referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Bunurile

Categoria: Referat Economie

Descriere:

Lucrurile in patrimonio pot face obiect de proprietate privată, pe cînd lucrurile extra patrimonium nu sunt susceptibile de apropiere sub această formă ( vel in nostro ppatrimonio sunt vel extra patrimonium nosrum habentur). Erau considerate în afara patrimoniului lucrurile care prin natural or nu făciau obiect de proprietate. În aceeiaşi categorie intrau şi lucrurile care prin distinaţia lor nu puteau intra în proprietatea unei personae, cum este cazul tempelelor sau a zidurilor cetaţii....

Varianta Printabila 


1

BUNURI

Clasificarea bunurilor

1)  Termenologie:

     n accepţiunea generală, bunurile sunt lucruri susceptive de apropiere sub forma dreptului de proprietate. n termenologia juridică romană bunurile erau desemnate prin cuvntul res care, nsă, era utilizat şi pentru desemnarea lucrurilor ţn general. Drept urmare, romanii nu au făcut o calasificare a bunurilor distinctă de clasificarea lucrurilor. Utilizarea unui singur termen pentru două noţiuni distincte a dat naştere sistemului de clasificare a bunurilor ca diferite categorii de lucruri. Sistemul acesta, n care clasificarea lucrurilor o cuprinde şi pe cea a bunurilor, se justifică nu numai prin raţiune ce ţin de terminologie, ci şi prin faptul că, practic, orice lucruri n anumite condiţii, poate deveni un bun.

     

2)  Patrimoniul

    n dreptul modern, prin patrimoniul se nţelege totalitatea drepturilor datoriilor şi sarcinilor, susceptivilede o valoare pecuniară. Romanii nu ni au lăsat o difiniţie a patrimoniului, deşi aveau noţiunea acestuia. Coneptul roman de patrimoniu a cunoscut o anumita evolutie. La origine ei includiau n patrimoniu numai lucrurile corporale, pentru familia sau pecunia. Aceşti termeni desemnau lucrurile corporale: pecunia nsemnavite, iar  familia nsemna sclavi.

     n epoca clasică a apărut şi termenul de patrimoniu, ca un sens apropiat de cel modern. n epoca li Justinian patrimoniu era desemnat prin cuvintul substanţia. Elementele patrimoniului, n acceptiunea pe care romanii io dădiau n dreptul clasic, sunt drepturile reale şi drepturile personale. Este adevarat ca termenii de drepturi reale şi drepturi personale au apşrut abia n evul mediu, dar ei se bazează pe două expresii romane: action in rem (acţiune relativă la un lucru) şi  action in personam (acţiune relativă la o persoană). Cele două acţiuni ancţionează ceea ce n evul mediu sa numit drept real şi drept personal. Dreptul real izvorăşti din raportul juridic stability ntre o persoană şi toţi ceilalţi membri ai societaţi, cum este cazul dreptului de proprietate. Drepturile reale sunt opozabile faţă de toţi ( erga omnes ). Dreptul personal izvorăşti din raportuljuridic stabilite ntre două personae determinate, aşa nct opozabil faţă de o singură persoană.

    Drepturile reale vor fi studiate la material bunurilor, iar cele personale la material obligaţiunilor.

 Res in patrimonio şi extra patrimonium.

    Res in patrimonio şi extra patrimonium (lucruri parimoniale şi lucruri n afara patimoniului) este diviziunea fundamentală a lucrurilor care apare, numai ntmplător, n Institutile lui Gaius, dar ocupă un loc important n Institutile lui Iustinian.

    Lucrurile in patrimonio pot face obiect de proprietate privată, pe cnd lucrurile extra patrimonium nu sunt susceptibile de apropiere sub această formă ( vel in nostro ppatrimonio sunt vel extra patrimonium nosrum habentur). Erau considerate n afara patrimoniului lucrurile care prin natural or nu făciau obiect de proprietate. n aceeiaşi categorie intrau şi lucrurile care prin distinaţia lor nu puteau intra n proprietatea unei personae, cum este cazul tempelelor sau a zidurilor cetaţii.

Res in patrimonio.

     Lucrurile susceptibile de a face parte din patrimoniul unei persoane erau calasificate după mai multe criterii. O primă clasificare, cunoscută din epoca legii celor 12 table, cuprinde lucruri mancipi şi nec mancipe. Patrivit unui text din Gaius, mpărţirea lucrurilor n mancipe şi nec mancipe se ntemează pe un criteriu de natură economică. Res mancipe erau considerate mai preţioase ( pretiosiores ) n rapor cu cele nec mancipe. Deoarice n epoca Legii celor 12 Table romanii erau un popor de agricultori, erau considerate mai preţioase lucruri ca pămntul Romei, sclavii sau vitele de muncă. Banii sau drepurile de creanţă intrau n categoria lucrurilor nec mancipe.

1

       Res  corporales şi res incorporales (lucruri corporale şi incorporale). Erau incluse n categoria lucrurilor corporale cele ce puteau fi atinse cu mna ntruct aveau o formă materială, pe cnd n categoria lucrurilor incorporale intrau lucrurile fără o formă materială. Ca o curiozitate, dreptul de proprietate era trecut n categoria lucrurilor corporale. Această situaţie se explica prin faptul că romanii confundau dreptul de proprietate cu obiectu său. Confuzia se reflecta şi pe planul termenologiei juridice, căci romanii nu spuneau: „am un drept de proprietate asupra acestui lucru” ci  „ acest lucru este ameu” (haec res mea est)

     Res moile şi res soli (lucruri mobile şi lucruri imobile). Această clasificare a bunurilor nu este expresă, dar rezultă din mecanizmul unor figuri juridicecare funcţionează diferit, după cum este vorbadespre lucruri mobile sau imobile. Lucrurile mobile se pot mişca ptin puterea proprie sau pot fi mişcate printro forţă exterioară lor, fără aşi pierde identitatea, pe cnd lucrurile imobile  şi scimbă forma dacă sunt mutate.

      Genera şi specie ( lucruri de gen şi lucruri individual determinate). Lucrurile de gen sunt identificate prin trăsături ce aparţin  categorii din care fac parte, ca de pidă un sclav sau o vită oarecare. Species sunt lucruri care se individualizează prin trăsăturile proprii numai lor ( sclavul Filipus). Bunurile nu nu sunt de gen sau individual determinate prin natura lor, ci n funcţie de convenţia părtilor.

      Distincţia n general şi species prezintă o mare importanţă n materia riscurilor. Astfel, dacă bunul datorat dispare prin caz furtuit, debitorulcontinuie să fie obligat potrivit principiului genera non pereunt (lucrurile de gen nu pier). Dimpotrivă, dacă lucrul este individual determinat, debitorul este exonerat de răspundere.

     Produse şi fructe. Fructele sunt create de un alt lucru, n mod periodic, n conformitate cu destenaţia lui economică şi fărăai consuma supstanţa. Fructele care necesitau munca omului se numeau fructe industriale. Produsele sunt lucrurile cărora le lipseşte caracterul periodicetăţii.

    Res que pondere numero  mensurave constant sunt lucrurile care prin natura lor pot fi nlocuite unele altele.   

Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica