1

Efectele recunoasterii

 procedurii principale

 

 

       Īn cazul procedurii principale, recunoasterea īnsemna ca hotarārea de deschidere a procedurii produce, fara īndeplinirea vreunei formalitati suplimentare, īn orice alt stat, efectele prevazute de legea statului de deschidere, cu exceptia cazului īn care legea prevede altfel, daca īn acel stat nu este deschisa o procedura secundara (art. 17 alin. 1 din Regulament).

 

       Recunoasterea procedurii principale da astfel deciziei de deschidere a

procedurii o eficacitate si o „efectivitate” imediata. Spre deosebire de Legea model UNCITRAL, Regulamentul 1346/2002 urmeaza „modelul extinderii ” īn alte state a efectelor prevazute de legea statului īn care procedura a fost deschisa.

       De aceea, Regulamentul nu enumera explicit care sunt aceste efecte care urmeaza a fi recunoscute īn mod automat. Vom analiza īnsa efectele recunoasterii automate prevazute de Regulament prin prisma principalelor efecte ale unei proceduri de insolventa, asa cum se regasesc ele īn cvasitotalitatea legislatiilor europene, inclusiv īn cea romāna : suspendarea actiunilor si urmaririlor individuale, dezinvestirea debitorului si numirea unui administrator sau lichidator (reprezentant al procedurii).

 

         a) Suspendarea actiunilor si urmaririlor individuale va opera extrateritorial ipso iure, de la data deschiderii procedurii principale. Legea statului de deschidere va defini scopul, durata si modalitatile de ridicare a acestei suspendari. Un corolar al acestui efect este obligatia prevazuta de art. 20 alin. 1 din Regulament. Īn sarcina creditorilor care, ulterior deschiderii procedurii principale, au obtinut, prin orice mijloc, mai ales prin executarea bunurilor debitorului situate pe teritoriul unui alt stat contractant, satisfacerea, īn tot sau īn parte, a creantelor lor, de a restitui reprezentantului romān sau, dupa caz, lichidatorului european valoarea obtinuta.

         b) Dezinvestirea totala sau partiala a debitorului va deveni efectiva

īn orice stat implicat, la aceeasi data la care a devenit efectiva īn statul de

deschidere. Art. 14 din Regulament prevede masuri de protectie a tertilor de

buna-credinta care ar putea contracta cu debitorul dezinvestit.

         c) Recunoasterea numirii reprezentantului procedurii si a atributiilor sale este unul din efectele cele mai importante ale recunoasterii

procedurii europene de insolventa.  Īn virtutea recunoasterii automate, reprezentantul numit īn procedura principala va avea autoritatea sa actioneze īn orice alt stat implicat, fara a avea nevoie de o alta autorizatie sau formalitate (cum ar fi exequatorul). Potrivit art. 18 din Regulament, sindicul desemnat īn procedura principala poate exercita pe teritoriul altui stat toate atributiile conferite de legea statului de deschidere, atāta timp cāt nici o alta procedura de insolventa nu a fost deschisa ori nici o masura de conservare sau protectie

1

contrara nu a fost adoptata, ca urmare a unei cereri de deschidere a unei proceduri de insolventa īn acel stat.

 

       Prin urmare, Regulamentul a adoptat si īn acest caz „modelul

extinderii”. Astfel, atributiile reprezentantului procedurii principale nu vor fi

cele ale unui administrator sau lichidator din statul īn care actioneaza, ci cele

prevazute de legea statului de deschidere.

       Sindicul poate chiar sa deplaseze bunurile debitorului īn afara statului

pe teritoriul caruia se gasesc aceste bunuri.

       Cu toate acestea, īn exercitarea atributiilor lor īntr-un alt stat, sindicul

desemnat īn procedura principala este limitat de doua restrictii de ordin

general.

         - Prima restrictie se naste din posibila deschidere īn acest alt stat a

unei proceduri secundare. Īn acest caz, reprezentantul procedurii secundare va fi singurul care va avea atributii asupra bunurilor din aceasta procedura. Cu toate acestea, Regulamentul garanteaza reprezentantului procedurii principale influenta si un drept de veto asupra procedurii secundare. Astfel, acesta poate cere suspensarea lichidarii partiale īn curs, perioada īn care el este singurul abilitat sa propuna īnchiderea procedurii pe baza unui concordat sau unui plan de redresare. Acordul sau este necesar pentru īnchiderea procedurii printr-o astfel de masura (art. 33, 34 din Regulament). El trebuie sa fie informat si sa i se permita sa-si prezinte propunerile referitoare la lichidarea sau la utilizarea bunurilor din procedura secundara (art.63). Īn sfārsit, daca procedura secundara a fost deschisa prima, el poate cere transformarea īntr-o procedura de lichidare, īn masura īn care aceasta transformare este utila pentru satisfacerea intereselor

creditorilor din procedura principala (art. 69).

 

- Cea de-a doua restrictie se naste din obligatia prevazuta de art. 18 alin.3 din Regulament īn saracina sindicului de a respecta legea statului pe teritoriul caruia actioneaza, īn exercitarea atributiilor lor (īn special cu privire la procedurile si modalitatile de valorificare a bunurilor).

       De asemenea, sindicul nu poate aduce atingere drepturilor reale ale creditorilor sau tertilor (art.5) sau drepturilor rezultīnd dintr-o clauza de rezerva a proprietatii (art. 7).

 

Efectele recunosterii procedurii secundare

 

       Īn ceea ce priveste procedura secundara, recunosterea acesteia īnsemna ca efectele procedurii secundare nu pot fi contestate īn celelalte state dar orice limitare a drepturilor creditorilor, precum suspendarea judecarii cererilor sau a actiunilor individuale ori remiterea datoriilor rezultīnd din aceasta procedura poate fi opusa, īn ceea ce priveste bunurile situate pe teritoriul unui alt stat, numai creditorilor care si-au exprimat acordul (art.17 alin. 2 din Regulament)

       Autoritatea reprezentantului numit īn procedura secundara asupra

bunurilor din acesta procedura va fi, de asemenea, recunoscuta.

Cele mai ok referate!
www.referateok.ro