referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Politica regionala a UE: continut si evolutie

Categoria: Referat Economie

Descriere:

Tratatul privind crearea CECO(1951) recunoştea deja existenţa unor contraste importante, însă abia in preambului Tratatul de la Roma semnatarii acestuia îşi declarau intenţia de a acţiona eficient pentru reducerea decalajelor socio-economice. Cu toate că Tratatul de la Roma recunoaşte, în preambul, importanţa problemelor regionale şi fixează obiectivul ″unei dezvoltări armonioase prin reducerea decalajului între diferitele regiuni şi a rămânerii în urmă a celor mai puţin favorizate″, el nu prevede o politică regională...

Varianta Printabila 


1

Politica regională a Uniunii Europene: conţinut şi evoluţie

 

 

     Politica regională urmăreşte să corecteze dezechilibrele regionale astfel nct să se asigure o repartizare mai echilibrată a populaţiei şi activităţilor economice pe ansamblul teritoriului.

     Necesitatea unei politici regionale, care să aibă n vedere echilibrarea repartiţiei demografice şi localizarea polilor de dezvoltare, ca şi susţinerea eforturilor  regiunilor cel mai slab dezvoltată pentru a le ajunge din urmă pe celelalte, nu a scăpat atenţia legiuitorului comunitar de-a lungul celor peste patru decenii de existenţă a UE.

     Tratatul privind crearea CECO(1951) recunoştea deja existenţa unor contraste importante, nsă abia in preambului Tratatul de la Roma semnatarii acestuia şi declarau intenţia de a acţiona eficient pentru reducerea decalajelor socio-economice. Cu toate că Tratatul de la Roma recunoaşte, n preambul, importanţa problemelor regionale şi fixează obiectivul ″unei dezvoltări armonioase prin reducerea decalajului ntre diferitele regiuni şi a rămnerii n urmă a celor mai puţin favorizate″, el nu prevede o politică regională.

     Abia Actul Unic European, intră n vigoare la 1 iulie 1987,care a introdus n tratat titlul intitulat ″Coeziunea economică şi socială″, a furnizat o bază instituţională dezvoltării unei politici regionale. Pnă n 1975 (anul n care s-a creat un fond structural special-Fondul European de Dezvoltare Regională-F.E.D.E.R.), Comunitatea nu a jucat un rol activ n acest domeniu. Putem spune deci, că punerea n practică a unei adevărate politici comunitare regionale este destul de recentă.

     Construcţia europeană are ca efect crearea unui ansamblu de state care ntreţin legături economice strnse şi rezolvă mpreună problemele de interes comun. Totuşi, conceptul de integrare a UE nu poate fi considerat drept credibil, dect cu condiţia menţinerii ntre statele membre a unei coeziuni economice şi sociale corespunzătoare.

 

     n această perspectivă, dispoziţiile ″Agendei 2000″ referitoare la politica structurală au avut ca obiectiv să răspundă unei duble provocări:

 

  pe de o parte, ameliorarea eficienţei instrumentelor politicii structurale pentru realizarea obiectivului de coeziune economică şi socială;

  pe de altă parte, asigurarea perenităţii politicii structurale n cadrul viitoarei lărgiri a UE către TECE.

    

      Realizarea unei dezvoltări armonioase făcea parte ncă din 1957 dintre obiectivele Comunităţii Economice Europene; instaurarea unei pieţe comune trebuia să permită asigurarea dezvoltării statelor membre şi recuperarea diferenţelor de dezvoltare ntre anumite regiuni.

     Criza economică din 1973 şi restructurările economice care au urmat au pus n lumină diferenţe de dezvoltare ntre anumite state membre. Aceste disparităţi ntre regiuni s-au multiplicat mai ales n urma aderării Marii Britanii şi a Irlandei şi apoi a Greciei, Portugaliei şi Spaniei. ncepnd cu aceste momente, a devenit indispensabilă necesitatea punerii n funcţiune a unei adevărate politici structurale, astfel nct să fie posibilă reducerea diferenţelor de dezvoltare şi de nivel de viaţă.

 

  

 

 

  Din 1988, patru principii stau la baza gestiunii şi atribuirii Fondurilor structurale:

 

  ″programarea, care nseamnă planificarea cheltuielilor pentru un anumit număr de ani n scopul atingerii de obiective strategice (…) şi mai multă coerenţă n politica urmată şi n proiectele finanţate″;

  ″parteneriatul (…), n conceperea şi punerea n practică a programelor (…) implică o multitudine de actori ai sectorului privat, n special de pacte sociale, alături de autorităţile regionale şi locale″;

  ″concentrarea, care nseamnă că fondurile se orientează către regiuni care au cea mai mare nevoie şi care a crescut de-a lungul timpului″;

  ″adiţionalitatea (…), Fondurile structurale venind mai degrabă să completeze dect să nlocuiască cheltuielile publice existente″.

1

     Acestor patru principii de bază, li s-ar putea adăuga regula co-finanţării naţionale a proiectelor, care obligă statele sau regiunile beneficiare să participe la costuri. Amplitudinea co-finanţării cerută este destul de largă deoarece poate să meargă de la 15% la 85% din suma investită.

 

     Pe lngă acţiunea Fondului Social European, alte Fonduri structurale au puse n funcţiune de-a lungul timpului, fiecare dintre ele avnd obiective precise. Astfel, Comunitatea a mai creat pe parcursul construcţiei sale următoarele Fonduri structurale:

 

  • Fondul European de Orientare şi Garanţie Agricolă (FEOGA-referitor la finanţarea politicii agricole comune)-secţiunea ″Orientare″, care contribuie la dezvoltarea şi ajustarea structurală a zonelor rurale cu ntrziere n dezvoltare, prin mbunătăţirea eficienţei structurilor de producţie, de prelucrare şi de comercializare a produselor agricole şi silvicole;
  • Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDER)-care constituie pilonul politicii regionale şi ale cărui ajutoare privesc n mod specific regiunile rămase n urmă din punct de vedere al dezvoltării, precum şi cele care cunosc dificultăţi structurale şi de reconversie economică;
  • Instrumentul Financiar de Orientare a Pescuitului (IFOP)-care este un instrument structural financiar destinat sectorului de pescuit.

 

     Alături de aceste Fonduri structurale, există din 1993 şi un Fond de Coeziune. Acest fond finanţează infrastructurile de transport şi de mediu nconjurător n statele membre al căror PIB pe locuitor este inferior valorii de 90% din media comunitară. n 2003, beneficiau de Fondul de Coeziune următoarele ţări: Grecia, Spania, Irlanda şi Portugalia.

     Conceptul de coeziune economică şi socială a fost introdus de Actul Unic European, nsă, din 1992, de la Tratatul privind Uniunea Europeană de la Maastricht, el a devenit unul din cei trei piloni ai Comunităţii Europene, la fel ca şi piaţa unică şi uniunea economică şi monetară. Efortul de coeziune este şi n perioada 2000-2006 o prioritate pentru UE, care se reflectă n plan bugetar: politica structurală reprezintă al doilea sector de cheltuieli al Uniunii, după politica agricolă comună.

     Datorită acţiunilor structurale şi adoptării programelor macroeconomice naţionale care vizează ndeplinirea criteriilor stabilite pentru uniunea economică şi monetară, se poate constata de peste 10 ani, o convergenţă netă ntre economiile ţărilor membre. Astfel, cele 4 ţări mai sărace ale UE-15 (Spania, Portugalia, Grecia şi Irlanda) şi mbunătăţiseră, n 2000, situaţia economică, iar exemplul cel mai edificator este fără ndoială Irlanda, al cărei PIB/loc. a crescut de la 64% din media comunitară n 1983 la cca. 90% n 1995, pentru ca ncepnd din 1997 să depăşească media comunitară (n 1997 nivelul era de 104%, iar n anul 2000 PIB/loc. ajunsese la 118% din media UE). Aceste succese nregistrate la scară naţională nu trebuie să conducă la ignorarea faptului că, la nivel regional n UE, persistă ncă şi chiar cresc, n anumite cazuri, diferenţele dintre nivelurile de trai.

 

     Prin reforma din 1999, ″Agenda 2000″, face din politica regională unul din principalele instrumente de solidaritate socială ntre europeni, datorită contribuţiei sale la crearea de locuri de muncă şi al dezvoltării economice n regiunile cele mai sărace ale UE .Reforma din 1999 a urmărit:

 

v  mbunătăţirea eficienţei instrumentelor structurale prin ntărirea concentrării ajustoarelor ca urmare a reducerii numărului obiectivelor prioritare ale politicii structurale şi a iniţiativelor comunitare, ameliornd gestionarea şi clarificnd partajarea responsabilităţilor ntre diferiţii participanţi;

v  menţinerea nivelului bugetar acordat coeziunii economice şi sociale;

v  extinderea efortului de coeziune regională către viitoarele ţări membre ale UE.

Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica