1 Nicolae Milescu Spatarul

 
Nicolae Milescu, cunoscut şi ca Nicolae Milescu Spătarul (n. 1636, la Micleşti, judetul Vaslui- d. 1708)

 
Nicolae Milescu
Contemporan cu Miron Costin şi cu Dosoftei, Nicolae Milescu este una din personalităţile de seamă ale secolului al XVII-lea, cărturar, diplomat, teolog, istoric, geograf, etnograf, filolog, scriitor, memorialist mai ales, de circulaţie mondială. După propria-i mărturisire s-a născut în 1636 la moşia Micleşti lângă Vaslui, ca fiu al unui boier Gavril, originar din Peloponez.A studiat istoria, teologia şi filosofia la Şcoala Patriarhiei din Constantinopole cu profesori vestiţi ca Gabriel Vlasios şi Ion Cariofilis, învăţând limbile: latină, elenă, slavonă, turcă şi neogreacă.
La 17 ani îl găsim grămătic la curtea domnitorului Gheorghe Ştefan, în Moldova. În 1655 îl însoţeşte pe Gheorghe Ştefan în Ţara Românească, descoperind, în trecere pe la Mănăstirea Neamţ, importante documente legate de domnia lui Alexandru cel Bun. În 1659, noul domn moldovean, Gheorghe Ghica, îi acordă rangul de spătar. În acelaşi an, la 20 noiembrie, îl urmează pe Gheorghe Ghica în Ţara Românească (acesta venind la domnie ca urmaş al lui Mihnea al-II-lea.) Aici este numit mare spătar. În 1660 Nicolae Milescu trece în Moldova unde domnea Ştefăniţă Lupu. După unele mărturisiri reiese că în acest an a fost pedepsit, pentru uneltire împotriva domniei, cu tăierea nasului.
La 10 ianuarie 1661 termină de tradus din greceşte Catehismul ortodox al patriarhului Afanasie al Alexandriei, "Carte cu multe întrebări, foarte de folos, pentru multe treburi ale credinţei noastre", în care afirmă originea latină a creştinismului la noi şi latinitatea limbii române. În 1664, aflat la Constantinipol, traduce din "elineşte" folosind, se pare, şi vechi versuri slavone, "Vechiul Testament" şi scrierea filosofică "Despre singurul ţiitoru gând" (Tratatul despre raţiunea dominantă) în 1671, ianuarie. Această dată îl găseşte pe Nicolae Milescu la Constantinopol. Este recomandat ţarului Alexei Mihailovici de Mitropolitul Dosoftei al Ierusalimului ca bun teolog şi poligot. Este primit la curtea ţarului, la Departamentul solilor, ca interpret de greacă, latină şi română. În 1672, Nicolae Milescu scrie din porunca ţarului un "Aritmologhion" în limba slavonă şi o "povestire despre Sibile" (Cartea Sibilelor).
Dar faima lui europeană i-a venit de la misiunea încredinţată în 1675 de ţarul Alexei Mihailovici de a conduce o împortantă solie în China, soldată pe plan diplomatic, literar şi ştiinţific cu trei scrieri de o excepţională însemnătate în cadrul cel mai larg al contactelor dintre Europa şi Asia: "Cartea în care e descrisă călătoria prin Siberia, din oraşul Tobolsc până la hotarul Chinei", "Raportul soliei în China" şi "Descrierea Chinei", care au atras atenţia nu numai autorităţilor, savanţilor şi literaţilor ruşi, ci şi a lumii ştiinţifice europene. De altfel aceste lucrări îl aşează pe Nicolae Milescu între marii etnografi ai lumii şi între pionierii sinologiei.
Opera lui nu este numai jurnalul plin de peripeţii al unei ambasade trimise în misiune diplomatică în China, ci este în acelaşi timp o carte modernă de explorare ştiinţifică a unor ţinuturi până atunci mai puţin cunoscute europenilor . Călătorind pe drumuri necunoscute, printre popoare şi rase diferite, vâslind pe râuri pe care nu mai vâslise nici un european până la el, curiozitatea, veşnic trează a acestui moldovean din sec. al XVIII-lea, se opreşte asupra configuraţiei solului descris în amănunţime, râurilor pe care le străbate; notează aspectul particular al munţilor, face măsurători topografice. Privirea lui iscoditoare a prins şi viaţa specific omenească pe care o trăiesc popoarele aşa de diferite ca înfăţişare: ocupaţia, armele, manifestările religioase, superstiţiile. În 1708, Nicolae Milescu Spătarul moare , în vârstă de 72 de ani, lăsând posterităţii multiple dovezi ale prodigioasei sale personalităţi.


Surse de informare: Ion Neculce: “O sama de cuvinte”;
                                 Internet.