1 Subiectul 2


Exprimă-ţi opinia despre valoarea estetică a unei scrieri în proză de M. Sadoveanu, prin dezvoltarea a două argumente privind structura textului narativ şi a limbajului prozei narative.



Critica literară a situat romanul istoric al lui M. Sadoveanu în sfera epopeei (N. Manolescu) şi în sfera eposului- a povestirii (Crohmălniceanu). Ca roman, Fraţii Jderi este o trilogie (specie epica de mare întindere, cu o intrigă în general complicată şi cu o acţiune desfăşurate grupate în jurul unui nucleu, punînd in mişcare de asemea un număr mare de personaje). În romanul Fraţii Jderi se cuprind Ucenicia lui Ionuţ, Izvorul Alb şi Oamenii Măriei Sale. Romanul este o frescă, avînd in vedere dimensiunea mare care înfăţişează tabloul de ansamblu al unei epoci, al unei societăţi. Timpul evenimenţial ( al acţiunii ) reprezintă cadrul acţiunii care defineşte natura scrierii, istoria Moldovei sec. XV figura centrală fiind Ştefan cel Mare. Timpul narativ al povestirii propriu-zise inregistrează acţiunea cronologică dar si discontinuă cu reîntoarcere in timp. Cartea se deschide cu hramul mânăstirii unde trebuia să vină Ştefan cel Mare şi unul din personaje Nichifor Călinam se reîntoarce in timp motivînd prezenţa lui Ştefan la hram si subliniînd ideea că Ştefan vine să-i facă dreptate pentru că în tinereţe el i-a salvat viaţa. În concluzie naratarea cronologică este intreruptă in favoarea celei subiective. Deşi ne aflăm într-un roman tradiţional , aşa cum a remarcat şi Nicolae Manolescu , Sadoveanu rămîne un scriitor unic atăt la noi cît si în universalitate, el este realist cu viziune romantică şi un romantic care aduce detalii ca un realist. Se evocă aici epoca unui popor dîndu-i dimensiuni mitice şi individualizînd-o. Spaţiul converă faloare simbolică la sosirea domnitorului sunt prezenţi moldovenii prezenţii la hram, familia Jderilor si Ionuţ Păr-Negru. În funcţie de perspectiva narativă timpul naraţiunii sugerează : miticul cu eroi legendari cu atribute fabuloase în istorie. Cotidianul existenţei sugerînd poezia unei epoci demult apuse şi psihologicul care pune accent pe mişcările sufleteşti ale diverselor vîrste pe o punte, adolescenţa, tinereţe şi maturitate. Spaţiul si timpul corespund timpului evenimentelor şi localizează acţiunea. Descoperim în roman motive caracteristice pastelor şi baladelor, credinţele vechi, lunecînd permanent între real şi fabulos. Subliniem în acest sens descrierea luptelor între 2 voinici, puterea voinicului care se măsoare cu trei lupători, toate menite să ilustreze voinicia moldovenilor. Baladescul persista în construcţie şi tonalitate, astfel în cît reconstituirea realistă se realizează prin fabulos. Istoria se explică prin ea însăşi, prin fapte desfăşurate obiectiv sau uneori scriitorul întrerupe povestirea sper a oferii explicaţii. Romanul Fraţii Jderi reprezintă simbolic gloria Moldovei, Jderii reprezintă vitejii ridicaţi de domn care împreună cu ţărănimea liberă, constituie puterea lui Ştefan cel Mare. Este epoca unei vîrste de aur. Numărul 5 al personajelor aminteşte de personajele epopoeei indiene. Primul volum al trilogiei urmăreste formarea lui Ionuţ ca ostaş – roman de formare- si este un poem al iubirii juvenile. Al doilea volum este unul al iubirii matrimoniale (Simion-Maruşca). Al treilea este cartea pregătirii războiului contra turcilor in anul de la Hristos 1475. În război vor murii Manole si Simion. Valoarea simbolică a timpului narativ este reprezentată de această vîrsta mitica şi eroică, de descriere a bătăliei de la Vaslui care capătă dimensiuni de epopee. Aţiunea este de tip tradiţional complicată cu un număr mare de personaje reale şi istorice şi ramificate printr-un conflict exterior politic, Ştefan bate război cu duşmanii poporului , interior , sufletesc între iubire si datorie – mai ales în primul volum- gradată prin înlănţuirea evenimentelor în ordinea consacrată. Primul volum este un bildungs roman el are ca temă formarea sufletească a personajului urmărind formarea şi creşterea lui ca erou pîna la afirmarea personalităţi. În roman apare viaţa de familie, viaţa social-politică şi lupta pentru putere, precum si viaţa spirituală. Treptele pe care le parcurge Ionuţ sunt : treapta mitică : copilăria – la starostele Căliman, Ionuţ este adus in familia comisului Manole şi comisoaia Ilisafta îl iubeşte ca pe propriul ei fiu, prietenia cu Alexăndrel fiul domnului Ştefan, ultima treaptă este contactul cu voevodul. Portretul lui Ionuţ evită omniscienţa prin inserţia evocării din perspectiva martorilor în descrierea cadrului. În primul roman apare şi pauza descriptivă presupune intercalarea unei secvenţe cu alt conţinut în contextul cronologic al evenimentelor. Dacă ne referim la capitolul doi unde se arată un voevod mare şi un Jder mititel se descrie prundul din dreptul sfintei mănăstiri pe unde apa lănţisorului fugea pe dedesubt. Aici vine Alexăndrel voevod şi scriitorul îi descrie ţinuta vestimentară, ca şi Ştefan purta brocart de Veneţia, gugiuman de Samur şi marochinuri.
Limbajul este arhaic prin cuvinte care evocă epoca a trudii , a pripii , haţ cuvinte care exprimă culoarea locală si timpul moldoveneşti sau turceşti urdie, spahii şi hogi. Culoarea epocii se desprinde şi din valorificarea unor construcţii persifastice de sorginte de ordin cronicăres : a căzut poruncă, s-a pomenit in veac, a pornit risipă. Construcţii metaforice au fîlfîit perdele ceţii, s-au trudit secerătorii din Apocalipsis. Construcţiile arhaice si lexicul sunt folosite cu sens figurat au înaintat singure la pierea lor, o clipă s-a arătat lumina asupra învălmăşelii. Serban Cioculescu a  vorbit de o sintaxa ritmică, putem creea pe fragment adevărate poeme in proză. Schimbarea frecventă a diatezelor , alternarea simplului cu prezentul precum şi forma reflexivă procura cititorului o mare bogaţie de impresii percepute fie panoramic fie în detalii. Exista un ceremonial al rostirii şi o vorbire aluzivă (vezi capitolul pe Manole batrînul il dor şalel ) cînd Ilisafta îl ironizează ca e prea bătrîn pentru a lupta. Există un efect sonor al unor cuvinte alese de ex. larma de razboi în descrierea bataliei de la Vaslui. Romanul este un epos cu aura mitică în care se mişca curtea domnească feudală înconjurată de cavalerii schiţi care pleacă la batalie fără sîmbrie alaturi de oamenii măriei sale , curtenii să lupte împotriva necredincioşilor. În cadrul naraţiunii personajele sunt reale, istorice, imaginare si un erou colectiv.