Atestat la contabilitate

Categoria: Referat Economie

Descriere:

2. STRUCTURA BILANţULUI CONTABIL

Bilanţul contabil are în componenţa sa documente şi situaţii de sinteză economică sau de control fiscal, cuprinzând următoarele elemente:

A)   Bilanţul propriu-zis;

B)   Contul de “Profit si pierdere” ( respectiv contul de exerciţiu în cazul instituţiilor publice );

C)   Anexa la bilanţ;

D)   Raportul de gestiune.

Având acelaşi scop, de informare asupra situaţiei patrimoniului, a situaţiei financiare a unităţii patrimoniale şi a rezultatelor obţinute, aceste părţi constitutive formează un tot unitar.

Pentru întocmirea şi prezentarea completului bilanţier, Ministerul Finanţelor, prin Colegiul  Consultativ al Contabilităţii, elaborează modele de situaţii privind bilanţul şi celelalte componente pentru regii autonome, societăţi comerciale şi instituţii publice. Pentru societăţile bancare, modelele şi normele metodologice se elaborează de Banca Naţională cu avizul Ministerului Finanţelor.

La întocmirea bilanţului contabil, se au în vedere următoarele reguli:

-          posturile de bilanţ să corespundă cu datele înregistrate în contabilitate, puse de acord cu situaţia reală a elementelor patrimoniale stabilite pe baza inventarului;

-          nu sunt admise compensări între conturile ce se înscriu în bilanţ şi respectiv între conturile de venituri şi cheltuieli din contul de “Profit si pierdere”.

în practică se cunosc două scheme de bilanţ, una sub formă de tablou cu două părti: partea stângă, activul, şi partea dreaptă, pasivUl, numită şi schema orizontală de bilanţ, şi modelul sub forma listei verticale  sau schema bilanţului vertical. Bilanţul sub formă de tablou cu două părţi pune în evidenţă egalitatea între resurse şi utilizări, iar modelul de bilanţ sub forma listei verticale ordonează structurile  patrimoniale în active, datorii, capitaluri, rezerve şi alte componente ale situaţiei nete, finalitatea fiind prezentarea situaţiei nete a patrimoniului.

A) Bilanţul propriu-zis poate fi alcătuit în două variante sau sisteme, în funcţie de gruparea întreprinderilor în întreprinderi mici , mijlocii şi întreprinderi mari, grupare ce se face în funcţie de praguri fiscale ( care au în vedere valoarea activului bilanţului, cifra de afaceri şi numărul  mediu de salariaţi ).

a.    Bilanţ contabil în sistem simplificat, în cazul întreprinderilor mici si mijlocii, care presupune o schemă de bilanţ mai redusă.

b.    Bilanţ contabil în sistem de bază prevăzut să fie utilizat de întreprinderi mari, acesta cuprinzând posturi şi indicatori compleţi privind activitatea şi rezultatele întreprinderii.

Bilanţul unităţilor patrimoniale care desfăşoară activităţi economice cuprinde toate elementele de activ şi pasiv grupate după destinaţie şi respectiv provenienţa lor.      activul bilanţului  cuprinde următoarele grupe principale de elemente:

a)    Activele imobilizate ( imobilizări necorporale; imobilizări corporale; imobilizări financiare );

b)    Activele  circulante ( stocuri, creanţe, titluri de plasament, disponibilităţi şi alte valori );

c)    Conturile de regularizare şi asimilare-activ ( cheltuielile înregistrate în avans, diferenţe de conversie-activ şi alte elemente tranzitorii şi de regularizat, de activ );

d)    Primele de rambursare a obligaţiunilor.

Capitalul social subscris nevărsat se înscrie distinct în grupa activelor circulante ale bilanţului.           

 Pasivul bilanţului cuprinde următoarele grupe principale de elemente:

a)    Capitalurile proprii ( capitalul social sau individual, primele legate de capital, diferenţele din reevaluare, rezervele, rezultatul reportat nerepartizat, rezultatul exerciţiului, fondurile proprii, subvenţiile pentru investiţii si provizioanele reglementate );

b)    Provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli;

c)    Datoriile ( împrumuturi şi datorii asimilate, furnizori şi conturi asimilate, datorii în legatură cu personalul, datorii faţă de bugetul  statului, datorii privind asigurările sociale, creditori şi alte datorii );

d)    Conturile  de regularizare şi asimilare-pasiv ( veniturile înregistrate în avans, diferenţele de conversie-pasiv, alte elemente tranzitorii şi de  regularizat de pasiv ).

Pentru realizarea funcţiilor contabilităţii: de informare, decizie şi control, este necesar ca în urma lucrărilor curente de contabilitate să se sintetizeze periodic informaţiile generate de conturi şi calculele contabile, în documente de sinteză expresiv şi relevante, accesibile nu numai specialiştilor, ci şi celor interesaţi de gestiunea unităţii patrimoniale în calitate de: investitor, administrator, bancă, creditor, fiscalitate şi alte organisme economice şi sociale. Aceste documente de sinteză constituie obiectul de bază al contabilitaţii financiare, deoarece redau o imagine fidelă asupra situaţiei patrimoniale, rezultatelor şi situaţiei financiare a întreprinderii.

Potrivit Legii 31/1990 privind societăţile comerciale şi a Legii Contabilităţii 82/1991, toţi agenţii economici ( toate persoanele juridice ) sunt obligaţi să întocmească bilanţ contabil.

Bilanţul este documentul oficial de sinteză al tuturor unităţilor patrimoniale. Bilanţul contabil contribuie să dea o imagine fidelă, clară şi completă a patrimoniului, a situaţiei financiare şi asupra rezultatelor obţinute de unitatea patrimonială, care presupune:

-          respectarea cu bună credinţă a regulilor privind evaluarea patrimoniului;

-          respectarea principiilor: prudenţei, permanenţei metodelor, continuitatea activităţii bilanţului de deschidere cu cel de închidere, a noncompensării;

-          posturile înscrise în bilanţ trebuie să corespundă cu datele înregistrate în  contabilitate, puse de acord cu inventarul.

Procedeu principal al metodei contabilităţii şi bază informaţională fundamentală, bilanţul propriu-zis este un tablou care cuprinde în formă sintetică şi în expresie valorică mijloacele economice patrimoniale, sursele de constituire  a acestora, precum şi rezultatul unui agent economic la un moment dat.

Bilanţul este documentul contabil de sinteză, prin care se prezintă activul şi pasivul unităţii patrimoniale la închiderea exerciţiului, precum şi în celelalte situaţii prevăzute de Legea Contabilităţii.

Importanţa bilanţului contabil derivă din funcţiile pe care acesta le îndeplineşte:

1)   funcţia de generalizare a datelor contabilităţii;

2)   funcţia de cunoaştere a mersului activităţii economico-financiare;

3)   funcţia previzională.

1) Funcţia de generalizare a datelor în ciclul contabil de prelucrare a informaţiilor izvorăşte din necesitatea de a grupa datele dispersate ale contabilităţii curente, după criterii bine stabilite, într-un număr restrâns de indicatori, care să poată oferi o imagine de ansamblu asupra situaţiei economico-financiare a unităţii patrimoniale.

2) Funcţia de analiză a mersului activităţii economico-financiare se manifestă prin aceea că, pe baza bilanţului contabil se analizează periodic, gradul realizării indicatorilor proiectaţi şi a rezultatelor, se identifică rezerve şi se stabilesc măsuri de perfecţionare a activităţii economice şi financiare.

Adunările Generale ale Acţionarilor, Consiliile de Administraţie, managerii unităţilor patrimoniale analizează periodic situaţia economico-financiară, pe baza bilanţului contabil, a anexelor sale şi a raportului de gestiune, componente de bază ale dării de seama contabile.

3) Funcţia previzională constă în posibilitatea oferită de bilanţ de a orienta activitatea viitoare. în acest scop, întocmirea bugetului de venituri şi cheltuieli pentru perioadele următoare se fundamentează pe situaţia patrimonială şi a rezultatelor din perioada considerată baza de raportare.