| 
 CLASICISMUL FRANCEZ                                  Singura tara care nu a asimilat barocul triumfator in tot estul  Europei  este Franta .Aici ,  clasicismul  se contureaza sub domnia lui  Ludovic al XIII-lea ,pentru a-si gasi deplina dezvoltare in timpul lui Ludovic  al XIV-lea .Clasicismul francez  in  secolului al XVII-lea este o sinteza a influentelor renascentiste italiene ,a  celor antice si a traditiilor franceze .El infuenteaza arhitectura ,decoratia  si intr-o masura mai mica ,pictura.Sustinut de inflenta Academiei franceze  ,care se infiiteaza in 1635 , acest curent este asimilat  stralucirii secolului lui Ludovic al XIV-lea  .Treptat ,rococo-ul ,mostenitor al barocului ,va inlocui clasicismul francez .Servind glorificarea puterii regale,viziunea artei clasice franceze este  monumentala ,folosindu-se pentru acesta de jocul echilibrat dintre orizontale  si verticale ,spre deosebire de dinamica liniei curbe  a barocului .
 Plalatul  Versailles ,de dimensiuni impresionante,simbol al autoritatii monarhice  absolute ,precum si al rationalismului ,a adunat,pentru construirea si  decorarea sa, pe arhitectii si decoratorii cei mai reprezentativi pentru noul  stil :Charles le Brun (1610-1690),Louis le Vrau (1612-1670), precum si Francois  Mansard (1598-1666).
 Nicolas  Poussin (1594-1665)este cel care fixeaza gustul clasic in pictura .Compozitiile  si peisajele sale cu ruine fac dovada regulilor clasicismului :simplitate,corectitudine,acuratete .
 Pictura lui Georges de la Tour (1593-1652) poarta amprenta  caravaggismului (stilul lui Caravaggio),folosind efectele de clarobscur date de  lumina unei lampi  sau a unei lumanari  ;fiecare dintre lucrarile sale  face ,cu  toate acestea ,dovada accentuata a rigorii ,eliminand aproape  orice detaliu (decor, arhitectura) care ar  incarca inutil lucrarea .
                   STILUL ROCOCO                          Stilul rococo reprezinta o tendinta  artistica a secolului alXVII-lea ,care se dezvolta sub domnia lui Ludovic al  XV-lea .Aparut catre 1715 rococo-ul apune odata cu ascensiunea neoclasicismului  francez ,catre 1765 .
 Pictura capata acum un rol decorativ ,fiind invadata de  motive exotice si naturaliste ,In cadrul motivelor ornamentale ,curbele  contracurbele si alte ornamente vadesc o inspiratie orientala sau mitologica  .Stilul rococo corespunde atmosferei rafinate si intelectuale a saloanelor  pariziene Astfel ,Parisul devine un loc de manifestare a arhitecturii rococo  ,in cadrul resedintelor luxoase numite hotels.
 Este o arhitectura mai rafinata cu spatii mai intime,care  lasa loc decoratiei –Salonul printesei de Soubise .Paris .
 Multe plafoane (ale resedintelor   ,cat si ale bisericilor ) sunt decorate acum cu pituri in trompe l'oeil  :personajele sunt colorate astfel incat sa simuleze realitatea ,ele plutind  parca ,in atitudini pline de gratie si eleganta .
 Antoaine Watteau (1684-1721) este pictorul "serbarilor  galante" si al saloanelor din aceasta perioada .Picturile sale exprima in  egala masura caracterul trecator al lucrurilor (sentimentul amoros  ,afectiv,atitudinile fugitive).Printre cele mai cunoscute "serbari galante  " se numara Imbarcarea pentru Cythera ,o proba de virtuozitate si  subtilitate :compozitia este alcatuita din figuri enigmatice ,atmosfera este  vaporoasa .
 Francois  Boucher (1703-1770) si Jean Honore Fragonard (1732-1806) se consacra si ei  reprezentarilor galante sau libertine ,fara al egala pe Watteau .Modelele cu  piele sidefie si haine bogat decorate reflecta gustul burgheziei indragostite  de o arta deseori facila-Fragonard,Leaganul .
                                      NEOCLASICISMUL       Cu acest termen sunt desemnate transformarile artistice din perioda  1750-1830.Influentat de gandirea din Secolul luminilor ,neoclasicismul impune  dominatia rigorii ,avand drept modele de arta greaca si cea romana  .Antichitatea se impune din nou ,in opozitie cu conceptiile baroce .Scoaterea  la lumina in 1748,a asezarilor romane de al Pompei si Herculanum favorizeaza o  interpretare nuantata a Antichitatii .Aceasta "noua lectura" este  menita sa duca la redescoperirea simplitatii si profunzimei naturii ,spre  deosebire de trairile superficiale ale rococo-ului. Temele mitologice si antice  ,sunt din nou prezente.In timpul primului Imperiu (1804-1814) ,neoclasicismul  devine stilul oficial .Revolutia franceza se foloseste si ea de acest stil  pentru a evidentia virtutile patriotice ,regandind valorile antice in termeni  morali .Artisutul trebuie sa fie acum o persoana angajata civil ,care sa-i  invete pe ceilalti faptele eroilor antici,simuland astfel virtutea.
 Fara efecte decorative ,pictura neoclasica incearca perfectiunea neteda,  punand accent pe forta reprezentarii;ea se foloseste de gesturi  teatrale,sugerand eroismul.Artistul neoclasic isi controleaza inspiratia  ,supunand-o examenului ratiunii sale .
 Arhitectura neoclasica  regaseste  sobrietatea si monumentalitatea arhitecturii antice ,ale carei elemente  frontonul,coloana,le foloseste.
 J a c q u e s –G e r m a i n Soufflot proiecteaza o opera grandioasa  pentru  reconstituirea bisericii Sainte  Genevievedin Paris devenita apoi Pantheonul.El este construit dupa un plan in  cruce greceasca ,inaltat cu o mare cupola. La Madelaine din Paris proiectata de  Pierre Vignon, este un templu peripter simbolizand legatura dintre puterea lui  Napoleon (in onoarea caruia a inceput constructia ) Imperiul Roman .
 Manifestul  neoclasicismului in pictura este considerat a fi lucrarea lui Jacques –Louis  David  (1748-1825) ,Juramantul Horatilor.  Ea este riguros compusa pe o retea de verticale si orizontale,intr-o gama  cromatica retinuta,toate aceste ealemente de limbaj plastic conferind operei  lui David echilibru ,calm si armonie.
 Elev al lui David,  Jan Auguste Dominique Ingres (1780-1867) este unul dintre ultimii mari  reprezentanti ai stilului clasic si conservator francez ,pictura sa aducand in  acelasi timp o inoire acestui stil ,care il poate situa printre  preromantici.Sustinator pasionat al predominatiei liniei asupra culorii el  creaza forme aproape sculpturale,opunandu-se prin aceasta unei cromatici  abundente.Marea Odalisca de la Luvru este considerata astazi ca o chintesenta a  conceptiei artistice a lui Ignes Nbudul este tratat sculptural ,cu o mare  precizie si,in acelasi timp ,cu o mare delicatese a tusei.
 Catre 1830  idealurile antice ale neoclasicismului se vor risipi in fata idealurilor  romantice care incepusera sa se manifeste.
                                             ROMANTISMUL                              Romantismul este o  miscare europeana care se manifesta inca de la inceputul secolului al XIX-lea  .Promovand lirismul,fantezia,libertatea de expresie ,cultul naturii acest  curent apare ca reactie impotriva clasicismului .Sensibilitatea romantica  refuza orice constrangere rationala si moralizatoare (asa cum este cazul  neoclasicismului )si lasa un loc important irationalului ,intuitiei  ,instinctului ,trairii .La inceput,este o miscare literara pentru ca apoi sa-si  puna amprenta ai asupra picturii .El reliefeaza izolarea artistului in lumea sa  interioara ,singuratatea sa in fata viziunilor si sentimentelor sale.                                   In 1863 ,in  urma protestelor a foarte numerosi artisti ,este organizat din initiativa lui  Napoleon ,un Salon al refuzatilor ,care sa gazduiasca nenumarate lucrari  respinse de juriul Salonului oficial ,organizat de Academia de Arte Frumoase,  expunea in fiecare an lucrari ale artistilor din toata Franta;un premiu sau  numai acceptarea la cest Salon insemna recunoasterea artstica si asigura  succesul profesional .La Salonul  refuzatilor din 1863 ,Manet socheaza cu lucrarea intitulata Dejunul pe iarba  .Aici,el transpune tema paradisului pastoral ,folosita din Renastere pana in  secolul stilului rococo ,in lumea contemporana lui,personajele lucrarii find  perfect identificabile in vremea sa.Opinia publica este indignata de prezenta  ,intr-un paravan parizian a unei femei goale ,stand intre doi barbati imbracati  la moda ;publicul nu mai vede, de aceasta data ,nimfe si satiri din mitologie  ,ci portretele , reprezentate aproape fotografic,ale unor contemporani.
 Capodopera  lui Manet ,Bar la Fois-Bergere (1882) ,este un exemplu al felului de a integra  figura umana in contextul pictural .Suprafata picturii vibreaza  de nenumaratele reflectii ale luminii pe care  lampile le imprastie asupra obiectelor ce compun frumoasa natura moarta si care  se reflecta ,in acelasi timp in oglinda .Totul devine stralucitor , Bar de  Foiles –Bergere  fiind ,in cele din urma  un spectacol optic care surprinde un anumit moment
 Astfel,Manet rupe cu traditia ,redefinind suprafata picturala si  deschizand drumul Impresionismului .
                        IMPRESIONISMUL
 Miscarea  artistica debuteaza catre 1865 ,insa se afirma cu adevarat odata cu prima sa  expozitie din 1874,ea se incheie in1886 data   ultimei expozitii .Impresionistii sunt uniti de aceeasi conceptie si  vointa picturala :studiul luminii si culorii ,al impresiilor vizuale pe care le  da lumina .
 Termenul de inpresionism a fost folosit pentru prima  oara  in 1874 de un jurnalist care  ridiculizeaza peisajul lui Monet,Impresie-Rasarit de soare .
 Reunind un grup de  personalitati artistice printre care Monet ,Pissarro ,Sisley ,impresionismul va  atrage si alti artisti care vor evolua ulterior catre demersuri diferite.
 Impresionistii  isi propun sa sugereze formele obiectelor scaldate in lumina si admosfera care  le inconjoara.Acest lucru reclama un serios studiu al lumii ,impresionistii  stiind si afirmand ca obiectele isi schimba culoarea in functie de lumina in  care sunt percepute,de reflectarea culorii altor obiecte ca si efectele produse  de alaturarea (juxtapunerea) mai multor obiete colorate .De exemplu culorile  complementare puse una langa alta in suprafete suficiente se intensifica una pe  cealalta.Amestecate in cantitati egale ele dau un gri neutru.Umbrele nu sunt  gri sau negre asa cum foarte numerosi pictori de pana acum crezusera,ci  colorate .De asemenea juxtapunerea culorilor pe panza gandite in asa fel incat  ele sa formeze un amestec doar privite de la distanta ofera nuante mult mai puternice  decat cele care ar rezulata din amestecul fizic al culorilor .In felul acesta  impresionistii ajung sa obtina efecte stralucitoare cu ajutorul tuselor mici,  juxtapuse sau suprapuse –o caracteristica a picturrii lor—care surprind  vibratia si efectele luminii.
 Claude Monet  (1840-1926) a adus foarte depate aceasta experienta , in special in seria de  lucrari care reprezinta Catedrala din Rouen   in diferite momente ale zilei .
 Auguste Renoir  (1841-1919) foloseste limbajul impresionist pentru a reprezentra figuri umane  surprinse in cadrul diverselor evenimente contemporane  lui ;Dans la Moulin de la Galette este un  exemplu al farmecului si veseliei cu care Renoir invaluie personajele sale .
 Edgar Degas  (1834-1917) expune impreuna cu impresionistii ,nefiind insa un adept al  picturii de exterior (in plen-air,in aer liber ).Foarte modern prin atentia pe  care o acorda organizarii compozitionale ,incadrarii personajelor in spatiul  pictural ,ca si prin punctele sale de vedere foarte indraznete ,Degas  contribuie la distrugerea sistemului  perspectival ,influnentand felul de incadrare a fotografiilor de la inceputul  secolului XX .
 
                    NEOIMPRESIONISMUL                  In  urma si prin evolutia cautarilor impresioniste apare o noua tendinta picturala  care aprofundeaza studiul teoriilor despe lumina si culuare:ea sustine  separarea culorilor in mici tuse (care pot ajunge niste puncte) juxtapunere si  folosirea contrastelor simultane de culoare .Acesta este motivul pentru care  noua tendinta va fi numita divizionism sau pointilism. (derivat de la cuvantul  francez point =punct).Reprezentantii sai, Georges Seurat si Paul Signac  construiesc suprafetele doar cu ajutorul punctelor de culoare pura,evitand  orice contur ,fapt ce a dus la simplificarea accentuata a formelor.O dupa-amiaza de duminica pe insula Grande Jadette de Georges Seurat  este o lucrare pentru Neoimpresionism:culorile,ca si formele sunt realizate cu  ajutorul a mici punte colorate care juxtapunerea formeaza nuantele si  tonalitatile dorite cu ajutorul amestecului optic.Amestecul optic este asadar o  trasatura esentiala a Neoimpresionismului care respinge amestecul lor  fizic.Insa aceasta preocupare este o noua ordine picturala care face ca  personajele lui Seurat sa para imobilizate in atitudini rigide.
 
 POSTIMPRESIONISMUL
 
 Grupand mai multe tendinte  artistice,postimpresionismul isi propune ca reactie la inregistrare a  senzatiilor de moment ale culorii si luminii o examinare sistematica a  proprietatilor spatiului tridimensional , expresivitatii liniei si culorii,cat  si a caracterului simbolic al subiectelor reprezentate .Trei artisti avand  fiecare propriul sau demers artistic,sunt personalitatile artistice de dupa  impresionism:Van Gogh ,Cezanne si Gauguin .Toti trei au inceput prin a accepta  limbajul impresionist, dezvoltandu-si apoi fiecare propria personalitate si  stilul sau inconfundabil.Ei sunt denumiti post-impresionisti ,aceasta  clasificare aratand pozitia lor cronologica de dupa impresionism.
 Paul Cezanne  (1839-1906) se apropie de impresionism prin atitudinea sa fata de lumina si  materie .Insa el depaseste lectia impresionismului, orientand pictura sa catre  sinteza formelor,descompunerea volumelor si obtinerea senzatiei de profunzime  prin juxtapunerea petelor de culoare si folosirea culorilor reci si calde  .Cezane este cel care a inventat si utilizat perspectiva aeriana, perspectiva  care nu se slujeste de linii si de desen pentru a creea iluzia optica a  spatiului ,ci de proprietatile pe care le au  culorile:transparenta,luminozitate,senzatie de cald sau rece de apropiere ori  departare ,Cezanne ajungand la o virtuozitate cu totul remarcabila in privinta  exploatarii subtilitatilor cromatice.
 Muntele Sainte  Victoire este ilustrarea capacitatilor exceptionale ale lui Cezanne de a  stapani proprietatile culorilor si luminii pe care le subordoneaza propriei  sale viziuni.El ramane unul dintre precursorii cei mai importanti ai picturii  moderne .
 Vincent Van Gogh  (1853-1890)porneste cautarile sale in cadrul curentului impresionist insa el  foloseste tehnica divizarii culorii pentru a-si exprima toate trairile  sufletesti.Opera sa face dovada construirii volumelor cu ajutorul contururilor  dar si a contrastelor puternice de culoare marcand astfel o percepere a lumini  inconjuratoare si o exprimare a sa cu totul originale .
 Paul Gauguin  (1848-1903) se desprinde de impresionism ,aducand picturii o dimensiune  noua,diferita folosind tente plate (zone de culoare nevibrate ca tonalitate)acordand  atentie motivului pictural .Stabilirea in Tahiti aduce in  pictura sa vigoarea picturilor primare.Toate  aceste preocupari,precum si forta operei sale face din Gauguin unul dintre  precursorii artei moderne.
                             Concluzii                  Evolutia  artelor plastice de-a lungul celor trei secole (XVII-XIX) pe care le-am parcurs  in aceste cateva pagini ,este spectaculoasa ,de o stralucitoare bogatie a  evenimentelor, conceptiilor ,viziunilor si expresiilor artistice.Productiile  artistice de orice fel :arhitecturale ,picturale decorative,s-au aflat  intotdeauna intr-o stransa relatie cu evenimentele instorice,ale istoriei  civilizatiilor precum si cu valorile promovate de autorii operelor de arta  .Putem forma un tabel general care pune alaturi atat evenimentele artisitve cat  si cele istorice care au influentat atat direct cat si indirect creeatia  artistica .Ele arata astfel o stransa legatura intre evolutia artelor si cea a  tehnicilor in secolul XIX.Perioada este conologica incepand din secolul  XVII pana in secolul XIX .
 Informatiile  istorice artistice sunt in aceeasi pozitie verticala.
 -Contextul  politic si evenimentele de civilizatie sunt mentionate in partea de sus a  tabelului .
 -Pictura  si arhitectura se regasesc in zona centrala a tabelului .
 -Partea  inferioara a tabelului cuprinde alte mijloace de expresie sau evenimente  cuturale .
 Benzile orizontale reprezinta fiecare un curent artistic pe durata sa  istorica,usurand in acest fel compararea diferitelor perioade precum si  retinerea celor mai importante informatii legate de acestea.
 |