1 În sec. II-I a.Chr. cînd romanii se aflau în perioada de expansiune teritorială geto-dacii au intrat în sfera lor de influenţă. Această perioadă se caracterizează prin relaţiile de ordin militar dintre Imperiul Roman şi Dacia.
Primele semne ale expansiunii romane se efectua pe căi comercial-economice şi culturale, pătrunzînd pe teritoriul geto-dacic negustorii împreună cu mărfurile şi moneda romană. Primele armate romane care au intrat pe acest teritoriu au fost conduse de generalii Curio şi Lucullus (în anii 70 a.Chr.),pe litoralul de vest al Pontului, apoi generalul Marcus Licinius Crassus cucereşte regatele getice din Dobrogea. Mai tîrziu Dobrogea devine parte componentă a provinciei romane Moesia la sud de Dunăre. În următorii ani expansiunea romană a ajuns la strămutarea populaţiei la sud de Dunăre, astfel s-a realizat strămutarea populaţiei în număr de cca 150000 de persoane.
Primul război dacic a luat amploare la 25 martie 101, despărţindu-se în trei etape de bază: în regiunea banatului, în bătălia de la Tapae în care Decebal suferă înfrîngere de la Traian şi provincia Moesia Inferior (101-102), unde Decebal porneşte o contraofensivă, după care Traian se retrage. În 109 pe locul cîmpului de luptă s-a ridicat un monument triumfal imens cunoscut sub numele de Tropaeum Traiani.
După mai multe lupte în luna iulie 106 are loc ultima bătălie în care romanii asediază Sarmizegetuza, cucerind-o abia la începutul lui august, Decebal refugiindu-se în munţi unde este trădat, iar pentru a nu fi capturat se sinucide. Atunci Dacia a fost cucerită, iar în scurt timp Traian a emis o monedă specială cu inscripţia DACIA CAPTA, simbolizînd Dacia capitulată.
În rezultatul luptelor sîngeroase din acea perioadă evoluţia etnică a geto-dacilor capătă o nouă direcţie şi un nou nume - românii. Despre aceasta se ilustrează pe monumentul etnogenezei românilor Columna lui Traian.

                                                                                       Rusnac Andrei