referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Informatica Educatie Fizica Mecanica Spaniola
Arte Plastice Romana Religie Psihologie
Medicina Matematica Marketing Istorie
Astronomie Germana Geografie Franceza
Fizica Filozofie Engleza Economie
Drept Diverse Chimie Biologie
 

Infractiuni internationale comise catre persoane particulare

Categoria: Referat Drept

Descriere:

Aceasta infractiune este cunoscuta din cele mai vechi timpuri, incriminata ca atare si reprimata de legislatia interna a statelor. Varietatea deosebita a formelor si a abordarilor conceptuale face foarte dificila adoptarea unei definitii unanim acceptate la nivel international...

Varianta Printabila 


1

INFRACTIUNI INTERNATIONALE COMISE DE CATRE

PERSOANE PARTICULARE

 

 

.1 Consideratii introductive.

         Crimele contra pacii si securitatii internationale, crimele de razboi si crimele

contra umanitatii constituie, asa cum am prezentat anterior, pericole de o gravitate

deosebita la adresa umanitatii. Aceste infractiuni sunt comise de catre organe,

organizatii si institutii guvernamentale sau persoane particulare care actioneaza īn

calitate de agenti ai statului ori din īnsarcinarea acestuia.

         Spre deosebire de aceste infractiuni, īn categoria pe care o analizam īn

continuare intra faptele penale care de regula sunt savārsite de catre persoane care nu au calitatea de agenti ai statului si care nu actioneaza din īnsarcinarea sau īn numele unor guverne. Dreptul international penal īncorporeaza norme si sanctioneaza inclusiv acele persoane care comit infractiuni īn nume propriu si nu sub autoritatea unor state sau autoritati guvernamentale.

         Includerea unor asemenea infractiuni īn sfera represiunii internationale se

datoreaza faptului ca acestea, prin pericolul pe care īi prezinta, prin formele de

manifestare sau prin efectele pe care le produc, depasesc cadrul limitat al dreptului

intern al unei tari, constituind un atentat la valori ce tin de interesul general al statelor, de stabilitatea raporturilor internationale si de cooperarea pasnica īntre natiuni si prezinta astfel un īnalt grad de periculozitate pentru īntreaga comunitate

internationala.

         Incriminarea unor fapte din aceasta categorie precum: terorismul international,

pirateria maritima, distrugerea cablurilor submarine, traficul ilicit de stupefiante,

falsificarea de moneda, circulatia si traficul de publicatii obscene, aducerea īn sclavie si traficul de sclavi, traficul de femei si copii, luarea de ostatici, obligarea la munca fortata s.a. se face prin adoptarea de catre comunitatea internationala a unor tratate (conventii, acorduri) īn domeniile care necesita interventie īn reglementare.    Aceste instrumente juridice internationale interzic īn mod formal comiterea infractiunilor mentionate anterior, dar statele se angajeaza sa introduca īn legislatia penala interna norme care sa sanctioneze faptele antisociale comise. De asemenea, statele se angajeaza sa actioneze pentru prevenirea producerii acestora, pentru colaborarea īn vederea reprimarii oriunde s-ar savārsi, precum si pentru prinderea, arestarea, judecarea si pedepsirea penala a autorilor acestor infractiuni.

 

.2 Terorismul international.

Aceasta infractiune este cunoscuta din cele mai vechi timpuri, incriminata ca

atare si reprimata de legislatia interna a statelor. Varietatea deosebita a formelor si a

abordarilor conceptuale face foarte dificila adoptarea unei definitii unanim acceptate

la nivel international.

Terorismul este definit, īn general, ca folosirea deliberata si sistematica a unor mijloace de natura sa promoveze pe scara larga teroarea īn vederea obtinerii unor scopuri criminale.

         Īncercarile repetate de a defini terorismul international īn cadrul ONU si al

altor organizatii internationale au ramas fara rezultat, datorita, īn principal unor

puncte de vedere diferite, greu de conciliat.. Astfel, reprezentantii unor state se opun

definirii drept acte teroriste a actiunilor disperate ale unor persoane care īsi dau viata

pentru libertate, pentru eliberare nationala si sociala, sustinānd ca este greu sa se faca distinctie īntre aceste actiuni si actele teroriste propriu-zise.

         Nevoia de definire a terorismului international a fost subliniata si de catre

Uniunea Europeana care, la 14 septembrie 2001, a admis ca trebuie sa fie statuat un "cadru juridic adecvat de combatere la nivel international".Cu toate ca dezbaterea

acestui fenomen a fost īnscrisa pe ordinea de zi a Sesiunii Adunarii Generale a O.N.U. din octombrie 2001, Kofi Annan a adus la cunostinta opiniei publice ca "dificultatile anterioare se mentin" fiind greu sa se ajunga la un punct de vedere comun asupra definirii terorismului international.

         Caracteristica principala a terorismului este intimidarea prin violenta.

         Mijloacele folosite pentru atingerea acestui scop sunt extrem de variate, incluzānd rapirea de persoane, luarea de ostatici, asasinatul, executarea persoanelor, producerea de explozii, distrugerea unor edificii publice, sabotarea cailor ferate sau a unor instalatii industriale ori a mijloacelor de telecomunicatii, ruperea unor diguri, otravirea apei potabile, producerea de boli contagioase etc.

         Terorismul international are drept scop sa complice sau sa determine ruperea

ori deteriorarea relatiilor dintre state, sa īnlature anumiti lideri politici, inclusiv sefi de

state, sa influenteze prin intimidare politica generala a unor state sau pozitia pe care

acestea urmeaza sa o adopte fata de unele probleme politice concrete, sa impuna o

doctrina politica sau o anumita forma de organizare a statului, o religie sau o anumita ideologie, sa creeze tensiune īn relatiile internationale, punānd īn pericol pacea si securitatea mondiala.

         Terorismul poate deveni o parte componenta a politicii unui stat care

utilizeaza sau sprijina prin organismele sale actiuni cu caracter terorist īmpotriva altor state sau īmpotriva unor membrii ai propriei societati (terorismul de stat). Totodata, terorismul international poate fi savārsit atāt īn timp de pace, cāt si īn timp de razboi. Īn ultimul secol, terorismul international a luat o amploare deosebita, īn

special sub forma de atentate contra unor sefi de state, atacarea misiunilor diplomatice si a diplomatilor, atentate īmpotriva personalitatilor politice sau a unor persoane particulare cunoscute pentru opiniile lor, atacarea unor institutii publice, a unor īntreprinderi comerciale sau a unor cladiri importante, a unor nave si aeronave etc.

         Dupa atentatul de la Marsilia din anul 1934 cānd au fost asasinati regele

Alexandru I al Iugoslaviei si Louis Barthou, ministrul de externe al Frantei,Consiliul

Societatilor Natiunilor a convocat, la initiativa Frantei, o conferinta privind reprimarea internationala a terorismului international, care s-a desfasurat la Geneva si s-a materializat prin īncheierea a doua conventii, la 16 noiembrie 1937, asupra prevenirii si reprimarii terorismului, precum si asupra unei Curti penale speciale care sa judece persoanele acuzate de terorism. Desi cele doua conventii au fost semnate de catre 24 de state, acestea nu au intrat īn vigoare deoarece nu au fost ratificate de numarul suficient de state. Romānia a fost semnatara acestor conventii. Potrivit art. 1 din Conventia asupra prevenirii si reprimarii terorismului, actele de terorism sunt definite ca "fapte criminale īndreptate īmpotriva unui stat si al caror scop sau natura este de a provoca teroarea unor persoane determinate, grupurilor de persoane sau publicului".

         Prin aceeasi conventie, statele se angajau sa se abtina de la orice fapte care ar putea favoriza activitatea terorista, īmpotriva altui stat, de a lua masuri de prevenire si reprimare a terorismului international, acordāndu-si ajutor reciproc pentru combaterea acestuia. Totodata, statele se obligau sa pedepseasca persoanele vinovate pentru atentatele īmpotriva sefilor de stat si a altor persoane cu functii oficiale, pentru faptele care pun īn pericol mai multe vieti omenesti, actele diversioniste asupra bunurilor private si de stat, precum si pentru fabricarea, procurarea, detinerea sau furnizarea de arme si munitii, pasapoarte sau alte documente false īn scopuri teroriste.

         Actele de terorism au figurat si printre crimele sanctionate de tribunalele

militare de la Nürnberg si Tokio.

         Asa cum am precizat anterior, desi au fost adoptate sub egida Natiunilor Unite,

numeroase rezolutii ale Adunarii Generale īn acest domeniu, nu s-a putut ajunge la īncheierea unei conventii internationale cu caracter general si universal asupra

terorismului. Dintre cele mai importante rezolutii, subliniem:

- Rezolutia Adunarii Generale a O.N.U., nr. 2625 (XXV) din anul 1970,

referitoare la principiile de drept international privind relatiile amicale si cooperarea

dintre state conform Chartei Natiunilor Unite, care instituia obligatia statelor de a se

abtine sa organizeze sau sa īncurajeze actele de terorism pe teritoriul altui stat, de a

ajuta asemenea acte sau de a participa la ele ori de a tolera pe teritoriul lor producerea unor asemenea acte.

- Rezolutia Adunarii Generale a O.N.U., nr. 3034 (XXVII) din 18 decembrie

1972, “cu privire la unele masuri pentru prevenirea terorismului international, care

pune īn pericol sau distruge vieti umane nevinovate sau care afecteaza libertatile

fundamentale, precum si pentru studierea cauzelor care genereaza forme de terorism si acte de violenta care īsi au originea īn saracie, deceptii, nemultumire si disperare si care determina unele persoane sa sacrifice vieti umane, inclusiv propria lor viata, pentru a īncerca sa aduca schimbari radicale”. Rezolutia pune un accent deosebit pe studierea cauzelor profunde de ordin politic, economic si social care genereaza ori alimenteaza terorismul international si pe masurile pentru atenuarea sau īnlaturarea acestora. Īn scopul promovarii acestor masuri, īn cadrul organizatiei a fost constituit un Comitet special care a primit, totodata, sarcina de a examina propunerile formulate de state pentru prevenirea si reprimarea terorismului international.

         Dupa anul 1994, Adunarea Generala a O.N.U. a adoptat un numar mare de

rezolutii continānd "masuri pentru eliminarea terorismului international” (de exemplu, Rezolutiile nr. 49/60 din anul 1994, nr. 50/53 din anul 1995, nr. 51/210 din anul 1996, nr. 52/165 din anul 1997, nr. 53/108 din anul 1999, nr. 54/110 din anul

2000, nr. 55/158 din anul 2001 s.a.)

         Īn raport de recrudescenta unor forme de terorism īn anumite perioade s-au

īncheiat unele conventii cu caracter partial, specializat, pentru realizarea unei colaborari internationale īn combaterea acestora. Reglementarile vizeaza diferite forme de manifestare a terorismului international, īn variate domenii.

 

Īn domeniul protectiei persoanelor care se bucura de imunitate diplomatica

cele mai semnificative sunt:

a) Conventia cu privire la prevenirea si reprimarea infractiunilor contra

persoanelor care se bucura de o protectie diplomatica, inclusiv agentii diplomatici,

1

adoptata la cea de-a XXXVIII-a sesiune a Adunarii Generale a O.N.U., prin Rezolutia

3166 din 14 decembrie 1973, document ce incrimineaza faptele intentionate considerate infractiuni internationale constānd īn: - comiterea unui omor, a unei rapiri

sau a altui atac īmpotriva persoanei sau a libertatii unei persoane care se bucura de o protectie internationala; - comiterea, prin violenta, īmpotriva localurilor oficiale, a

locuintei private sau a mijloacelor de transport ale unei persoane, a unui atac de natura a pune persoana sau libertatea sa īn pericol; - amenintarea cu comiterea unui

asemenea atac, tentativa si complicitatea la asemenea acte s.a. Conventia īncorporeaza acordul statelor parti de a considera asemenea fapte ca infractiuni īn cadrul legislatiei lor nationale si de a le prevedea pedepse corespunzatoare, īn raport de gravitatea lor.

         De asemenea, statele parti la conventie se angajeaza sa includa īn acordurile bilaterale aceste infractiuni īn tratatele de extradare, iar daca nu exista astfel de tratate, sa considere conventia ca baza juridica pentru efectuarea extradarii.

b) Conventia īmpotriva luarii de ostatici, din 1979, ce cuprinde acordul

statelor de a incrimina prin legile lor interne infractiunea de luare de ostatici, constānd īn faptul de: - a sechestra o persoana sub amenintarea ca o va omorī; - a rani o asemenea persoana sechestrata sau de - a continua sa o retina pentru a constrānge un stat, o organizatie internationala sau o persoana fizica, sa īndeplineasca un act sau sa se abtina de la īndeplinirea lui, ca o conditie a eliberarii ostaticului;

c) Conventia privind securitatea personalului Natiunilor Unite si a celui

asociat, din 1994, cuprindea sub aspect penal angajamentul statelor de a pedepsi prin legislatia lor nationala faptele īndreptate īmpotriva unor asemenea persoane, constānd īn omucideri, rapiri sau orice alt atac si de a colabora īn pedepsirea unor asemenea crime.

 

Īn domeniul securitatii navigatiei aeriene īmpotriva deturnarilor de aeronave

si a altor acte de natura a raspāndi teroarea īn rāndul pasagerilor, au fost adoptate de catre statele membre ale Organizatiei Internationale a Aviatiei Civile (O.A.C.I.) trei conventii internationale:

a) Conventia referitoare la infractiuni si alte acte savārsite la bordul

aeronavelor, semnata la Tokio īn 1963;

b) Conventia pentru reprimarea capturarii ilicite de aeronave, semnata la

Haga īn 1970;

c) Conventia pentru reprimarea actelor ilicite īndreptate īmpotriva securitatii

aviatiei civile, semnata la Montreal īn 1971 si completata ulterior de dispozitiile

Conventiei pentru reprimarea actelor ilicite de violenta la aeroporturile care servesc

aviatia civila (Montreal, 1988).

         Fondul problemelor privind combaterea terorismului international īn acest

domeniu este stabilit, īn principal, prin dispozitiile Conventiei de la Haga din anul

1970, iar prin Conventia de la Montreal a fost completat tabloul infractiunilor

incriminate cu fapte comise la sol sau īn orice alt mod ce afecteaza siguranta

navigatiei aeriene, īmpiedicānd deturnarea aeronavelor. Conventia de la Haga din anul 1970 nu defineste infractiunea de deturnare de aeronave, dar prevede ca savārseste o fapta penala orice persoana care, aflāndu-se la bordul unei aeronave īn zbor, īn mod ilegal si prin violenta sau amenintare cu violenta pune stapānire pe aceasta aeronava, exercita controlul asupra ei sau īncearca sa comita unul din aceste acte ori este complice al unei persoane care comite sau īncearca sa comita unul din aceste acte. Statele parti la conventie se angajeaza sa reprime deturnarea de aeronave cu sanctiuni severe.

         Este semnificativ ca toate aceste conventii din 1970, 1971 si 1988 incrimineaza fapte grave de terorism, ce sunt considerate infractiuni internationale, indiferent de spatiul aerian īn care se produce aceasta. Dupa cum am mentionat

succint, prima conventie incrimineaza deturnarea de aeronave, iar celelalte doua

condamna fapte grave cum ar fi: - punerea īn pericol a sigurantei aeronavei prin

actiuni violente īndreptate īmpotriva persoanelor aflate la bordul acesteia; - distrugerea unui avion aflat īn serviciu sau plasarea de substante ori dispozitive capabile sa distruga un avion aflat īn serviciul aerian; - distrugerea ori deteriorarea

unor facilitati ale aviatiei civile; - comunicarea de informatii false care pun īn pericol

siguranta unei aeronave aflate īn zbor etc.

         Competenta jurisdictionala revine, fara o ordine de prioritate, statului de

īnmatriculare, statului de aterizare sau statului īn care locatorul īsi are sediul principal al afacerilor ori, īn lipsa acestuia, adresa permanenta.

         Ca si īn cazul altor infractiuni internationale, statele parti se obliga sa

considere deturnarea ca un caz de extradare de plin drept īn orice tratat de extradare, iar daca nu exista astfel de acorduri, sa considere conventia ca baza juridica pentru efectuarea extradarii.

         Īn legislatia romāna au fost adoptate norme interne pentru sanctionarea

deturnarii de aeronave sau a capturarii ilicite de aparate de zbor anterior ratificarii

Conventiei de la Haga din anul 1970, (Decretul nr.432/14 iul.1970) iar īn prezent sunt stabilite sanctiuni importante pentru autorii acestui gen de infractiuni prin legi

speciale (art.106-109 din O.G. nr.29/1997 privind Codul aerian, republicata; Titlul X,

Sectiunea a III-a privind Infractiunile specifice aviatiei si marinei militare) si prin

Codul Penal al Romāniei, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.

 

Īn domeniul sigurantei navigatiei maritime, s-au īncheiat la Roma, īn anul 1988, doua instrumente juridice si anume: Conventia pentru reprimarea actelor ilicite

īmpotriva sigurantei navigatiei maritime si Protocolul pentru reprimarea actelor

ilicite īmpotriva sigurantei platformelor fixe situate pe platoul continental.

Un cadru de reglementare relativ recent este stabilit si pentru protectia

domeniului energiei nucleare, prin intermediul Agentiei Internationale pentru

Energie Atomica, organism specializat al ONU cu sediul la Viena. Au fost adoptate,

īn acest sens, Conventia pentru protectia fizica a materialului nuclear (Viena, 1980),

care interzice orice acte care ar pune īn pericol siguranta materialelor nucleare,

precum si Conventia pentru reprimarea bombardamentelor teroriste (adoptata de

Adunarea Generala a O.N.U. īn anul 1997) prin care este interzisa plasarea de

substante explozive īn locuri publice, īn facilitati apartinānd statului, īn sistemele de

transport public si īn infrastructura.

         Nu lipsesc din sistemul conventional de combatere a terorismului nici unele

reglementari pentru limitarea surselor de finantare a acestuia. Pentru acest scop

s-au īncheiat: Conventia ONU īmpotriva recrutarii folosirii, finantarii si instruirii

mercenarilor (1989) si Conventia internationala privind suprimarea finantarii

terorismului, adoptata la New York, īn anul 1999, ratificata de Romānia prin Legea

nr. 623/2002.

         Īn cadru regional, au fost īncheiate mai multe conventii internationale vizānd

combaterea terorismului. Dintre acestea, cele mai semnificative sunt:

- Conventia pentru prevenirea sau reprimarea actelor de terorism care iau

forma delictelor contra persoanelor, ca si a extorcarilor conexe acestor delicte, daca

asemenea acte au repercusiuni internationale, semnata la Washington, īn anul 1971, de catre statele membre ale Organizatiei Statelor Americane (OSA);

- Conventia europeana pentru reprimarea terorismului, īncheiata la Strasbourg īn 1977 īntre statele membre ale Consiliului Europei, ratificata de Romānia prin Legea nr. 19/1997. Conventia a fost amendata prin Protocolul adoptat la Strasbourg, la 15 mai 2003, document ce a fost ratificat prin Legea nr. 366/2004. Protocolul largeste sfera de protectie prin incriminarea unui numar extins de actiuni ce pot avea caracter terorist si evidentiaza distinct caracterul de infractiune international de terorism pentru fapte ce sunt prevazute īn alte conventii internationale. Conventia americana cuprinde angajamentul statelor parti de a coopera la luarea oricaror masuri pe care le vor considera eficace pentru prevenirea si reprimarea actelor de terorism, īn special cu privire la rapirea, uciderea si alte atingeri aduse vietii sau integritatii fizice a persoanelor carora statele sunt obligate de dreptul international sa le acorde o protectie speciala.

         Potrivit conventiei, asemenea crime trebuie sa fie considerate crime internationale indiferent de mobilul care le-ar inspira (deci inclusiv cel politic). Conventia europeana pentru reprimarea terorismului vizeaza luarea unor masuri eficace de īntrajutorare judiciara si extradare, angajāndu-se sa nu considere asemenea fapte ca infractiuni politice, pentru ca autorii unor acte de terorism sa nu scape urmaririi si pedepsirii.

Conventia are īn vedere urmatoarele fapte criminale:

a) infractiunile cuprinse īn cāmpul de aplicare al Conventiei pentru reprimarea

capturii ilicite de aeronave de la Haga din 1970 si al Conventiei pentru reprimarea actelor ilicite īndreptate īmpotriva securitatii aviatiei civile, de la Montreal, 1971;

b) infractiunile grave īndreptate īmpotriva vietii, integritatii corporale sau libertatii persoanelor care au dreptul la o protectie internationala, inclusiv agentii diplomatici;

c) infractiunile care comporta rapirea, luarea de ostatici sau sechestrarea

arbitrara;

d) infractiunile care comporta utilizarea de bombe, grenade, proiectile, arme de foc automate ori scrisori sau valize capcana, īn masura īn care asemenea utilizare

prezinta pericol pentru persoane.

         Celelalte conventii adoptate īn cadru regional sunt: Conventia Asociatiei Asiei

de Sud-Est pentru Cooperare Regionala privind reprimarea terorismului (Kathmandu, 1997), Conventia Araba privind reprimarea terorismului (Liga Statelor Arabe, Cairo, 1998), Conventia Organizatiei Conferintei Islamice pentru reprimarea terorismului international (Ouaghadongou, 1999) si Conventia Organizatiei Statelor Africane privind prevenirea si combaterea terorismului (Alger, 1999).

         Īn zona bazinului Marii Negre, statele riverane au stabilit prin acorduri

regionale masuri pentru prevenirea si combaterea terorismului īn zona. Īn acest sens, statele membre ale Organizatiei pentru Cooperare Economica īn Marea Neagra au adoptat masuri suplimentare prin Protocolul privind combaterea terorismului, semnat la Atena, la 3 decembrie 2004.

         Numeroase conventii internationale pentru combaterea terorismului s-au

īncheiat si īn cadru bilateral, īndeosebi īn contextul mai larg al asistentei juridice

internationale pe care statele si-o acorda īn mod reciproc.

Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica