Alexandru Lăpuşneanul-Rezumat

                                   de Costache Negruzzi

            Negruzzi este creatorul nuvelei istorice româneşti. Nuvela Alexandru Lăpuşneanul a fost publicată în primul număr al revistei Dacia Literară în anul 1840. Nuvela lui Negruzzi este o capodoperă, o culme neîntrecută până în prezent.

         Adevăr şi ficţiune: în scrierea acestei nuvele Negruzzi s-a inspirat din scieri vechi, mai ales din cronica lui Grigore Ureche. De aici a luat informaţia despre întoarcerea lui Lăpuşneanul împotriva dorinţei marilor boieri şi episodul uciderii celor 47 de boieri. Cercetările recente pun în lumină faptul că Lăpuşneanul nici nu a fost un domn atât de crud; în realiate nici nu au omorât 47 de boieri şi că mai aspră era soţia sa. Vinovat de acestă deformare este însă cronicarul Ureche. Important însă este, că pornind de la sumare date istorice, Negruzzi -prin talentul şi imaginaţia sa- a reuşit să creeze o ficţiune credibilă.
Nuvela înfăţişează întâmplări din a doua domnie a lui Alexandru Lăpuşneanul. Este o perioadă frământată, tensionată din istoria Moldovei, din cauza luptelor pentru putere.
Structura nuvelei: nuvela este alcătuită din patru părţi, fiecare având un moto semnificativ.
1. Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu! - ilustrează hotărârea lui Lăpuşneanul de a ocupa tronul împotriva dorinţei marilor boieri
2. Ai să dai sama, doamnă! - sunt cuvintele rostite de văduva unui boier şi adresate doamnei Ruxandra, ca o ameninţare pentru crimele înfăptuite de soţul ei
3. Capul lui Moţoc vrem! - exprimă nemulţumirea poporului din cauza numeroaselor dări şi din cauza asupririi boiereşti
4. De mă voi scula, pre mulţi am să popesc şi eu! - sunt cuvintele lui Lăpuşneanul, care, revenit la realitate, îi ameninţă pe cei care voiau să-l călugărească.
Nuvela are o compoziţie echilibrată şi a fost asemănată cu a celor patru acte ale unei drame. Astfel expoziţia o reprezintă sosirea lui Lăpuşneanul în Moldova, intriga: acţiunile domnitorului îndreptate împotriva marilor boieri, punctul culminant: uciderea celor 47 de boieri şi a lui Moţoc, iar deznodământul este moartea lui Lăpuşneanul.
Alexandru Lăpuşneanul este un personaj complex, alcătuit din lumini şi umbre, asemenea oamenilor adevăraţi. Cruzimea domnitorului este motivată istoric şi psihologic: el îi pedepseşte pe marii boieri, care îşi doreau puterea şi pentru că îl trădaseră în prima domnie. Scopul politicii sale este centralizarea puterii în mâinile domnitorului împotriva tendinţelor marii boierimi. Cuvintele lui Lăpuşneanul sunt memorabile, exprimând hotărâre şi o voinţă de fier.
Chiar de la început domnitorul dovedeşte vederi progresiste, înaintate, răspunzând boierilor: Voi mulgeţi laptele ţării, dar a venit vremea să mulg şi eu pre voi!
Pentru a se răzbuna, domnitorul se preface, simulează împăcarea cu marii boieri. De asemenea şi-l apropie pe Moţoc. Totuşi violenţa şi cruzimea lui depăşesc la un moment dat limitele normalului în scena uciderii boierilor şi a alcătuirii piramidei de capete. În caracterizarea personajului Negruzzi notează gesturi, mimica, comportarea, replica: -Bine aţi venit boieri, zise Lăpuşneanul, silindu-se a zâmbi…; …răspunse Lăpuşneanul, a cărui ochi scânteiară ca un fulger…
Şi celelalte personaje sunt bine caracterizate (şiretenia mitropolitului, care îi sugerează doamnei Ruxandra să-şi otrăvească soţul, fără ca el să se implice).
Pentru prima oară în literatura română Negruzzi caracterizează personajul colectiv: mulţimea adunată sub zidurile palatului.

Cele mai ok referate!
www.referateok.ro