1 Deprivarea psihică
 
Necesitatea în impresie. Într-un mediu sărac des nimereşte copilul care se află în casa de copii, spital, internat sau altă instituţie de tip închis. Aşa un mediu provocând foamea senzorială este dăunător pentru om la orice vârstă; iar pentru un copil el este şi mai periculos. N. M. Scelovanov a constatat că acele părţi ale creerului copilului care nu au fost excitate, încetinează să se dezvolte normal şi încep să se atrofieze. Dacă copilul se află în condiţiile izolării senzoriale, care este des observată în casele de copii, atunci apare o retardare gravă şi încetenirea tuturor părţilor de dezvoltare; nu se formează la timp mişcările, nu apare vorbirea etc. Indifernţa, lipsa zâmbetului la copiii din orfelinate au fost observate de mulţi cercetători chiar de la începutul activităţii acestor instituţii. Insă ca un fapt ştiinţific urmările negative a aflării în instituţiile de tip închis au fost cercetate numai la începutul sec. XX. Aceste fenomene descrise sistematic pentru prima dată şi analizate de cercetătorul american Spitz, au fost numite de către el fenomene de hospitalizm. Descoperirea lui constă în faptul că în aşa fel de instituţie copilul suferă nu numai şi nu atât de alimentare rea, sau de deservire medicală insuficientă, cît de condiţiile specifice a aşa fel de instituţii, unul din momentele semnificative a cărora, mediul stimulator e sărac. Lofenfeld a constatat că după dezvoltare, copiii cu miopie înnăscută se aseamănă cu copiii văzători, deprivaţi din casele de copii. Aceste rezultate se manifestă în formă de întârziere totală sau parţială a dezvoltării, apariţiei unor particularităţi motore şi particularităţi de personalitate şi comportament. T. Levin care a cercetat personalitatea copiilor surzi folosind testul lui Rorşah a constatat faptul că, caracteristicile reacţiilor emoţionale, fanteziilor, controlului la aceşti copii sînt asemănătoare cu particularităţile analogice a orfanilor. Unii autori consideră că m primele luni ale vieţii influenţa deprivării senzoriale asupra dezvoltării psihice a copilului este maximală. Aşa, Langmeier şi Mateicec consideră că mulţi ce se educă fără mamă încep să sufere de lipsa îngrijirii materne, contactului emoţional cu mama numai la luna 7 a vieţii, iar până atunci un factor patogen este anume mediul extrem sărac. După părerea lui M. Montessori cea  mai sensibilă pentru dezvoltarea senzorială a copilului este perioada de la 2.5 - 6 ani. 2. Deprivarea motoră. Legănarea steriotipă dintr-o parte în alta care poate fi observată ore întregi a fost găsită la copiii mici din instituţii de tip închis, care din cauza condiţiilor de întreţinere au fost lipsite de capacitatea mişcării normale. Acestui fenomen încă in anii 30 a fost consacrată cercetarea psihologului din Polonia Vanda Şuman: "legănarea provoacă copilului unele excitări proprioceptive, care măcar puţin îi  variază senzaţiile lui de mişcare". Insă acest mijloc este foarte sărac, stereotip şi are un caracter compensator, fapt ce nu duce la dezvoltare. Dezvoltarea intelectuală a acestor copii, normali din punct de vedere anatomic, este foarte aproape cu dezvoltarea intelectuală a copiilor cu defecte organice a creerului, dacă nu se duce un lucru pedagogic special.