieri).

 

Acţiunile

Acţiunea (eg. share/ stock) reprezintă un titlu financiar negociabil ce conferă deţinătorului poziţia de proprietar colectiv asupra proprietăţii indivizibile a societăţii emitente.

Caracteristicile acţiunilor. Natura juridică.

Din definiţia de mai sus rezultă următoarele caracteristici ale acţiunilor:

         Acţiunile sunt fracţiuni egale ale capitalului social care au o anumită

valoare nominală.

n Romnia, legea nr. 31/1990 modificată stabileşte că valoarea nominală

a unei acţiuni nu poate fi mai mică de 1000 de lei.

         Acţiunile sunt indivizibile.

Caracterul indivizibil al acţiunilor asigură evitarea fracţionării excesive a

capitalului social şi, implicit, creşterea numărului de acţionari. Dacă o acţiune a

devenit proprietatea mai multor persoane acestea sunt obligate să-şi desemneze

un reprezentant care va exercita drepturile şi obligaţiile aferente acţiunilor.

         Acţiunile sunt titluri negociabile.

Doctrina dreptului comercial stabileşte natura juridică a acţiunilor. Astfel,

deşi nu ndeplinesc pe deplin condiţiile titlurilor de credit şi anume condiţiile

referitoare la autonomie şi literalitate, acţiunile fac parte din categoria titlurilor

de credit. Acţiunile nu sunt titluri autonome, independente faţă de actul juridic

din care decurg; ele şi au izvorul n contractul de societate. Totodată, n cazul

transmisiunii acţiunilor, dobnditorul devine titularul unui drept derivat şi nu al

unui drept nou, originar.

Acţiunile sunt lipsite de literalitate ceea ce nseamnă că ntinderea drepturilor conferite este incomplet determinată prin titlu, motiv pentru care trebuie cercetate actele constitutive.

Acţiunea conferă deţinătorului său, persoană fizică sau juridică, următoarele drepturi:

         dreptul de a primi titlul de valoare care-i conferă deţinătorului statutul

de proprietar n societatea emitentă;

         dreptul de a solicita emitentului onorarea angajamentelor asumate la

emiterea acţiunilor;

         dreptul de a dispune după cum doreşte de acţiunile deţinute;

         dreptul la vot - adică dreptul de a alege şi de a fi ales n consiliul de

administraţie al societăţii.

  • dreptul la dividend dar şi obligaţia de a participa la pierderi;
  • dreptul de control asupra documentelor societăţii;
  • dreptul de informare asupra activităţii societăţii;
  • dreptul de preemţiune care dă acţionarilor existenţi prima opţiune de

            cumpărare a emisiunilor suplimentare de acţiuni proporţional cu

            numărul de acţiuni deţinut. Scopul pentru care s-a constituit acest

            drept vizează pe de o parte protejarea poziţiei de control, iar pe de altă

            parte protejarea acţionarilor mpotriva diluării valorii deţinute din

            capitalul societăţii.

Exista o mare varietate de actiuni n functie de drepturile pe care confera posesorului si alte caracteristici insa, cele mai importante si care ne intereseaza n mod deosebit sunt actiunile ordinare si cele preferentiale.

Acestea din urma dau dreptul la un dividend fix, prestabilit, indiferent de marimea profitului care va fi realizat de societate, dar nu dau drept de vot posesorului. Actiunile preferentiale se emit pentru perioade limitate de timp si sunt adresate mai ales investitorilor care nu sunt dispusi sa riste prea mult si prefera un venit stabil, chiar daca acesta este mai mic.

Pe pietele dezvoltate exista mai multe tipuri de actiuni preferentiale  :

  • actiuni cu o rata fixa si prestabilita a dividendului;
  • actiuni ce confera titularului mai multe drepturi de vot;
  • actiuni ce dau dreptul posesorilor ca n caz de lichidare sa ncaseze partile cuvenite naintea actionarilor obisnuiti;
  • actiuni ce combina drepturile de mai sus.

Indiferent nsa daca este vorba de actiuni obisnuite sau preferentiale acestea mbraca una din cele doua forme:

  • actiuni la purtator, care nu poarta nici un nume inscris si se pot transmite fara nici o formalitate;
  • actiuni nominative, care au nscris numele posesorului si se pot transfera numai prin transcrierea tranzactiilor ntr-un registru.
1

Obligaţiunile

Obligaţiunile sunt titluri financiare reprezentnd creanţa deţinătorului acesteia asupra emitentului ei, rezultată n urma unui mprumut pentru care acesta din urmă - o companie, agenţie publică sau statul – plăteşte periodic o dobndă, de regulă fixă, urmnd să răscumpere obligaţiunea peste un anumit termen.

Pentru a prezenta caracteristicile obligaţiunii putem face o comparaţie cu

acţiunile. Astfel, dacă avem n vedere poziţia investitorului obligaţiunea apare ca

un titlu de creanţă n timp ce acţiunea este un titlu de proprietate. De asemenea,

obligaţiunea este valabilă numai pnă la scadenţă n timp ce acţiunea nu are

durată de viaţă.

Din punct de vedere al fructificării investiţiei, obligaţiunea generează

certitudinea fructificării prin faptul că emitentul şi asumă obligaţia de a plăti

dobnzile indiferent de rezultatul obţinut n timp ce dividendul nu poate fi

ncasat dacă rezultatele obţinute sunt necorespunzătoare sau dacă se decide de

către Adunarea Generală a Acţionarilor să nu se distribuie dividende.

Dacă avem n vedere riscul plasamentului, atunci putem spune că riscul asumat de investitorul n obligaţiuni este mai mic dect riscul pe care l implică investiţia n acţiuni. n sfrşit, deţinătorii de obligaţiuni sunt creditori şi, ca urmare, trebuie achitaţi naintea acţionarilor preferenţiali sau comuni dacă apare situaţia de intrare n faliment.

 

Obligatiunile au cteva elemente caracteristice care unele sunt precizate nca de la emisiune:                                                                                                                                     

         valoarea nominala, reprezinta suma pe care emitentul trebuie sa o ramburseze posesorului obligatiunii;

  • volumul total al emisiunii;
  • dobnda (cuponul);
  • scadenta;
  • durata de viata a obligatiunii, adica perioada dintre emitere si scadenta;
  • pretul de emisiune, adica valoarea la care se pune n circulatie efectiv obligatiunea; acesta poate fi mai mare dect valoarea nominala (supra pari), egal cu aceasta (ad pari) sau mai mic (sub pari) lucru stabilit n functie de conditiile pietei si de urgenta obtinerii fondurilor;
  • modalitatile de rambursare;
  • randamentul obligatiunii, indicator calculat n functie de pretul de emisiune si dobnda anuntata.

Exista o mare varietate de tipuri de obligatiuni n functie de necesitatile societatilor emitente, dar mai ales din dorinta de a fi ct mai atractive pentru investitori. In acest sens au fost create multime de tipuri de obligatiuni care tin cont de diverse caracteristici ale investitorilor: profilul de risc al acestora, randamentul pe care l asteapta, durata pe care sunt dispusi sa investeasca, scopul urmarit de acestia etc. Din aceasta mutitudine de tipuri de obligatiuni le prezentam succint pe cele mai ntlnite:

a)    Obligatiuni clasice (obisnuite)care au o scadenta determinata, iar dobnda (fixa) se plateste periodic.

b)    Obligatiunile indexate sunt acelea la care emitentul se obliga de a le actualiza dobnda (valoarea) n functie de un anumit indice (spre exemplu functie de indicele inflatiei).

c)     Obligatiuni cu durata de viata variabila si care permit emitentului sau posesorului sa modifice scadenata acestora, adica durata mprumutului. Aceasta poate sa nsemne prelungirea duratei mprumutului sau sau rambursarea nainte de scadenta. Oricare din aceste operatiuni, n functie de cine este solicitata si de sensul ei (prelungire sau scurtare) implica plata unor bonusuri sau penalizari la suma de rambursat.

d)    Obligatiuni participative, care asa cum le arata si numele dau posibilitatea investitorului de a participa la rezultatele favorabile ale societatii n care a investit. Astfel, pe lnga dobnda stabilita initial posesorul de obligatiuni participative mai primeste sume suplimentare alocate din profitul net sau din rezerve special constituite n acest sens.

e)    Obligatiuni cu cupon unic sunt acelea la care dobnda nu se plateste periodic ci se capitalizeaza si se plateste o singura data la scadenta.

f)       Obligatiuni cu cupon zero sunt acelea pentru care nu se plateste distinct dobnda (deci nu au cupon) cstigul investitorului rezultnd din aceea ca sunt emise la un pret subparitate iar la scadenta se ramburseaza la valoarea nominala (cu alte cuvinte dobnda cuvenita mbraca forma unei prime de emisiune).

g)    Obligatiuni convertibile sunt acelea care ofera posibilitatea investitorului de a le preschimba n actiuni ale societatii emitente. Raportul de conversie, perioada de conversie, precum si alte conditii de conversie trebuie sa fie prevazute n prospectul de emisiune.

h)     Obligatiuni rambursabile n actiuni sunt acelea care se amortizeaza prin actiuni ale societttii emitente.

i)        Obligatiuni rambursabile prin anuitati constante sunt acele obligatiuni la care emitentul va plati investitorului anual o suma constanta (anuitate) care include dobnda aferenta creditului ct si o parte din valoarea mprumutului.

j)       Obligatiuni rambursabile prin tragere la sorti sunt acela rambursate cu anticipatie de emitent; stabilirea celor care vor face obiectul rambursarii anticipate se realizeaza prin tragere la sorti.

k)     Obligatiuni "murdare" (junk bonds)- sunt acelea care au atasat un grad de risc foarte mare, deoarece banii mobilizati sunt folositi pentru afaceri a caror reusita este incerta dar cu un profit potential imens. Desigur si nivelul dobnzilor este proportional cu riscul pe care l implica aceste afaceri.

l)       Obligatiuni ale statului (bilete sau bonuri de tezaur) sunt emise de catre stat si prin acestea se mobilizeaza fonduri la dispozitia statului. Sunt considerate ca fiind cele mai sigure plasamente, deoarece au garantia statului si astfel riscul atasat lor ar fi nul.

m)  Obligatiuni straine sunt acele titluri emise de catre societati din alte tari dect cea din care se realizeaza mprumutul.

n)     Euroobligatiunile (eurobonds) sunt acele obligatiuni exprimate n eurovalute, plasate si tranzactionate simultan pe pietele de capital a mai multor tari, de catre un consortiu bancar international.

Titlurile sau produsele derivate sunt reprezentate de contractele futures si contractele pe optiuni (options).  Toate aceste produse derivate au fost create pentru a diviza riscul si a spori sansele de castig la operatiunile bursiere.

Contractele la termen (futures) sunt angajamente ferme intre doua parti de a vinde sau de a cumpara anumite valori la un pret prestabilit, la o data viitoare. Pentru a deschide o pozitie pe piata acestor produse derivate este necesara constituirea unui depozit minim de garantie.

Contractul in care sunt consemnate obligatiile partilor, contractul futures, este negociabil si tranzactionabil pe pietele bursiere unde se fac astfel de operatiuni, astfel incat fiecare din parti poate alege intre a astepta pana la scadenta sau sa vanda contractul unui tert (respectiv sa cumpere de pe piata un acelasi tip de contract).

Contractele pe optiuni (options) dau dreptul, dar nu si obligatia, cumparatorului de a vinde sau cumpara anumite valori (pana) la o anumita data viitoare la un pret convenit initial, drept obtinut in schimbul platii unei prime. Optiunile pot fi de vanzare (put options) cand cel care le-a cumparat are dreptul de a vinde in sensul aratat mai sus, respectiv de cumparare (call options).

Principalele piete pentru produsele derivate sunt: Chicago Board of Trade (CBOT), European Options Exchange (EOE), London International Financiar Futures Exchange (LIFE). Acestea se caracterizeaza prin existenta unei case de compensatii (clearing house) pentru tranzactii. In Romania, cea mai cunoscuta astfel de piata pentru aceste produse este Bursa Monetara, Financiara si de Marfuri Sibiu.

Ratiunea principala a existentei acestor produse este aceea de acoperire a riscurilor (hedging), insa nu este de neglijat nici atractia data de caracterul speculativ al acestor produse.

Produsele sintetice (hibrid) rezulta din diverse combinatii ale caracteristicilor a diferite titluri financiare.

Pot fi diferite combinatii intre actiuni si obligatiuni (drepturi de subscriere), dar si combinatii de optiuni put si call, sau de contacte futures cu contracte pe optiuni. Tot intre aceste produse sintetice regasim contractele pe indici bursieri sau pe diferite valute.

Totusi, noua legislatie a pietei de capital stabileste cadrul legal pentru implementarea unor noi instrumente si operatiuni in tara noastsra, precum: conturile in marja, vanzarile in absenta, contractele de report, tranzactionarea drepturilor si a optiunilor pe actiuni, etc. Ramane de vazut in ce termen si in ce conditii aceste noi instrumente vor fi adoptate in tara noastra.

Bibliografie :

1. Popa Ioan - "Bursa", vol. I si II, Ed. Adevarul, Bucuresti, 1993                               2.Anghelache, Gabriela; Obreja, Carmen - "Piete de capital si tranzactii bursiere", Ed. ASE, Bucuresti, 2000

3.Cărpenaru D. Stanciu, Drept comercial romn, Ed. All, 1996                                     4.Gheorghe Creţoiu , Viorel Bucur , Ioan Bucur  Economie  Ed. All Beck 2003

5. Piete de capital - Asist. drd. Florin Duma;

Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica