1

Vechimea sistemului planetar al Soarelui

 

 

 

 

Referatul Nr.1

 

-din ciclul Realismul Ştiinţific şi Religios 

Referatul Nr.1 Vechimea Sistemului Planetar al Soarelui

Referatul Nr2 Creatia şi Evolutia regnului animal şi vegetal pe Pămīnt

Referatul Nr.3  Viaţa şi Genotipul Biofizic al Modelului Om

Referatul Nr.4 Bazele Extraterestrilor pe Terra

Referatul Nr.5 Pioneratul şi Tehnica Pioneratului Omenirii

Referatul Nr.6 Potopul de apă şi Lumea Antică

Referatul Nr.7 Calendarul Biblic şi Omul Prezentului 

Referatul Nr.8 Apocalipsa biblică şi Omul viitorului

A.Convenţii

 

Pentru a putea ridica valul patimas aruncat peste cunoastere de curentele filozofice ale vremurilor si pentru a putea  patrunde in paralelismele dintre Creatie, concept adoptat de filozofia Idealista cu restrangere mai mult dogmatica in zilele noastre si  Evolutie, concept adoptat de Filozofia Materialistă cu extindere mai mult ştiinţifică astăzi, ambele concepte descriind īn fond aceleaşi evenimente petrecute pe Terra, avem nevoie de adaptarea unui limbaj conventional necesar echivalării evenimentelor prezentate din punct de vedere dogmatic cu aceleaşi evenimente prezentate  din punct de vedere ştiinţific, limbaj care să ofere  o corespondenţă ad-hoc īntre termenii biblici şi termenii fizici, limbaj care să ofere  “cheile” de descifrare si īnţelegere  fără polemică, a informatiilor cuprinse īn textul biblic simplu sau cu trimiteri pe de o parte şi informaţiile  cuprinse īn textele ştiinţelor exacte pe de altă parte cu referire la aceleaşi informaţii.

Echivalenţe:

1) Cuvinte

EL şi CUVĪNTUL din dogmă  vor avea echivalentul de ENTROPIE UNIVERSALĂ  īn sistemul fizic

TU şi DUMNEZEU  din dogmă, vor avea echivalentul de  CĀMP UNIVERSAL īn sistemul fizic

SPIRIT sau DUH din dogmă devine FORTĂ īn sistemul fizic

2) Expresii.

“DUMNEZEU A ZIS: “Să...” din dogmă, devine īn sistemul fizic “evolutia sistemului X de la starea A la starea B”,

“DUMNEZEU A FĂCUT”, din dogmă, devine īn sistemul fizic echivalentul unor acumulări cantitative

“DUMNEZEU A NUMIT”, din dogmă semnifică īn sistemul fizic sfīrsitul unei evolutii

“DUMNEZEU A VĂZUT”, din dogmă, confirmă īn sistemul fizic un salt calitativ

 Creaţia īmparte timpul Pamīntului īn şapte intervale de timp denumite dogmatic “zile” corespunzăzoare īn Evoluţie unor lungi perioade de frămāntări geologice numite ere geologice,  ultima “zi” a acestui timp aparţine istoriei Omului. Pentru simplificarea convertirii informaţiei vechi cuprinse īn  textului biblic īn informaţii ştiinţifice noi, voi reda īntāi textul biblic - Creaţie,  interpretarea textului biblic  prin similitudine cu  termeni  cunoscuţi  ai ştiinţelor actuale şi apoi īncadrarea evenimentelor asrfel interpretate  īn timpul geologic - Evoluţie.

3) Sisteme de referinţă neconvenţionale

  Īn sistemele neconvenţionale de referinţă pe care vi le propuneme sau īn scările  ipotetice de raportare, parametrii  dimensionali ai modelelor materiale  osciliează īntre anumite limite specifice.

a. Sistemul de referinţă fundamental sau Scara Fundamentală (SF)

 Este scara care caracterizeaza natura ondulatorie şi starea de camp a materiei, evenimentele din această scara stau la baza organizarii realitatii īn modele fundamentale ondulatorii. Cāmpurile din această scară sīnt definite de funcţii de serii cotangenţiale şi au lungimi de undă ca mărime de sub un Ängstrong, mai mici decīt raza atomului de hidrogen. Frecvenţelor de ordinul de mărime N.1020 Hz, le vom da numele de frecvenţe de modele fundamentale, sau frecvenţe fundamentale. Similar, lungimile de undă corespunzătoare acestor frecvenţe le vom numi unde fundamentale. Frecvenţele modelelor fundamentale  reprezintă "scheletul electromagnetic" al modelelor reale din celelalte scări, forma nepipăibilă a unui spaţiu cu cel puţin 5 dimensiuni, al unui fagure universal  cu "găuri" de ordinul de mărime a sub un Änstrong, care se umplu după anumite legi cu corpusculi şi constituanţi elementari ai materiei. Temperatura specifică acestei scări osciliează īn jurul valori de zero grade absolut, adică de -273,15oC. Ca o caracteristică de bază a Scării Fundamentale este Inteligenţa Materiei. Nu avem cum să operăm cu aceste cāmpuri, dar este bine să cunoaştem  că ele există şi formează scheletul electromagnetic al tuturor realităţilor din Galaxia Noastră.    

b. Sistemul de refirinţă a microcosmosului sau Scara infiniţilor mici (Sim).

 Admitem că această scară cuprinde dimensiunile informaţionale referitoare la structura corpusculară şi elementară a materiei, regăsită sub o anumită formă de organizare. Admitem că īn Sim evenimentele care  au loc respectă anumite legi specifice structurii intime a materiei, legi de legătură īntre constituanţi elementari  organizaţi după modele specifice şi  anumite forme cantitative sub care sīnt reunite aceste modele; cāmpurile proprii sīnt definite de frecvenţe de ordinul Terahertzilor, iar lungimele de undă ale acestor cāmpuri sānt de ordinul micronilor. Temperaturile specifice acestei scări īnregistrează diferenţe mari, aproximativ īntre -272.1oC, punctul de topire al Heliului şi +3500oC, temperatura de topire a diamantului.  Funcţiile specifice acestor cīmpuri sīnt funcţii de serii cosinusoidale. Ca o caracteristică de bază a acestei scări este Materia. Īn această scară putem interveni dar nu putem īncă stăpīnii modele īn interiorul cărora vitezele de compunere sau de descompunere  specifice depăşesc anumite valori.

c. Sistemul de referinţă biologic sau Scara OMULUI (S0) este un caz particular al Scării infiniţilor mici şi se referă la realitatea lumii īn care trăim pusă īn evidenţă prin simţurile noastre.

   Īn scara Biologică sau scara OMULUI materia se organizează sub dimensiunea vectorială numită VIAŢA. Cīmpurile proprii scării SO au frecvenţe de ordinul kilohertzilor, iar lungimile de undă de ordinul sutelor de mii de metri. Aceste cīmpuri sīnt definite de serii de funcţii sinusoidale. Temperatura optimă a acestei scări, referindu-ne la realitatea biologică al modelul de viaţă OM, o vom considera oscilantă uşor īn jurul valorii de +36oC. Caracteristica de bază a acestei scări este Viaţa cu cazul particular al modelului OM de care ne vom ocupa īn continuare.

d. Sistemul de referinţă a macrocosmosului sau Scara Infiniţilor Mari (SIM) Dimensiunile cuprinse īn SIM aparţin manifestării materiei īn imensitatea ei,  aparţin comparării Universului. Lungimile de undă corespunzatoare acestor cīmpuri sīnt  de ordinul de mărime Nx1024 adică a unui număr N ori 10 la puterea +24 de metri, iar frecvenţele de ordinul unitar sau subunitar al Hertzilor. Temperaturile acestei scări īncep de pe la +3500oC şi ajung pānă la valori de milioane de grade Celsius. Caracteristice acestei scări, sīnt seriile de funcţii tangenţiale. Caracteristica de bază a acestei scări este Timpul. Nu putem opera cu aceste dimensiuni, dar trăim liniştiţi īn ele.

Sistemele ipotetice de referinţă pe care vi le propunem se caracterizează prin  aceia că au originile comune īn orice punct din spaţiu la care ne referim, astfel că după această ipoteză nu mai privim Universul ca pe  un volum avīnd un Centru şi o Margine ci ca un volum indefinit cu originile comune īn orice punct din spaţiu īn care centrul unui element de volum se intersectează cu marginea elementului de volum vecin..

.    Īn scările de referinţă  se vor regăsii totalitatea legilor ce definesc la un moment dat un eveniment dintr-o anumită scară şi īn legătură directă cu celelalte scări vecine. Aceptăm evenimentul, ca fiind o sumă de transformări prin care trece un anumit model, de la o anumită formă de organizare a materiei la alta.

Similitudine:

   - dacă ar fi să dăm viaţă unui "raţional" pe un electron al unui atom īn Sim; mărimea acestui raţional faţă de electron să fie  proporţională cu aceia a omului faţă de Pămīnt, atunci:

* raţionalul din Sim priveşte electronul ca pe planeta lui, la fel cum, prin similitudine, omul priveşte Pămīntul īn SO.

* referitor la timp, un an pentru om īnseamnă durata cīt Pămīntul se īnvārte īn jurul Soarelui; un an pentru raţionalul de pe electron īnseamnă durata īn care un electron de pe o anume orbită, se īnvīrte o dată īn jurul nucleului.

* referitor la spaţiu, pentru raţionalul de pe electron distanţele interelectronice, internucleare, interatomice, intermoleculare, sīnt prin similitudine, la fel de mari cum sīnt pentru om distantele interplanetare, interstelare,  sau intergalactice, etc.

 

B. Diagrama Materie – Timp – Temperatură  (vezi Fig.1, de la īnceput)

Facerea Lumii

Creaţie

Sursa: BIBLIA  (cu 2 citate),

Geneza – citat 1

Cap.1.1 La īnceput, Dumnezeu a făcut cerurile şi pămāntul

Evanghelia după Ioan – citat 2

1.1 La īnceput era Cuvīntul, şi Cuvīntul era cu Dumnezeu, si cuvīntul era Dumnezeu

1.2 El era la īnceput cu Dumnezeu

Interpretare

Textul biblic admite că la ĶNCEPUT, īn elementul de volum din Univers, īn care se află sistemul Solar cu Pămāntul, a existat  Entropia unui Cāmp Galactic, cu gradientul de temperatură crescător,  cu centre īn care au apărut primele aglomerari de materie. Cantitatea de materie care se aduna, se genera şi suprapunea, a dus la nasterea Cerurilor si a Pămīntului. Au fost emise diverse ipoteze mai actuale sau mai vechi despre naşterea Sistemului Solar, dar admiţānd aglomerarea de materie atestată de textul biblic, vom lua īn considerare ipoteza unor “explozii” ca fenomen de “spargere” a aglomerarii uriaşe de materie , īn cazul nostru cu prima planetă desprinsă Venus, desprindere  care a dat naştere la o mişcare de rotaţie īn jurul axei proprii a īntregii aglomerări cu Soarele rămas īn centru, după care au urmat alte explozii care au dus la desprinderea şi īmprăştierea īn spatiu, īn sens invers faţă de mişcarea planetei Venus, ale celorlalte planete, cam pe orbitele cunoscute astăzi.

Evoluţie – pentru perioada corespunzătoare anilor de la “īnceput”, ştiinţa are numai ipoteze, motiv pentru care vom elabora şi noi o ipoteză de lucru.sub forma unei diagrame materie - timp – temperatură, mtt ca īn figura alăturată:

 Īn ipoteza Micu vechimea elementului de volum din Galaxia Noastră īn care se găseşte sistemul nostru planetar , adică din vremea cānd aparţinea unei găuri negre care se īntindea pe o axă ce leagă  steaua Nordului de steaua Sudului, este de aproximativ 17 miliarde de ani. 1

Organizarea materiei  după o componentă vectorială - viaţa pe Terra - a apărut recent, cu circa 3 miliarde de ani īn urmă.

 

 

 Cu 17 miliarde de ani īn urmă, īn elementul de volum luat īn considerare şi īn care a aluat naştere Sistemul Solar din Galaxiea Noastră, era pe sfārşite starea energetică a unei găuri negre uriaşe, de formă sferoidală, caracterizată de parametrii  Scării Fundamentale.  O dată cu sfārşitul energetic al acestei găuri negre īncepe modelarea  materiei şi se schimbă sensul gradientului de temperatură al entropiei elementului de volum care devine crescător, īncepānd de la –273,150C. Datorită energiei degajate de ciocnirile dintre “particolele prafului cuantic”   care a existat īn gaura neagră ca urmare a “spargerii materiei” la zero grade absolut,   temperatrile locale sānt īn creştere  atingānd unele valori critice ale temperaturii īn anumite zone, uşor peste zero grade absolut. Energia rezultată īn urma ciocnirilor numită de noi Energie Fundamentală Iniţială, se transformă parţial īn “scāntei electrice” care dau pe ansamblu cāmpul electromagnetic propriu al elementului de volum caracterizat de parametrii Scării Fundamentale şi care electrizează “praful cuantic”. Energia Fundamentală Iniţială pe de altă parte  se transformă şi īn energie termică, dānd sens crescător gradientului de temperatură al entropiei elementului de volum.  Eneregia Fundamentală Iniţială  stă la baza naşterii primelor particule  materiale dānd o formă formă “ceţoasă”  elementului de volum la temperatură mai joasă decīt temperatura de lichefiere a heliului, particule care de altfel vor devenii constituanţii elementari ai realităţilor materiale viitoare. Cāmpurile electromagnetice vecine elementului de volum considerat, intră īn interferenţă cu noul cāmp electromagnetic propriu  elementului de volum.  O dată cu interferenţa electromagnetică a elementului de volum cu cāmpurile electromagnetice vecine, apare fenomenul de absorbţie electromagnetică a particulelor materiale elementare ionizate pierdute din alte lumi materiale. Particulele penetrază prin “ceaţa cuantică” a elementului de volum şi se ciocnesc cu particulele elementare existente deja aici. Rezultatul  ciocnirilor īn timp de cam  2 miliarde de ani a dus la apariţia unor aglomerări materiale şi energetice noi, iar după alte 8 miliarde de ani se naşte posibilitatea apariţiei  aglomerărilor de mase cereşti. Presiunea internă a acestor mase cereşti, dimensiunile lor materiale precum şi separarea lor ulterioară este discutabilă şi totuşi, faptul că planeta Venus are o miscare de revoluţie mai curioasă īn jurul Soarelor decāt celelalte planete demonstrează  că centrul de aglomerare a materiei pentru sistemul nostru planetar a fost Soarele şi prima planetă desprinsă īn momentul exploziei masei cereşti a fost Venus. Forţa de reacţie a acestei desprinderi a dat o mişcare de rotaţie masei cereşti rămase īn  sens invers, născāndu-se tot o dată şi o nouă forţă, forţa centrifugă. Datorită acestei forţe noi cāt şi a exploziilor care au urmat au fost aruncate īn spaţiu şi alte planete care au luat traiectorii apropiate de realitatea actuală de pe cer. 

   Cāmpurile electromagnetice din  Galaxia Noastră s-au interferat cu cāmpul electromagnetic nou creat al elementului de volum şi au dat naştere unor modele electromagnetice noi (urmează īn Referatul Nr.2 Teoria Modelării), cu o frecvenţă de repetiţie egală cu Nx1020 Hz şi "paşi" de īnaintare de ordinul miliAngstromilor pe secundă, sub influienţa cărora s-a generat tot ce noi cunoaştem şi nu cunoaştem   astăzi. Ţinānd seama de existenţa acestor modele electromagnetice īn diagrama mtt din Fig.1, distingem 5 etape mari īn care modelele  au luat forme materiale diverse, cu timpul propriu de evoluţie foarte diferit.

Etapa 1

Timp de cca. 3 miliarde de ani īn elementul de volum care abia ieşise din starea energetică a unei găuri negre, la temperatura de zero grade absolut, existau cāmpuri electromagnetice care ajungeau din vecinătăţile galactice precum şi "praful cuantic" rezultat īn urma “dezintegrării” materiei cuprinsă īn volumul gării negre, la temperatura de zero grade absolut.  Vānturile electromagnetice

 

 

antrenau particolele acestui "praf cuantic" şi pe cele  ce se pierdeau din alte părţi ale Galaxiei, făcāndu-le să se ciocnească şi să se contopească local. Evenimentele care se petrec īn această perioadă īn elementul de volum considerat sānt caracterizate de parametrii Scării Fundamentale. Spre sfārşitul celor 3 miliarde de ani, apar deja īn elementul de volum anumite “stări ceţoase” formate din aglomerări de particole electrizate şi mişcate de cāmpurile electromagnetice, apare  o anume formă de densitate critică a particolelor materiale care va favoriza ridicarea temperaturii foarte uşor peste zero absolut. O dată cu ridicarea temperaturii īntregul element de volum trece īntr-o altă formă de existenţă energetică.

Etapa 2

Continuă existenţa fenomenelor specifice SF.

Ciocnirile repetate duc la naşterea unor "scāntei" şi la realizarea  unor temperaturi uşor peste zero grade cānd “starea ceţoasă” devine o  “stare helioasă” care conţine şi particole de heliu lichid  īn interior. Creşterea uşoară a temperaturii o dată cu creşterea densităţii critice a “stării helioase” īn anumite puncte din elementul de volum īn care particulele se "lipeau" electrostatic, duce la apariţia primelor elemente specifice stării materiei cunoscută astăzi, adică apariţia moleculelor de heliu şi hidrogen sub formă de precipitat spaţial īn care se amestecă totul, stare caracterizată īn Scara infiniţilor mici, Sim. Această etapă durează cca alte 3 miliarde de ani.

Etapa 3

Continuă existenţa fenomenelor specifice SF.

Continuă existenţa fenomenelor specifice Sim.

Apar elementele de volum şi masă măsurabile specifice dimensiunilor din SO. Transformările energetice  duc la aglomerări materiale locale şi la naşterea unor noduri materiale sub formă lichidă formate din precipitatul “stării helioase”. Aceste noduri materiale spaţiale sub formă lichidă exercită o anume forţă de atracţie proprie asupra formelor materiale vecine pe care le capturează prin ciocnire şi scufundare. Nodurile materiale spaţiale astfel formate dobāndesc o “crustă” exterioară care transmite īn spaţiul vecin temperatura proprie nodului egală aproximativ cu temperatura de lichefiere a heliului ( uşor peste zero grade absolut) prin radiaţie, accelerānd astfel fenomenul de aglomerare specific Sim care duce la apariţia realităţilor materiale  dimensiunale caracterizate īn SO. Trecerea de la apariţie formelor dimensionale SO pānă la apariţia fenomenelor SIM s-a făcut relativ repede, īn cca 1 miliard de ani. Apare de acum o altă caracteristică nouă şi anume mărirea vitezei de transformare a materiei.

Etapa 4

Continuă fenomenele specifice SF.

Continuă fenomenele specifice Sim.

Continuă elementele specifice SO.

După o perioadă  de cca. 7 miliarde de ani, īntregul elment de volum este de nerecunoscut, este plin  cu aglomerări materiale şi energetice noi care se atrag şi se ciocnesc, toate aceste fenomene ducānd la aglomerarea materiei īn anumite  centre cosmice, cum a fost īn cazul nostru Soarele. Apariţia centrelor cosmice de aglomerare duce la naştere primelor elemente specifice Scării Infiniţilor Mari. Aglomerările materiale şi energetice īn anumite centre cosmice duc la rāndul lor la apariţia unor fenomene noi:

- creşterea  relativ rapidă a temperaturii de la zero grade absolut īn vecinătăţile cosmice la milioane de grade Celsius īn centrul aglomerărilor, favorizānd apariţia exploziilor.

 

 

- naşterea unor variante stelare nematurizate cu densităţi şi temperaturi proprii foarte variate şi al altor variante stelare maturizate care au dus la apariţia unor sisteme planetare cu o stea īn mijloc īn jurul căreia gravitează,  inclusiv apariţia Soarelui şi a sistemului  planetar al Soarelui. 

Etapa 5

Continuă elementele specifice celorlalte 4 etape cu specificul că aglomerările materiale cunoscute īncetează, aproape īntreaga materie din elementul de volum fiind aglomerată īn corpurile cereşti īn variantă nematurizată sau maturizată. Īn ipoteza noastră, elemntul de volum considerat a avut o formă sferoidală aşezată pe axa care leagă  Steaua Sudului şi Steaua Nordului, situate la polii  elementului de volum. Caracteristica generală a celei de a cincea etape la sfārşitul căreia trăim noi astăzi, este  sensul   gradientului de temperatură al Entropiei proprii, care a devenit descrescător, fenomen apărut acum cca 6 miliarde de ani. Sensul descrescător al gradientului de temperatură apărut īn cea de a cincea etapă este dat pe de o parte de  īncetarea ciocnirilor şi aglomerărilor specifice primelor 4 etape, iar pe de altă parte datorită transformării energiei termice īn energie electrică absorbită de starea electrostatică a materiei dobāndită pe parcursul primelor patru etape. O parte a elementului de volum considerat devine Sistemul Solar īn care gradientul de temperatură al Entropiei are pe ansamblu sensul descrescător.

    Ciclu de generare a materiei sub o curbă ascendentă a gradientului de temperatură specific Entropiei din fosta gaură neagră, care conţinea şi  elementul de volum considerat de noi, a fost de 11 miliarde de ani, timp īn care s-a născut Sistemul Solar, după care sensul gradientului de temperatură a devenit descrescător. Aşadar, Sistemul Solar  care a luat naştere īn elementul de volum considerat are acum sensul descrescător al gradientul de temperatură specific Entropiei proprii şi īndreptat īn direcţia stării energetice a unei viitoare găuri negre, timp din care a străbătut deja cca. 6 miliarde de ani. Ciclul complet de generare – degenerare, gaură neagră – Sistem Stelar – gaură neagră, este prin simetrie  de cca. 22  miliarde de ani tereştri.

  Īn Fig.1 este redat numai ciclul complect de generare a materiei din elementul de volum al fostei "găuri negre galactice"  cu durata de cca.11 miliarde de ani tereştrii īn care Entropia  avea caracteristica ascendentă a gradientului de temperatură şi primii 6 miliarde de ani de degenerare la sfārşitul căruia ne găsim noi astăzi, īn care Entropia  are caracteristica descendentă a temperaturii, īnspre zero absolut.

   Dacă īn primele 4 etape materia se organiza şi respecta legi specifice spaţiului tridimensional  şi al creşterii temperaturii pe ansamblu, īn cea de a cincea etapă temperatura urmează o curbă descendentă şi apar primele elemente ale celei de a patra dimensiune a spaţiului şi anume organizarea materiei după un sens vectorial, adică apariţia vieţii.

   Răcirea galactică la nivelul scoarţei corpurilor care au luat naştere va continua după o curbă descendentă, simetrică probabil curbei de creştere a temperaturii ca īn Fig.1, pānă cānd īntreaga masă de materie cosmică din elementul de volum luat īn considerare va ajunge la temperatura de zero grade absolut cīnd dispar practic fortele interne de legătură şi se va prăbuşi treptat, planetă după planetă şi stea după stea, īntr-o  imensă gaură neagră situată pe axa Steaua Nordului – Steaua Sudului.

Cele mai ok referate!
www.referateok.ro