1
Analiza
financiara a intreprinderii. Definire. Importanta. Continut
Analiza
financiara are ca obiect evaluarea politicii
financiare a intreprinderii intr-o perioada trecuta si facilitarea
luarii in
cadrul acesteia a unor decizii viitoare,
Ea
investigheaza doua domenii importante:
-
echilibrul
financiar,
-
renatibilitatea.
Analiza
atenta a contului de rezultate este indispensabila
pentru efectuarea analizei financiare.
Astfel,
analiza financiara se sprijina pe documentele
intreprinderii dar utilizeaza si alte surse de informare.
Pe langa un
studiu strict al conturilor si bilantului,
analiza financiara urmareste specificul activitatii intreprinderii,
calitatea
echipei de conducere, motivarea personalului, performantele si
tehnologia
aplicata.
Rezultatele
acestei analize pot fi utilizate fie in
interiorul intreprinderii si serveste conducerii acesteia, fie in
exteriorul
intreprinderii, atunci cand este solicitata de catre partenerii
acestuia.
Echilibrul
financiar al intreprinderii se apreciaza in cea
mai mare parte utilizand datele din bilantul intreprinderii care, spre
deosebire de bilantul contabil opereaza cu o concentrare a anumitor
conturi.
Prezentarea
conturilor de activ si pasiv se face dupa
criteriul omogenitatii.
Criteriile de
baza utilizate in elaborarea bilantului
financiar sunt:
-
lichiditatea,
-
exigibilitate.
In ceea ce
priveste activul bilantului este necesar ca toate
elementele inscrise la acest capitol sa reprezinte o valoare reala a
activului,
procedandu-se la eliminarea nonvalorilor.
In cazul
activelor se cuprind imobilizarile necorporale,
imobilizarile corporale, imobilizarile financiare, stocurile, creantele
de
exploatare valorile mobiliare de plasament si disponibilitatile,
primele pentru
rambursarea obligatiunilor, regularizarile.
In ceea ce
priveste pasivul bilantului, analiza financiara se
efectueaza asupra unui bilant la care s-a realizat repartizarea
veniturilor.
In pasiv
intra: capitalurile proprii, datoriile pe termen
mediu si lung, provizioanele pentru riscuri si accidente.
1
Analiza
financiara trebuie sa aprecieze daca gradul
lichiditatii activelor intreprinderii este suficient de ridicat pentru
a-i
permite acesteia sa faca fata in orice moment angajamentelor pe care si
le-a
asumat, respectiv pentru a-i asigura solvabilitatea.
Echilibrul
financiar este apreciat prin confruntarea gradului
de lichiditate a activelor cu gradului de exigibilitate a elementelor
pasivului.
Pentru
realizarea acestei analize pot fi utilizate ca
instrumente: fondul de rulment si indicatorii de structura.
Fondul de
rulment reprezinta marja de securitate ce masoara
echilibrul financiar si se poate aprecia fie ca diferenta intre
capitalurile
permanente si activul imobilizat, fie ca diferenta intre activul
circulant si
datoriile pe termen scurt. Fondul de rulment poate avea valori pozitive
sau
negative.
In ceea ce
priveste situatia trezoreriei, aceasta reprezinta
diferenta intre nivelul totalurilor valorilor din casa si a nivelului
contributiilor bancare curente si a soldurilor creditoare ale bancii.
Situatia
trezoreriei mai poate fi determinata si ca o
diferenta intre fondul de rulment si nevoia de fond de rulment.
Dificultatile
trezoreriei survin frecvent in cazul in care
trezoreria inregistreaza o crestere a activitatii marindu-si vanzarile
si
sporind nevoia de fond de rulment.
Atragerea
unor resurse de lunga durata intr-o asemenea
situatie nu se poate realiza imediat.
Cresterea
fondului de rulment devine o restrictie pentru
dezvoltarea intreprinderi, pentru ca o finantare la nivel inalt si pe
termen
lung urmeaza unei dezvoltari a intreprinderii.
Utilizarea
fondului de rulment a fost si este contestata.
Multe intreprinderi folosesc din ce in ce mai mult un credit pe termen
scurt ce
se reinnoieste continuu si capata caracter permanent.
In
aceasta situatie fondul de rulment devine o marja de securitate
inutila, iar in perioadele dificile de activitate ale intreprinderii
sau ale
bancii un asemenea credit poate sa nu mai fie reinnoit creandu-se
disfunctionalitati intreprinderii.
|