1

                              Reformele lui Constantin Vodă Mavrocordat
desfiinţarea rumāniei – Ţara Romānească, 1746, august 5


                     Constantin Mavrocordat , figură reprezentativă īn analele domniilor fanariote prin eruduţia şi legăturile sale externe, a dobāndit prerogativele de domn  din anul 1730,  odată cu moartea tatalui său, ocupānd  de 6 ori tronul Tării Romaneşti si de 4 ori pe cel al Moldovei, in perioada 1730 - 1769 .

                       In prima jumatate a secolului  al XVIII lea, obligatiile rumānilor (Tara Romānească) si a vecinilor (Moldova) fata de stapanii de mosii au căpătat tot mai mult conţinutul unei adevarate robii. Absenţa unor reglementări precise privind claca si ramanerea ei la dispozitia boierilor, vinderea individuală a rumānilor si a vecinilor, in afara mosiei,  duc la accentuarea conflictelor sociale pănă la radicalizarea lor.
                      Degenerarea situaţiei catre conditia robiei s-a remarcat  incepand din a doua jumatate a sec. XVII, determinată pe de o parte de abuzurile stapanilor, iar pe de alta de imposibilitatea ţăranilor de a opune rezistenta stăpānilor de pămānt. Treptat, dreptul lor de proprietate asupra pamantului a fost convertit doar īn drept de folosinta, la care se aduga proprietatea  asupra uneltelor de munca , inventarul gospodariei si vitele . Fuga in masa a taranilor şi revoltele /răscoale semnalate pe diverse proprietăţi au impus necesitatea reglementării raporturilor dintre tarani si stapani de  mosii .

                 Desfiintarea rumāniei si a veciniei a fost acceptată de domnii celor doua Ţari Romane in primul rand pentru  a pune capat fugii in masa a taranilor pe alte mosii,( in paduri, la munte, peste granite) dat fiind că aceasta avea repercursiuni asupra visteriei prin scaderea evidenta a numarului contribuabilor datorita dublei dependente pe care acestia o aveau atat fata de stapanul feudal, cat si fata de domnie( cu podvezi, cai de olac, conace, lucrul domnesc, etc.).  

                     Domnia īnsă, era direct interesata īn actiunea de sporire a numarului contribuabililor, dar era constrānsă si de ordinal Portii, care, alarmata  de proportiile luate de fuga taranilor, a trimis firman domnului C. Mavrocordat poruncindu-i sa treacă la pedepse mai aspre faţă de cei care se vor opune masurilor prevăzute,  atat faţă de taranii care fugeau neplatindu-si darile, cat si faţă de boierii care s-ar fi opus reformelor menite sa-i aduca inapoi pe fugari.  Pretenţiile mereu crecānde ale Porţii au dus la  cresterea  fiscalitatii, influentand raporturile  sociale şi impunand schimbari in structura relatiilor agrare din cele două Ţări Romāne. Reforma  lui Mavrocordat a fost  consecinta directă a acestei conjuncturi.
                     Au existat şi  anterior īncercări de reglementare a relaţiilor dintre stăpānii de moşii şi rumānii copleşiţi de dări.
                     Esenta reformei lui C. Mavrocordat din 1746 din Ţara Romānească a constat in reglementarea de catre stat a obligatiilor taranilor dependenti, care pana atunci se aflau la discretia stapanilor de mosie.  Hotărārea  adunării obsteşti a Tării Romānesti, primind īntăritura domnului la data de  5 august 1746 , era actul juridic cu putere de lege care consfinţea eliberarea din rumānie, stabilind totodată condiţiile de aplicare a prevederilor sale.
                   In preambulul actului boierii īncercau să confere hotărārii un sens uman, cu conotaţii religioase, artătānd că rumānia nu este  de nici un folos, ci şi de mare pagubă sufletului creştinescu şi de mare pagubă sufletului nostru, iar desfiinţarea sa  ar fi mai mult pentru uşurarea sufletelor noastre  şi a părinţilor, a moşilor şi strămoşilor...
               
1 Boierii precizau că moşteniseră  acest vechiu si rau obiceiu al rumāniei, carele de la mosii si stramosii nostrii pana astazi au ramas asupra capului nostru, cu intenţia desigur de a se dezvinovăţi īn ochii contemporanilor. In continuare stabileau că măsura se aplica pentru rumānii ce i-am avut pānă acum la stăpānirea noastră, fiind  vānduţi cu moşiile lor den vremile cele vechi la strămoşii noştrii, adăugānd că ori la cine  den neamul boierescu sau la mănăstiri vor fi rumāni cu moşiile lor , interveneau cu o formulă restrictivă īn sensul că moşiile să rămānă la stăpānirea noastră să le stăpānim cum şi pānă acum…In consecinţă stăpānii de moşii īşi păstrau īn continuare privilegiul de a deţine pămāntul, ţăranii eliberaţi neavānd decāt dreptul de a-l munci.
                Actul amintea şi posibilitatea că unii proprietari nu vor fi de acord cu această măsură, de aceea consemna care dintre noi va vrea den bună voiţa lui ca să-i iarte pentru a sa pomenire, bine va face; iar de nu va vrea(…)să aibă a face acei rumāni cum vor putea… Oricare ar fi fost varianta, rumānii eliberaţi aveau obligaţia  să dea bani de fieştecare cap cāte taleri zece şi să se răscumpere şi, şi cu voe de va fi stăpānului său şi fără voe, ei să facă bani şi să-i dea la stăpānul său..
                 Se consemna şi  soluţia īn cazul īmpotrivirii stăpānilor de moşii şi a refuzului de a primi plata răscumpărării…şi nevrāndu să-i priimească , va veni de va face jalbă la divan, dar nu li se oferea nici o garanţie juridică de soluţionare, totul rămānānd īn continuare la discreţia divanelor de judecată, care, după cum se ştie, erau constituite din marii boieri.
                     Actul era contrasemnat de 64 de boieri mari şi mici, dar şi de către reprezentanţii bisericii, direct interesaţi īn noua formă de stăpānire a pămāntului şi de exercitare a obligaţiilor de clacă.

               Rumānii se transforma in oameni liberi fara pamant, asezati cu invoiala pe mosii, laturasi cu drept de stramutare nelimitat, cu un număr de zile de claca stabilite de stat, neputand fi stramutati fara  voia lor si nici vanduti altui stapan.
Taranii cu invoiala au fost siliti la un numar mai mare de  zile de muncă,  ducand  la asimilarea fostilor rumani sau vecini cu taranii liberi, sezatori pe mosiile boieresti.
               Prin reforma lui C. Mavrocordat, rumānii au fost eliberati de munca nelimitata si trecuti la munca reglementata de  stat. Cresterea zilelor de claca  a taranilor laturasi, asezati pe mosii, are drept  consecinta eliberarea serbilor  de lucrul fara limita pt stapan , usurandu-se  astfel obligatiile lor.
                Denumirea de rumān īnsă a mai dainuit pe multe mosii cu toate ca actul de rascumparare  din 1746 prevedea fara echivoc aceasta disparitie cu conditia ca toti rumānii sa fi platit taxa de 10 taleri . In practica, rascumpararea nu a fost simpla; unii tarani nu aveau suma de rascumparare sau nu aveau nevoie sa isi schimbe statutul juridic  si  au ramas in starea initiala.  
                 Reforma lui C. Mavrocordat inseamna interventia statului in relaţiile agrare intr-un moment de mare tensiune, cand carmuirea a fost silita sa asimileze pe rumāni si vecini cu  oamenii cu invoiala. Boierii au admis eliberarea acestora ca sa opreasca  fuga  dar mai tarziu au incercat sa revina la situatia de dinainte marind  numarul  zilelor de claca si chiar au incercat sa anuleze  reforma domnitorului.

    BIBLIOGRAFIE

Istoria Romāniei, Ed.  Academiei RPR, vol  3, Bucuresti, 1964
Relatiile agrare din secXVIII  in Tara Romānească, Ed. Academiei RSR, Bucureşti, 1968
DRA, Ţara Romānească,  Ed. Academiei RSR, 1968,vol I, documentul  300
P.P.Panaitescu, Obştea ţărănească īn Ţara Romānească şi Moldova, Ed. Academiei RPR, Bucureşti, 1964
Florin Constantiniu, Relaţiile agrare īn Ţara Romānească īn sec XVIII, Bucuresti, 1972
V. Mihordea,Relaţiile agrare din sec al XVIII lea īn Moldova, Bucuresti, Ed Academiei RSR, 1968


Cele mai ok referate!
www.referateok.ro