referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Sisteme politice parlamentare; Regimul politic al Marii Britanii

Categoria: Referat Drept

Descriere:

Este cunoscut faptul că încă din cele mai vechi timpuri politica a constituit o preocupare în cadrul oricărui sistem social, având un caracter fundamental al oricărui sistem de acest gen...

Varianta Printabila 


1

1. Consideraţiuni introductive.

 

 

 

Noţiunea de ”politică” ct şi noţiunea de „politic” au constituit cadrul oricărei societăţi, indiferent de natura şi nivelul ei de dezvoltare, preocupări ce au generat activităţi funadamentale n acest sens.

Este cunoscut faptul că ncă din cele mai vechi timpuri politica a constituit o preocupare n cadrul oricărui sistem social, avnd un caracter fundamental al oricărui sistem de acest gen.

De la apariţia primelor comunităţi oamenii au fost preocupaţi de studierea, cunoaştera şi aprofundarea societăţii, a cadrului n care trăiesc şi şi desfăşoară activitatea.

n acest sens, societatea a fost analizată profund din toate punctele de vedere, att n sens larg – ca un tot unitar , ct şi detaliat, pe componenete, inclusiv din punct de vedere politic. Ca urmare a acestei analize s-a constatat ca un studiu profund a oricărui tip de sistem social nu se poate realiza fără o analiză prealabilă a „politicului” ca fenomen ce interacţionează cu societatea.

 

 

2. Noţiunea de „politic” din perspectiva politologiei.

 

 

 „Politicul”  obiect de studiu al unei ştiinţe sociale – al politologiei, este o problemă extrem de dificilă, complexă şi care presupune un permanent proces de definire şi redefinire. Dificultatea acestui proces decurge din complexitatea şi dinamica vieţii politice contemporane, din marea explozie informaţională ce a generat n mod implicit o accelerare continuă a comunicării precum şi din apariţia a numeroase ştiinţe de studiu a societăţii, n special a celor de graniţa cu politicul.

Stabilirea obiectului de studiu al ştiintei politice impune un procedeu complex ce presupune precizarea unor elemente preliminare cum ar fi: domeniul de studiu; noţiunile, categoriile, conceptele, procesele,şi legităţile specifice cu care aceasta operează; funcţiile ndeplinite n domeniul cunoaşterii, a interdisciplinărităţii şi mai ales in practica socială; locul pe care respectiva ştiiţă l ocupă n sistemul ştiinţelor sociale şi politice; utilitatea şi eficienţa sa socială [1].

Definirea obiectului politologiei a născut si dezvoltat o diversitate de opinii, poziţii in gndirea contemporană. In prezent aceste opinii – curente de gndire ce nu s-au putut concretiza intr-o idee unitară sunt sintetizate n trei mari orientări:

 

a)Politologia – stiinţă a studiului statului.

 

Este o orientare mai veche, ea fiind prezentă ncă dinainte de Montesquieu ea aducnd n susţinerea sa următoarele argumente:

- insăşi etimologia termenului de politologie polis-stat şi logos-ştiinţă, adică ştiinţa care are ca obiect de studiu statul, puterea si institutiile sale.

- statul ca cea mai veche şi mai importantă instituţie politică a societăţii, cu un rol central in sistemul politic, fapt ce ar presupune de asemenea studiul acestuia de politologie.

Această orientare nu este acceptată de cei mai mulţi politologi care susţin următoarele argumente:

- termenul iniţial de politologie nu avea in vedere sensul, conţinutul actual, ci el se referea la politică ca putere n general, iar statul era conceput şi ca o comunitate socială, nu numai ca o instituţie politică;

- aşa cum o dovedesc ultimele cercetări statul nu este cea mai veche instituţie politică a societăţii, ea fiind precedată de altele. Chiar dacă este cea mai importantă instituţie a sistemului politic, dar nu unică, importanţa ei decurge tocmai din existenţa celorlalte si interacţiunea cu acestea[2];


[1]  A. Piţurcă – Politologie, Introducere n studiul politologiei

[2] Ovidiu Trasnea, Probleme de sociologie politica, Editura Politica, Bucuresti,

 

1

-         Privind politologia strict ca o stiinţă ce are ca obiect de studiu statul ar  nseamna o ngustare nejustificată a obiectului acestei discipline.

 Importante elemente ale sistemului politic ca partidele politice, puterea, norma, conduita şi activitatea politică ar rămne in afara obiectului său de studiu[1].

 

b) Puterea politică – obiect de studiu al politologiei

 

Este o orientare destul de răspndită n cadrul gdirii politice contemporane, att nord americane Harold Lasswel, George Cătălin ct şi din Europa M. Duverger, R. d’Aron etc. Spre exemplu, Herman Haller n lucrarea sa Ştiinţa politică, referindu-se la obiectul de studiu susţine că “ aceasta gravitează mai ales n jurul problemei obţinerii, consolidării şi distribuţiei puterii politice”[2].

n cazul acestei orientări argumentul fundamental este că puterea constituie obiectivul  principal al oricărei acţiuni politice, prin faptul că aceasta se află n centrul politicii.

Şi faţă de această orientare se aduc contra argumente.

Un prim agrument ar fi că statul şi puterea politică este doar o componentă a sistemului politic şi nu politicul ca atare. n nici un caz, ea nu este in masură să acopere sistemul politic.

nsăşi noţiunea de putere, definirea acesteia nu este pe deplin elucidată n ştiinţa politică, existnd o tendinţă de extindere a sferei acesteia şi asupra unor elemente nepolitice sau dimpotrivă de restrngere a acesteia numai la aspectele autorităţii.

 

c) Politicul-obiect de studiu al politologiei

 

“Politicul” n multitudinea şi diversitatea formelor sale de manifestare şi exprimare este impetuos necesar să constituie obiectul de studiu al ştiinţei politice.

Politologia ni se relevă ca o ştiinţă de sinteză, de analiză n ansamblu a politicului si politicii, a genezei, esenţei proceselor, legităţilor şi relatiilor specifice acestuia[3].

Referindu-se la acest aspect politologul roman O. Trasnea precizeaza “esenta, geneza si legitatea dezvoltarii politicului ca fenomen social complex, dar specific trebuie sa constituie obiectul de studiu al politologiei[4]

Sintetiznd, politologia studiaz şi explică natura şi esenţa politicului, geneza şi dinamica lui, precum şi rolul pe care l are n realitatea complexa[5]. Ea ne fiind nici o pseudo-stiinţă, aşa cum este prezentata de diverşti ideologi francezi printre care amintim Gaston Bouthaul şi nici  un capitol teoretic al sociologiei ca la R. Aron.

 

n mod evident politologia nu este n măsură să epuizeze cercetarea politicului, dar mai mult ca cert este faptul că politologia este singura care o face de la nivel de ansamblu, de sinteză şi din acest punct de vedere este unica ştiinţă din cadrul ştiintelor politice capabilă prin aria ei de cercetare, să acopere ntreaga sferă de cercetare a politicului.

 

 

3. Noţiunea de regim politic şi regim constituţional

 

 

 n opinia autorilor francezi prin noţiunea de “regim politic” se denumeşte acea noţiune complexă care face apel la “regulile de organizare şi funcţionare a a instituţiilor constituţionale, la sistemul de partide, la practicarea vieţii politice, la ideologie şi la moravurile politice.”[6]


[1] A. Piţurcă – Introducere n studiul politologiei

[2] Herman Haller – Ştiinţa Politică

[3] A. Piţurcă – Introducere n studiul politologiei

[4] . Ovidiu Trăsnea, Filosofia politică, Ed. Politică Bucureşti

[5]A. Piţurcă – Introducere n studiul politologiei

[6] Benone Puşcă, Andy Puşcă – Drept constituţional comparat,

   Phillipe Ardant – Institutions politiques et Droit Constitutionnel

Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica