1 UNIVERSITATEA“ GEORGE BACOVIA” BACĂU
FACULTATEA DE MANAGEMENT
SPECIALIZAREA MANAGEMENT












LUCRARE DE DISERTATIE








Coordonator ştiinţific
Lector. Univ. dr.






                                                                            Absolventă:
                                                                       CIULA-MARTIS DANIEL



BACĂU
2007












CUPRINS


Capitolul 1: CARACTERIZAREA SECTORULUI AGROALIMENTAR DIN ROMANIA IN PERSPECTIVA INTEGRARII IN U.E.
1.1    ECONOMIA AGRALIMENTARA............................................................................4
1.2    ECONOMIA ALIMENTARA.....................................................................................4
1.3    PREZENTAREA GENERALA A SECTORULUI PASARI DIN ROMANIA...9
1.4    MODIFICAREA PERFORMANTEI TEHNICE IN MAREA INDUSTRIE......9  PRODUCATOARE DE BROILER DIN ROMANIA
1.5    Ce este gripa aviara?...................................................................................................11

CAPITOLUL 2
ANALIZA DIAGNOSTIC A ACTIVITAŢII ECONOMICE ŞI FINANCIARE LA S.C. AGRICOLA INTERNATIONAL S.A.
2.1 Scurt istoric........................................................................................................13
2.2 Diagnoza managementului practicat la firmă.................................................14
2.3 Analiza diagnostic a potenţialului tehnico-productiv.....................................14
2.3.1 Produse Agricola Bacău..................................................................................14
2.3.2 Analiza dotarii cu mijloace fixe……………………………………………..18
       2.3.3 Analiza dotarii cu mijloace circulante……………………………………...19
       2.4    Personalul…………………………………………………………………….19
2.5 Diagnoza rezultatelor din activitatea de productie.........................................20
2.5.1 Analiza canalelor de distributie si desfacere...................................................20
       2.5.2. Structura costului unitar de producţie.........................................................22
       2.5.3 Preturile unitare de vanzare...........................................................................23
2.6 Diagnoza activitatii financiare. Indicatori de bonitate

       C3 Analiza pietei produselor avicole si a preturilor  la S.C. Agricola Internaltional S.A.(cerere ,oferta ,concurenta)
3.1 Piata interna a S.C. Agricola International S.A......................................................27
3.1.1Concurenta...............................................................................................................29
3.1.2Furnizori............................................................................................................29
       3.1.3Clienti.................................................................................................................30
       3.2 POLITICA DE PRODUS………………………………………………………..31
      3.3 POLITICA DE PREŢURI................................................................................34
       3.4 POLITICA DE PROMOVARE – COMUNICARE................................................37


Capitolul 4 Concluzii si propuneri.......................................................39




















Capitolul 1: CARACTERIZAREA SECTORULUI AGROALIMENTAR DIN ROMANIA IN PERSPECTIVA INTEGRARII IN U.E.
    
        Economia agroalimentara se contureaza ca domeniu teoretic si ca o stiinta legata de producerea, distribuirea si utilizarea hranei, care cuprinde sectoare si subsectoare traditional tratate impreuna sau separat si anume: agricultura, industriile din amonte, industriile alimentare si serviciile aferente.
        Sistematizarea teoretica a avut loc in mare masura concomitent si recurent cu evolutia realitatilor. Realitatile au determinat aparitia, cresterea si consolidarea organizatiilor nationale si ulterior transnationale care au acoperit din ce in ce mai multe activitati legate de realizarea functiei alimentare.
In aceste conditii, "economia agroalimentara" s-a impus, reprezentand un perimetru economic distinct conturat si din ce in ce mai inchegat.  
Cronologic, I.H. Davis si R.A. Goldberg (1957) dau primii o definitie a agribusinessului devenit o realitate in Statele Unite ale Americii.  Un progres important in delimitarea conceptuala a economiei agroalimentare il datoram lui Louis Malassis. Acesta da o clara definire a economiei agroalimentare, a economiei alimentare, a celei agrare si a economiei rurale.
       Evolutia proceselor economice in special dupa cel de-al doilea Razboi Mondial a impus o dezvoltare evidenta pe aceste doua planuri, de acee sunt propuse mai multe definitii:
1.1 ECONOMIA AGRALIMENTARA cuprinde ansamblul activitatilor care concura la functia alimentatiei intr-o societate data. Sunt angrenate sapte sectoare: agricultura; industrii agricole si alimentare, distributia agricola si alimentara, restaurantele, industriile si serviciile oferite (care furnizeaza filierelor agroalimentare, consumurile intermediare si echipamentele necesare functionarii acestora), comertul international si de asemenea unitatile socio-economice de consum.
      Din rigoare structurala si formala completam pentru delimitare, defintia astfel:
1.2 ECONOMIA ALIMENTARA concentreaza activitatile legate de satisfacerea nevoilor nutritionale manifestate prin raportul dintre nevoile biologice si capacitatile de acces la hrana, in paralel cu oferta de hrana si capacitatea de oferta. Ansamblul acestui domeniu poate reprezenta si o finalitate a economiei agroalimentare.
      Economia agrara se ocupa de o economie a ramurii, avand ca sfera de activitate conexa, in masura importanta, ramurile din avall si amonte, cuprinzand insa activitatile intermediare si avand o deschidere prioritara catre economia rurala.
      Economia rurala, domeniu mult mai larg cuprinde totalitatea proceselor economice, conotatiile lor sociale extraeconomice desfasurate in perimetrul rural si cu precadere in comunitatile rurale.
Agricultura reprezinta in general principala activitate rurala.
      Economia agroalimentara este dependenta de nivelul general de dezvoltare economica a societatii date, de politicile alimentare, de dtarea agriculturii si de evolutia structurilor agrare, de procesele economice si sociale din comunitatile rurale. Orientarea economiei agroalimentare se realizeaza in functie de raporturile cerere-oferta, prioritatea avand-o cererea de alimente. Cererea efectiva de alimente conditioneaza punerea in valoare a resurselor materiale si a nevoilor de capital, precum si formarea unui anumit tip de economie alimentara, specifica modelului de consum national
      Economia alimentara a unei tari s-a format timp indelungat si constituie fundamentul economiei agroalimentare moderne. Economia cosumului alimentar concentreaza activitati legate de satisfacerea nevoilor nutritionale ale oamenilor, manifstate prin raportul dintre nevoile biologice si capacitatile de acces la hrana, determinate de nivelul ofertei, de preturi, etc. Economia alimentara a unei tari este caracterizata de regimul alimentar, de  nivelul bugetelor alimentare. Factorii economici si naturali determina cererea de alimente care exprima nevoile efective ale populatiei la diferite niveluri de venituri si pret.
      Rolul sectorului agroalimentar in dezvoltarea de ansamblu depinde de numerosi factori, in primul rand de rolul agricu;lturii in aprovizionarea industriilor alimentare si nealimentare, si de tendinta de limitare a consumului alimentar pe locuitor in tarile dezvoltate datorita saturatiei alimentare. In aceste tari elasticitatea cheltuielilor alimentare in raport cu veniturile este mai slaba decat a altor cheltuieli de consum. Evolutia sectoru;ui agroalimentar spre integrarea interna si externa pune pe primul plan cresterea competititvitatii in toate subsectoarele componente si implica masuri coordonate de modernizare, in conditiile dezvoltarii durabile.                            
         Uniunea Europeana a fost constituita in anul 1957 prin semnarea Tratatului de la Roma,la data respectiva numindu-se Comunitatea Economica Europeana.Membri fondatori au fost Franta,R.F.Germania,Belgia,Luxemburg,Italia si Olanda.Inca de la infiintare,Uniunea Europeana a anuntat intentia de a crea o piata unica comuna si de apropiere progresiva a politicilor economice ale statelor membre,astfel incat sa se asigure dezvoltare armonioas a activitatii economice,expansiunea continua a acesteia ,cresterea stabilitatii sale,sporirea standardului de viata precum si relatii mai stranse intre tarile participante.In ceea ce priveste Romania aceasta si-a manifestat in mod expres optiunea pentru integrarea in U .E. si hotararea de a-si indeplini toate angajamentele asumate prin acordul asociere semnat in 1993 si devenit valabil inceepand cu anul 1995 .In prezent Romania are in vedere realizarea adaptarilor necesare in planul mecanismelor economice care sa-i permita trecerea de la statutul de asociat la cel de membru U.E.In U.E exista o diversitate considerabila de probleme si situatii regionale iar dorinta tarilor centrale si est-europene de a deveni membre cu drepturi depline, creeaza probleme.Aderarea deplina a Romaniei la U.E se va realiza in momentul in care tara noastra va putea sa-si asume obligatiile ce ii revin unui membru prin satisfacerea conditiilor economice si politice .Perspectiva extinderii U.E. este un element important ce trebuie luat in considerare in acest context in sensul ca trebuie evitate noi masuri ce ar putea face si mai dificila integrarea tarilor centrale si est europene.In plus tendintele pietei pe termen lung ,viitoarea runda de negocieri in cadrul organizatiei mondiale a comertului si dezbaterile pe plen intern privind o profunda integrare in politica agrara a aspectelor dezvoltarii rurale,a celor sociale si a celor privitoare la mediul ambiant reprezinta elemente importante in viitor.
        In ansamblul relatiilor dintre U.E. si tarile Europei centrale si de est ,agricultura este apreciata ca o ramura care prezinta destule elemente snsibile pentru a aspira la integrare .Se stie ca agricultura tarilor centrale si de est a traversat,in ultimii ani,o tranzitie fundamentala si un proces de restructurare ceea ce a antrenat o scadere a productiei cu 25-30%.Exista insa aprecieri unanime ca aceste tari vor recupera pierderile de productie prin implementarea economiei de piata in agricultura si prin extinderea tehnologiilor moderne de productie.Agricultura este considerata in U.E. ca un sector strategic care produce bunuri alimentare si nealimentare,exercita functia de protectie a mediului si participa la mentinerea echilibrelor vitale in societate .Este un element motor in eonomia moderna,fiind o sursa importanta de venituri si locuri de munca,pe aceasta cale contribuindu-se la formarea clasei mijlocii .Mersul reformei agricole in Romania arata canu s-a facut suficient ca pana la sfarsitul secolului sa putem sa ne aropiem spre directiile spre care se indreapta agricultura U.E.si sa facem fata sfidarilor impuse de liberalizarea comertului agricol la inceputul secolului urmator.
         Pata agricola comuna urmareste mentinerea si dezvoltarea unui sistem agricol modern,care sa garanteze un nivel de viata echitabil comunitatii agricole ,aprovizionarea cu alimente a consumatorilor la preturi rezonabile si libera circulatie a produselor in U.E. Integrarea agriculturii noastre in structurile agricole vest-europene nu se poate realiza fara o serioasa pregatire si fara o anumita performanta care sa asigure compatibilitata crearii avantajelor reciproce .Pregatirea procesului de integrare in conditiile lipsei de competitivitate a agriculturii si a capitalurilor necesare modernizarii , cere  masurri riguroase pentru reducerea decalajelor .Aceste masuri privesc conceptele de dezvoltare ,armonizarea ligislatiei ,crearea institutiilor.Sunt necesare politici agricole specifice pentru rezolvarea unor probleme  inca din faza de preaderare .In perioada de preaderare ,un rol pozitiv  il joaca proiectele finantate de U.E.,insa pentru ca aceste proiecte sa fie aplicate ,trebuie indeplinit programul de reforma si conditiile de performanta pentru a d rezultate .
     Starea actuala a agriculturii romanesti difera fundamental de orientarile date agriculturii UE.Astfel UE se confrunta cu excedente ale productiei agricole si ia masuri de ajustare a ofertei prin prevenirea si eliminarea acestora .
     Excedentele au costuri enorme din cauza subventiilor mari .Reducerea acestor costuri se urmareste a se realiza prin restrangerea si eliminarea treptata a subventiilor ,pe calea modernizarii sectorului agricol si a cresterii competitivitatii pe pietele mondiale.
     Noile orientari ale Politicii Agricole Comune trebuie cunoscute si trebuie actionat,astfel incat sa nu marim decalajele care despart agricultura Romaniei de UE,ci sa ne apropiem treptat de aceasta.Agricultura UE este in prezent orientata sa produca produse agricole de calitate ,in functie de nevoile de consum ale tarilor membre si pentru marile piete externe.Productia agricola se adreseaza consumului de masa si intr-o masura crescanda cererii de produse de calitate nutritionala si dietetica ,igienica,ecologica.
      In perspectiva largirii UE ,agricultura va juca un rol important in consolidarea acesteia ,atribuindu-i un rol strategic dominant in asigurarea securitatii alimentare a populatiei,promovarea mediului sanatos ,amenajarea spatiului rural ,realizarea echilibrului social si uman.
      Pentru materializarea conditiilor de calitate impuse produselor agricole prin reglementarile comunitare ,un loc important ocupa cunoasterea si respectarea standardelor sanitar veterinare si de calitate stabilite intre tarile membre ale UE pe baza cerintelor de reciprocitate.Ele sunt solicitate ,in egala masura ,tuturor tarilor asociate,deci ,si Romaniei.In aceeasi ordine de idei ,exista posibiletatea orientarii mai hotarate a productiei agricole destinate exportului spre culturi bioecologice in concordanta cu exigentele UE si cu cerintele crescande ale populatiei tarilor membre UE pentru astfel de produse .In acest sens producatorul agricol roman  merita s fie incurajat pentru a practica o agricultura bioecologica ,deoarece chiar daca realizeaza o productie mai mica la hectar in raport cu agricultura intensiva ,activitatea sa ar putea deveni ma i profitabila datorita diferentelor sensibile de pret ,in favoarea produselor bioecologice ,de o calitate superioara si mult mai sanatoase .Nu trebuie sa se absolutizeze cu agricultura bioecologica ,deoarece Romania trebuie sa fie preocupata ,in primul rand de securitatea alimentelor a populatiei,securitate care nu se poate realiza prin practicarea ,in exclusivitate ,a agriculturii bioecologice.
        Productia mondiala de carne cunoaste cresteri moderate doar in tarile in curs de dezvoltare ,iar comertul international este redus.Cei mai mari producatori si exportatori de carne sunt :SUA,UE-15,Australia ,Noua Zeelanda si Canada.In acelasi timp,aceste state sunt si mari importatori de carne si preparate ,si mai ales de peste din tarile in curs de dezvoltare.
        Carnea de pasare.Productia mondiala a carnii de pasare este cea mai dinamica (cresteri de  6% pe an).in anul 1998 productia mondiala de carne de pasare era de 53,7mill tone,fata de 29,28 mil tone in 1986 si 33,7mil tone in 1990.
       Principalele tari producatoare de carne de pasare sunt:SUA(28,2 mil tone in 1996),Brazilia(8,7 iml tone in 1996),China(21,4 mil tone in 1996),Japonia ,Rusia ,Ungaria.Uniunea Europeana produce peste 16mil tone de carne de pasare annual.Piata  mondiala a carnii de pasare ,urmata de UE(17,8%)Brazilia(7,0%).
      Cel mai mare importator de carne de pasare este Rusia ,care face eforturi de a-si spori productia interna pentru a-si acoperi necesarul de consum la un nivel mai ridicat.
      
1.3 PREZENTAREA GENERALA A SECTORULUI PASARI DIN ROMANIA
      Industria avicola include productia de gaini ,rate,gaste,curcani,pasari ornamentale.Cu nivelurile actuale ale productiei,Romania ar fi ,dupa marime,a noua producatoare de carne de pasare.Industria avicola din Romania este o industrie polarizata,constand fie in afaceri foarte mari,fie in afaceri foarte mici.Astfel ,95% din exploatatii au mai putin de 50 de gaini ,reprezentand 56% din numarul total de gaini,in timp ce ,la extrema cealalta, 0,01% din ferme au mai mult de 1000 de gaini ,cuprinzand 25% din gaini.Intr-adevar,marimea lor medie este de peste 100.000 pasari.Acesta reprezinta un tipic  ce se repeta in intreaga Europa,in Marea Britanie de exemplu se estimeaza ca 1,2% din fermele de pasari ouatoare au peste 20.000 de pasari si cuprind 79% din pasarile ouatoare.
      Sectorul de carne de pasare se polarizeaza de asemenea ,in unitati integrate de scara mare si gospodarii producatoare de scara mica.

1.4 MODIFICAREA PERFORMANTEI TEHNICE IN MAREA INDUSTRIE  PRODUCATOARE DE BROILER DIN ROMANIA
      Unitate de procesare pentru pasari la scara mare.
       Aceasta companie si-a inceput activitatea in urma cu cincizeci de ani,ca intreprindere avicola de stat.Actuala afacere insa a fost infiintata in urma programului de privatizare din 1998 cand o companie de investitii a cumparat 75%din companie.Restul de 25% a ramas in mainile statului.Managementul companiei revine unui comitet de directori alcatuit din trei personae,in care director executive este Managerul General.Actualul Manager General are experienta in finante,a fot numit in 2000.Afacerea functioneaza in present in duoa unitati .Impreuna cele doua unitati produc in jur de 20-24.000 tone de carne de pasare pe an,iar afacerea are o cifra de afaceri de aproximativ 80 mil. USD pe an.Afacerea are angajati direct si indirect,in jur de 800 oameni,numar care reprezinta o reducere cu aproximativ 25% fata de acum zece ani.
     Producatorii de carne de pasare de scara medie.
    Aceasta afacere consta intr-o singura unitate de productie de broiler.Compania privata a fost infiintata in 1991 si are 55 de salariati.Afacerea achizitioneaza pui de o zi ,creste pui pana la aproximativ 1,9 kg la varsta de 42 de zile ,iar apoi ii sacrifice la un abator cu care are contract si ii proceseaza pentru a fi vanduti in magazinele de desfacere ale producatorului.Toata carnea de pasare este vanduta in stare congelata ,cel mai important produs oferit fiind pasarile intregi ,pulpele fiind al doilea produs ca importanta.
     Afacerea are un efectiv de aproximativ 12000 pasari broiler in zece hale si are in jur de 5-6 cicluri de productie pe an.Halele sunt incalzite fie cu radiatoare electrice,fie cu sobe cu lemne.
             Competitivitatea pietei si a comertului international.
      Productia de carne de pasare s-a redus incepand cu 1990 dar,desi tendinta a fost de descrestere constanta,au existat unele oscilatii semnificative pe parcursul acestei decade.
      Ca si in sectorul oua se considera ca sectorul productiei in gospodarii nu plaseaza cantitati semnificative de carne de pasare pe piata organizata.Gospodariile sacrifice gaini pentru autoconsum,surplusul de pasari fiind oferit spre vanzare sub forma de pasari vii pe pietele stradale organizate si neorganizate.Calitatea acestor pasari ,care sunt un amestec de gaini la finalul ciclului de producere a oualor si surplusul de pasari tinere,este posibils sa die foarte variabila,in aceeasi masura fiind posibil sa fie variabila si calitatea carnii de pasare.Comercializarea de pasari vii ar putea reprezenta o amennintarea la adresa sanatatii omului ,prin prezenta de exemplu,a salmonelei.
    Astfel ,piata organinzata de carne de pasare este provizionata aproape in exclusivitate de producatorii industriali integrati mari si din importuri.producatorii integrati au propriile lor retele de sacrificare si distributie si aprovizioneaza direct o gama larga de detailisti.Piata romaneasca interna este dominata de comercializarea produselor congelate si doar in ultimii doi-trei ani a inceput sa se dezvolte piata produselor refrigerate,centrata in marile orase,in special in Bucuresti ,cererea pentru astfel de produse probabil va creste in continuare.Insa in prezent,nu exista un avantaj evident al produselor refrigerate comparative cu cele congelate.Companiile vand produse congelate si refrigerate la preturi apropiate .in mod similar,puii intregi domina piata ,existand putine produsele procesate.Cu toate acestea ,marii producatori integrati dezvolta in prezent o gama larga de produse procesate si se afla in pozitia de a dezvolta aceasta piata.Vor fi totusi necesare investitiile de capital,avand in vedere ca produsele refrigerate si procesate sunt produse relative noi pentru piata romaneasca.
            1.5 Ce este gripa aviara?
Gripa aviara, asemenea oricarei forme de gripa, e o boala cauzata de un virus. "Poanta" aici este ca vorbim de un virus si nu de un microb. Microbii sunt niste fiinte extrem de evoluate comparativ cu virusii. Dupa cum spuneam cu alta ocazie, "virusii sunt cele mai simple organisme vii – de fapt, sunt atat de simple incat nici nu e clar daca chiar sunt vii. Un virus e pur si simplu 'dus de val' la intamplare, nu se hraneste si nu se inmulteste singur. In general, el nu face mai nimic, e pur si simplu o substanta chimica. Ceea ce-l deosebeste insa de alte substante chimice este faptul ca, atunci cand nimereste in interiorul unei celule, ii deturneaza masinaria interna si 'o foloseste' pentru a crea noi versiuni ale sale. Cu alte cuvinte, cu toate ca nu e in stare sa se-nmulteasca de unul singur, el foloseste celulele pentru a face copii ale sale. O celula infectata e distrusa, nu mai poate sa-si indeplineasca functiile obisnuite."
Problema cu virusii este ca, fiind atat de simpli, sunt lipsiti de mecanisme care sa le mentina identitatea constanta (precum au bacteriile, de pilda) si, in consecinta, se modifica in foarte multe feluri, foarte repede. Astfel pot aparea variante mult mai distrugatoare. Sistemul imunitar al organismelor incearca sa le faca fata, insa are dificultati tocmai din cauza acestei variabilitati foarte mari.
Gripa obisnuita are ca simptome febra, tusitul, dureri in gat, dureri de muschi, conjuctivita si, in cazurile cele mai severe, poate conduce la probleme respiratorii serioase si chiar la pneumonie – care poate fi fatala. (Pneumonia consta in faptul ca alveolele microscopice din plamani care sunt responsabile de absorbtia oxigenului din atmosfera se inflameaza si se umplu cu fluid. Pneumonia poate fi cauzata de multi factori, nu neaparat de gripa.)
         Severitatea gripei depinde in mare masura de starea in care se gaseste sistemul imunitar in momentul in care este infectat de virus. Daca persoana a avut gripa recent, simptomele vor fi foarte slabe, pentru ca organismul este deja imun la varianta respectiva a virusului. Daca organismul este slabit din diferite motive, de pilda pentru ca persoana nu are un regim alimentar echilibrat etc., atunci simptomele vor fi mai puternice.
         Gripa aviara e pur si simplu un virus de gripa care nu a suferit decat o singura mutatie si care, in urma acestei mutatii, a ajuns, dupa cate se pare, la performanta de a omori 50% dintre persoanele care devin infectate. Virusul cauzeaza o pneumonie careia multi nu-i supravietuiesc. A aparut in pasari si este adaptat cel mai bine la ele – dintre acestea, numai foarte putine supravietuiesc. El ajunge la om numai accidental, ca sa spunem asa, nefiind adaptat special pentru organismul nostru, insa ne omoara si pe noi din cauza ca suntem inruditi intr-o anumita masura cu pasarile.

Cum se transmite la om?
         Deocamdata, din fericire, virusul nu se transmite de la om la om. Exista anumite rapoarte ca acest lucru s-ar fi intamplat, insa nu au fost confirmate. Exista si anumite rapoarte ca s-ar putea transmite prin intermediari (si anume prin pisici) intre pasari si oameni, insa nici aceste rapoarte nu au fost confirmate.
Momentan, virusul se transmite prin saliva, excretiile nazale si excrementele pasarilor. Alte pasari fie intra in contact direct cu aceste secretii, fie cu suprafete infectate. Se pare ca unele rate si lebede au fost infectate din cauza ca au stat pe apa contaminata. Din cauza ca virusul infecteaza pasarile migratoare, se poate raspandi peste tot in lume.
In anii trecuti, gripa aviara a aparut la om in special in zonele din sud-estul si estul Asiei, unde fermierii traiesc in apropierea pasarilor. Ingrijorarea este ca nu cumva odata ajuns in oameni, sa sufere alte mutatii care sa-l faca transmisibil de la om la om.








        CAPITOLUL 2
ANALIZA DIAGNOSTIC A ACTIVITAŢII ECONOMICE ŞI FINANCIARE LA S.C. AGRICOLA INTERNATIONAL S.A.

2.1 Scurt istoric
S.C. Agricola Internaţional S.A. Bacău s-a înfiinţat la 1 septembrie 1992,este înregistrată la Camera de Comerţ sub Nr. J/O4/2214/1992  şi desfăşoară o activitate integrată de achiziţionare a resurselor furajere, producerea nutreţurilor concentrate, reproducţia, creşterea si îngrăşarea animalelor si păsărilor; abatorizarea şi industrializarea cărnii, comercializarea cărnii, produselor din carne, ouălor si prafului de ouă şi laptelui. Aproximativ 40% din productia realizata se comercializeaza prin lanţul zonal de magazine si depozite Agricola International situate in judetele Bacau, Neamt, Iasi, Buzau, Galati, Constanta si municipiul Bucuresti. Agricola International S.A. Bacau produce si vinde anual peste 37 mii tone carne si peste 100 milioane oua. Chiar daca, conditiile de pe piata externa nu sunt favorabile, Agricola International  este cea mai mare firma exportatoare de carne si produse din carne din Romania pe piata Uniunii Europene si pe alte piete.
       De la infiintare si pana in prezent, Agricola International S.A. a realizat performante economice si tehnice deosebite. Pentru a satisface mai bine cerintele de calitate ale produselor atat pentru piata interna cat si pentru export, societatea a realizat un amplu program de modernizare si dezvoltare a capacitatilor de productie in valoare de peste 37 milioane USD,  finantat atat din reinvestirea integrala a profitului obtinut, cat si din credite bancare.In cadrul procesului de productie materialul biologic ocupa un rol important, acesta fiind importat de la companii de renume din Europa.
In acelasi timp, societatea noastra are o mare importanta economico-sociala datorita faptului ca asigura locuri de munca pentru 2600 persoane si pentru inca peste 10.000 salariati ai unitatilor si institutiilor cu care colaboram. Managementul firmei urmareste atât imbunatatirea parametrilor de eficienta, cat si restructurarea companiei si finalizarea proiectelor de dezvoltare.
Avand in vedere ca in cei 12 ani de activitate Agricola International si-a creat o buna recunoastere interna si internationala prin performantele obtinute si ca detine o importanta cota de piata, ne propunem ca si in urmatorii 5 ani sa ne mentinem pe pozitia actuala de lider pe piata producatorilor de carne de pasare si oua din Romania prin implementarea celor mai recente reglementari ale Uniunii Europene si sa identificam noi parteneri din tara si strainatate pentru dezvoltarea afacerilor.

2.2 Diagnoza managementului practicat la firmă
Agricola International, Comcereal, Aicbac, Europrod, Conagra, Agriconstruct, Bac Print formeaza astazi o structura moderna de grup, in care firma Agricola International are rolul integratorului ce coordoneaza activitatile, armonizând resursele sale spre realizarea obiectivelor propuse si indeplinirea misiunii asumate atât in departamentele de productie ale Agricola Bacau, cât si in celelalte societati din Grup.  Noua echipa manageriala a societatii mixte romano-germane a creat sinergiile si a mobilizat resursele pentru rezolvarea problemelor fundamentale ale companiei: castigarea unui cat mai insemnat segment de piata, mentinerea echilibrului financiar si privatizarea societatilor cu capital de stat aflate sub contract de locatie a gestiunii.Intreaga activitate de productie s-a reorganizat in centre de profit si centre de costuri conduse pe baza de buget si cash-flow, monitorizate in permanenta.Serviciile specializate managementul calitatii, controlling, marketing, tehnologia informatiei si altele – au avut, de asemenea, o contributie insemnata la imbunatatirea actului decizional.
ANEXA 1    
            Media de vârsta a personalului este adecvată derulării activităţii, iar distribuţia personalului pe meserii este în corelaţie cu obiectul de activitate.
Sistemul informaţional pe care societatea îl adoptă este comunicarea lucrătorilor cu administratorul, precum şi comunicarea între ei.

2.3 Analiza diagnostic a potenţialului tehnico-productiv
2.3.1 Produse Agricola Bacău
Cum se individualizează pe piaţă produsele Agricola Bacău?
Pe o piaţă puternic fragmentată, cu un număr foarte mare de produse şi competitori, produsele Agricola Bacău se individualizează prin însăşi marca Agricola Bacău, o marcă calitativă şi puternică, care este elementul principal de diferenţiere, negociere şi stimulare a cererii în relaţia cu piaţa, de la primul distribuitor la consumatorul final. Marca Agricola Bacău este în acelaşi timp şi garantul celor patru atribute ce caracterizează produsele nostre, şi anume: gust, savoare, naturaleţe şi siguranţă.
Încă din 2003 a fost lansată pe piaţă, ca primă fază a strategiei de comunicare a mărcii Agricola Bacău, noua identitate de marcă, realizându-se astfel transmiterea poziţionării şi valorilor brandului.


1Carne de pasăre
Puii de la Agricola Bacău sunt cei mai cunoscuţi şi vânduţi de pe piaţă, datorită calităţii recunoscute a acestora, asigurate prin trasabilitatea foarte clară a procesului obţinerii lor. Astfel, puii provin din rase de calitate recunoscute şi sunt crescuţi în fermele proprii, fiin grăniţi cu furaje naturale produse tot în cadrul Agricola Bacău.
Abatorizarea şi procesarea cărnii de pasăre se face utilizand o linie de fabricaţie dintre cele mai moderne din ţară, cu o capacitate de 6.000 de pui/ oră, cu sisteme automate de eviscerare, refrigerare şi tranşare. Este vorba de o invesţie de circa 8 milioane de Euro. Abatorul de păsări de la Bacău este singurul din România ce utilizeaza sistemul de congelare rapidă şi care, de asemenea, este dotat cu toate utilităţile de refrigerare pentru producerea cărnii proaspete, astfel încât carnea de pasăre pe care o livrăm nu conţine nici un fel de adaos de frăgezire, fiind ambalată în carcasă sau părţi anatomice tranşate cu termene de valabilitate prelungit de lanţul frigorific riguros controlat.
I.Preparate şi specialităţi din carne de pasăre, porc şi vită
        Cu ajutorul utilajelor ultramoderne şi al specialiştilor în domeniu, mezelurile fabricate la Conagra şi comercializate sub marca Agricola Bacău sunt de o calitate şi stabilitate foarte bune, obţinute din materii prime atent selecţionate şi preparate pe baza unor reţete tradiţionale, cu fum natural, fără coloranţi sintetici. Astfel, consumatorilor le este oferită o gamă diversificată de specialităţi şi mezeluri gustoase şi sănătoase:
• specialităţi din carne de porc: muşchi file, muşchi ţigănesc, pastramă de porc, kaiser, ceafă afumată,
   muşchi Azuga, muşchiuleţ Montana, jambon Victoria, ciolan presat;
• şunci: şuncă Praga, şuncă Praga afumată, şuncă Festiv, şuncă de pasăre, şuncă Pizza, şuncă Rustic;
• specialităţi din carne de pasăre: jambonel din piept de pui, pulpe de pui afumate;
• rulade din carne de pasăre: ruladă de pui, ruladă dietetică de pui, ruladă Primavera;
• salamuri: salam de porc, salam Victoria, salam Italian, salam de vară, salam Agricola;
• prospături: parizer pasăre, parizer porc, parizer mixt, parizer din piept de pui, parizer tradiţional,   
  parizer Rustic, parizer Rustic afumat, crenwurşti de porc, crenwurşti din piept de pui;
• cârnaţi: Cabanos, cârnaţi Olteneşti, cârnaţi Harghita, cârnaţi Muntenia.

II.Salamurile crude - uscate
       Salamurile crud-uscate sunt fabricate pe baza unei tehnologii de păstrare a unei perioade lungi de maturare a cărnii, după un proces care urmează cât mai fidel condiţiile naturale în care se obţineau prin tradiţie aceste sortimente. Salamul de Sibiu, Salamul Bănăţean, Salamul Ţărănesc, Salamul Ambasador, salamul Moldova, Salamul Bacău, precum şi Cârnaţii Plai şi Ardeleneşti reprezintă tot atâtea secrete de fabricaţie care rămân în mâinile unor unor oameni ce ştiu să îmbine perfect tehnica de vârf cu experienţa de peste 30 de ani de la Bacău.
Păstrarea reţetelor şi procedeelor tradiţionale cu timp îndelungat de uscare naturală determină obţinerea unor salamuri crude – uscate ce au o structură moale, fină şi un gust dulce, natural. Este bine de ştiut că de aici derivă principalul element de diferenţiere a produselor crude-uscate obţinute la Bacău, în comparaţie cu ceilalţi competitori de pe piaţa autohtonă care, în majoritate, folosesc culturile starter pentru grăbirea uscării produselor.
Salamul de Sibiu fabricat la Agricola Bacău este cel mai apreciat pe piaţa produselor de acest fel.
   

 III.Semipreparatele din carne de pasăre şi vegetale
        Agricola Bacău şi-am făcut intrarea pe un segment nou de piaţă, cel al semipreparatelor şi preparatelor culinare din carne de pasăre şi vegetale, gamă oferită de firma Europrod sub auspiciile celei mai bune dar şi mai sigure calităţi, garantate de o investiţie de mare valoare în echipamente performante şi în transfer de tehnologie din ţări occidentale pentru care acest tip de alimentaţie a devenit o tradiţie. Linia de fabricaţie asigură un flux tehnologic bazat pe tratament termic, urmat de congelare rapidă, obţinându-se astfel produse foarte fine, cu un gust deosebit, cu un conţinut scăzut de colesteroli, foarte uşor de preparat şi sigure din punct de vedere microbiologic.  Din această perspectivă se poate afirma că semipreparatele marca Agricola Bacău nu au concurenţă pe piaţa românească decât prin prisma produselor substituibile, asemănătoare. Pentru această grupă de produse – semipreparatele tratate termic - piaţa este în formare, Agricola Bacău beneficiind de avantajul de a deveni lider în categorie.
În această categorie de produse Agricola Bacău şi-a transpus expertiza şi traditia, aducând alături de reţetele clasice (Hamburger, Nuggets, Fingers, Şniţel, Cordon Bleu, Kebab) şi reţete tradiţionale, respectiv: Pârjoale, Crochete, Friptură din piept de pui.
        Sortimentaţia semipreparatelor Agricola Bacău cuprinde atât produse adresate gusturilor exigente, cuprinse în Gama „Premium”, dar şi produse accesibile din subgrupa „Convenabil”. De asemenea, producătorul vine în întâmpinarea gusturilor vegetarienilor şi a persoanelor care respectă tradiţia perioadelor de post cu cea mai diversificată gamă de semipreparate vegetale pe bază de soia şi legume: hamburger, crochete, parjoale, nuggets, cârnăciori.


IV.Ouă şi praf de ouă
Agricola Bacău produce ouă proaspete în fermele proprii. Găinile sunt hrănite cu furaje produse tot de Agricola Bacău, calitatea acestora conferind o siguranţă deosebită consumatorilor. Ouăle Agricola Bacău sunt uşor recunoscute după mărimea lor, după coaja maronie identică cu aceea a ouălor produse în gospodăriile ţărăneşti individuale.
     

        V.Conserve din carne
În cadrul Departamentului Carbac se produce o gamă diversificată de conserve, respectiv: pate de ficat, pate extra, pate de pasăre, pate vegetal, carne de porc şi carne de vită în suc propriu, gulaă cu carne de vită, fasole cu carnaţi sau costiţă şi şuncă presată. Fabrica de conserve este agreată pentru export în ţările Uniunii Europene şi SUA.
 ANEXA 2 -Evoluţia capacităţi de producţie şi a gradului de utilizare.Departament magazine
     Analizând evoluţia gradului de utilizare a capacităţii de producţie observăm că producţia la carne de pasare a avut o scadere usoara in 2005 fata de 2004,2003.La productia de ouo observam o scadere din 2003 in 2004 cu aproximativ 16 procente.Pe cand la productia de carne porc ,vita,oaie se observa o scadere brusca de 44 procente din 2003 in 2004 si o scadere de aproximativ 8 procente din 2003 in 2004.Productia la salamuri crude si uscate are o crestere de 33 procente din 2003 in 2004  si o scadere de 6 procente din 2004 in 2005.La productia de conserve se vede o crestere simtitoare din 2003 in 2004.Preparatele Carbac si europrod au fost produse incepand cu 2004 si se simte o scadere amenintatoare la preparatele Carbac de aproximativ 65%.

2.3.2 Analiza dotarii cu mijloace fixe
Analizadotarii cu mijloace fixe este, in general, o problema interna a agentului economic, prin care se evidentiaza, pe de o parte materializarea investitiilor, iar pe de alta parte, legatura cu dinamica si masa efectelor ce le produce. A opera cu dinamica mijloacelor fixe pe o perioada mai mare de un an inseamna efectuarea unor calcule suplimentare pentru a asigura corelatia dintre volumul fizic si valoarea mijloacelor fixe.

                                      Evolutia activelor fixe
-ron-
Specificatie    2003    2004    2005
Imobilizari necorporale    454.254    658.230    750.640
Imobilizari corporale    645.980    820.500    890.500
Imobilizari financiare    0    0    0
Total     1.100.234    1.478.730    1.641.140

Din analiza tabelului Evolutia activelor fixe se observa ca valoarea cea mai mare o detin imobilizarile corporale care au o evolutie crescatoare. Imobilizarile necorporale detin si ele o valoare mare in totalul activelor fixe, insa mai mica decat cea a imobilizarilor corporale.

2.3.3 Analiza dotarii cu mijloace circulante
Analizand tabelul “Analiza dotarii cu mijloace circulante” se observa ca totalul activelor este in crestere de proximativ paisprezece procente din anul 2004 in anul 2003 precum si o crestere de aproximativ doisprezece procente din anul 2005 in anul 2004.Ponderea mijloacelor circulante in total active inregistreaza o crestere mai mare in anul 2004 fata de anul 2005.  

Specificatie    2003    2004    2005
Total active(RON)    735.200    850.900    950.000
Mijloace circulante(RON)    240.000    315.000    390.000
Ponderea mijloacelor circulante in total active(%)    32,6    37,01    41,05


         2.4.Personalul

          AGRICOLA INTERNATIONAL are 2724 de angajati , din care  314 sunt posturi cheie :
208 = cu studii superioare ;
106 = cu scoli profesionale si postliceale (maistri,etc);

•164 = femei;
•150 = barbati .
 -Distributia personalului pe departamente:
ANEXA 3
         - Distributia personalului din posturi cheie (=314 persoane) pe grupe de varsta
 ANEXA 4
-Organigrama firmei
ANEXA 5


    2.5 Diagnoza rezultatelor din activitatea de productie
2.5.1 Analiza canalelor de distributie si desfacere
Conceptul de distribuţie
Conceptul de distribuţie se referă mai întâi la „traseul” pe care îl parcurg mărfurile pe piaţă, până ajung la consumatori; producătorul, intermediarii şi consumatorul – participanţi la deplasarea succesivă a mărfurilor de-a lungul acestui traseu – alcătuiesc ceea ce în terminologia marketingului se numeşte „canal de distribuţie” (există însă şi canale fără intermediari). El include, mai departe, lanţul proceselor operative la care sunt supuse mărfurile în traseul lor spre consumator; este vorba de „distribuţia fizică” sau „logistica” mărfurilor.
Noţiunea de distribuţie se mai referă şi la aparatul tehnic – reţea de unităţi, dotări, personal – care realizează asemenea procese şi operaţiuni. Distribuţia se referă deci la circuitul fizic şi cel economic al mărfurilor, la sistemul de relaţii care intervin între agenţii de piaţă, la activităţi ale unei mase largi şi eterogene de unităţi, aparţinând mai multor profile economice.
Obiectul activităţii de distribuţie îl constituie mărfurile (produse şi servicii), fluxul neîntrerupt al lor de la producător până la consumator. Dirijarea acestora, mişcarea lor fizică spre consumator este însoţită, precedată sau urmată şi de alte fluxuri, nu lipsite de importanţă, care leagă între ei pe participanţii la procesul de ansamblu al distribuţiei, şi anume: fluxul negocierilor, al tranzacţiilor (tratativelor) de piaţă; fluxul titlului de proprietate, respectiv, transferul lui succesiv în fiecare operaţiune de vânzare-cumpărare a produsului; fluxul informaţional, referitor la circulaţia în ambele sensuri a informaţiilor (evidenţe, statistici) referitoare la dimensiunile, structura, modalităţile de desfăşurare a activităţilor de distribuţie, rezultatele economico-financiare ale acestora, cumpărătorului potenţial, care preced sau însoţesc fluxul produsului, pregătind realizarea lui. Dacă acestor fluxuri li se mai adaugă fluxurile, în ambele sensuri, ale finanţării şi riscului şi fluxurile de la consumator la producător ale comenzilor şi plăţilor (decontărilor), se conturează ansamblul şi configuraţia relaţiilor în care intră agenţii de piaţă în procesul de distribuţie.

1 În privinţa participanţilor la procesul distribuţiei, structura acestora este extrem de eterogenă; funcţionând în secvenţe diferite ale procesului de distribuţie, cu roluri, preocupări şi interese particulare, el desfăşoară activităţi variate ca profil, amploare, complexitate, forma de organizaţie.
         
      DISTRIBUŢIA
  Distribuţia produselor Agricola Bacău se realizează prin :
Distribuţie directă :
7 depozite : Bucureşti, Bacău, Galaţi, Constanţa, Iaşi, Cluj, Timişoara
123 de angajaţi (23 de agenţi de vânzare şi 22 agenţi de vânzare, gestionari, manipulanţi, operatori facturare etc.)
24 de magazine proprii
        113 mijloace de transport de capacitate aprox 700 tone
         -  Distribuţia indirectă :
21 de distribuitori din care 14 de portofoliu şi 7 de conserve
  - Conturi internaţionale: Metro, Selgros, Hiproma, Cora, Mega Image, Billa, UniversAll, VP Market, Gima.

În strategia anului 2005 ponderea distribuţiei pe canale este următoare :
-    Distribuţie directă    : 29% ( agenţi )
-                                        23 % magazine
-    Distribuţie indirectă : 28%
-    Conturi internaţionale : 20%

ANEXA 6 - Evolutia productiei destinata departamentului magazine
Analizând structura sortimentală observăm o continuă preocupare pentru  diversificarea şi creşterea producţiei(exprimata in tone),desi de-a lungul celor trei ani studiaţi observam ca productia totala a scazut din anul 2003 in anul 2004 cu aproximativ 8 procente,dupa care s-a redresat crescand in anul 2005 cu aproximativ 9 procente.

ANEXA 7 -Evoluţia costului unitar de producţie la produsul” carne de pasare”
Prin analiza tabelului de mai sus observăm că valoarea cea mai mare în totalul cheltuielilor de producţie o au cheltuielile cu materii prime care au o evoluţie descendenta din 2003 in 2004 ,dupa care cresc cheltuielile cu aproximativ 3%.Cheltuielile cu ambalajele sun constante in cei trei ani ,mai putin cheltuielile distribuite cutiilor care au crescut simtitor din 2003 in 2004.De asemenea cheltuielile cu combustibili au realizat o crestere mai lenta din 2003 in 2004 ,iar din 2004 in 2005 cu aproximativ 14%.Totalul cheltuielilor a avut o scadere de 2% din anul 2003 in 2004 si o crestere de 4.6% din anul 2004 in anul 2005.

2.5.2. Structura costului unitar de producţie
Analiza dinamicii costului utilizează indicii individuali sau sistemul de indici individuali la nivelul produsului şi sistemul indicilor de grup la nivelul productiei marfă sau al nivelului producţiei fabricate într-o perioadă de timp datî. Compararea costurilor din diverse perioade de timp poate evidenţia schimbările de strategie ajutând totodată la diagnosticul structural al acestora. Diferenţele care pot apărea din analiza costurilor pe perioade cu nivel diferit de activitate pot oferi indicaţii privitoare la sensibilitatea faţă de volumul producţiei. Studierea evoluţiei costurilor de producţie este indispensabilă deoarece stă la baza multor decizii adoptate în cadrul firmei.

ANEXA 8 -Evoluţia costurilor de productie pe grupe de produse
Evolutia costurilor de produse pe grupe de produse este crescatoare de la an la an,in anul 2004 se observa o crestere cu apoximativ un procent fata de anul 2003,iar in anul 2005 creste cu mai mult de un procent.
 
2.5.3 Preturile unitare de vanzare
Preţul este un instrument al pieţei şi un indicator al realităţii. În virtutea funcţiei de corelare a cererii cu oferta el capătă un caracter complex ce este amplificat în contextul actualului dinamism economico- social, atât de caracteristicile pieţei pe care le manifestă, cât şi de cadrul legislativ care reglementează formarea preţurilor, el însuşi perfectibil.
Preţul unui bun sau al unei resurse este un element care arată la ce trebuie să renunţe pentru a se obţine respectivul bun sau resursă.
O definiţie a preţului, unanim acceptată este cea formulată încă din antichitate de către Aristotel şi Xenofon care reprezintă preţul ca o cantitate de monedă pe care cumpărătorul este dispus şi o poate oferi producătorului (vânzătorului) în schimbul bunului pe care acesta îl prezintă pe piaţă. Acesta este preţul absolut. De obicei preţul este exprimat în termeni băneşti (preţ absolut), dar poate fi exprimat în termenii cantităţii din alt bun la care trebuie să renunţe pentru procurarea produsului necesar (preţul relativ). Rezultă că dacă toate preţurile cresc în aceeaşi proporţie, preţurile absolute cresc, dar relativ rămân neschimbate. Un alfel de preţ este preţul etalon care reprezintă preţul unui bun asupra căruia se convine; de cele mai multe ori acesta se fixează asupra salariului nominal sau asupra unor bunuri reprezentative pentru aprecierea nivelului de trai.
În condiţiile contemporane, preţul pieţei reprezintă o cantitate de monedă pe care cumparatorul este dispus şi poate să o ofere producătorului în schimbul bunului pe care acesta poate să îl ofere pe piaţă şi exprimă, în cea mai mare masură sub aspect calitativ şi structural, un ansamblu de informaţii furnizate reciproc de către participanţii la schimb, în funcţie de raportul dintre cerere şi ofertă, pe de o parte, şi în cadru legislativ, pe de altă parte, având caracter dinamic, divers şi reglementat.

  ANEXA 9- Evoluţia preturilor de vanzare pe grupe de produse
        Din tabelul realizat se observa o usoara crestere a pretului de productie la toate grupele de produse ,precum si a pretului insumat la toate grupele de produse :totalul din 2004 fata de 2003 a crescut cu un procent mai mic fata de totalul din 2005 fata de 2004.

 

       ANEXA 10 Evoluţia profiturilor pe grupe de produse
       Din tabelul de mai sus observam o scadere a profitului din anul 2003 in anul 2004 cu proximativ 21 procente ,iar in anul viitor,2005 o crestere de 19 procente.
2.6 Diagnoza activitatii financiare. Indicatori de bonitate
Conceptul de performanta inglobeaza notiuni diverse in abordarile teoretice si in practica economica , dintre cele mai importante sunt : cresterea activitatii , profitabilitatea  , rentabilitatea , productivitatea , competitivitatea . Performantele intreprinderii sunt apreciate in primul rand in termeni de crestere , inteleasa ca o posibilitate a intreprinderii de a-si mari volumul de activitate .
Performanta economica , in sensul cel mai larg accesibil si totodata cel mai utilizat in relatiile economice este  expresia raportului dintre efectul util (rezultatul obtinut ) si efortul depus (cheltuielile efectuate ) pentru obtinerea lui . Performanta economica este o categorie economica destul de complexa , care exprima cu precadere  rezultatele sau efectele utile ce se obtin din activitatea economica cu scopul utilizarii in conditii de maxima eficacitate a bazei tehnico materiale aflate la dispozitia agentilor economici , a celor care urmeaza a intra in functiune si de fructificare a tuturor resurselor . Cu cat efectul util sau rezultatul realizat pe unitatea de cheltuiala ocazionata de producerea unui anumit efect util este mai mare , cu atat eficienta economica este mai ridicata .
In masurarea rezultatelor economice se utilizeaza anumiti indicatori partiali si finali , fizici si valorici , cantitativi si calitativi . O succinta   ordonare a acestor indicatori poate fi urmatoarea :
Indicatori de eforturi : capital fix , capital circulant , numarul de salariati, fondul de salarii cheltuieli de productie , volumul investitiilor , capital propriu , capital permanent .
Indicatori de efecte : capacitatile de producti e proiectate si utilizate , productia marfa , cifra de afaceri , profitul , productivitatea factorilor , incasari valutate .
Indicatori ai eficientei productiei : productivitatea muncii pe produs , costuri unitare, profitul pe unitatea de produs , rata profitului pe produs .
Indicatori ai utilizarii factorilor de productie :
-  factorul munca : productivitatea muncii , salariul mediu lunar si anual  gradul de inzestrare tehnica a muncii (capital fix pe lucrator )
-  factorul capital :cifra de afaceri la 1000 lei capital fix , viteza de rotatie a activelor circulante  ,consumurile specifice de resurse pe unitatea de produs , gradul de utilizare a capicitatii de productie , indicatorii eficientei investitiilor (investitia specifica , termenul de recuperare a investitiilor , coeficientul de eficienta a investitiilor ) .
Indicatori financiari (de bonitate). Acesti indicatori se utilizeaza in anliza financiara si permit stabilirea bonitatii unitatii. Bonitatea exprima performanta financiara a agentilor economici in cazul contractarii unor inprumuturi , a crearii unor societati mixte , a restructurarii – privatizarii . Pe baza analizei acestor indicatori , bancile si partenerii de afaceri pot sa aprecieze competenta echipei manageriale si perspectivele unitatii economico – financiare .
Sistemul de indicatori financiari (de bonitate )pentru masurarea performantei economice intr-o intreprindere :

Calculul indicatorilor financiari  care sunt utilizaţi în analiza financiară, exprimând bonitatea firmei:    ANEXA 11                                                   

          Indicatorii de lichiditate , care arata daca unitatea are sau nu disponibilitati pentru plata la termen a datoriilor , cuprind : rata lichiditatii curente si rata lichiditatii immediate .Rata de solvabilitate indica ponderea datoriilor pe termen mediu si lung in capitalurile proprii . O rata de solvabilitate 35 – 50 % este un indiciu al efortului propriu depus de intreprindere pentru utilizarea corespunzatoare a capitalului propriu . Rata de acoperire a activelor fixe arata de cate ori valoarea activelor fixe nete acopera suma imprumuturilor . Nivelul indicatorului cuprins intre 2 – 2,5 reflecta o situatie favorabila .Solvabilitatea financiara cuprinsa intre 0,35 – 0,50 arata o pondere corespunzatoare a capitalului propriu in cifra de afaceri .
Indicatorii de rentabilitate cuprind urmatoarele rate de rentabilitate : marja de profit , rata rentabilitatii financiare , rata rentabilitatii economice , rata rentabilitatii resurselor consumate si rata  rentabilitatii generale .
   Analizând gradul de solvabilitate a S.C.AGRICOLA INTERNATIONAL S.A, se constată că organizaţia are capacitatea de a-şi achita obligaţiile băneşti, imediate şi pe termen lung, faţă de terţi.
     Prin aceste propuneri de eficientizare ale activităţii economice, ratele de rentabilitate ar putea înregistra creşteri de puncte procentuale, ceea ce ar avea un efect favorabil asupra organizaţiei şi astfel iar putea crea un avantaj competitiv pe piaţa internă. Solvabilitatea financiara arata cat reprezinta capitalul propriu din cifra de afaceri . Indicatorul, cuprins intre limitele de 0,35 si 0,50 . arata o pondere corespunzatoare . Solvabilitatea cea mai buna s-a inregistrat in 2004 ea luand valoarea de 0,39.
Rata autonomiei financiare arata ponderea pe care o detine capitalul propriu si permanent . Aceasta pondere are un nivel normal cand este cuprinsa intre 50 % si 75 % . Acest indicator in toata perioada analizată este înregistrat cu nivelul 1.
Daca gradul de indatorare este subunitar atunci unitatea are independenta financiara, situaţie întâlnită la  S.C. AGRICOLA INTERNATIONAL S.A.
Rotatia activelor imobilizate in cifra de afaceri are o evolutie ascendenta deoarece nivelul activelor imobilizate a ramas constant iar cifra de afaceri a crescut.
Rotatia activelor totale in cifra de afaceri are o evolutie usor ascendenta, ca si rotatia activelor circulante.
Marja de profit exprima cel mai bine eficienta politicii comerciale.  In primii doi ani firma a mers in piedere, iar in 2004a inregistrat profit.
Rata rentabilitatii economice arata cat la suta din capitalul permanent    s-a transformat in profit net .









       C3 Analiza pietei produselor avicole si a preturilor la S.C. Agricola International S.A.(cerere ,oferta ,concurenta)
3.1 Piata firmei
       Comercializarea unui produs pe o piata necesita o intelegere aprofundata a mecanismelor care o guverneaza .In ce priveste piata,au fost facute o serie de afirmatii ,din cele mai diferite care sa defineasca piata.
Primul concept este acela de piata potentiala.
Acest concept consta in a calcula pentru un bun sau o marca data cantitatea totala susceptibila de a fi ceruta.
Acest calcul se fundamenteaza in general,asupra numarului de consumatori susceptibili de a cumpara produsul.Ori,daca este destul de usor de a o calcula ,piata potentiala a bunurilor cu rata mare de penetrare(raport intre piata actuala  si piata potentiala) de vreme ce se cunosc in acest caz,majoritatea cumparatorilor,este destul de delicat de a determina piata la inceputulciclului de viata al unui proces.
Nonconsumatorii absoluti desemneaza pe acei indivizi care pentru un anumit motiv de natura psihica ,economica,sociala,vor refuza sa consume produsul.
Segmentarea pietei
       Piata este un conglomerat neomogen,alcatuit din pietele mai mici si mai omogene,care la randul lor,sunt compuse din altele mai mici si mai omogene.
Considerand specificitatea nevoilor de consum si particularitatile comportamentului de cumparare ,firma se vede nevoita sa delimiteze cat mai precis segmentul de piata pe care se decide sa concureze.Aceasta poarta numele generic de PIATA TINTA.
Identificarea pietei tinta implica impartirea pietei totale in subansamble omogene sub aspectul nevoilor ,motivatiilor si comportamentului de cumparare.
Niveluri de segmentare
       Segmentarea unui sector de acitivitate poate fi facuta pe mai multe niveluri si grade de profunzime ,cele mai semnificative fiind segmentarea strategica,macrosegmentarea si microsegmentarea .
         

   1.Segmentarea strategica :-face distinctia intre marile sectoare de activitate relative omogene sub aspectul tehnologiilor  sau industriilor in care concureaza un grup industrial .Rezultatul acestui tip de segmentare este compartimentarea intreprinderii in directii ,divizii si filiale.
AGRICOLA INTERNATIONAL S.A. are dezvoltat sectorul de productie ,comert si distributie ,acest segment de piata este distinct ,adresandu-se intregii mase de consumatori.
     2.Macrosegmentarea : - identifica produse – piata in interiorul fiecarei divizii sau filiale.Un produs-piata este omogen sub aspectul tehnologiilor ,sub aspectul functiilor pe care le indeplineste si sub aspectul grupului de consumatori.
Produse piata ale S.C. AGROCOLA INTERNATIONAL S.A. :produse alimentare,intr-un sortiment foarte variat .
       3.Microsegmentarea : - cea prin care in interiorul produselor piata sunt identificate grupuri omogene de consumatori.Astfel in functie de pretul produselor sale si veniturilor consumatorilor,Agricola distinge trei segmente de consumatori :segmentul cu venituri mici,care in general prefera produsele mai ieftine asigurand o rata a profitului de 1-5 % ; segmentul cu venituri medii,care asigura o rata a profitului de 5-10% ; si segmentul cu venituri mari,pentru care pretul nu este principalul criteriu de alegere a unui anumit produs,segment ce asigura o rata p profitului de 10-20%.
Segmentarea descriptiva
      Produsele alimentare sunt adresate intregii populatii ,adica principalul segment de piata il reprezinta oamenii obisnuiti cu venituri absolut normale,cu varste diferite si nevoi diferite.
Asadara se are in vedere : VARSTA ,SEXUL ,NUMARUL DE MEMBRI AI FAMILIEI ,CICLUL DE VIATA AL FAMILIEI ,VENITUL ,OCUPATIA ,EDUCATIA , RELIGIA , RASA ,NATIONALITATEA ,CLASA SOCIALA .
Segmentarea prin avantaje
          Aceasta se bazeaza pe identificarea cosului(panelului) de avantaje pe care le cauta fiecare grup de consumatori.
         

      SEGMENTAREA COMPORTAMENTALA
       Este bazata pe caracteristici ce definesc comportamentul de cumparare .Aceste caracteristici tin de atitudine ,loialitate ,rata de cumparare ,avantajele cautate , statutul clientului ,importanta cumparaturii ,presiunea timpului .Din acest punct de vedere ,Agricola a observat ca lunile cu vanzarile cele mai ridicate sunt decembrie si mai, datorita sarbatorilor ,si dimpotriva lunile cu cele mai scazute vanzari sunt lunile de vara cand primeaza produsele de sezon (cruditati).
        SEGMENTAREA DUPA STILUL DE VIATA
       Se bazeaza pe ideea ca valorile culturale si modul de viata influenteaza semnificativ structura consumului si comportamentul de cumparare .

3.1.1CONCURENTA
Ca regula generala ,firma nu este singura si nestingherita in actiunile sale pe piata. Pozitia de monopol este tot mai rar  intalnita .Concurenta orizontala (cea cu produse similare )sau verticala (cea cu produse diferite ,dar avand aceeasi utilizare ) poate zadarnici eforturile firmei.
Concret, se poate vorbi de concurenta de solutii ,concurenta generica ,concurenta de produs si concurenta de marca
Pe pietele moderne ,cele mai serioase si mai numeroase probleme de marketing sunt ridicate de concurenta dintre marci.
Principalii concurenti ai Agricola sunt : Agribac Investrand S.A.  Bacau si Cosarom S.A.
3.1.2FURNIZORII
      Pentru a ieşi pe piaţă cu o anumită gamă de produse şi servicii, firma trebuie să preia, la intrare, o anumită combinaţie de resurse.
Agenţii de la care întreprinderea cumpără resurse de orice natură, repere şi părţi de produs în cadrul unor relaţii comerciale durabile poartă numele de furnizori.
Furnizori pot exercita anumite influenţe şi presiuni asupra firmei.
Principalii furnizori necesari de la care se aprovizionează S.C. AGRICOLA INTERNAŢIONAL S.A. sunt:
-FURNIZORI DE CEREALE , FURNIZORI DE ŞROT SOIA , FURNIZORI DE TĂRÂŢE , FURNIZORI DE FURAJE , FURNIZORI DE ULEI , FURNIZORI DE SARE , FURNIZORI DE FOSFAŢI , FURNIZORI DE PESTICIDE , FURNIZORI DE AMBALAJE DIN POLIETILENĂ , FURNIZORI DE AMBALAJE METALICE , FURNIZORI DE AMBALAJE DIN CARTON , FURNIZORI DE AMBALAJ, HÂRTIE IGIENICĂ , FURNIZORI DE MEDICAMENTE ŞI DEZINFECTANŢI , FURNIZORI DE LUBRIFIANŢI , FURNIZORI DE ACUMULATORI , FURNIZORI DE ANVELOPE , FURNIZORI DE PIESE DE SCHIMB , FURNIZORI DE CONDIMENTE , FURNIZORI DE MEMBRANE , FURNIZORI DE DETERGENŢI , FURNIZORI DE CLIPSURI , FURNIZORI DE SODĂ CALCINATĂ, SODĂ CAUSTICĂ ŞI CLORURĂ DE VAR , FURNIZORI DE BECURI INCANDESCENTE ŞI LĂMPI CU FLUOR , FURNIZORI DE CAŞEROLE ŞI ROLE CRYOFILM , FURNIZORI DE OXIGEN TEHNIC , FURNOZORI DE MATERIALE PENTRU REBOBINAT MOTOARE , FURNIZORI DE RULMENŢI , FURNIZORI DE CIMENT ŞI VAR , FURNIZORI DE FĂINĂ ALBĂ ŞI MĂLAI , FURNIZORI DE MATERIALE FEROASE ŞI VOPSELE , FURNIZORI DE MATERIALE ELECTRICE ŞI UNELTE DIVERSE , FURNIZORI DE APĂ POTABILĂ ŞI EVACUARE APE UZATE , FURNIZORI DE GAZE NATURALE , FURNIZORI DE CURENT ELECTRIC , FURNIZORI DE SERVICII DE TELEFONIE .
3.1.3CLIENŢI
Cheia micromediului de marketing este clientela. Ea constituie destinaţia şi raţiunea eforturilor firmei şi se prezintă prin piaţa efectivă a întreprinderii, în fiecare moment al existenţei sale. Clientela poate fi formată din consumatori care distrug produsele prin consum efectiv, sau din utilizatori, care folosesc însuşirile produselor pentru a realiza alte produse. În primul caz, produsele devin bunuri de consum, iar în al doilea caz, sunt bunuri industriale.
Clienţii firmei pot fi plasaţi în unul sau mai multe din următoarele tipuri de pieţe:
- piaţa bunurilor de consum, anume aceea pe care acţionează consumatorii;
- piaţa industrială, pe care acţionează utilizatorii industriali;
- piaţa de distribuţie, pe care acţionează distribuitorii şi agenţii de schimb.
- piaţa bunurilor publice sau piaţa guvernamentală pe care acţionează statul, organizaţiile non-profit şi administraţia publică care finanţează sau cumpără bunuri de folosinţă colectivă precum drumurile, podurile, rezervaţiile, parcurile, securitatea naţională şi individuală, şcolile publice, etc.
În cele mai frecvente cazuri, firma se adresează mai multor tipuri de pieţe, simultan.
Pentru că Agricola Internaţional S.A. desface cca 40% din producţia sa prin propriile magazine, restul de 60% fiind vândută către terţi, intr-un număr de aproape 1500 firme a căror colaborare este nestatornică şi la export, voi prezenta  în primul rând clienţii de pe piaţa externă, care deţin o pondere importantă în totalul vânzărilor şi doar cei mai importanţi clienţi de pe piaţa internă:
Pe piaţa externă aceştea sunt:
       -WERNER SIMON GMBH, GERMANIA-pentru conserve
-PRONOX GMBH, GERMANIA-pentru carne de pasăre
-PRO-VOST HELMULT STIMMING GMBH, GERMANIA-pentru carne de pasăre
-FAUPEL S.A., ELVEŢIA-pentru carne de pasăre
-STELA TRADE, MACEDONIA- pentru carne de porc
Trebuie reţinut că valoarea exportului spre aceste ţări s-a ridicat în anul 2000 la 2.541.000 USD (39.426.000 mii lei), iar transportul produselor s-a efectuat integral cu maşini proprii Agricola Internaţional(4 buc. Mercedes de 20 tone).
Pe piaţa internă principalii clienţi sunt:
       -YOUR FRIEND S.R.L. BACĂU
-STENYON BUCUREŞTI
-AMIRAL MIERCUREA CIUC
-DANTEX TG. JIU
-GENU S.R.L. BACĂU
-MEDAS IMPEX S.R.L. P. NEAMŢ

3.2 POLITICA DE PRODUS
        Există numeroase criterii de clasificare a produselor după destinaţia lor; după durata utilizării lor; după tipul de cumpărare; după nivelul implicării sau a riscului; după complexitatea lor; după caracteristicile lor pentru distribuitor.
Fiecare produs poate fi descris după caracteristicile sale:
-caracteristici tehnice, fizico-chimice:
•    formule, compoziţie;
•    formă, design;
•    culoare;
•    densitate;
- caracteristici de folosire:
•    varietate;
•    specificitate;
•    durată;
- caracteristici psihologice:
•    frumuseţe;
•    tinereţe;
•    libertate;
•    forţă;

     - caracteristici asociate:
•    preţ;
•    marcă;
•    condiţionare;
•    nume;
•    serviciu ;

MARCA DE PRODUS
Alegerea unei mărci este, de asemenea, un element cheie în definirea politicii de promovare a produsului, numit uneori Produs – mix.
Rolul său este de a da identitate bunului sau serviciului propus de către un producător sau distribuitor.
Este foarte important pentru fiecare întreprindere să-şi definească o politică a mărcii în funcţie de liniile şi gamele de produse.
O linie de produse este constituită dintr-un ansamblu de produse omogene; o gamă de produse este constituită dintr-un ansamblu de caracteristici într-o linie; gama se poate diviza în superioară, medie şi de slabă calitate, în funcţie de imaginea mărcilor sale în conştiinţa consumatorilor.
Politica de marcă este parte a politicii de produs şi a strategiei de marketing a firmei. În legătură cu strategia de marcă, un director de produs sau de marketing se poate confrunta cu trei principale categorii de decizii:
- a decide dacă este sau nu este necesar să adopte şi să confere o marcă produselor sale;
- a stabili dacă marca potrivită este cea a fabricantului sau cea a distribuitorului;
- a decide dacă va folosi o marcă individuală, una singură pentru toate produsele sale, sau va folosi o marcă multiplă, caz în care produse diferite sau loturi de calităţi diferite din acelaşi produs se vor oferi sub umbrelele unor mărci diferite.
Mixul de produs, denumit şi sortiment de produse, este ansamblul articolelor şi al liniilor de produse pe care un comerciant le oferă spre vânzare cumpărătorilor.
Mixul de produs al unei firme se caracterizează printr-o anumită lărgime, lungime, profunzime şi omogenitate.
Lărgimea mixului de produs este dată de numărul de linii de produs ce îl compun.
Profunzimea  mixului de produs este dată de numărul de linii de produse distincte pe care le conţine o linie de produse.
Lungimea  mixului de produs se obţine însumând efectivele tuturor liniilor de fabricaţie.
Omogenitatea mixului se referă la gradul de asociere a diferitelor linii de produse în consumul final, în procesul de producţie, în procesul de distribuţie.
Toate aceste patru dimensiuni ale mixului de produs sunt importante pentru definirea strategiei de produs a unei firme.
Proiectarea politicii de produs se realizeaza prin proiectarea productiei medii de produse.

ANEXA 12-Prognozarea productiei medii
           Din analiza tabelului se observa ca productiile medii ale produselor din carne vor avea o evolutie ascendenta in anii prognozati.
ANEXA 13-Elasticitatea cererii
Din analiza tabelului se observa ca populatia orasului pe cei trei ani prognozati va avea o evolutie descrescatoare iar consumul de carne de pasare pe cap de locuitor va avea o evolutie oscilanta,el crescand in anul 2007 fata de 2006 ca mai apoi sa scada in anul 2008 ajungand la 13,2%. Si cererea de carne de pasare are o evolutie oscilanta, crescand in anul 2007 ca mai apoi sa creasca in anul 2008. Cea mai mare cantitate de produse de carne se realizeaza in orasul Bacau si o cantitate mai mica in localitatile invecinate.

           3.3 POLITICA DE PREŢURI
      Preţul este singura variabilă a marketingului mix care aduce venit. În acest sens, preţul este deosebit de important din punct de vedere al întreprinzătorului.
Preţul produce efecte mult mai imediate decât celelalte variabile ale marketingului mix. Determinarea preţului trebuie să fie coerentă cu celelalte variabile ale marketingului mix.
       Obiectivele legate de preţ
Acestea pot fi grupate în trei categorii a căror greutate relativă variază după caz. Acestea corespund obiectivelor legate de volumul vânzărilor, de rentabilitatea, de  gama de produse.
     Obiectivele legate de volumul vânzărilor
Cantităţile vândute sunt adesea o funcţie inversă a preţului practicat. Pentru acest fapt, preţul utilizat influenţează volumul produselor vândute.
      Obiectivul rentabilităţii
Rentabilitatea şi preţul propus sunt legate prin relaţia:
R = P x Q – C x Q
unde: R – rentabilitatea;
          P – preţul;
         C – costul unitar;
          Q – cantitatea vândută.
Atunci când putem estima cantitatea de produse susceptibilă a fi vândută într-un an, este uşor a fixa un preţ care ţine cont de un obiectiv de rentabilitate.
Este posibil de calculat preţul cu următoarea formulă:
P = V + F / Q + r I / Q
unde: V – cost variabil mediu;
         F – totalul costurilor fixe;
        Q – cantitatea susceptibilă a fi vândută;
        I – investiţia;
        r – rata rentabilităţii investiţiei dorite.
     Obiectivele gamei de produse
Preţul unui produs poate avea consecinţe asupra vânzărilor produsului, dar poate avea consecinţe şi asupra altor produse ale gamei.
Astfel, fixarea preţului poate avea ca obiectiv optimizarea vânzărilor produselor unei întregi game. În ceea ce priveşte politica dusă de firmă, se are în vedere sensibilitatea pieţei faţă de preţ. Clientela firmei sau cererea poate fi o frână în calea creşterii sau diminuării preţului.
Prin departamentul de marketing, firma urmăreşte de asemenea fenomenele care au o influenţă asupra elasticităţii cererii. Acestea sunt:
1. Existenţa unei zone de preţ de referinţă;
2. Atracţia anumitor preţuri pentru consumatori (preţ psihologic).
3. Inegalitatea sensibilităţii consumatorilor la preţ.
4. Utilizarea preţului ca indicator de calitate.
        Este deja cunoscut faptul că fiecare consumator asociază fiecărui produs o zonă de preţuri acceptabile, fruct al experienţei şi informaţiilor culese din mediul ambiant.
Sub un prag minim, consumatorii resping produsul căci asociază aceasta unei slabe calităţi a produsului. Peste un prag maxim, ei nu vor cumpăra produsul pentru că îl vor găsi prea scump.
Astfel de situaţii au fost identificate în cadrul firmei, datorită faptului că unele produse achiziţionate cu preţuri foarte mici şi puse în vânzare cu preţuri mici au avut tendinţa de a fi considerate produse slabe din punct de vedere calitativ.
Majoritatea consumatorilor urmăresc calitatea şi nu preţul produselor, care poate fi puţin mai ridicat. Studiile efectuate în domeniu au arătat că există o relaţie pozitivă între preţ şi calitatea unui produs.
Aceste studii au putut pune în evidenţă faptul că preţul joacă un rol mai important când este singura informaţie disponibilă, decât dacă ar fi asociat altor informaţii asupra produsului (marcă, numele magazinului, etc.).
Firma îşi fixează preţurile în funcţie de costurile produselor.
Costurile, în general, constituie baza determinării preţurilor. O întreprindere care va vinde în continuă pierdere, sub costuri, va deveni falimentară.
Toate organizaţiile constituite pe criterii de profitabilitate, precum şi multe din cele bugetare sau non-profit, stabilesc preţuri pentru produsele sau serviciile pe care le oferă. Chiar dacă se ascund sub un nume diferit, în esenţă, prin funcţiile îndeplinite, multe alte concepte sunt tot preţuri: chiria este preţul ocupării temporare a unui spaţiu, dobânda este preţul banilor împrumutaţi, salariul este preţul muncii, amenda este preţul încălcării legii, cauţiunea este preţul libertăţii temporare, cotizaţia este preţul apartenenţei la o organizaţie, mita este preţul „bunăvoinţei”, tariful este preţul unui serviciu, impozitul pe venituri este preţul dreptului de a câştiga bani, comisionul este preţul unei intermedieri, iar onorariul este preţul unei consultaţii.
În mod tradiţional, preţurile erau stabilite de cumpărători şi vânzători, prin negociere. Astfel, la deschiderea tratativelor, vânzătorii cereau un preţ mai mare decât se aşteptau să primească, cumpărătorii ofereau un preţ mai mic decât se ofereau să plătească, după care, prin târguială, se ajungea la un preţ acceptabil pentru ambele părţi.
Stabilirea unor preţuri unice, ne-negociate pentru toţi cumpărătorii, care astăzi ni se pare ceva foarte firesc, este o practică relativ recentă, care a fost introdusă o dată cu iniţierea operaţiunilor comerciale cu amănuntul pe scară largă.
Mai întâi, în ceea ce priveşte importanţa şi rolul jucat între celelalte elemente ale mixului de marketing, se detaşează argumentul că preţul este singurul care aduce venituri, toate celelalte generează costuri.
În al doilea rând, preţul a fost timp îndelungat criteriul principal de alegere între oferte diferite. Cu toate că în prezent au căpătat importanţă şi alte elemente în luarea unor astfel de decizii, preţul rămâne esenţial şi pe această cale, determină mărimea cotei de piaţă şi a profitabilităţii.
Mai mult, preţul este şi cea mai flexibilă componentă a mixului de marketing.
Facilităţile oferite de Agricola Internaţional în materie de preţ sunt:discount de până la 3% la plata cu numerar; plata la 7 zile cu discount de 3%; plata la 7 zile de la livrare cu CEC antedatat.
Preturile unitare prognozate sunt crescatoare din anul2006 in anul 2007 precum si in anul 2008.
La fel ca la preturi ,si costurile sunt prognozate in asa fel in cat sa creasca de la un an la altul.
ANEXA 14    -Prognozarea preturilor unitare
ANEXA 15    -Prognozarea costurilor unitare
ANEXA 16    -Prognozarea profiturilor unitare
   3.4 POLITICA DE PROMOVARE – COMUNICARE
        Comunicarea în marketing este ansamblul semnelor emise de firmă în direcţia clientelei sale, a potenţialilor cumpărători, a partenerilor firmei, a liderilor de opinie, a concurenţilor, a organismelor şi agenţilor economici, a personalului său în scopul îmbunătăţirii relaţiilor comerciale ale întreprinderii.
Legăturile cu consumatorii, cu mass-media, cu partenerii de afaceri, cu alte instituţii guvernamentale sau neguvernamentale sunt elemente ce caracterizează rolul şi scopul relaţiilor publice. Relaţiile publice reprezintă elementul pe baza căruia o firmă şi publicul său se adaptează continuu la nevoile celeilalte părţi.
Elementele relaţiilor cu publicul ce influenţează imaginea externă a firmei sunt:
1. Sfaturile: consumatorii sunt îndrumaţi prin pliante distribuite gratuit asupra produselor.
2. Relaţiile cu mass-media: urmăresc asigurarea legăturii cu mijloacele de comunicaţie în vederea realizării reclamei şi publicităţii. Astfel, Agricola Internaţional a avut contact cu postul de radio Radio Alfa şi ziarul Monitorul din Bacău.
3. Publicitatea: răspândirea planificată şi gratuită a unor mesaje prin intermediul unor mijloace de comunicare, urmărind un interes al organizaţiei.
4. Relaţiile angajat-conducere: venirea în întâmpinarea grijilor, informarea şi motivarea angajaţilor, membrilor unei organizaţii şi a familiilor lor.
5. Afaceri publice: Implicarea efectivă în politica publică şi adaptarea firmei la nevoile publicului.
6. Afacerile guvernamentale.
7. Evenimentele speciale şi participarea publică.
8. Relaţiile interculturale.
9. Comunicaţiile de marketing: combinarea acţiunilor utilizate pentru sporirea vânzărilor unui produs, incluzând reclama, publicitatea, promovarea, evenimentele speciale.
MARKETINGUL DIRECT:
Marketingul direct realizează o comunicare între firmă şi clienţi, comunicare ce se reflectă într-un mod personal, spre deosebire de comunicarea realizată prin intermediul publicităţii interpersonale.
Elementele marketingului direct pe care S.C.AGRICOLA INTERNAŢIONAL S.A. le practică sunt:
- catalogul, modalitate prin care firma aduce la cunoştinţa clienţilor informaţii asupra produselor şi serviciilor pe care firma respectivă le realizează sau comercializează.
- pliantul, este utilizat mai ales cu ocazii speciale (târguri, întâlniri cu consumatorii, clienţii, etc.);
În cadrul politicii de comunicare, S.C. AGRICOLA INTERNAŢIONAL S.A. a participat la numeroase simpozioane, consfătuiri, expoziţii, mese festive organizate cu diferite ocazii.
Un punct slab în materie de promovare este acela că Agricola nu a dovedit constanţă, acţiunile de promovare fiind cel puţin sporadice, fapt justificabil intr-o anumită măsură, având în vedere că o campanie publicitară necesită un efort financiar considerabil (estimat la cca. 500 mii USD).
ANEXA 17-Bugetul promotional

       Capitolul 4 Concluzii si propuneri
Din analiza societatii S.C. Agricola International S.A. rezulta urmatoarele concluzii:
-productia oferita de firma este de calitate superioara ,cu o varietate larga de sortimente din carne de pasare ,porc ,vita ,oaie.Aceste produse sunt distribuite in toata tara prin canalele proprii de distributie.
-preturile la fiecare grupa de produse sunt realizate in asa fel incat sa fie mai atragatoare fata de preturile oferite de firmele concurente.
Vanzarea produselor se face direct prin magazinele proprii aflate in proportie de 90% din orasele tarii si in mod indirect la diferiti proprietari de magazine.
In urmatorii ani se vor avea in vedere urmatoarele:
1. CREŞTEREA REŢELEI DE MAGAZINE
Pentru îndeplinirea acestui obiectiv avem următorul plan de acţiune:
- Contactarea tuturor celor care doresc să cedeze spaţii în diverse puncte ale oraşelor ţintă prin intermediul mass-media.
- Contracte cu primăriile locale.
      2. MODERNIZAREA SPAŢIILOR COMERCIALE EXISTENTE
Implică de asemenea cheltuieli cu procurarea materialelor şi realizarea spaţiilor într-o linie modernă.
Participarea la licitaţii cu societăţile de construcţie din judeţele în care Agricola Bacău dispune de magazine.
3. CREŞTEREA VOLUMULUI VÂNZĂRILOR
Departamentul Marketing din cadrul S.C AGRICOLA INTERNAŢIONAL S.A. a pus la punct un plan strategic de creare a unei cât mai bune imagini publice :
Realizarea de fluturaşi cu anumite mesaje publicitare, de informare a populaţiei.
Se vor face anunţuri în ziare şi la posturile de radio despre gama de produse oferită.
Se vor educa vânzătorii propriilor magazine în spiritul „legii vânzărilor”, precum şi a celorlalţi angajaţi care vin în contact direct cu unii clienţi sau furnizori.
         OBIECTIVE DE ATINS
        1.Dezvoltarea în următorii ani a unei reţele proprii de ditribuţie, în completarea celei deja exitente, la nivel naţional în  oraşele mari: Braşov, Cluj, Sibiu, Craiova, Timişoara, pentru ca vânzările prin spaţiile proprii şi închiriate să ajungă la cca. 50-60% din cifra de afaceri.
2. Modernizarea magazinelor existente.
3.Creşterea volumului vânzărilor
BIBLIOGRAFIE
1. Angelescu Coralia, Economie, Editura Economică, Bucureşti,  2000
2.Basanu Gh., Managementul aprovizionarii si desfacerii, Editura Economica, Bucuresti, 2004
3. Food and agriculture organisation, 2002
4.Istudor N., David N., Asigurarea si gestionarea resurselor materiale pentru agricultura si industria alimentara, Editura Tribuna Economica, Bucuresti, 2000
5.Istudor N.,David N.,  Asigurarea si gestionarea resurselor materiale pentru agricultura si industria alimentara, caiet de lucrari aplicative, Editura ASE , Bucuresti, 1997
6.Iosif Gh., Analiza economico-financiara a firmei in domeniul agroalimentar, Editura Tribuna Economica, 2000
7. Manole V., Stoian Mirela, Marketing, Editura ASE, Bucureşti, 2004
8. Manole V., Stoian Mirela, Ion Raluca Andreea, Agromarketing, Editura ASE, 2003
8.Tribuna Economică, colecţie 2000-2004
9.Voicu R.,  Dobre Iuliana, Organizarea si strategia dezvoltarii unitatilor agricole , Editura ASE, 2003
10.  Zahiu Letiţia, Năstase M., Economia întreprinderii, Editura ASE, 2003
11. Zahiu Letiţia., Dachin A., “Impactul politicii de produs asupra performanţelor agriculturii româneşti”, lucrare publicată în volumul Aderarea României la UE-provocare pentru agricultură şi mediu, Editura ASE, Bucureşti, 2004, pagina 54

Cele mai ok referate!
www.referateok.ro