referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Drept financiar

Categoria: Referat Economie

Descriere:

Dreptul financiar poate fi definit ca fiind format din totalitatea actelor normative care reglementeaza relatiile de constituire, repartizare si utilizare a fondurilor banesti ale statului si ale institutiilor publice, destinate satisfacerii sarcinilor social-economice ale societatii...

Varianta Printabila 


1

 

Reglementarea relaţiilor financiare, potrivit necesităţilor, conţinutului şi cuprinsului finanţelor publice, include:
- constituirea şi utilizarea fondului bugetar al statului;
- constituirea şi utilizarea fondului de asigurări sociale de stat şi a fondului de ajutor de şomaj;
- constituirea şi utilizarea fondurilor băneşti proprii ale regiilor autonome şi ale instituţiilor publice;
- emisiunea monetară;
- circulaţia monetară cu numerar şi fără numerar;
- regimul juridic al valutei;
- politica fiscală a statului;
- controlul financiar;
- organizarea ăi funcţionarea aparatului financiar, bancar şi de credit.

Īn indeplinirea sarcinilor sale, statul, reglementează toate aceste relaţii financiare care, astfel, devin raporturi juridice financiare.

Dreptul financiar poate fi definit ca fiind format din totalitatea actelor normative care reglementează relaţiile de constituire, repartizare şi utilizare a fondurilor băneşti ale statului şi ale instituţiilor publice, destinate satisfacerii sarcinilor social-economice ale societăţii.

Prin intermediul finanţelor publice se asigură constituirea, repartizarea şi utilizarea eficientă a banului public pentru sporirea producţiei de mărfuri, dezvoltarea forţelor de producţie, dezvoltarea īnvăţamāntului şi culturii, ocrotirea sănătăţii, etc.

 

NORMELE DE DREPT FINANCIAR

 

Din definiţia dreptului financiar rezultă că acesta reprezintă un ansamblu de norme juridice care sunt de drept financiar īn virtutea aceea ce reglementează,deci datorită faptului că reglementează relaţii,acte şi operaţiuni financiare privind ondurile băneşti ale statului şi ale instituţiilor,īntreprinderilor şi organizaţiilor de stat.

Normele de drept financiar se disting faţă de celelalte norme juridice instituite de către organele de stat prin acest obiect specific-financiar-de reglementare.Acest obiect specific reprezintă criteriul esenţial şi unic de recunoaştere a normelor de drept financiar,deoarece,din punctul de vedere al formelor de exprimare ale dreptului,normele de drept financiar se īntālnesc atāt īn cuprinsul actelor normative emise pentru reglementarea anumitor relaţii,acte,operaţiuni financiar,cāt şi īn cuprinsul unor acte normative care,īn principal,reglementează relaţii de natură diferită.Astfel,marea majoritate a normelor dedrept financiar sunt cuprinse īn Legea finanţelor,legile bugetare,legile şi decretele privind impozitele,asigurări de stat rpin efectul legii şi īn alte acte normative emise pentru domeniul financiar.Spre deosebire de acestea,normele juridice privind taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat datorată bugetelor locale de către unităţile economice sunt cuprinse īn legea cu privire la fondul funciar;normele juridice privind īncasarea amenzilor administrative īn folosul bugetului de stat,care instituie astfel unvenit bugetar,sunt cuprinse īn legea referitoare la stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor etc.

Normele de drept financiar,au,la fel cele mai multe norme juridice,un caracter general,impersonal,deci,

Privesc un număr nedeterminat de subiecte de drept şi se aplică repetat īn timp,ori de cāte ori sunt condiţiile vizate de ele.Pe lāngă acestea,unele norme de drept financiar au caracter individual īn virtutea anumitor necesităţi financiare concrete.Astfel,legile de adoptare a bugetelor de stat,pe lāngă dispoziţii generale,cuprind şi dispoziţii care stabilesc individual cuantumul unor subvenţii acordate pentru completarea veniturilor proprii ale unor bugete locale etc.

Īn ceea ce priveşte structura logio-juridică,normele de drept financiar cuprind şi ele trei elemente specifice normelor juridice:ipoteza,dispoziţia şi sancţiunea,cu unele particularităţi determinate de specificul financiar al obiectului de reglementare şi de interesul financiar al statului.

Ipoteza nomei de drept financiar prevede condiţiile sau īmprejurările īn care urmează să se aplice dispoziţia cuprinsă īn aceste norme juridice.Astfel,de exemplu,Legea finanţelor prevede că “venitul naţional,ca valoare nou creată īn industrie,agricultură,construcţii,transporturi şi īn alte domenii,reprezintă sursa de bază a fondurilor băneşti ce se constituie īn economie”.Īn acest sens,cele mai importante fonduri băneşti necasare trebuinţelor obşteşti,īn societatea noastră se constituie pe baza repartizării venitului naţional,īn condiţiile īn care cea mai mare parte a acestui venit este realizată īn industrie,agricultură şi construcţii.

Dispoziţia normei de drept financiar prevede conduita subiectelor vizate de această normă,fie obligānd aceste subiecte să acţioneze īntr-un anumit fel,să acorde ori să plătească anumitesume de bani etc,fie permiţāndu-le să-şi constituie şi să īntrebuinţeze anumite fonduri băneşti,fie interzicāndu-le săvārşirea unor acte sau operaţiuni.Deci,din punctul de vedere aldispoziţiei pe care o cuprind,normele de drept financiar pot fi onerative,permisive şi prohibitive.

Cele mai multe dintre normele de drept financiar cuprind dispoziţii onerative,deoarece sunt instituite īn virtutea  necesităţilor economice,ale formării fondurilor băneşti necesare fondurilor băneşti  necesare trebuinţelor obşteşti.Potrivit acestor necesităţi,,prin normele de drept financiar se stabilesc cu preponderenţă īn mod onerativ formarea fondurilor băneşti obşetşti prin plăţi obligatorii de impozite,taxe etc. ale unităţilor economice şi persoanelor fizice,modul de repartizare de cele mai multe ori obligatoriu a acestor fonduri băneşti,ca şi utilizarea acestor fonduri băneşti īn limitele prevederilor planurilor financiare,cu documentaţia şi justificarea corespunzătoare.De exemplu,Legea privind impozitul  pe fondul de retribuire prevede onerativ că “unităţile economice de stat şi instituţiile de stat sunt obligate să plătească un impozit asupra fondului total de retribuire”;Legea finanţelor prevede onerativ că “veniturile şi cheltuielile prevăzute īn bugetul de stat se repartizează pe trimestre,īn funcţie de sarcinile de plan desfăşuarate şi īn termenele legate de vărsare a veniturilor şi de efectuare a plăţilor”;Decretul cu privire la asigurările prevede onerativ că īn cadrul asigurării prin efectul legii a călătorilor “pretenţiile asiguratului sau moştenitorilor săi faţă de organizaţiile care transportă călători,īn legătură cu accidentul produs şi cu urmările acestuia,se sting īn limita sumei asigurate plătite.

IZVOARELE DREPTULUI FINANCIAR

 

Izvoarele dreptului financiar sunt alcătuite din totalitatea actelor normative care reglementează raporturile juridice financiare. Īn raport de gradul de generalitate sau specificitate, se disting următoarele izvoare:

 

A. IZVOARE COMUNE ALE DREPTULUI FINANCIAR

 

Astfel, īn ierarhia izvoarelor, comune distingem ca prim izvor de drept financiar - Constituţia. Legea fundamentală a ţării prevede dispoziţii referitoare la elaborarea, aprobarea şi executarea bugetului public naţional şi a contului de incheiere a exerciţiului bugetar, de asemenea prin normele constituţionale sunt stabilite competentele statului cu privire la gestiunea banului public, sarcini referitoare la controlul execuţiei bugetare, politica valutară, politica fiscală etc.

Ca izvoare comune se mai disting, legile ordinare ale parlamentului, decretele prezidenţiale şi hotărārii ale guvernului.

 

B.IZVOARE SPECIFICE ALE DREPTULUI FINANCIAR

 

Izvoarele specifice sunt actele normative care cuprind dispoziţii referitoare la relaţiile financiare. Ca izvoare specifice ale dreptului financiar cităm:

- Legea nr. 72/1996, publicată īn M.Of. nr. 152/17 iulie 1996.

Această lege defineşte sfera de cuprindere a finanţelor publice, şi anume: elaborarea, aprobarea şi execuţia bugetului public naţional, stabilirea şi perceperea impozitelor, taxelor şi altor venituri ale statului, utilizarea mijloacelor financiare ale organelor puterii legislative, judecătoreşti şi executive, ca şi controlul modului de folosire a mijloacelor materiale şi băneşti aparţinānd instituţiilor publice, regiilor autonome, precum şi a capitalului social investit de stat īn societăţile comerciale. Īn lege este precizată aria de cuprindere a instituţiilor publice care cuprind Preşedenţia Romāniei, Guvernul, ministerele, celelalte organe ale administraţiei de stat, precum şi instituţiile de stat de subordonare centrală şi locală.

Sub acest aspect, legea finanţelor publice cuprinde principiile şi normele de bază ale activităţii financiare a statului, constituind cadrul legislativ general al finanţelor publice. Īn acest sens, Legea finanţelor publice este o reglementare la nivel de lege-cadru.

Referitor la reglementarea relaţiilor financiare ale statului, Parlamentul a adoptat o serie de legi privind:
- Activitatea bancară (Legea nr. 58/1998);
- Statutul Băncii Naţionale a Romāniei (Legea nr. 101/1998);
- Impozitul pe profit (Ordonanţa Guvernului nr. 70/1994, republicată).
- Ordonanţa Guvernului privind impozitul pe venit nr. 73/1999;
- Organizarea şi funcţionarea controlului financiar şi a Gărzii financiare (Legea nr. 30/1991);

1

- Tariful vamal de import din 1 ianuarie 2000.
- H.G. nr. 443/1990, privind stabilirea taxelor consulare;
- Legea nr. 45/1992, privind stabilirea nivelului unor taxe īn sume fixe, datorate statului īn lei de persoanele fizice şi juridice şi introducerea taxei asupra mijloacelor de transport cu tracţiune mecanică de regiile autonome, societăţile comerciale şi de ceilalti agenţi economici organizaţi ca persoane juridice;
- Ordinul ministrului finanţelor nr. 817/1998, pentru aprobarea regulamentul privind organizarea şi funcţionare a Gărzii financiare;
- Regulamentul B.N.R. nr. 2 din 1996, privind operaţiunile cu numerar;
- Regulamentul nr. 1/1991 privind operaţiunile curente şi transferurile de capital cu mijloace de plată straine, publicat in M.Of. nr. 101 din 13 mai 1991.

 

DREPTUL FINANCIAR ĪN CADRUL SISTEMULUI DE DREPT

 

Sistemul dreptului nostru este caracterizat atāt prin unitatea esnţială a tuturor normelor juridice de a exprima voinţele şi interesele poporului muncitor,cāt şi prin īmpărţirea acestor norme de ramuri după specificul relaţiilor sociale pe care le reglementează.Īntre aceste ramuri,după dreptul constituţional şi dreptul administrativ,este enumerat şi dreptul financiar cuprinzānd totalitatea normelor juridice care reglementează activitatea financiară a organelor de stat,īntocmirea şi executarea bugetului de stat,creditul,asigurările etc.Dreptul financiar este prezentat ca una dintre ramurile sistemului de drept şi īn lucrările de specialitate juridică financiară din statul nostru şi din celelalte state.

Dreptul financiar este o ramură a sistemului dreptului din statul nostru,Datoriită faptului că are un obiect de reglementare propriu,indiferent dacă acest obiect este denumit relaţii financiare,acte şi operaţiuni financiare,ori constituirea,repartizarea şi īntrebuinţarea fondurilor băneşti necesare statului,satisfacerii trebuinţelor generale ale societăţii.Datorită acestui obiect propriu de reglementare cu specificul “financiar”,distinct de al celorlalte ramuri de drept,şi avānd īn vedere că obiectul propriu al reglementărilor juridice este criteriul principal şi funadamental īn stabilirea ramurilor de drept,dreptul financiar este prezentat,ca una dintre ramurile sistemului de drept.

Pe lāngă obiectul propriu şi specific de reglementare,dreptul financiar este important pentru īntreaga activitate de stat,pentru īndeplinirea practică a funcţiilor statului,pentru īndeplinirea Programului de făurire a societăţilor multilateral dezvoltate.Această importanţă reprezintă şi ea un argument pentru situaţia dreptului financiar de ramură a sistemului de drept din statul nostru.

 

 

Activitatea financiara a statului

 

Statul asigură cadrul juridic-legislativ pentru desfăşurarea activităţii economice şi condiţiile de exercitare a liberei iniţiative de către agenţii economici. Īn anumite imprejurări, statul ia măsuri pentru a susţine economia īn ansamblu sau numai unele domenii şi zone, acordă subvenţii, mediază īn conflictele de muncă.

Implicarea statului īn activitatea economico-financiară se realizează şi prin alte moduri. De exemplu īn toate ţările există un număr de firme aparţinānd administraţiei de stat, centrale sau locale, care produc bunuri şi servicii şi funcţionează īncadrāndu-se īn economia de piaţă. Statul plăteşte numeroase salarii personalului care lucrează īn administraţie, īncasează impozite de la toţi agenţii economici cu venituri ce depăşesc un anumit nivel, impozite care īn unele ţări reprezintă ponderi importante din produsul naţional, finanţează investiţii, acordă ajutoare, este un mare consumator de bunuri şi servicii pentru administraţie şi armată.

Implicarea statului īn economie este, efectiv limitată datorită faptului că:

a) aceasta este īntotdeaună rezultatul unui anumit raport de interese, foarte fragil, īntre cei pro şi contra unei anumite implicări. Modificarea marjei de implicare īntr-o direcţie poate avea loc numai īn limitele permise de realizarea unui raport de interese favorabil schimbării, altfel aceasta ar fi respinsă;

b) economia īn ansamblul sau este o realitate formată prin acţiunea concomitentă a tuturor agenţilor economici cărora statul nu le poate dicta ce să facă, libertatea lor, hotărātă īn mod democratic, rămānānd sacră şi inviolabilă;

c) organele administraţiei de stat, centrale şi locale, deşi sunt numeroase, fiecare poate să acţioneze cāt īi permite autonomia sa, ceea ce determină o limitare generală a implicării statului īn economie.

Cea mai amplă implicare a statului īn economia de piaţă se realizează prin resursele sale financiare şi are loc ţn dublu sens:

- cānd se formează aceste resurse prin preluarea unei părţi, mai mari sau mai mici, din veniturile agenţilor economici;

- cānd sunt cheltuite, pentru realizarea obiectivelor urmărite.

Resursele financiare şi cheltuielile statului se concentreazp īn bugetul central, elaborat de puterea executivă (guvernul) şi bugetele locale, elaborate de administraţiile locale.

Bugetul este format din două părţi, adică, venituri şi cheltuieli, fiecare dintre acestea fiind detaliate pe capitole, adică pe surse de venituri şi obiective de cheltuieli.

Bugetul se stabileşte anticipat pe un an (care poate să coincidă sau nu cu cel calendaristic), iar veniturile şi cheltuielile sale sunt īn funcţie de evoluţia pe care se estimează că o va avea economia.

Principalele capitole la venituri sunt: impozite şi taxe pe venituri industriale, agricole, comerciale, bancare etc., cotizaţii pentru asigurările sociale şi venituri de la intreprinderile de stat, iar la cheltuieli: funcţionarea administraţiei publice, apărare, īnvăţămānt, asigurări şi asistenţa socială, locuinţe şi afaceri economice.

La venituri, ponderea cea mai mare o au impozitele (pānă la 70%) şi cotizaţiile pentru asigurări sociale (pānă la 15%). La cheltuieli, capitolul pentru asigurări ocupă locul cel mai important (pānă la 47%), după care urmează, īn ţările dezvoltate, capitolul apărare (pānă la 24%).

Atāt īn elaborarea, cāt şi īn execuţia bugetului se urmăreşte echilibrarea veniturilor cu cheltuielile. Īn cazul īn care, totalul cheltuielilor depăşeşte veniturile, bugetul este deficitar. Pentru a susţine totuşi cheltuielile fără acoperire īn venituri, statul recurge fie la īmprumuturi (interne şi externe), fie la emisiune de bani fără acoperire īn bunuri şi servicii (inflaţie), fie la amāndouă soluţiile. Īmprumuturile făcute pentru acoperirea deficitului bugetar reprezintă datoria publică.

Cānd deficitul se manifestă pe termen scurt, poate avea asupra economiei anumite efecte stimulative, dar dacă se perpetuează īn timp īndelungat are efecte negative sigure.

Īn cazul īn care veniturile depăşesc cheltuielile, bugetul este excedentar. Peste un anumit nivel, considerat minim, excedentul bugetar are efecte negative asupra economiei īntrucāt lasă nefolosite, sau amānă folosirea pentru mai tārziu a unor resurse financiare importante care ar putea contribui la sporirea producţiei de bunuri şi servicii.

 

ŞTIINŢA DREPTULUI FINANCIAR

 

Ştiinţa finanţelor cercetează relaţiile economice care alcătuiesc finanţele din statul nostru.Pornind de la legitatea categoriilor categoriilor aconomice,ştiinţa finanţelor explică esenţa economică a relaţiilor financiare şi urmăreşte perfecţionarea acestor relaţii,a formelor organizatorice financiar-bancare şi a  operaţiunilor tehnico-financiare,īn vederea constituirii,repartizării şi īntrebuinţării cāt mai eficiente a fondurilor băneşti destinate trebuinţelor obşteşti specifice construcţiei societăţii multilateral dezvoltate.

Ştiinţa dreptului financiar cercetează normele şi instituţiile financiare pornind de la generalizările ştiinţei finanţelor,potrivit corelaţiei dintre relaţiile economice şi expresia lor juridică

Īn timp ce ştiinţa finanţelor este o parte a economiei politice,ştiinţa dreptului financiar este o parte a ştiinţelor juridice.Īnsă,atāt ştiinţa finanţelor,cāt şi ştiinţa dreptului financiar fac parte din ştiinţele sociale,concomitent cu economia politică şi cu celelate ramuri ale ştiinţei dreptului.

Ştiinţa dreptului cercetează normele juridice privind bugetul de stat,inclusiv veniturile şi cheltuielile acestui buget,formarea şi repartizarea fondurilor băneşti ale unităţilor de stat,organizarea şi planificarea creditului,asigurările prin efectul legii de bunuri şi persoane,emisiunea şi circulaţia monetară,precum şi controlul financiar.

Īn etapa actuală ştiinţa dreptului financiar urmăreşte perfecţionarea continuă a reglementării financiare şi īndrumarea aplicării practice a acestei reglementări,potrivit directivelor cuprinse īn Programul Social Democrat de făurire a societăţii multilaterale dezvoltate.

ĪN concordanţă cu obiectul dreptului financiar şi al ştiinţei acestui drept,disciplina de īnvăţămānt a dreptului financiar cercetează şi prezintă noţiunile teoretice şi ale aplicării practice a normelor de drept financiar īn vigoare,instituite de organele statului nostru şi privind bugetul de stat,veniturile şi cheltuielile bugetare,fondurile băneşti ale instituţiilor şi īntreprinderilor de stat,formele şi condiţiile creditului,asigurările prin efectul legii de bunuri şi persoane,emisiunea şi circulaţia monetară,precum şi controlul financiar

Īn concluzie,disciplina de īnvăţămānt a dreptului financair studiază noţiunile teoretice şi ale aplicării practice a normelor juridice privind:

-       organizarea bugetului de stat şi procedura īntocmirii,adoptării şi executării

acestui buget;

-       veniturile bugetului de stat şi realizarea lor;

-       Cheltuielile bugetare şi realizarea lor;

-       formarea şi repartizarea fondurilor băneşti ale intreprinderilor şi

organizaţiilor economicede stat;

-       formele şi condiţiile creditului

-       reglementarea refacerii mijloacelor de producţie distruse neprevăzut şi

asigurăriole prin efectul legii de bunuri şi persoane;

-       emisiune monetară,planificarea circulaţiei băneşti interne,decontările fără

numarar,precum şi alte mijloace de plată străine;

-       organizarea,formele şi procedura controlului finaciar.

Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica