1                                 Petru I
    Cu mulţi ani în urmă pe şantierul naval al oraşelului olandez Zandam, acolo unde se construiau corăbii măritime, într-o bună zi a apărut nou teslar. Împreuna cu ceilalţi ei jeluia scîndurile, bătea piroane, căra bîrne grele. Cînd meşterul în striga: „Ei, teslarule Piter, vino încoace!” – el alerga în fugă mare şi asculta cu respect ce i se poruncea. După  ce termina de lucru, el colinda oraşul, căutind să observe cît mai multe sucruri interesante. Locuitorul Zaandamului au rămas foarte uimiţi aflînd mai tîrziu că tînarul teslar Petru Mihail este de fapt ţarul rus Petru I, plecat în călătorie prin ţari străine. Tînarul ţar rus pornise în călătorie peste hotare într-o simplă curiozitate, ci cu un scop anumit. „Sînt elev şi am nevoie de dascăli”, - îşi gravase el pe ştampila sa personala. El îsi dădea sama că are înca foarte multe de învaţat.
    Acum trei sute de ani, în anul 1672, cînd se născuse ţareviciul Petru, Rusia ducea lipsă de oameni cărturari. Mari cunoscători de limbă latină şi greacă, oratori cu har, oştile viteze se aflau destui, dar ingineri, oameni de ştiinţă erau puţini. Boieri ignoranţi, mulţi dintre ei abea dacă ştiau să se semneze, conduceau treburile ţarii după reguli şi obiceiuri învechite, le rezolvau încet şi fără grabă, temîndu-se de orice inovatii. Armata era prost echipata şi instruită, flota militară lipsea cu desăvîrşire. Era necesar să se scoată Rusia din starea de înapropiere, să se construiască fabrici şi uzine, safie adoptate noi legi, sa fie atraşi la conducerea statului oameni energici şi instruiţi. Totodată era necesar să i se întoarcă Rusiei pămînturile străvechi de pe ţarmul Mării Baltice,ce-i aparţinînduseră totdeauna şi acaparate cîteva decenii mai înaintate de regii suedezi. Fără o armată bine echipatată si fără o flotă puternică aceste pămînturi nu puteau fi recucerite. Dar mai întîi de toate era nevoie de oameni culţi.
    Iată de ce ţarul Petru I s-a apucat singur de învăţătură şi s-a pus pe capul tineretului rus, silindu-l să roadă cărţile. Multora încă le-au fi plăcut să treacă, ca pe vremuri, cu mai puţină bătaie de cap, deaceea nu prea vroia să-şi schimbe deprinderile, să stea în banca şcolară. Dar ţarul era neînduplecat si necruţător. Şi iată-i unul după altul, oamenii reşi plecînd peste hotare, ca să capete cunoştinţe. La întoarcere pe mulţi îi examina  însuşi ţarul. Şi vai şi amar de acela care, departe de baştină, a tăiat frunze la cîini, valsînd prin saloane, în loc să înveţe carte.
    Poporul de rînd în vreme domniei lui Petru I o ducea  foarte greu. Mii de ţarani, mînaţi cu forţa la construirea noilor oraşe, erau seceraţi de foame şi boli, erau seceraţi de foamete şi boli, cădeau sleiţi de munca sub biciul supraveghetorilor cruzi. Zeci de mii de ţărani au fost înrolaţi  pe toata viaţa în armată, unde-i snopeau în bătăi pentru cea mai mica nesupunere. Petru I a purta războaie şi a realizat noile reforme era nevoie de mulţi bani. Banii erau storşi tot de la poporul simplu, lucru firesc de altfel, căci  Petru I era în primul rînd ţarul dvorenilor moşieri. Şi totuşi în timpul lui Petru i Rusia a facut un mare pas înnainte. Au fost construite numeroase manufacturi – întreprinderi industriale din acele vremuri. Au fost organizate şcoli de cultura generală şi de specialitate, a fost intemeiată Academia de ştiinţă. Au început să apară primele gazete, a luat fiinţa un teatru permanent.
Petru I şi-a depus toate forţele ca să creeze o flotă militară puternică, a reorganizat armata, în fruntea căreea se aflau generalul şi ofiţerul bine instruiţi.Războiul împotriva Suediei s-a încheeat cu victoriea ţarului Petru I. Rusia şi-a restituit teritoriile ei de pe litoralulMării Baltice. Acum ţara avea ieşire la mare şi putea liber să facă comeţ cu alte state. Pe litoralul recucerit a fost construită noua capitală a ţarii – oraşul Peterburg.
    Acestui oraş, care astăzi poartă cu mîndrie numele de Leningrad.