1                Ce sunt şi ce nu sunt afacerile




          Termenul  romānesc de afacere, de sorginte franceza, este o traducere aproximativă  si imperfectă a termenului englezesc business ,care la noi a pătruns intr-o forma alterată de bişiţă. Ceea ce este simptomatic pentru modul īn care s-a manifestat la noi, sunb regim comunist , cu viguroase prelungiri şi īn prezent , spiritul īntreprinzator capitalist.
          Cuvāntul afacere in romāneste acopera o gama variată de activităţi sociale (afaceri juridice, afaceri interne si externe) iar din punct de vedere economic afacerea īnseamna tranzactii comerciale.Se poate spune din acest punct de vedere că am făcut o afacere atunci cănd am cumpărat sau am vandut ceva la preţ avantajos.
          Termenul anglo-american de business s-ar putea traduce in romāneşte prin intreprinderea comerciala privată .Īn acest sens afacerea nu mai īnseamnă tranzactie comercială ci o unitate economică, aflată in proprietate privată( individuală sau colectivă) care produce anumite bunuri s-au prestări servicii pe piaţa liberă.A face afaceri  presupune a avea o afacere şi vom folosi termenul  afacere numai īn sensul anglo-american de business.
          De-a lungul timpului s-au format o serie de clişee despre business. Robert C. Solomon prezintă unele din metaforele care stau la bază unor pseudoargumente pro sau contra morălitaţii oamenilor de afaceri.
          
Mediul de afaceri ca junglă
 
             Mitul inspirat din conceptele darviniste  privind  supravietuirea                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                    celor mai bine adaptaţi  īntr-o lume a junglei este unul din cele mai periculoase din lumea oamenilor de afaceri.Aceasta implica ideea ca ,afacerile īnseamna competiţii acerbe , nu tot timpul corecte, īn care competitorii se devorează unul pe celalălt, fiecare bizuindu-se pe forţe proprii.
          Metafora junglei denaturează afacerilor care sunt posibile numai in societăţi evoluate si civilizate. “Spre deosebire de viaţa din jungla mitologica ,viaţa in mediul de afaceri este, īn mod fundamental, cooperativă.Competiţia este posibilă numai in limitele unor preocupări mutuale īmpartăşite.De fapt, conform teoriei evolutioniste ,coopererea este īntotdeauna cea mai bună strategie chiar şi īn natură.[….] Contrar metaforei ,, fiecare pentru sine,, afacerile implica aproape īntotdeauna largi grupuri de oameni ,care cooperează si au  īncredere unii īn alţi, din care fac parte reţele de furnizori , prestatori de servicii, consumatori   si īnvestitori ‘’(Solomon, 1999,p.13).    
         Toleranţa devine astfel echilibru necesar īntre noi şi ceilalţi, măsura omeniei noastre de o asemenea manieră īncāt ”Cānd  am renunţat la omenia din noi , am renunţat chiar la noi īnşine. Asumarea spiritului tolerant īnseamnă a deschide orizonturi  unui ~ alt-fel-de-a-fi~, a fi cu adevărat uman, nu ca simplu om printre oameni ci ca om pentru oameni”

Mediul de afaceri ca război

         Mediul de afaceri  asemănător unui cāmp de lupta se asociază cu imagini si mai sāngeroase decat viziunea darvinista.Īn lumea junglei in mediu natural animalele īşi petrec cea mai mare parte de timp odihnindu-se, jucāndu-se sau digerāndu-si ultima captură.Nu acelaşi lucru īl putem spune şi despre militarii mobilizaţi in stare de alertă.
        Noţiunea de apărare a teritorului sugerează un mod greşit de comportament fată de consumatori.Cānd o afacere īşi apară teritoriul adica segmentul de piaţă, in loc sa aiba grijă de satisfacerea consumatorilor are toate sansele sa piardă tocmai ce īncearcă să păstreze.
          Iar Louis Brandeis ,Judecator la Curtea Supremă de Justitie din SUA, spune : »Competiţia constă īn a īncerca sa faci un lucru mai bine decāt ceilalţi ; aceasta īnseamnă să produci ori sa vinzi un articol mai bun la un preţ mai scazut ori să prestezi un serviciu de mai bună calitate.Nu e vorba despre o īntrecere similara celei din ringul de box, in care scopul este acela de a-ti face adversar Ko,cu alte cuvinte să-i ucizi pe concurenţi »Iar Solomon adauga « Nici o afacere nu are succes prin simpla eliminare a concurenţei şi nici un manager sau director executiv nu a reuşit vreodata prin simpla distrugere a rivalilor »

Mediul de afaceri ca masinărie eficienta de făcut bani

        
1 Mai puţin violentăşi sāngeroasă metafora maşinăriei poate fi si mai dezumanizantă decāt metafora junglei şi cea a cāmpului de luptă.Ce este omenesc dispare şi se transformă īn ceva rece şi mecanic,Gāndurile, sentimentele ,intuiţiile şi relaţiile interumane sunt īnlocuite de cauze si efecte.Corporaţiile nu se mai identifică cu oameni şi personalităţi  care intra īn alcătuirea lor şi sunt privite ca nişte sisteme funcţionale īn care oameni sunt simple componente ce pot fi inlocuite oricānd.Corporatiile devin masini de facut bani iar managementul se face cu cifre.Produsul vizat este profitul contabil iar satisfacerea consumatorilor devine un mijloc printre altele de a face bani, iar daca mecanismul nu dă randament trebuie sa fie īnlocuit.
          Cei care privesc afacerile din acest punct de vedere sunt obsedaţi de ideea de control,dar tocmai excesul de control genereaza cele mai dificile probleme.

Afacerile ca joc

          Imaginea analogică a afacerilor cu sportul si jocurile se īnrudeşte cu metafora războiului īnsa lipsită de violenţa acestuia şi cu o mai  mare atenţie faţă de interesele  īmpartăşite şi regurile de fair play.Imaginea benignă a cāştigării unui joc s-a raspandit rapid in societatea noastra amatoare de īntreceri sportive
          Privită ca nişte jocuri afacerile devin un scop īn sine avīnd legatură accidentală cu productivitatea . A introduce o minge īn poarta nu are valoare intrinsecă ci este realizarea unui joc de fotbal,iar dacă afacerile sunt privite ca intreceri sportive ceea ce conteaza este scorul si victoria adica realizarea unor profituri cāt mai mari pierzāndu-se din vedere scopul esenţial al afacerilor, anume satisfacerea unor nevoi sociale reale.Miza e mult mai mare şi priveşte prea multa lume pentru a considera afacerile ca un simplu joc.Privite ca un  simplu joc afacerile sunt scoase din contextul lor, oameni devin cifre iar mijloacele devin scopuri.
           « Unele dintre cele mai dezastruase politici corporatiste din ultimii ani, spune Solomon, pot fi puse pe seama mentalităţii de jucator, care ii face pe executivi să se concentreze exclusiv asupra viictoriei,orbindu-i faţă de impactul lor asupra celor din afara jocului sau,din chiar acest motiv, asupra coechipierilor.Executivii care la inceputul anilor 90 au concediat salariaţii fideli şi capabili, numai de dragul unor creşteri de scurta durata a acţiunilor pe pieţele bursiere, s-au aventurat īntr-un astfel de joc.Strategii de la Ford , care au calculat că ar fi mai ieftin  să achite daune clientilor care i-ar fi dat in judecată decāt să retragă de pe piată şi să remedieze imperfectul model Pinto,au făcut de fapt un astfel de joc. Dacă ar fi dat in schimb atentie suferinţelor cauzate de decizia lor ,cu siguranţă n-ar mai fi privit totul ca pe un joc şi ar fi adoptat un cu totul alt mod de actiune.

Ce este o afacere ?

         Īn general spunem ca o afacere este o activitate menita sa aducă proprietarilor (patroni sau acţionari) un anume profit. A scoate un profit dintr-o afacere īnseamnă a īnregistra anumite cāştiguri bănesti prin vānzarea unor bunuri şi servicii.Putem face o paranteză aici şi să menţionam că contrabanda cu alcool şi tigări , prostitutia, vānzarea de droguri şi armanent sunt īn sensul menţionat afaceri( şi chiar afaceri profitabile ) pentru că ofera consumatorilor bunuri şi servicii, dar sunt afaceri ilegale.Iar afacerile īn afara legii nu constituie un subiect de discuţii īn etica afacerilor, pentru ca ilegalitatea nu se poate justifica din punct de vedere legal.
          Nu orice activitate economică furnizatoare de bunuri şi servicii este o afacere chiar daca se soldeaza cu beneficii.Sistemele finantate de la bugetul de stat sau cele locale nu sunt afaceri chiar daca furnizează servicii de importanţă vitala īn societate.Acelaşi lucru se poate spune despre serviciile publice īn general.Nici īntreprinderile comerciale aflate in proprietate publica  chiar daca produc bunuri şi sunt profitabile nu sunt afaceri. Rolul lor nu este de a aduce profituri īntreprinzatorilor privaţi  ci de a satisface anumite nevoi sociale de mare importantă fiind administrate de catre stat.
          Uni consideră că scopul unic al oricărei afaceri este profitul intreprinzator,ţi că o afacere este pusă pe picioare pentru a realiza anumite cāştiguri bănesti .Alţii consideră ca scopul afaceri este mai intai de a satisface anumite nevoi sociale iar profitul fiind răsplata cuvenită.
         Īn al doilea rānd se urmăreşte maximizarea profitului.Responsabilitatea īn afaceri presupune mai mult decăt realizarea de profit. Avem in vedere de pildă teoria stakeholders şi teoria responsabilităţii sociale corporatiste. Aceste din urma puncte de vedere par a deveni majoritare īn ultimele decenii īn mediile occidentale de afaceri, īndeosebi in SUA.
          Īntr-o societate liberă   « există o singură responsabilitate socială īn afaceri- aceea de a utiliza resursele afacerii şi de a o angaja in activitati destinate să sporească profiturile atāt timp cāt sunt respectate regurile jocului ; adică,angajarea īntr-o competiţie deschisa şi liberă ,lipsită de īnşelătorie şi fraudă »Milton Friedman.




BIBLOGRAFIE :

Craciun Dan ,Etica afacerilor,Bucuresti
Milton Friedman  , The Social Responsibility of Business Is to Increase Its Profits ( 1970)     
Maxim Tudor Sorin; Toleranţe, Dreptul la diferenţă  
Editura Didactică şi Pedagogică, Buc.2004                                                                                                                                  

Cele mai ok referate!
www.referateok.ro